TINEREŢEA: dezvoltare psihică, personalitatea tânărului (25-35 ani)

• &nb 12312m1222m sp; perioadă de stabilizare şi maturizare biopsihică deplină;

• dobândirea şi exercitarea unui statut şi rol social,

&nb 12312m1222m sp;

profesional, marital;

• iubirea şi munca (dobândirea identităţii profesionale)

&nb 12312m1222m sp;

sunt cele două dimensiuni care definesc maturizarea;

• &nb 12312m1222m sp; receptivitate crescută faţă de sistemul axiologic al

umanităţii;

• tipul de relaţii sociale în care este integrat este unul

&nb 12312m1222m sp;

complex, în care priorităţile sunt deţinute de respectarea ierarhiei

profesionale, sociale şi de stabilirea formelor de intercomunicare
funcţionale pe planul cognitiv;

• D. Levinson remarcă „vigoarea fizică”, „manifestările

&nb 12312m1222m sp;

remarcabile de inteligenţă, memorie, abilităţi, aptitudini, dezvoltate

maximal şi care facilitează un randament crescut”;

• E. Erikson apreciază vârsta tinereţii ca fiind dominată de

&nb 12312m1222m sp;

amplificarea identităţii sociale şi îndeplinirea unor sarcini complexe,

conducând spre un statut concordant cu nivelul de aspiraţii al
persoanei;

• dezvoltarea intensă a intimităţii (căsătoria, apariţia

&nb 12312m1222m sp;

copiilor) şi confruntarea cu problemele legate de rolul de soţ, părinte,

de creşterea şi educarea copiilor.

• &nb 12312m1222mDezvoltarea psihică este influenţată de exercitarea

sp;

profesiei şi vizează deopotrivă capacităţile senzorial-perceptive,

intelectuale (progrese ale gândirii, înţelegerii, inteligenţei, memoriei,
imaginaţiei şi limbajului), aptitudinale şi afectiv-motivaţionale;
foloseşte cunoştinţele şi operează cu concepte abstracte; exprimarea
inteligenţei prin sisteme simbolice;

• &nb U. Şchiopu (1981, 1993) remarcă modificări ale

12312m1222m sp;

ponderilor diverselor tipuri de învăţare, accentul trecând pe învăţarea

 organizată sistematic, cea bazată pe autodidacticism, învăţarea
incidentală şi cea originală, învăţarea ocupaţională;

• Studiile au evidenţiat că identificările clare cu atitudini

&nb 12312m1222m sp;

pozitive sau dificultăţile de identificare joacă un rol deosebit în

evitarea fenomenului de oboseală , obţinerea performanţelor
profesionale şi autorealizare;

• Integrarea profesională şi socială a tinerilor depinde atât

&nb 12312m1222m sp;

de calităţile psihoindividuale cât şi de factori ţinând de structura şi

cerinţele profesiei, prestigiul profesional. S-a evidenţiat rolul
educaţiei/autoeducaţiei şi mediului în dezvoltarea şi stabilizarea unor
structuri de personalitate implicate în procesul adaptării şi integrării.

• &nb Personalitatea tânărului este constituită din patru

12312m1222m sp;

subsisteme întâlnite şi la adult (U. Şchiopu, 1981, p. 127):

-subsistemul operaţional, pentru optimizarea interrelaţiilor cu lumea

înconjurătoare şi facilitarea intervenţiei celorlalte subsisteme ce favorizează
acumularea de informaţii, cunoştinţe, experienţe şi organizarea conduitelor
prin implicarea potenţialului energetic şi de recepţie;

-subsistemul emoţional, al trebuinţelor biologice, psihologice şi social-

culturale, facilitând reacţii de acceptare/sancţionare a trăirilor interioare şi a
efectelor din planul comportamental;

-subsistemul structurilor Sinelui, cuprinzând perceperea, reprezentarea de

sine, idealul de sine (material, cultural, social) şi trebuinţa de afirmare de
sine;

-subsistemul valorilor: cunoaşterea şi înţelegerea regulilor şi a idealului de

viaţă, protejarea Sinelui, crearea cadrului de extindere a idealului de sine şi
a sinelui social, prin valorificarea experienţei personale şi a elaborării unor
forme superioare de adaptare (E. Verza, 1993, p. 127).

PERIOADA VÂRSTEI ADULTE:

• În literatura de specialitate sunt consemnate 2 tendinţe

&nb 12312m1222m sp;

contradictorii privind persoana adultă:

 a) prima, conform căreia, după copilărie şi
&nb 12312m1222m sp;

adolescenţă dezvoltarea încetează, apoi urmează o

lungă perioadă „de platou”, după care începe declinul
vieţii;

b) a doua, ce susţine că această perioadă este una de

dezvoltare continuă, în această perioadă acumulându-
se experienţa profesională, socială,morală.

• Allport menţionează că vârsta adultă se diferenţiază de

&nb 12312m1222m sp;

celelalte perioade prin câteva trăsături specifice: conştiinţă de sine

largă, relaţii şi raporturi intime, securitate emoţională fundamentală,
preocupare obiectivă, obiectivare de sine.

• Luând drept criteriu tipul fundamental de activitate şi

&nb 12312m1222m sp;

tipul de relaţii implicate, precum şi principalele manifestări

biopsihice, perioada vârstei adulte este împărţită în mai multe
subperioade:

a) subperioada adultă, cuprinsă între 35-45

&nb 12312m1222m sp;

ani în care domină stabilitatea şi activismul creator în

profesie; statusuri şi roluri încărcate de responsabilitate
şi aspiraţii spre un loc înalt în ierarhia socială;

b) subperioada adultă dintre 45-55 ani, caracterizată

printr-o implicare şi mai pronunţată în responsabilităţile
profesionale şi sociale; se întâlnesc unele fenomene de
disconfort fizic, indispoziţii,tensiuni, anxietăţi;

c) subperioada adultă dintre 55-65 ani,

&nb 12312m1222m sp;

caracterizată printr-o relativă diminuare a forţelor

fizice, implicarea în activităţile profesionale, sociale,
culturale.

Sub aspect senzorial, s-a constatat că diferite profesiuni

perfecţionează percepţia vizuală şi observaţia ; după 40 de ani, scade uşor
capacitatea atenţiei de durată şi vederea clară, necesitând ochelari. Atenţia
distributivă este „eficientă” între 25 de ani şi 50 de ani; scade acuitatea
auditivă iar sensibilitatea tactilă descreşte uşor după 45 de ani.
 Sub aspect intelectual, se păstreză un randament bun până la 55-60 de
ani (înţelegere verbală, mobilitate cognitivă, raţionament); inteligenţa
tehnică şi intuiţia se păstreză cu bune performanţe până pe la 60-65 de ani.
Memoria mecanică scade după 40 de ani, iar cea de scurtă durată după 50
de ani, însă ideile se reţin şi după 60 de ani, datorită „ancorelor semantice”
proprii.

Concluzii:

-identitatea profesională dă un anumit sens vieţii;

-de la 40 de ani se produce o scădere a rezistenţei fizice şi o serie de

modificări ale metabolismului bazal, descreşte capacitatea funcţională a
inimii şi plămânilor;

-aceste schimbări sunt dependente de activitatea profesională a omului,

unele capacităţi senzoriale perfecţionându-se sau menţinându-se prin
profesionalizare;

-calităţile memoriei (volum, supleţe, fidelitate) sunt dependente de structura

solicitărilor de viaţă, utilizarea mnemoschemelor, strategiilor de memorare;

-fixarea şi păstrarea au o „longevitate” mai mare, comparativ cu

recunoaşterea şi reproducerea ce înregistreză o uşoară scădere după 55 de
ani;

-performanţele inteligenţei suportă influenţe culturale, sociale, ale

educaţiei;

-creativitatea este în strânsă corelaţie cu statutul, rolul, activitatea

profesională, fiind facilitată, stimulată de învăţarea inovatoare şi
participativă;

-învăţarea permanentă, educaţia adulţilor atenuează inegalităţile existente în

pregătire şi prelungesc durata participării la viaţa socială prin antrenarea
tuturor funcţiilor şi fenomenelor psihice cognitive, motivaţional-afective,
volitive

-personalitatea adultului evoluează sub influenţa preocupărilor sociale,

culturale, extraprofesionale, informale/nonformale, de loissir care creează
resurse importante de echilibrare şi exprimare.