Psihologia educaţiei-note de curs.....................................................................................................................

Popescu-Mitroi Monica

INTRODUCERE ÎN PROBLEMATICA PSIHOLOGIEI EDUCAŢIEI

1. EDUCAŢIA
În sens larg, educaţia include orice intervenţie, influenţă, acţiune exercitate asupra individului,
care determină modificări în sfera personalităţii acestuia în sens pozitiv.
În sens restrâns, A EDUCA înseamnă a produce, printr-un sistem de acţiuni educaţionale aplicate
conştient, organizat, sistematic, dirijat, transformarea fiinţei umane în concordanţă cu modelul de
personalitate propus de societate.

2. PSIHOLOGIA EDUCAŢIEI
 vizează fenomenul educaţional în integralitatea lui, având la bază abordarea educaţiei din
perspectivă psihologică;
 implică un demers simultan teoretic (explicativ şi intrerpretativ), dar şi practic (cercetare, acţiune,
intervenţie cu scop de optimizare, eficientizare);
 este o psihologie aplicată la activitatea educaţională în vederea creşterii eficienţei acesteia, arătând
ce se poate face, cât, când şi cum în situaţii educaţionale concrete;
 este o disciplină situată la graniţa dintre psihologie şi pedagogie:
PSIHOLOGIA Cunoaşterea şi explicarea omului în PEDAGOGIA
Cunoaşterea şi vederea transformării Formarea, schimbarea,
explicarea omului personalităţii lui prin educaţiei transformarea omului
PSIHOLOGIA EDUCAŢIEI prin educaţie

Domeniul psihologiei educaţiei include 3 subdomenii:

 Psihologia educabilului
 Psihologia educatorului
 Psihologia relaţiei educaţionale şi a situaţiilor educative
Deşi nu oferă reţete, prin informaţiile pe care le oferă, psihologia educaţiei te ajută ca şi cadru didactic la
depăşirea unor dificultăţi în munca de educaţie prin:
 ameliorarea comunicării adult-copil (profesor-elev), implicit a relaţiei
profesor-elev;
 respectarea particularităţilor de vârstă a şcolarilor;
 respectarea particularităţilor individuale;
 intervenția în cazul unor probleme individuale de dezvoltare sau în cazul unor
situații educative problematice, pornind de la cunoaşterea cauzelor acestora;
 analiza efectelor demersurilor educative;
 utilizarea unor metode şi tehnici de investigaţie şi cunoaştere a elevilor;
 studierea activităţii şi comportamentului elevilor în activitatea de învăţare;
 cunoaşterea exigenţelor profesiei de educator, etc
E important ca şi cadru didactic să ştii de ce faci ceea ce faci, pentru a evita situaţiile de a face mai mult
rău decât bine, având în vedere că unele acţiuni pot genera efecte uneori ireparabile în planul
personalităţii elevilor;

3. CONCEPTUL DE DEZVOLTARE PSIHICĂ

Dezvoltarea umană reuneşte ansamblul schimbărilor sistematice bio-psiho-sociale apărute de-a
lungul vieţii individuale. M.Zlate diferenţiază trei tipuri de dezvoltare:
 biologică (schimbările fizice, morfologice şi biochimice ale organismului);
 psihică (apariţia, instalarea şi transformarea funcţiilor şi însuşirilor psihice);
 socială (reglarea conduitei persoanei în conformitate cu normele sociale).
Între aceste forme există interacţiune, dar nu şi simultaneitate.

1
Psihologia educaţiei-note de curs.....................................................................................................................Popescu-Mitroi Monica

Dezvoltarea psihică (caracteristici):

a.) Este plurideterminata şi multifactorială. Dezvoltarea psihică se sprijină pe terenul eredităţii, îşi extrage
conţinuturile din mediul socio-cultural, este ghidată de educaţie. Principalii factori sunt: ereditatea,
mediul, educaţia. Se impun atenţiei trei teorii cu privire la ponderea acestor factori: Teorii ereditariste,
Teorii ambientaliste, Teza dublei determinări.
Dezvoltarea este determinată mai întâi de caracteristicile speciei (treapta filogenetică), de
caracteristicile psihoindividuale (treapta ontogenetică), de interacţiunea dintre individ şi mediu (treapta
psihosocială).

b.) Este polimorfă şi discontinuă. Evoluează ca o succesiune de faze, de stadii în care perioadele de
schimbări spectaculoase alternează cu cele de relaxare.
Principalele fenomene care marchează dezvoltarea psihică sunt:
- modificări de ordin cantitativ (volumul deprinderilor, al vocabularului, al memoriei etc.);
- schimbări de proporţii (ex. se schimbă raportul dintre ponderea activităţii senzoriale şi a celei de
tip intelectiv, dintre caracterul involuntar al diferitelor procese, fenomene psihice şi cel voluntar);
- modificări de ordin calitativ, înlocuirea treptată a unor forme cu altele noi care le vor restructura
pe cele anterioare (ex. trecerea de la senzorial la logic, de la trăiri afective fluctuante la
sentimente, trecerea de la stadiul categorial-concret (noţional) al şcolarului mic la cel abstract
11/12 – 15/16 ani).
Fenomenele psihice nu sunt invariabile, date odată pentru totdeauna, ci se află într-o continuă devenire,
înregistrând momente de apariţie, evoluţie, maturizare, involuţii. Transformările, schimbările au loc într-o
anumită ordine, la anumite intervale, sub o formă stadială. Dezvoltarea psihică este sistematică şi stadială.
Procesul maturizării presupune dezvoltare deplină. Nivelul maturizării se apreciază prin raportare la stadiu
şi la indicatorii specifici ai acestuia. Există scări de evaluare a maturizării intelectuale, afective,
psihosociale care cuprind indicatori specifici pentru fiecare stadiu.
c.) Are un caracter individual (se diferentiaza de la un individ la altul) prin:
- ritm (accelerat sau lent), viteza (mare sau mica), conţinut (bogat/sărăcăcios), sens(ascendent/ sincopat),
durata (normală/întârziată), efecte (pozitive/negative) etc.
De aici decurge necesitatea tratării diferenţiate şi chiar individualizate a copiilor în cadrul procesului de
predare-învăţare.

3. CADRE DE ABORDARE A DEZVOLTĂRII PSIHICE

Evoluţia ontogenetică se realizează stadial prin parcurgerea unor etape successive de dezvoltare.
Ea poate fi abordată:
 longitudinal, la nivelul procesualităţii psihice (cognitive, morale, afective,
psihosociale, acţionale) → STADII GENETICE (PSIHOGENETICE)
 transversal, reunind diverse aspecte ale vieţii psihice într-o etapă anume de viaţă →
STADII DE VARSTA, ETAPE, PERIOADE, „STADII PSIHODINAMICE”
Cele două stadii nu se suprapun, stadiul de vârsta putând să cuprindă stadii genetice diferite cauzate de
gradul diferit de maturizare a proceselor psihice.Pentru fiecare stadiu există anumite dominante care-l
singularizează şi care influenţează celelalte procese psihice.

STADII PSIHODINAMICE: ansamblul schimbărilor ce se petrec în anumite intervale ale vieţii. Această
perspectivă oferă „decupaje” specifice unor anumite caracteristici psihologice pentru anumite perioade de
vârstă. Munteanu A. (1995) :
Ciclul de creştere şi dezvoltare:
 perioada prenatală
 primul an de viață (0-1 an)
 copilul antepreşcolar (1-3 an)
 copilul preşcolar (3-6/7 ani)
 copilul şcolar

2
Psihologia educaţiei-note de curs.....................................................................................................................Popescu-Mitroi Monica

 substadiul şcolarului mic(6/7-10/11 ani)

 substadiul şcolarului mijlociu -pubertatea (10/11-14/15ani)
 substadiul şcolarului mare –adolescența (14/15-20/24 ani)
Ciclul adult:
o tinereţea (25-35 ani)
o vârsta adultă precoce (35-45 ani)
o vârsta adultă mijlocie (45-55 ani)
o vârsta adultă tardivă (55-65 ani)
Ciclul de regresie (al bătrâneţii)
 perioada de trecere (66-70 ani)
 prima bătrâneţe (70-80 ani)
 a doua bătrâneţe (80-90 ani)
 marea bătrâneţe (peste 90 de ani)

STADII PSIHOGENETICE: dezvoltarea psihică a fiinţei umane pornind de la ideea studierii fiecărei
componente a sistemului psihic uman, analizând-o de la momentul genezei, al cristalizării până la punctul
final la care poate ajunge; Există teorii care explică stadialitatea proceselor cognitive, morale, afective,
psihosociale, acţionale. Reperele psihogenetice sunt indicatori ce relevă nivelul de normalitate psihică a
copilului.
Relaţia dintre vârsta cronologică şi vârsta de dezvoltare
Stabilirea normalităţii se face prin raportarea datelor la cele două vârste. Un copil, pe parcursul
anilor poate depăşi vârsta de dezvoltare în comparaţie cu vârsta cronologică, sau dimpotrivă, poate
manifesta unele întârzieri. Atunci când precocitatea sau întârzierea sunt puternice, dezvoltarea este atipică.
Decalajul transversal apare atunci când în cadrul aceleiaşi vârste cronologice, anumite paliere
psihice au un grad de dezvoltare diferit (ex. situaţia diferenţelor între dezvoltarea cognitivă, afectivă şi
morală la vârsta adolescenţei).
Decalajul orizontal indică faptul că la nivelul aceluiaşi palier (ex. cognitiv) sau chiar al aceluiaşi
tip de activitate apar denivelări (ex. conservarea invarianţilor are loc progresiv: la 7-8 ani copiii operează
conservarea materiei, la 9 ani cea a greutăţii şi către 11-12 ani conservarea volumului).

CONCEPTE CHEIE: .................................................................................................................................

TEME DE REFLECŢIE:
1) De ce consideraţi că este important să întelegem modalităţile în care ereditatea, mediul şi educaţia
conlucrează la dezvoltarea fiinţei umane?
2) Imaginaţi-vă un alt traseu de dezvoltare personală în care beneficiaţi de o altă ereditate, un alt mediu de
dezvoltare, altă educaţie (eseu).
4) Care ar trebui să fie cadrul de analiză al dezvoltării unui copil?
5) Oferiţi exemple din care să reiasă necesitatea unui cadru didactic de a-şi perfecţiona cunoştinţele de
psihologia educaţiei.
..........................................................................................................................................................................
..........................................................................................................................................................................
AM NEVOIE DE O DOCUMENTARE SUPLIMENTARĂ ÎN CEEA CE PRIVESTE:
..........................................................................................................................................................................
..........................................................................................................................................................................
JURNALUL DE ÎNVĂŢARE:
Ce am învățat azi? Cum am învățat? Cum m-am simțit?
... ... ...
CUM se iau NOTIŢELE?