I.

Jitaru –Chimie anorganică structurală

CHIMIE ANORGANICA STRUCTURALA

Chimia anorganică se ocupă cu investigarea experimentală şi interpretarea teoretică

a proprietăţilor şi reacţiilor tuturor elementelor cunoscute şi a compuşilor acestora cu
excepţia hidrocarburilor şi a derivaţilor de hidrocarburi. (definiţie din 1982)

Varietatea compuşilor chimici este impresionantă şi are la bază o varietate de tipuri

de legături şi de structuri întalnite în aceşti compuşi.Din acest motiv este important
studiul legăturii chimice în toate formele sale, asocierea tipurilor de legături cu tipurile
de structuri şi sublinierea relaţiei între diferitele structuri şi proprietăţi ale elementelor
chimice şi compuşilor chimici.
Diversitatea proprietăţilor determină caracterul aplicativ al chimiei anorganice într-o
multitudine de domenii.

Diferenţa între tipurile de legături şi de structuri întâlnite în chimia organică şi cele

întâlnite în chimia anorganică se datorează în principal faptului că în general chimia
organică este chimia carbonului, în timp ce chimia anorganică este chimia celorlalte
elemente, dar şi a carbonului.

1
 I.Jitaru –Chimie anorganică structurală

De fapt, spre deosebire de carbon, care are doar orbitali s şi p disponibili, celelalte
elemente (începând cu perioada 3 a sistemului periodic) au orbitali de tip d implicaţi
în multe cazuri în formarea legăturilor.
Următorul tabel prezintă o parte dintre aceste diferenţe privind tipurile de legături,
geometrii, reţele cristaline:

Tipuri de legături Chimie anorganică Chimie organiă

Legătură simplă H3C – CH3

H H
Legătură dublă C=C
H H

Legătură triplă H–C= C–H

Legătură cvadruplă

Legături de H Legături covalente C - H

punţi în: C-H

- molecule deficitare de
electroni; ex. compuşi ai
borului (legături 2c-3e) legături de hidrogen
- clusteri metalici – intramoleculare
punţi de H în varfurile sau
feţele poliedrului format din
atomi metalici

2
 I.Jitaru –Chimie anorganică structurală

Geometrii(N.C.) tetraedrice (N.C.= 4) tetraedrice(N.C.=4)

octaedrice (N.C.= 6)
alte geometrii
(N.C. = 3, 5, 7, 8, 9)

Tipuri de reţele reţele ionice, moleculare

cristaline atomice, metalice
moleculare

Astăzi sunt cunoscute aproximativ 7- 8 milioane de compuşi organici, 2-3 milioane de

compuşi anorganici şi câteva milioane de compuşi organometalici. Descoperirea sau
prepararea ca si caracterizarea structurală a acestora se datorează:
a. curiozităţii ştiinţifice (de ex. legătura din borani studiată de către W.Lipsomb –
Premiul Nobel, 1976- “pentru studiile sale asupra structurii boranilor, importante
pentru elucidarea problemelor referitoare la legătura chimică”)
b.întâmplării (de ex. primul compus al unui gaz nobil, Xe[PtF 6] , descoperit în 1962 de
N.Bartlett )
c. necesităţii unor aplicaţii practice (de ex.supraconductorii descoperiţi în 1986-1987,
când G.Bednorz şi K.A Muller au primit Premiul Nobel în fizică– “pentru contribuţiile
importante în domeniul supraconductibilităţii materialelor ceramice”)