RAPORT DESPRE SISTEMUL DE PREGĂTIRE INIŢIALĂ ŞI CONTINUĂ A

CADRELOR DIDACTICE ÎN REPUBLICA MOLDOVA

0. Preliminarii
Republica Moldova este situată în sud-estul Europei Centrale, avînd la frontiera de nord, est şi
sud, Ucraina, iar în Vest, România, cu o mică ieşire (500m, Giurgiuleşti) la Dunăre. Suprafaţa
republicii este de 33700 km2. Densitatea populaţiei este de 128 persoane pe un metru pătrat. Limba
oficială este Româna. Capitala ţării este oraşul Chişinău. Culte: ortodoxism. Moldova a devenit
ţară-membră a Naţiunilor Unite la data de 2 martie, 1992.
Moldova este una dintre cele mai mici ţări din fosta Uniune Sovietică, cu o suprafaţă
aproximativ egală cu a Belgiei. Mai mult de 50% din populaţia ei de 4,4 milioane, diversă din punct
de vedere etnic, locuieşte în zonele rurale. Agricultura şi prelucrarea produselor agricole continuă să
domine economia naţională, constituind aproape 60 % din PIB. Cultura modernă moldovenească şi
civilizaţia sînt în legătură cu tradiţia istorică a României. În cel de-al doilea secol, teritoriul de la
Nistru spre vest a fost ocupat de Romani, astfel, a apărut naţiunea latină, care va constitui mai tîrziu
fundamentul de bază pentru formarea naţiunii române. Fiind situată din punct de vedere geografic
între părţile de est şi de vest a Europei, unde au migrat multe popoare nomade, la sfîrşitul secolului
XIII pînă la mijlocul celui de-al XIV, românii au creat formaţiuni de stat. Chiar de la început, statele
române s-au confruntat cu invazii ale statelor vecine, în special, cele ale Imperiul Otoman, sub
dominaţia căruia poporul român s-a aflat în sec. XVII. Celelalte părţi ale teritoriului au fost sub
dominaţia Imperiului Habsburgic şi cel Rus cîteva sute de ani mai tîrziu.
În pofida separării politice şi a asupririi culturale, românii nu au încetat să aspire şi să lupte
pentru unitatea naţională. În anul 1918 au apărut condiţii favorabile pentru auto-determinarea
naţională, asfel încît, la 1 decembrie, 1918, a fost creat Statul Unitar Naţional Român, care includea
cea mai mare parte a Moldovei actuale. Încă în 1940, conform Pactului sovieto-german Molotov-
Ribbentrop, teritoriul actualului stat Moldova a fost anexat Uniunii Sovietice. Moldova a fost o
republică sovietică pînă în 1991, cînd la data de 27 august şi-a declarat independenţa de stat.
Ca majoritatea republicilor sovietice, economia Moldovei a fost compromisă substanţial în
urma dezintegrării. Şocurile comerciale serioase, conflictele armate şi o serie de calamităţi naturale
au cauzat o reducere drastică a producţiei naţionale şi a nivelului vieţii în Moldova în prima
jumătate a anilor 1990. Între 1991 şi 1994 producţia şi salariile reale au scăzut cu 60%, în timp ce
numărul angajaţilor a scăzut de la mai mult de 2 mln. de oameni în 1991, pînă la aproximativ 1,7
mln. în 1994. 4. În Moldova agricultura este ocupaţia de bază, în domeniul agriculturii fiind angajaţi
aproape o treime din totalul forţei de muncă şi constituie aproximativ 40% din produsul net a ţării.
Industria acoperă aproape 22% din plasament. Spitalele, şcolile şi alte instituţii au accesul liber
pentru toţi oamenii. Din cauza dificultăţilor financiare angajaţii aşteaptă deseori luni întregi pentru
a-şi primi salariile, care nu corespund costulu minim de consum. În ultimii şase ani, profesorii
recurg la organizarea grevelor cel puţin o dată în decursul unui an de studii.
Actualmente Moldova se orientează spre o economie de piaţă. Procesul de privatizare a multor
sectoare care, în mod tradiţional, aparţineau statului, decurge tot mai intens şi obţine un loc tot mai
important în dezvoltarea economică a ţării. Ale eforturi ale reformei includ liberalizarea preţurilor şi
a ratei de profit, precum şi înlăturarea unor revizii ale exporturilor. 58% din exporturile Moldovei se
îndreaptă spre Rusia, Kazahstan, Ucraina, Belarus. Şi România importă anumite bunuri din
Moldova. Partenerii de import sînt Rusia, Ukraina, Belarus, România, Germania şi alte ţări. Astăzi,
Republica Moldova îşi face cale spre o independenţă reală şi spre consolidarea unei societăţi
democratice autentice.

1. Contextul general al formării cadrelor didactice

1.0. Formarea cadrelor didactice reprezintă o componentă-cheie a oricărui sistem educaţional,
componentă, care la rîndul ei, este declarată ca prioritară şi anticipează dezvoltarea învăţămîntului
(L.Î. art.54). Conform Legii Învăţămîntului din Republica Moldova (art.3) învăţămîntul constituie o
prioritate naţională, iar politica educaţională a statului se întemeiază pe principiile umanismului,
accesibilităţii, adaptivităţii, creativităţii şi diversităţii, fiind un învăţămînt democratic şi umanist,
deschis şi flexibil, formativ-dezvoltativ şi se bazează pe valorile culturii naţionale şi universale
(art.4). Obiectivul educaţional major al şcolii constă în dezvoltarea liberă, armonioasă a omului,
care se poate adapta la condiţiile în schimbare a vieţii (art. 5).
Perioada actuală, calificată de tranziţie, este proprie tinerelor state formate de curînd ca
rezultat al destrămării imperiului sovietic şi al regimului comunist. Tranziţia pentru pentru
Moldova, înseamnă o schimbare radicală, o reformă de calitate, determinată de complexitatea
problemelor şi de specificul societăţii noastre post-totalitare. Reformele socială, economică,
culturală, educaţională, care s-au declanşat în ţară, încearcă o trecere de la dictatură la democraţie,
de la economia planificată la economia de piaţă, de la educaţia comunistă la educaţia democratică.
Noile orientări şi obiective necesită, în primul rînd, schimbarea mentalităţii, nevoia de a crea un om
capabil să se readapteze continuu, rapid şi eficient. În viziunea majorităţii politicienilor educaţiei
din ţara noastră dar şi a practicienilor cea mai mare problemă cu care se confruntă azi învăţămîntul
din Moldova, inclusiv formarea cadrelor, este sărăcia, lipsa unor fonduri bugetare pentru cele mai
elementare şi stringente necesităţi, alţii, o minoritate neînsemnată, constată însă că adevăratul blocaj
al reformelor începute nu este financiar sau politic, ci ţine de domeniul resurselor umane, care
întotdeauna au fost o componentă a progresului.
Reforma educaţională în Republica Moldova durează de 10 ani, metodologia ei vizînd două
planuri de referinţă: politica educaţiei şi proiectarea pedagogică. Politica educaţiei reprezintă
orientarea, linia generală în domeniu determinată de Guvern, în baza căreia a fost elaborat conceptul
reformei de către Ministerul Educaţiei şi Ştiinţei, comisia de specialitate din Parlament, concept
care, a fost discutat “pe teren” cu participarea cadrelor didactice, părinţilor şi a altor reprezentanţi ai
societăţii. În acest context, pornind de la necesitatea integrării şi sincronizării sistemului de
învăţămînt din Moldova cu cel european, se implică în mod deosebit orientările UNESCO privind
democratizarea educaţiei, modernizarea sa prin respectul identităţii culturale, deschiderea sa
continuă spre “valorile” care asigură progresul social, orientări care capătă o semnificaţie aparte şi
trebuie luate drept direcţii prioritare în procesul de reformare a învăţămîntului din Moldova. Politica
educaţională cuprinde două elemente majore: principiile şi obiectivele sistemului educativ.
Principiile reformei în Moldova au fost declarate următoarele: dezvoltării; democratizării;
umanizării; individualizării şi diferenţierii; integrităţii valorilor naţional-spirituale şi general
umane şi internaţionalizării. Ţinînd cont de finalităţile educaţiei, au fost trasate şi obiectivele
reformei educaţionale:
1. Democratizarea sistemului educativ, ieşirea de sub incidenţa modelului educaţional de tip
ideologic prin dezideologizarea conţinuturilor programelor şcolare, a vieţii şcolii în ansamblu.
2. Transpunerea învăţămîntului în baza unui nou sistem de valori, prin revenirea la spiritualitatea
neamului şi la valorile ce asigură progresul social. Integrarea firească a învăţămîntului din
Moldova în cel european.
3. Ameliorarea situaţiei din învăţămînt prin înlăturarea deficienţelor vădite şi modernizarea
conţinuturilor.
4. Transpunerea treptată a sistemului de învăţămînt în sistemul nou de coordonate determinat de
evoluţia acestuia din perspectiva reformei de restructurare. Instituirea sistemului naţional de
învăţămînt.
5. Creşterea prestigiului învăţămîntului în societate, a ponderii lui.
Noul model educaţional promovat de reformă porneşte de la idealul pedagogic care prevede
formarea unei personalităţi libere şi creatoare, deschise la schimbări progresive, capabile să
contribuie la prosperarea propriei naţiuni şi a întregii comunităţi umane. Astfel, şcoala are menirea
să ajute copilul în devenirea lui ca om, în general, şi ca cetăţean demn al naţiunii, în particular, care
ar întruni următoarele caracteristici:
- liber în limitele legii, apt să prospere;
- creator şi capabil să producă valori materiale şi spirituale;
- cu o solidă pregătire ştiinţifică de bază, deţinător de proprietate;
 - adaptat la un individualism optim;
- format pentru a face faţă evenimentelor imprevizibile;
- capabil şi demn de a fi cetăţean al ţării şi reprezentant al lumii;
- să manifeste interes, grijă faţă de mediul ambiant şi să participe la protejarea lui.
Din păcate, se constată că o trăsătură caracteristică a situaţiei curente din învăţămînt, care
reprezintă şi situaţia din societate, este lipsa unei dirijări eficiente, fapt ce îşi află expresie în
liberalizarea formală a învăţămîntului, în oferirea de posibilităţi pentru oricare grup de iniţiativă de
a proceda oricum doreşte, ceea ce se echivalează cu lipsa unei politici conceptuale cosecvente a
învăţămîntului. Alte aspecte care se discută actualmente destul de aprins, la diferite instanţe ale
politicii educaţionale, este noul regulament despre atestarea cadrelor didactice, la care ne vom
referi mai jos, la capitolul respectiv, proiectul de lege privind statutul personalului didactic, care a
fost publicat şi propus pentru discuţie la începutul lui decembrie, 1998, dar încă nu a fost aprobat,
legea despre evaluarea şi acreditarea instituţiilor de învăţămînt , statutul instituţiilor private ţi nu în
ultimul rînd finanţarea învăţămîntului, care începe şi încheie orice dezbateri, la divers rang.
Pentru alte detalii vezi interviul cu preşedintele Comitetului Parlamentar pentru Ştiinţă,
Cultură şi Educaţie, G. Duca.

1.1. De aproape 10 ani bugetul alocat de stat acoperă necesităţile învăţămîntului numai în
proporţie de 30-35 %. Potrivit statisticilor Ministerului Muncii, bugetul minin de consum pentru
luna decembrie,1999, în R. Moldova constituie peste o mie de lei. În 1999 alocaţiile pentru
învăţămînt au constituit 6,1% din produsul intern brut, în timp ce Legea Învăţămîntului prevedea ca
acestea nu trebuie să fie mai mici de 7 %. Din cauza salariului mic şi a faptului că nu este plătit la
timp, în ultimii 3 ani peste 24 de mii de profesori au abandonat şcolile. În luna octombrie, 2000
restanţele la salarii pentru angajaţii din sfera educaţională constituia circa 50 mln lei. Dacă în 1996-
1997 salariul mediu al cadrelor didactice era de 30 de dolari SUA, în 1999-2000, acesta nu
depăşeşte 20 de dolari SUA pe lună. Conform statisticilor oferite de Ministerul Muncii, cheltuielile
minime bugetare (coşul de consum) pentru luna decembrie 1999 a fost aproximativ de 1000 lei
(80$).

Salariul mediu lunar pe ţară Salariul mediu în învăţămînt

Lei MD
1996 – 187,1 1996 – 156,7
1997 – 219,8 1997 – 170,9
1998 – 250,4 1998 – 183,0
1999 – 304,6 1999 – 193,0

1998 1999 2000

prevăzut executat prevăzut executat prevăzut executat
Cheltuieli pentru 743,5 641,0 676,0 574,5 754,8
învăţămînt (mil.lei)
În % faţă de bugetul 23,4 21,2 18,2 16,4 17,9
total consolidat
Cheltuieli pentru ştiinţă 30,7 24,9 27,9 26,6 29,4
(mil.lei)
În % faţă de bugetul 1,0 0,8 0,8 0,8 0,7
total consolidat

Bugetul de stat pe anul 2001 a fost construit cu o creştere de 5 % a Produsului Intern Brut,
estimat la 19,6 miliarde lei, o rată anuală a inflaţiei de 15 %şi un curs de schimb de 14 lei pentru un
dolar american. Veniturile sînt prevăzute la nivel de 3,323 miliarde lei, cheltuielile - la 3,703
miliarde lei, deficitul bugetar fiind estimat la 280 mln lei sau 1,5% din PIB. Conform declaraţiilor
Ministrului de Finanţe, acoperirea deficitului bugetar se va face prin veniturile realizate pe piaţa
hîrtiilor de valoare de stat şi din surse externe. Guvernul continuă negocierile pentru contractarea în
aceste scopuri, a unor credite de la organismele financiare internaţionale. Cheltuielile pentru
învăţămînt se prevăd a fi esenţial majorate în 2001 cu 27,7 %.

1.2. La începutul anului de studii 1999-2000, în şcolile din R. Moldova activau în total 43.233
profesori, dintre care: 34068 sînt cu studii superioare, 1468 – cu studii superioare neterminate, 7511
–studii medii de specialitate; studii pedagogice propriu-zise au 6621.
Clasificarea cadrelor didactice după gen se prezintă astfel: bărbaţi – 29,1%; femei – 71,9%.
Repartizarea cadrelor didactice după locul de trai: şcolile săteşti – 65%; şcolile urbane – 35%.
Clasificarea cadrelor didactice după vechimea în muncă: 0-3 ani (10,1%); 3-8 ani (15,2%); 8-
13 ani (15,3%); 13-18 ani (14,1%) şi peste 18 ani 45,3%.
În anul 1999 au absolvit învăţământul superior 7767 tineri specialişti, dintre care: 4682
(60,2%) cu studii superioare universitare, iar 3085 (39,8%) –cu studii superioare de scurta durata
(colegii).
Din numărul total de absolvenţi ai instituţiilor de învăţămînt superior -2939 (37,8%) sînt cu
profil pedagogic. Au fost repartizaţi în câmpul muncii 1764 (22,7%) tineri specialişti, dintre care
1537 (19,8%) cu profil pedagogic. S-au prezentat şi au fost angajaţi în instituţiile de învăţământ
doar 408 (23%) tineri pedagogi. Au primit dreptul de auto-angajare în câmpul muncii 6003 (77,3%)
absolvenţi, dintre care 1175 (15,1%) cu profil pedagogic.
Necesarul de cadre pentru anul de studii 1999-2000 a constituit 2205 specialişti ,dintre care
1958 (88,7%) specialişti pentru învăţământul preuniversitar.
Conform situaţiei la 1 septembrie 1999 în instituţiile de învăţământ nu ajungeau 700 cadre
didactice. N-a fost satisfăcut necesarul la matematică-54 de specialişti , geografie - 38, limba
engleză – 173, limba franceză – 164, informatica – 44. Unui profesor îi revine în mediu 22,6 elevi.
1.3. Norma didactică pe trepte de şcolaritate se prezintă astfel:
Etapa preşcolară, educatorul de la grădiniţa de copii: norma săptămînală didactică este de 36
de ore (săptămîna de lucru de 5 zile), în care intră supravegherea copiilor, activităţile educative,
lucru cu părinţii şi alte responsabilităţi adiacente. Salariul minim este de 130 de lei (10 dolari USA),
iar salariul maxim – 260 de lei (20 dolari USA).
Etapa primară, norma didactică săptămînală este de 20 de ore, care include predarea propriu-
zisă, verificarea caietelor, derigenţie, lucru cu părinţii. Salariul minim – 155 lei (12 dolari), salariul
maxim – 350 de lei (29 dolari).
Etapa secundară inferioară şi superioară (gimnazială şi liceală), norma didactică
săptămînală este de 18 ore, care includ doar predarea ca atare. Sporul la salariu se adaugă pentru
derigenţie (1,5 dolari) şi la anumite categorii de profesori se adaugă pentru verificarea caietelor –
aproximativ 1 dolar (filologi şi matematicieni), pentru lucrări practice şi de laborator - 1 dolar
(chimişti, biologi, fizicieni), 20 % spor la salariu îl au şi profesorii de informatică. Salariul minim şi
maxim este similar cu cel al învăţătorilor de la clasele primare.
În sistemul preuniversitar sînt angajaţi 6700 de profesori, în mediu norma didactică este de 21
de ore academice.
Etapa universitară. Salariile profesorilor din instituţiile universitare:
BMC
Profesor-universitar 19-11 255,24-308,8 920,0 33,6%
Conferenţiar 17-10 210,87-280,8 920,0 30,5%
Lector superior 15-18 174,38-231,95 920,0 25,2%
Lector-asistent 14-17 168,35-210,87 920,0 22,9%
Lector-stagiar 12 147,36 920,0 16,1%

Notă: pentru titlul academic de „doctor-habilitat” (un titlu oferit celor care în fosta Uniune
Sovietică deţineu titlul de „doctor nauc” (în l. rusă) se mai adaugă la salariu încă 72 MDL (6 USD),
iar pentru titlul Ph.D – 54 MDL (4 USD).
 Pentru alte detalii referitoare la sarcinile didactice vezi Anexa 5 şi interviul cu liderul uniunii
profesorilor D. Ivanov.

1. 4. Atestarea cadrelor didactice

Conform noului Regulament de atestare a cadrelor didactice şi manageriale, aprobat în luna
decembrie 2000, s-au stabilit noi rigori de evaluare a cadrelor didactice din învăţămîntul
preuniversitar (preşcolar, primar, secundar, special, complementar şi superior de scurtă durată.
Obiectivele atestării cadrelor didactice / manageriale, după cum le stipulează documentul în
cauză sînt:
* realizarea eficientă a evaluării cadrelor didactice/manageriale, racordată la standardele
naţionale;
* dezvoltarea calitativă a profesionalismului cadrelor didactice/manageriale, care ar genera noi
calităţi în sistemul educaţional în ansamblu;
* orientarea spre perfecţionarea nivelului profesional al cadrelor didactice/manageriale, în
particular, şi al sistemului educaţional, în general;
* promovarea schimbărilor din sistemul educaţional printr-o fundamentare psihopedagogică
substanţială în aspect conceptual curricular şi managerial;
* conceperea propriei dezvoltări profesionale în procesul de formare continuă;
* asigurarea protecţiei sociale a cadrelor didactice/manageriale prin stabilirea concordanţei
între calitatea muncii şi retribuirea acesteia;
* prospectarea domeniului şi trasarea unor perspective în formarea continuă;
* asigurarea unui nivel înalt de conducere şi de funcţionare a instituţiilor de învăţămînt în
condiţiile reformei sistemului educaţional.
Atestarea cadrelor didactice/manageriale este realizată de către Ministerul Educaţiei şi Ştiinţei,
Direcţiile Judeţene (Municipale) de Învăţămînt, Tineret, Sport şi instituţiile de învăţămînt în
colaborare cu organele sindicale de ramură, fiind obligatorie pentru confirmarea în funcţie şi
benevolă pentru obţinerea gradelor didactice şi se realizează de comisiile de evaluare pe teren,
comisiile republicane de evaluare şi Comisia Republicană de Atestare.
Comisiile judeţene (municipale), (pentru confirmare în funcţie şi pentru conferire / confirmare
a gradelor didactice) au următoarele atribuţii:
• evaluează 3 lecţii demonstrative susţinute de cadrul didactic;
• evaluează managerul şcolar;
• sistematizează şi analizează informaţiile acumulate (pe parcursul a 3-5 ani de activitate a
cadrului evaluat) de direcţiile unităţilor învăţămînt, direcţiile judeţene (municipale) învăţămînt, de
ministerele şi departamentele de resort), luîndu-se în consideraţie toate aspectele ce ţin de
activitatea acestuia (lecţii deschise curente şi finale, publicaţii, participarea activă la seminare,
elaborări metodice, stagii, întruniri, iniţiere de experimente didactice/manageriale etc.) .
Etapa preliminară de atestare pentru solicitanţii de grade didactice este perfecţionarea
pregătirii profesionale, realizată prin diferite forme, inclusiv şi în cadrul instituţiilor cu atribuţii de
perfecţionare a personalului didactic/managerial. Cadrul didactic/managerial nu poate pretinde la
grad, dacă nu are perfecţionarea generală obligatorie o dată la 5 ani.
Candidaţii la obţinerea gradelor didactice elaborează proiecte didactice (pentru gradul
didactic întîi) şi proiecte ştiinţifico-didactice (pentru gradul didactic superior). Proiectele didactice
sînt elaborate sub îndrumarea unui consultant, iar proiectele ştiinţifico-didactice –sub îndrumarea
unui coordonator ştiinţific.
Tematica orientativă a proiectelor de grad didactic este elaborată şi publicată anual în presa
pedagogică. Proiectele respective au un caracter investigaţional, aplicativ şi se axează, în special, pe
sistematizarea experienţei proprii, generalizarea unei probleme teoretice cu valorificări concrete în
practica educaţională, efectuarea investigaţiilor ştiinţifice la nivelul unităţii de învăţămînt.
 Atestarea cadrelor didactice din instituţiile de învăţământ preuniversitar şi superior de scurtă
durată are loc conform planului de atestare întocmit în baza cererilor prezentate de direcţiile de
învăţământ şi unităţile de învăţământ superior de scurtă durată.
În 1999 procesul de atestare a cadrelor didactice din sistemul de învăţământ preuniversitar şi
superior de scurtă durată s-a încheiat cu următoarele rezultate:
a) au confirmat nivelul de pregătire profesională - 3207 de cadre didactice;
b) au obţinut grade didactice:
- gradul didactic superior –36;
- gradul didactic întîi –162;
- gradul didactic doi – 2639.
În concluzie, putem menţiona că în general motivaţia pentru obţinerea unui grad didactic este
redusă, dar profesorii de la toate treptele de şcolaritate, fiind supuşi unui experiment de
supravieţuire, în actualele condiţii economice sub orice critică, dau dovadă de entuziasm, care poate
fi numit, deloc exagerat, eroism şi reuşesc să menţină un nivel acceptabil al şcolii.
2. Descrierea sistemului de pregătire iniţială a cadrelor didactice
2. 0. Privire generală
Învăţămîntul superior este asigurat printr-o combinaţie de universităţi publice şi private,
politehnice şi colegii. Nivelul general al învăţămîntului în Moldova este destul de înalt conform
standardelor internaţionale. Potrivit ultimului cenz al populaţiei (1989), aproximativ 10% din
populaţia mai în vîrstă de 14 ani au beneficiat de învăţămînt superior şi 45% au absolvit şcoala
medie completă.
Pregătirea iniţială a cadrelor didactice este în prezent asigurată prin două modalităţi:
învăţătorii pentru nivelul preşcolar şi şcoala primară frecventează un curs de 4-5 ani la un colegiu
specializat de pregătire a învăţătorilor după terminarea clasei a 9 sau o facultate la una din
instituţiile de învăţămănt superior. Profesorii din învăţămîntul secundar frecventează un curs de 4-5
ani la una din instituţiile de învăţămînt superior unde se specializează în unul sau două domenii
disciplinare şi obţin şi o anumită instruire pedagogică.
2.1. Colegiile pedagogice (în trecut purtau numele de “şcoli normale”), pe parcursul anilor s-
au afirmat ca instituţii de învăţămînt care pun bazele formării cadrelor didactice, în special pentru
învăţămîntul primar şi preşcolar. În prezent în republică funcţionează 10 colegii pedagogice (vezi
Anexa 2), care pregătesc specialişti pentru învăţămîntul primar şi preşcolar la 4 specialităţi:
învăţămîntul primar, educaţia preşcolară, pedagogie muzicală, instruirea profesională şi muncă. În
contextul reformei educaţionale au intervenit modificări serioase care şin inclusiv de diversificarea
limbii de instruire şi de protecţia drepturilor minorităţilor naţionale. În 4 instituţii de învăţămînt de
acest tip (Orhei, Călăraşi, Cahul, Bălţi) limba de predare este româna. În 3 colegii pedagogice
(Chişinău, Bender, Soroca) procesul de instruire se desfăşoară în limbile română şi rusă. Şcoala
normală-liceu din Lipcani are grupe cu limba română şi rusă de instruire. Colegiul din Taraclia,
deschisă în 1992, pregăteşte pedagogi pentru clasele primare şi instituţiile preşcolare cu limba
bulgară de predare. Colegiul pedagogic “M. Ciachir” din Comrat, deschisă în 1992, pregăteşte cadre
didactice pentru clasele primare şi grădiniţele de copii cu limba găgăuză de instruire. Astfel,
colegiile pedagogice din republică asigură, în general, pregătirea cadrelor pentru instituţiile
preşcolare şi învăţămîntul primar, ţinîndu-se cont de limba maternă de instruire – română, rusă,
găgăuză, bulgară.
În afară de aceasta, mai mult de 500 de tineri, pe bază de concurs, sînt înmatriculaţi anual în
şcolile normale din România şi urmează să-şi desfăşoare ulterior activitatea în instituţiile respective
din republică cu limba română de instruire.
Începînd cu anul de învăţămînt 1989-1990, au intervenit schimbări radicale în structura şi
conţinutul activităţii instituţiilor nominalizate, care pe parcursul a mai multor decenii au lucrat după
modelul unic sovietic (planuri de învăţămînt, programe, manuale, instrucţiuni etc.). Termenul de
studii în colegiile pedagogice, conform noilor planuri de învăţămînt aprobate în 1991-1992, este de
5 ani (în cele vechi, respectiv, 2 ani, 2 ani şi 10 luni, 2 ani şi 4 luni, 3 ani şi 10 luni). Reformarea
activităţii acestora e orientată spre o pregătire temeinică de specialitate în baza însuşirii valorilor
naţionale şi general umane. Astfel, în planurile noi de învăţămînt la specialitatea “învăţămînt
primar” pentru disciplinele umaniste, sociale şi cele ale ştiinţelor exacte se prevăd 2754 ore (faţă de
1446 în trecut), la limba şi literatura română – 638 de ore (faţă de 191 ore în trecut), pentru limbile
moderne 625 ore în planurile actuale (faţă de 78 ore), matematică – 354 ore (faţă de 195 ore). În
vederea unei pregătiri generale şi de specialitate mai profunde, au fost introduse noi discipline:
limba latină, a doua limbă modernă, filozofia, logica literatura universală, legislaţia republicii,
caligrafia, metodica predării unor discipline etc. Schimbări serioase s-au produs în pregătirea de
specialitate, în scopul unei mai bune însuşiri a pedagogiei, psihologiei, istoriei pedagogiei,
metodicelor particulare în cadrul celor 3220 de ore (faţă de 2500 ore în trecut). E de remarcat faptul
că se pune accentul pe o pregătire temeinică a cadrului didactic în strînsă legătură cu activitatea
practică pedagogică pe parcursul anilor de studii. În această ordine de idei, în toţi anii de învăţămînt
este prevăzută practica pedagogică (instructivă, curentă, comasată, educativă), mai ales în cadrul
instituţiilor ce activează pe lîngă colegiile pedagogice ca instituţii de aplicare – grădiniţe, şcoli,
tabere de odihnă.
Aşadar, din perspectiva concepţiei învăţămîntului din Republica Moldova, şcolile normale au
fost transformate în colegii pedagogice. Studiile în colegiile pedagogice se organizează pe trepte
(cicluri). La prima treaptă (durata studiilor – 3 ani) se asigură pregătirea generală, iar la treapta a
doua (1-2 ani) se finalizează pregătirea specială şi profesională conform cerinţelor faţă de educatorii
grădiniţelor şi învăţătorii claselor primare. Astfel, instruirea acestor cadre se efectuează în 2-3
trepte: prima şi a doua – în colegii pedagogice cu înmînarea diplomei de studii universitare de
scurtă durată (incomplete), iar a treia – în cadrul facultăţii de psihopedagogie pentru absolvenţii
colegiilor pedagogice cu înmînarea diplomei de studii universitare de lungă durată.
După cum am menţionat anterior, cadrele didactice pentru ciclul secundar inferior (cl. V-IX)
şi secundar superior (liceal, profesional) se pregătesc, de regulă, în instituţiile de învăţămînt
superior. Reforma socială, economică şi pedagogică a impus o nouă atitudine faţă de procesul de
pregătire a cadrelor didactice, o reorientare spre modelele şi tendinţele europene în problema dată.
De un real folos în acest sens a fost şi elaborarea conceptului învăţămîntului universitar pedagogic,
precum şi a unor prevederi referitor la această chestiune de mare importanţă, incluse în proiectul de
Lege a învăţămîntului. Ţinînd cont de noua structură a sistemului de învăţămînt din Moldova, s-a
purces la organizarea învăţămîntului universitar pe trepte (cicluri). Aceasta permite pe de o parte,
diferenţierea procesului şi a termenelor de instruire, iar pe de altă parte, integrarea colegiilor în
sistemul de învăţămînt universitar, organizînd 3 trepte (cicluri). La prima treaptă (cu termenul de
studii de 2 ani) studenţii capătă o pregătire generală şi o iniţiere în specialitate. La finele acesteia ei
sînt supuşi unei atestări în urma căreia pot obţine dreptul de a-şi continua studiile la universitate.
Cei atestaţi îşi continuă studiile în treapta a doua (termenul de studii 2-3 ani), avînd posibilitatea de
a-şi preciza specializarea sau specialitatea suplimentară. Conţinutul instruirii la această treaptă e
orientat spre pregătirea cadrelor didactice pentru învăţămîntul secundar inferior (cl. V-IX). La
treapta a treia (avansată) cu termenul de studii de un an îşi continuă studiile 15-30% din absolvenţii
treptei a doua. Conţinutul instruirii la această treaptă e orientat spre pregătirea profesorilor de liceu
sau de colegii.
Evident, o astfel de restructurare în ierarhia învăţămîntului universitar a impus modificări
serioase în structurarea conţinutului acestuia, noi orientări în formarea cadrului didactic. În acest
sens, principiul de bază al noii orientări se prevede a fi trecerea de la pregătirea învăţătorului
specialist spre formarea personalităţii viitorului cadru didactic profesionist. Tocmai această nouă
orientare (alături de alţi factori de ordin conceptual) a necesitat transformarea instituţiilor
pedagogice de învăţămînt superior în universităţi pedagogice. Această schimbare poartă anvergura
unei reforme, deoarece afectează în esenţă structura şi conţinutul formării cadrelor didactice. (Apud
V. Cojocaru, Reforma învăţămîntului).
Pentru un punct de vedere alternativ referitor la colegiile pedagogice vezi interviul cu
directorul Colegiul Pedagogic din Chişinău, T. Arnaut.
 2.2. Reforma învăţămîntului pedagogic universitar în R. Moldova s-a declanşat cu
provocări puternice dinspre social şi etno-cultural, aceste domenii fiind mai sensibile la mutaţiile de
conştiinţe ce prefigurează dimensiunea umanului ca esenţă existenţială dar şi ca proiectare pentru o
perspectivă rîvnită. Ideea incitantă de a realiza o reformă concomitentă, sincronizată ştiinţific şi
managerial, în toate sferele învăţămîntului, nu s-a materializat în R. Moldova, ciclul universitar,
centrat temeinic pe studiul ştiinţelor, dovedindu-se deosebit de refractar la imperativul de a readuce
în centrul educaţiei personalitatea celui educat/format. Astfel, ratarea şansei de a reconceptualiza
temeinic învăţămîntul universitar a creat condiţii favorizante diversificării acestuia ca răspuns la
provocările produse de diversificarea socială a populaţiei, şi s-a soldat cu oferirea de şanse pentru
studiu mai multor categorii de tineri cetăţeni, în funcţie de şcoala pe care au absolvit-o (şcoala
generală, liceu, colegiu) şi de atitudinea faţă de sursa de finanţare a învăţămîntului (universităţi de
stat cu grupe subvenţionate de la buget şi grupe cu taxe pentru studii, universităţi particulare). Nu s-
a produs însă şi o schimbare de paradigmă a învăţămîntului universitar care să afecteze esenţial
vechiul concept de formare a specialiştilor pentru economie, cultură, învăţămînt etc., şi să readucă
în aule şi săli de cursuri conceptul libertăţii în educaţie, responsabil de făurirea unei societăţi
democratice, în care absolventul facultăţii să construiască şi să se formeze, să fie sensibil la
schimbările din alteritate, dar să şi producă schimbările sugerate de practica socială şi libertatea
spiritului uman. Or, învăţămîntul universitar din R. Moldova mai continuă să producă specialişti
care sînt formaţi prin însuşirea valorilor ştiinţifice deja dobîndite, în loc să formeze subiecţi ai
actului intelectual care să producă noi valori prin capacitatea de a-şi dezvolta propriile achiziţii
intelectuale în condiţii noi de experienţă socio-culturală, profesională, cognitivă şi spirituală. (Apud
Curriculumul psihopedagogic universitar de bază, pag. 5-18, cercetare sprijinită de Fundaţia
Soeros Moldova)
Între timp, curricula universitare sînt, în mod fundamental, concentrate asupra studiului unor
subiecte specifice, care vor fi mai tîrziu predate de viitorii profesori. O atenţie mai mică se acordă
subiectelor psihopedagogice, astfel încît, studenţii nu reuşesc să obţină baze importante pentru
viitoarea lor profesie. Psihopedagogia, ca ştiinţă despre natura şi structura activităţii umane, asigură
dobîndirea abilităţilor profesionale şi a capacităţii de adaptare intelectuală şi emoţională la noi surse
şi tipuri de informaţii profesionale În acest sens, studenţii universităţilor care formează cadre
didactice ratează însăşi esenţa profesiei rîvnite, deoarece studiul ştiinţelor / artelor / tehnologiilor nu
le oferă decît cel mult jumătate din necesarul care să acopere standardul profesional al cadrului
didactic. Cealaltă jumătate este acaparată de studiul obiectului şi / sau nevalorificată de ştiinţa şi
practica învăţămîntului pedagogic universitar. Ea ar trebui să se constituie din studiul ştiinţelor
educaţiei şi formarea competenţelor şi atitudinilor ce i-ar asigura o adaptare permanentă la
schimbările continue din societate, învăţămînt, predispus congenital să se manifeste ca subiect-
obiect al culturii, comunicării şi propriei formări.
Curriculumul psihopedagogic universitar este preconizat pentru un domeniu distinct al
formării profesionale – pregătirea cadrelor didactice pentru învăţămîntul preuniversitar, dar îşi
extinde utilitatea şi în celelalte universităţi, în sfera tehnologiilor aplicate de universitări, aceştia
încadrîndu-se prin definiţie în cohorta cadrelor didactice.
În primul caz CPPU este mijloc şi obiect de formare profesională; în cazul al doilea – doar
mijloc, adică este explorată cu deosebire componenta tehnologică. Actualmente, însă, în ambele
cazuri, CPPU este pe nedrept marginalizat, crezîndu-se, în mod eronat, că doar cunoştinţele despre
obiectul predat / studiat sînt importante în formarea specialiştilor şi neglijîndu-se, de fapt, realizările
psihologiei şi ale pedagogiei – ştiinţe despre natura şi structura activităţii umane, inclusiv a
comportamentului profesional, pentru care primează competenţele şi atitudinile în raport cu
cunoştinţele, întîi de toate competenţele de adaptare intelectuală şi emoţională la surse şi tipuri noi
de cunoştinţe în domeniul profesional. Examinarea CPPU actual în patru universităţi din R.
Moldova –Universitatea Pedagogică “Ion Creangă” din Chişinău, Universitatea de Stat din
Moldova, Universitatea de Stat din Tiraspol (cu sediul la Chişinău), Universitatea de Stat din Bălţi,
a realizat dezvăluiri cu privire la locul şi importanţa acordată ştiinţelor educaţiei în planurile de
învăţămînt: din cele peste 5000 de ore (prelegeri, seminare, activităţi practice) doar circa 250 (400)*
ore sunt destinate ştiinţelor educaţiei, respectiv 100 (150) ore pentru studiul psihologiei şi 150
(250)* ore pentru studiul pedagogiei. Celelalte ore, adică 95% (92%)*, sînt destinate studiului
disciplinelor “de specialitate” (ştiinţe, arte, tehnologii). Situaţia e mult mai gravă, de fapt, deoarece
predare-studiul “specialităţilor” se desfăşoară independent de ştiinţele educaţiei, cunoaşterea cărora
ar trebui să constituie unul din cele două principii de admitere în activitatea didactică la facultate:
principiul obiectului şi principiul comunicării acestui obiect către student, căci cunoaştere fără
comunicare nu există, iar comunicarea în domeniul cunoaşterii este reglementată de ştiinţele
educaţiei.
Pentru a comunica un spor de credibilitate tezei enunţate vom prezenta mai jos rezultatele
analizei planurilor de învăţămînt ale universităţilor care pregătesc cadre didactice.
La Universitatea de Stat din Moldova, cele circa 5000 de ore destinate pregătirii
profesionale şi speciale a viitorului profesor şcolar se distribuie în felul următor: specialităţii i se
acordă în jur de 3300 de ore, ceea ce formează 66 la sută; disciplinelor generale – în jur de 1400
ore, ceea ce ar constitui 30 la sută, în timp ce psihologiei şi pedagogiei li se alocă din fondul total
doar 214 ore, constituind o proporţie de 4 la sută.
Figura 1 reprezintă destul de clar situaţia privind distribuirea fondului de timp alocat pentru
formarea cadrelor didactice în USM, pe cele trei direcţii: formarea generală (filozofie, etică,
politologie etc.), formarea profesională (pedagogie, psihologie şi alte ştiinţe ale educaţiei) şi
formarea specială (istorie contemporană, istoriografia etc.).

Discipline generale 1450 ore

30%

Psihopedagogie - 60 ore;
Pedagogie-94 ore; Didactica
istoriei-214 ore

66% 4% Istorie 3326 ore

Figura 1. Distribuirea fondului de ore alocat pentru formarea cadrului didactic în

USM în anul universitar 1998/1999, facultatea de istorie

O situaţie diferită semnalăm în cazul cînd analizăm planul de învăţămînt la specialitatea

pedagogie din cadrul facultăţii de filozofie şi psihologie a Universităţii de Stat din Moldova.
Absolvenţii acestei specializări vor fi mandataţi prin diploma pe care o vor primi la sfîrşitul
studiilor să fie profesori de pedagogie. Dat fiind acest lucru, conceptorii planului de învăţămînt au
trebuit să acorde un plus de atenţie psihologiei, pedagogiei şi altor ştiinţe ale educaţiei. Figura 2 ne
poate convinge că planul de învăţămînt analizat are o certă orientare spre formarea psihopedagogică
autentică şi consistentă.

Discipline generale - 1525 ore

30%

Discipline psihopedagogice - 3367 ore;

70% Pedagogie - 2931 ore;
Psihologie - 436 ore

Figura 2. Distribuirea fondului de ore alocat pentru formarea iniţială a cadrului

didactic în Universitatea de Stat din Moldova în anul universitar 1998/1999, specializarea
“pedagogie”
 Deşi Universitatea Pedagogică de Stat “I. Creangă” din Chişinău chiar prin denumire este
destinată să formeze cadre didactice pentru învăţămîntul preuniversitar situaţia privind distribuirea
orelor între cele trei componente ale formării cadrului didactic – general, profesional şi de
specialitate, se deosebeşte puţin de starea de lucruri din alte universităţi. În figura 3 este prezentată
situaţia la aproape toate specializările.

Discipline generale-1010 ore

20%

Discipline psihopedagogice-610 ore.

Din ele: Pedagogie-250 ore;
10% Psihologie-125 ore
Disciplinele de specialitate-2641 ore
70%

Figura 3. Distribuirea fondului de ore alocat pentru formarea cadrului didactic în

Universitatea de Stat “Ion Creangă” din Chişinău în anul universitar 1998/1999 la
facultatea de filologie, specializarea “Limba şi literatura română”

Chiar la o analiză de suprafaţă a acestei figuri observăm faptul că alocările de timp academic
pentru ciclul psihopedagogic sînt destul de modeste şi contrastează puternic cu alocările din
componenta pregătirii de specialitate şi de cultură generală.
Studenţii de la dubla specializare “Istorie şi pedagogie” învaţă după un plan potrivit căruia
fondul de ore se împarte între compartimentele: discipline generale, discipline psihopedagogice şi
discipline istorice. Astfel, disciplinele generale li se acordă 729 ore (15%), disciplinelor
psihopedagogice li se acordă 1361 ore (28%) şi disciplinelor istorice 2795 ore (57%). Plus la
aceasta, 300 de ore sînt oferite cursurilor opţionale, 240 fiind de asemenea, la specialitate (vezi Fig.
4).

Discipline generale-729 ore

15%

Discipline psihopedagogice.
Pedagogie-180 ore; Metodologia
activitatii educationale-106 ore;
57% 28% Didactica istoriei-184 ore
Discipline de specialitate. Istorie-
2795 ore; Cursuri optionale-300 ore

Figura 4. Distribuirea fondului de ore alocat pentru formarea cadrului didactic în

Universitatea de Stat “ion Creangă” din Chişinău în anul universitar 1997/1998,
specializarea “Istorie şi pedagogie”.

Dovadă a faptului că planurile de învăţămînt ale universităţilor ce pregătesc cadre didactice

nu diferă esenţial o constituie şi analiza planurilor de învăţămînt, din ultimii 4 ani, ale Universităţii
de Stat din Tiraspol (cu sediul la Chişinău).
Situaţia este puţin diferită la specializarea Învăţămîntul primar şi educaţie preşcolară unde
formării psihopedagogice se acordă un spor de ore şi, prin urmare, de atenţie (vezi Fig. 5).
 Alte discipline-2542 ore
23%

Pedagogie si psihologie-732 ore.

Dintre care: Pedagogie-644 ore;
Psihologie-88 ore
17% 60% Didactica disciplinelor-960 ore

Figura 5. Distribuirea fondului de ore alocat pentru formarea cadrului didactic în

Universitatea de Stat din Tiraspol (cusediul la Chişinău) în anul universitar 1998/1999,
facultatea Pedagogie, specialitatea “Învăţămînt primar şi educaţie preşcolară”
Nici Universitatea din Bălţi nu constituie o excepţie în politica de stabilire a ponderii celor
trei componente ale formării cadrului didactic despre care s-a vorbit mai sus.
Datele şi analizele ce s-au efectuat în baza lor aduc un suport factologic solid tezei noastre
potrivit căreia curriculumul psihopedagogic universitar este în mod tranşant marginalizat.
În învăţămîntul pedagogic universitar, aşa cum am mai arătat, ştiinţele educaţiei constituie
nucleul competenţei profesionale, căci la şcoală nu se predă limba, literatura, matematica, biologia,
etc., etc., ci se formează personalitatea celui educat, adică o personalitate care să posede o înţelegere
pe potrivă a lumii exterioare (fizică, matematică, biologie etc.) şi a celei interioare (literatură, arte
etc.), competenţe de comunicare (limbile), să realizeze comportamente adecvate valorilor proprii şi
celor social-culturale, inclusiv din alteritate. Prin urmare şi pregătirea profesională a cadrelor
didactice ar trebui să se conformeze rigorilor învăţămîntului preuniversitar, fapt care, deocamdată,
nu se întîmplă sau se realizează doar parţial şi nu totdeauna la eficienţă maximă.
Drept urmare a acestei situaţii, evaluarea competenţelor profesionale ale studenţilor, pe
parcursul anilor de studii, precum şi evaluarea la examenele de obţinere a licenţei se efectuează de
asemenea separat, astfel încît o pregătire satisfăcătoare la materiile nepedagogice nu este sprijinită
de competenţele pedagogice adecvate, iar conţinuturile ştiinţelor educaţiei nu se integrează
conceptual şi metodologic cu cele ale ştiinţelor nepedagogice (“de specialitate”).
Un alt aspect al problemei, care s-a făcut văzut în procesul evaluării CPPU, este că
cercetarea în cadrul catedrelor a problemelor de teorie şi practică educaţională universitară este
minimă ca volum şi valoare, nu acoperă necesitatea de dezvoltare a învăţămîntului pedagogic
universitar, din cauza suprasolicitării universitarilor cu ore de curs şi a salarizării proaste. Aceleaşi
cauze provoacă de cele mai multe ori şi slaba receptivitate a cadrelor de universitari la inovaţiile din
învăţămîntul preuniversitar, care, trebuie să recunoaştem, în R. Moldova a înregistrat în ultimii ani
anumite succese la capitolele conceptualizare, construcţie, dezvoltare şi evaluare cuirriculară. S-a
creat astfel o situaţie nedorită cînd formarea formatorilor în învăţămîntul pedagogic universitar se
desfăşoară aproape izolat de procesul de renovare conceptuală şi curriculară din învăţămîntul
preuniversitar – domeniu pentru care sînt pregătite cadrele didactice în învăţămîntul pedagogic
universitar. Mai mult chiar, elaborările pentru învăţămîntul preuniversitar (concepţie, curricula
disciplinare, programe şi manuale şcolare etc.) nu întotdeauna sînt cunoscute şi aplicate oportun în
învăţămîntul pedagogic universitar sau sînt aplicate cu întîrziere, aşa încît absolvenţii
universităţilor, pentru a se încadra eficient în activitatea educaţională în învăţămîntul preuniversitar,
trebuie să urmeze cursuri de reciclare profesională chiar din start.
Aşadar, evaluarea curriculumului psihopedagogic universitar în vigoare conturează o
problemă de importanţă naţională, pe care am putea s-o formulăm în felul următor:
inovaţiile cu caracter conceptual şi curricular în învăţămîntul preuniversitar nu-şi găsesc,
deocamdată, deschidere – datorită unor cauze diverse – către formatorii formatorilor deoarece n-a
fost elaborat şi un curriculum de bază pentru învăţămîntul pedagogic universitar, fapt care creează
un blocaj puternic, la scară naţională, în dezvoltarea învăţămîntului din R. Moldova.
 2. 3. Condiţiile de înscriere la instituţiile de pregătire a profesorilor. Admiterea la colegiile
pedagogice se efectuează în baza atestatului de absolvire a nouă clase (învăţămîntul obligatoriu) şi a
examenelor la disciplinele de bază: limba română şi matematica. La facultăţile cu profil pedagogic
se admit absolvenţii şcolilor medii de cultură generală care se mai păstrează pînă în anul 2005 şi
deţinătorii diplomelor de bacalaureat (absolvenţi ai liceelor). Probele de concurs pentru primii sînt
două de profil şi a treia la limba şi literatura română (test scris pentru absolvenţii şcolilor cu predare
în limba română şi oral pentru absolvenţii şcolilor alolingve). Bacalaureaţii şi absolvenţii colegiilor
de profil susţin doar proba de profil. Vîrsta minimă de admitere la colegii este 15-16 ani, la facultate
17-18 ani, vîrsta maximă de admitere - 35 ani. Există tendinţa de susţinere în scris a tuturor probelor
de admitere, aceasta pentru a asigura o doză maximă de obiectivitate în aprecierea competenţelor
viitorilor studenţi. La unele instituţii bacalaureaţii sînt admişi doar în baza mediei de bacalaureat. În
ultimii ani a scăzut simţitor numărul candidaţilor la facultăţile cu profil pedagogic, aceasta în
principal din cauza remunerării insuficiente şi a statutului neprioritar al cadrelor didactice.
2.4. Durata studiilor depinde de tipul instituţiei absolvite anterior. Bacalaureaţii din licee-
4 ani, absolvenţii şcolii medii de cultură generală-5 ani. Anul academic se constituie din două
semestre, fiecare încheindu-se cu o sesiune de evaluare, care include un număr diferenţiat de
colocvii şi examene, în funcţie de facultate (în medie se susţin 5-6 colocvii, care se apreciază cu
calificativul “admis/respins” şi 3-4 examene cu note de la 1 la 10). La finele fiecărui an de studii
se susţine o teză anuală pe o temă aleasă de student, după o susţinere publică, se apreciază cu
notă. În mod obligatoriu la fiecare instituţie 50% din probele de evaluare sumativă trebuie să fie
în scris.
Planul de studii se constituie din discipline de bază, procentul variind de la o instituţie la alta,
între 60%-80%. Numărul cursurilor flexibile, opţionale, propuse de catedrele de profil de la
specialitatea respectivă, începînd cu anul doi de studii, variază, ele cuprinzînd 20-40 % din volumul
total de ore. Posibilitatea de alegere nu există la toate instituţiile, din păcate, deşi în planul de
învăţămînt ele se numesc opţionale, studentul este obligat să frecventeze cursurile propuse de
catedra de profil.
Durata practicii pedagogice diferă de la o instituţie la alta, constituind de la 170 la 200 de ore
din timpul întreg de studii; tipurile de practică pedagogică fiind pasivă sau de instruire (observări,
asistenţă la lecţii) şi activă (predarea propriu-zisă). Locul practicii pedagogice sînt instituţiile
preuniversitare, de la grădiniţă la liceu în funcţie de profilul respectiv, supravegherea este asigurată
de un profesor universitar numit conducătorul practicii (de la o catedră de profil) şi de 2 metodişti
(cadre universitare de la catedra de psihologie şi pedagogie). Practica în afara şcolii este efectuată
de studenţii de la anumite facultăţi şi vizează doar pregătirea de specialitate (de exemplu, filologii
au practică folclorică şi dialectologică, iar geografii şi biologii – practică pe teren).
Pentru detalii vezi interviurile cu rectorul universităţii de stat din Bălţi N Filip şi decanii de la
aceiaşi universitate: L. Stupacenco şi V. Cabac.

2.5.Condiţii de absolvire a instituţiilor superioare cu profil pedagogic pot fi rezumate la

următoarele: susţinerea examenului de stat la disciplina de bază din planul de învăţămînt şi a tezei
de licenţă. Studenţii care au nota medie mai jos de 7,0 (punctajul de apreciere cu 10) susţin doar
examene oral. Calificarea obţinută după absolvirea facultăţii este de “licenţiat în filologie” sau
“licenţiat în fizică”, ş.a.m.d. la universităţile de stat şi “profesor de biologie, chimie” la instituţiile
pedagogice. În ambele cazuri majoritatea absolvenţilor sînt orientaţi cu preponderenţă spre
activitatea pedagogică. Calificativul “licenţiat” este introdus de doi ani, se înregistrează mai multe
modalităţi la acest capitol (de exemplu: absolvenţii facultăţii de filologie, specialitatea “limba şi
literatura română” primesc calificativul “licenţiat în filologie”, dar cei care au dublă specializare-
limba română şi limba latină sau franceză, biologie şi chimie, fizică şi matematică-primesc
calificativul “profesor de … (disciplina respectivă), deşi numărul de ore la disciplinele pedagogice
este acelaşi.
În general, după absolvirea facultăţii studenţii nu mai întreţin nici o relaţie cu universităţile
absolvite, acestea nemaiurmărind soarta studenţilor instruiţi; certificatul de studii (diploma) se
eliberează imediat după încheierea ultimului an de studii şi după susţinerea probelor de evaluare
finală. Instituţiile de învăţămînt superior nu pot să ofere nici o informaţie statistică vizavi de
repartizarea şi funcţionarea absolvenţilor la locul de muncă.

3. 1. Perfecţionarea şi recalificarea se realizează, de regulă, la instituţiile de învăţămînt

superior sau în alte instituţii, acreditate de MEŞ, sistem organizat şi coordonat în întregime de
ministerul respectiv. Perfecţionarea cadrelor didactice este obligatorie şi se realizează o dată la 5 ani
, avîndu-se drept obiectiv racordarea permanentă a nivelului de calificare la renovarea conceptuală
metodologică, curriculară şi tehnologică a învăţămîntului, în funcţie de cerinţele sistemului, cît şi de
opţiunile individuale. (apud art.54 LÎ).
Conform Legii învăţămîntului, art.54., perfecţionarea şi recalificarea tuturor cadrelor didactice
şi a personalului de conducere se realizează, de regulă, la facultăţile instituţiilor de învăţămînt
superior sau în alte instituţii acreditate de MEŞ. Acestea sînt:
- Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, instituţie subordonată direct ministerului şi finanţată
integral de acesta (Anexa 3)
- Universitatea Pedagogică de Stat “Ion Creangă” din Chişinău, Facultate de
perfecţionare a cadrelor didactice şi manageriale - instituţie subordonată direct ministerului şi
finanţată integral de acesta
- Centrul Educaţional Pro Didactica – ONG - creat şi sprijinit de Fundaţia Soros Moldova -
discipline umanistice şi exacte din ciclul liceal ( Anexele 6,7,8)
- Centrul Noilor Tehnologii Informaţionale - instituţie subordonată direct ministerului şi
finanţată parţial de acesta - informatică
- Universitatea de Stat din Bălţi – instituţie subordonată direct ministerului şi finanţată
integral de acesta - educatorii din învăţămîntul preşcolar, educaţia tehnologică pentru fete
- Universitatea Tehnică din Moldova– instituţie subordonată direct ministerului şi finanţată
integral de acesta – informatică, educaţie tehnologică pentru băieţi
- Institutul Naţional de educaţie fizică şi sport – instituţie subordonată direct ministerului şi
finanţată parţial de acesta
- educaţie fizică
- Step by step – ONG, creat şi sprijinit de Fundaţia Soros Moldova – educatori şi învăţători
de clasele primare (Anexa 4)
Din păcate, nu am reuşit să obţinem informaţie relevantă şi anumite rapoarte de activitate de la
mai multe instituţii, aceasta mai mult din cauză că a apărut concurenţă în domeniul formării
cadrelor didactice, fapt destul de evident şi neacceptat de unii funcţionari care reprezintă instituţiile
în cauză. Strategia actuală a MEŞ este de a extinde aria de perfecţionare la mai multe instituţii, de a
demonopoliza rolul instituţiilor subordonate direct MEŞ, deoarece, din păcate, anume la aceste
instituţii, perfecţionarea profesorilor continuă să fie afectată de metodologii moştenite de trecut.
Curriculum-urile în uz rămîn extrem de concentrate asupra conţinuturilor disciplinei şi se acordă
puţină atenţie subiectelor ce ţin de predare – învăţare - evaluare. În mod similar, şi cursurile de
pedagogie şi psihologie sunt în mare măsură teoretice şi nu valorifică cunoştinţe, abilităţi practice,
cum sunt organizarea şi gestionarea şi sălile de clasă, pedagogie diferenţiată, lucrul în grupuri,
comunicarea în sală de clasă şi soluţionarea conflictelor. Ideea de a reforma şi a ajusta
perfecţionarea profesorilor în mod corespunzător pentru a contribui în mod substanţial la
îmbunătăţirea calităţii învăţămîntului este aproape unanim recunoscută de persoanele de decizie în
domeniu. Odată cu apariţia unor oferte incitante, originale şi utile din partea unor ONG , de
exemplu Centru Educaţional Pro Didactica (creat şi sprijinit de Fundaţia Soros), prin training-uri pe
module, stagieri pentru managerii şcolari şi profesorii din licee şi colegii de la disciplinele
umanistice şi exacte, Programul Pas cu Pas al Fundaţiei Soros pentru educatorii de la grădiniţe şi
pentru învăţătorii claselor primare, Programul Peti al UNICEF pentru educatori - a apărut un interes
sporit şi atitudine benevolă pentru dezvoltarea profesională continuă. În ultimii 2 ani numărul de
profesori perfecţionat de aceste instituţii este cu mult mai mare decît al celor de la instituţiilor
sprijinite total şi coordonate direct de MEŞ. Profesorii au posibilitatea să aleagă, să opteze pentru un
modul sau altul şi bineînţeles că stilul democratic de perfecţionare al celor 3 organizaţii, tematica
subiectelor abordate care răspunde unor necesităţi imediate se impune în faţa profesorilor ca o
experienţă avansată şi foarte solicitată. Mii de cadre didactice începînd de la nivelul preşcolar şi
terminînd cu cel universitar trec anual prin cursurile ONG care sînt un suflu proaspăt şi o revigorare
totală a sistemului de perfecţionare a cadrelor didactice. Toate aceste instituţii realizează formarea
continuă a cadrelor didactice în strînsă legătură cu formarea iniţială, de aici şi apariţia unor oferte de
cursuri nu doar pentru profesorii preuniversitari, ci şi pentru universitari şi pentru studenţi. Or, în
mod tradiţional relaţiile de colaborare şi completare reciprocă între instituţiile care fac formare
îniţială şi continuă au fost mai mult formale şui doar declarate ca necesitate sau intenţie.
3. 2. Evaluarea calitativă /Acreditarea instituţiilor de învăţămînt se face în baza legii nr.
328-XIV din 24 martie 1999 pentru modificarea şi completarea Legii învăţămîntului şi a Legii cu
privire la evaluarea şi acreditarea instituţiilor din Republica Moldova, conform căreia a fost
lichidată o situaţie ambiguă cînd unul şi acelaşi organ al administraţiei publice centrale, Ministerul
Educaţiei şi Ştiinţei, prin o subdiviziune a sa, Departamentul de evaluare şi acreditare, trebuia, pe de
o parte, să asigure instituirea şi dotarea instituţiilor, iar pe de altă parte, să le evalueze şi acrediteze.
Numita lege a decis crearea unui organ nou, independent, Consiliul Naţional de Evaluare
Academică şi Acreditare-instituit pe lîngă Guvern care este responsabil de procedura evaluării şi
acreditării. Condiţiile pentru acreditare sînt stipulate în articolul 37 al LÎ:
Instituţiile de învăţămînt de stat şi particular se supun în mod obligatoriu acreditării. Procesul
de acreditare cuprinde două etape:
a) autorizarea de încredere (licenţierea), prin care se acordă dreptul de organizare şi
funcţionare provizorie;
b) acreditarea, prin care se acordă toate drepturile prevăzute de prezenta lege.
Acreditarea se solicită după eliberarea autorizaţiei de încredere: pentru grădiniţe şi şcoli
primare-după cel mult 4 ani, iar pentru instituţiile de învăţămînt preuniversitar şi superior-după
primul examen de absolvire a nivelului respectiv.
Criteriile de bază pentru acreditarea instituţiilor de învăţămînt particular vizează cadrele
didactice, conţinutul didactic, baza tehnico-materială şi activitatea economico-financiară.
Pentru obţinerea acreditării, instituţia: va dispune de cel puţin 60% din cadrele didactice,
încadrate cu norma de bază în unitatea respectivă; va avea baza tehnico-materială care să
corespundă standardelor educaţionale de stat; va utiliza, în perioada funcţionării provizorii, cel puţin
25% din venituri pentru investiţii în baza tehnico-materială proprie. Atitudinea generală faţă de
procesul de acreditare a instituţiilor este pozitivă, se observă tendinţa de evidenţiere a calităţii
educaţiei sub toate aspectele şi a stimulării rezultatelor muncii.

3. 3. Cercetările ştiinţifice din domeniul educaţional şi în mod expres cele care vizează
formarea cadrelor didactice din punct de vedere cantitativ sînt în continuă scădere. Aceasta în
principal din cauza că, finanţarea cercetărilor ştiinţifice în ultimii 10 ani a fost în continuă scădere.
Unii analişti politici mai radicali afirmă că e chiar pe cale de dispariţie. În ultimii 5 ani, din cauza
proastei remunerări din activitatea ştiinţifică au plecat circa 2 mii de angajaţi. Angajarea tinerilor în
procesul de cercetare s-a redus mult. Admiterea la doctorat s-a redus în ultimii ani de 2 ori. .
Conform datelor oferite de ministerul Învăţămîntului, din suma de două milioane de lei
moldoveneşti (circa 168.000 USD) planificaţi pentru cercetări în domeniul educaţiei, practic nu a
fost alocat nimic.
Toate instituţiile de stat care se ocupă de formarea iniţială şi continuă a cadrelor didactice au
planificate în mod obligatoriu teme de cercetare şi persoane care au ca prioritate cercetarea
ştiinţifică sau care au o parte din norma didactică destinată cercetării. În baza cercetărilor
întreprinse se renovează cursurile, se aplică noi modele de instruire, se propagă experienţe
educaţionale, inclusiv prin diverse publicaţii.
Profesorii şcolari sînt încadraţi în procesul de cercetare în primul rînd prin tezele de grad (în
mod obligatoriu pentru gradul 1 şi 2) pe care le scriu. Începînd cu anul acesta fiecare profesor care
doreşte să obţină gradul 1 şi 2 face o cercetare pedagogică sub îndrumarea unui consultant (gr. 1) şi
a unui coordonator ştiinţific (grad superior). În ultimul timp profesorii au posibilitatea să publice
rezultatele experienţei lor şi a investigaţiilor metodice prin participarea la Concursurile de materiale
didactice organizate de Centrul Educaţional Pro Didactica. Din 1996 pînă în prezent au apărut
cîteva zeci de culegeri metodice care includ de la seturi de proiecte didactice pînă la monografii
asupra unei probleme educaţionale. Apărute într-un tiraj de 3 –5 mii de exemplare şi distribuite
gratis în toate bibliotecile şcolare, graţie sprijinului financiar al Fundaţiei Soros, aceste cărţi au un
rol deosebit de mare în dezvoltarea profesională a cadrelor didactice. Sub aceeaşi egidă a Fundaţiei
Soros apare de un an de zile Revista de teorie şi practică educaţională Didactica Pro care propagă
experienţele avansate şi investigaţiile profesorilor la rubricile: Ex cathedra, Docendo discimus,
Exercitio ergo sum. Un fapt îmbucurător al ultimilor 5 ani, de cînd a început Proiectul Băncii
Mondiale pentru Învăţămînt în Moldova, este implicarea masivă a cadrelor didactice din
învăţămăntul primar şi secundar la alcătuirea manualelor şi a ghidurilor metodice. Practic fiecare al
doilea autor de manuale şcolare este cadru didactic. În aprilie 2000 Fundaţia Soros Moldova şi
Centrul Euro-Atlantic din Moldova au creat Institutul de Politici Publice, care are o secţiune pentru
Politici Educaţionale, coordonată de ex-ministrul învăţămîntului Anatol Gremalschi (unul dintre cei
intervievaţi). Acest institut angajează grupuri de cercetători pentru a investiga următoarele aspecte
interesante:
- reforma sistemului educaţional în contextul Integrării Europene;
- relaţiile sistemului educaţional cu piaţa de muncă;
- impactul noilor tehnologii informaţionale asupra educaţiei;
- strategii educaţionale regionale (judeţene).
Sperăm că rezultatele acestor cercetări vor influenţa pozitiv dezvoltarea sistemului
educaţional naţional.

Pregătirea profesorilor este în strînsă legătură cu dezvoltarea şcolii, cadrele didactice fiind
factorul care impulsionează în mod decisiv evoluţia şcolii ca instituţie. Rolul instituţiilor de
pregătire a profesorilor în dezvoltarea şcolii la nivel naţional, regional şi instituţional este mai mult
indirect. Majoritatea instituţiilor implicate în pregătirea profesorilor (in servise) au şcoli - pilot sau
un anumit număr de profesori experimentatori din diverse şcoli care aplică şi demonstrează
eficienţa a diferite modele educaţionale, inclusiv a noilor tehnologii didactice.

4. În afară de problemele enunţate anterior , le cităm pe cele care au fost semnalate în

Planul Naţional de dezvoltare a învăţămîntului pentru anii 1995-2005 şi anume pe cele macro
cauzate de perioada de tranziţie la o societate democratică:
1) lipsa unei coerenţe a politicii vizionare de dezvoltare a învăţămîntului în Moldova
2) indiferenţa societăţii faţă de problemele învăţămîntului,
3) lipsa mecanismelor de coordonare a reformei învăţămîntului cu transformările din
celelalte domenii sociale
4) inexistenţa unui raport analitic de ansamblu şi complex privind problemele şi
perspectivele dezvoltării învăţămîntului,
5) menţinerea regimului administrativ de gestionare a învăţămîntului,
6) reducerea resurselor financiare alocate de stat pentru învăţămînt,
7) lipsa infrastructurii industriei educaţionale,
8) extinderea decalajulului dinte învăţămîntul general şi cel profesional,
9) neimplicarea deplină în reforma învăţămîntului a sindicatelor, părinţilor,
comunităţilor locale, a agenţilor economici, a elevilor şi studenţilor, a societăţilor culturale, a
uniunilor de creaţie. (pag. 6)
5 . Necesităţi noi şi procedee de soluţionare a acestora
În Planul Naţional de dezvoltare a învăţămîntului au fost identificate următoarele strategii de
dezvoltare a învăţămîntului pentru 1995-2005 :
1) recunoaşterea capacităţii învăţămîntului de a se autodezvolta la nivel conceptual, ştiinţific,
metodologic şi curricular, interzicîndu-se prin lege pressingul ideologic sau administrativ din
partea organelor şi partidelor de guvernămînt sau de opoziţie;
2) elaborarea unei legislaţie adecvate în domeniul învăţămîntului;
3) umanizarea, diferenţierea şi individualizarea învăţămîntului;
4) reorientarea spre învăţămîntul formativ;
5) sincronizarea conţinuturilor educaţionale cu noile structuri ale învăţămîntului;
6) pregătirea cadrelor didactice pentru şcolile de toate gradele la nivelul competenţelor mondiale;
7) diversificarea tipurilor de şcoli în învăţămîntul general şi profesional;
8) acordarea de înlesniri persoanelor care studiază/cercetează pentru accesul la valorile civilizaţiei
occidentale şi mondiale;
9) ataşarea R. Moldova la centrele şi sistemele informaţionale internaţionale;
10) crearea cadrului juridic cu privire la activitatea şi proprietatea intelectuală;
11) elaborarea unui sistem nou de perfecţionare, reciclare şi atestare a cadrelor didactice;
12) dezvoltarea sistemului învăţămîntului complementar;
13) reorganizarea sistemului de investigaţii psihopedagogice şi crearea unei secţii de pedagogie şi
psihologie în cadrul Academiei de Ştiinţe;
14) deschiderea, la rang parlamentar şi guvernamental, a unor noi perspective de colaborare
multilaterală cu alte state în domeniul în învăţămîntului şi ştiinţei şi integrarea sistemului de
învăţămînt naţional cu cel european;
15) elaborarea standardelor educaţionale care să asigure convertibilitatea învăţămîntului naţional;
16) crearea unui sistem managerial modern al învăţămîntului;
17) organizarea serviciului de asistenţă psihologică în şcoli;
18) crearea unui sistem diversificat de finanţare a învăţămîntului, sporirea cotei de finanţare pînă la
9,6% din P.I.B.;
19) corelarea învăţămîntului cu alte sfere ale vieţii sociale;
20) dezvoltarea învăţămîntului de alternativă şi a celui privat;
21) crearea unui sistem autonom de evaluare şi acreditare a învăţămîntului;
22) crearea unui sistem eficient de implementare a cercetărilor pedagogice;
23) elaborarea şi aprobarea unor noi principii de evaluare şi remunerare a muncii cadrelor didactice
de toate gradele, a cercetărilor ştiinţifici, plasîndu-i în rîndul celor mai prestigioase categorii de
salariaţi. (pag 9 -10).
În Raportul MEŞ pentru 1999 se semnalează că pentru îmbunătăţirea asigurării cu cadre
didactice a unităţilor de învăţământ este necesar sa se întreprindă, in comun cu alte organe publice
centrale şi locale, următoarele acţiuni urgente:
- Achitarea la timp si majorarea salariilor
- Asigurarea cu spaţiu locativ a tinerilor specialişti
- Acordarea unor facilităţi absolvenţilor de şcoli de cultură generală şi liceu din familii defavorizate
si nevoiaşe de la sate pentru a urma studiile în instituţiile de învăţământ superior
- Instituirea unor burse si indemnizaţii pentru studenţii dotaţi din localităţile rurale
- Acordarea de credite bancare tinerilor familii de pedagogi pentru construcţia sau procurarea de
locuinţe
- Asigurarea cadrelor didactice cu loturi de pământ pentru construcţia de locuinţe individuale.
Pentru a asigura încadrarea în muncă a absolvenţilor instituţiilor de învăţământ superior şi
superior de scurtă durată ar fi binevenită stabilirea unui spor la salariul de funcţie în mărime de 30%
pentru absolvenţii de facultate, şi respectiv 25% pentru absolvenţii de colegiu pe o durată de 3 ani
de la data absolvirii instituţiei de învăţământ. Acest spor de salariu ar putea fi plătit din fondul
pentru plata ajutorului de şomaj din teritoriu. Este necesar să se întreprindă măsuri speciale pentru a
stimula revenirea în ţară a tinerilor specialişti, trimişi la studii in România, Bulgaria, Turcia,
Ucraina în baza acordurilor de colaborare.
 Vice-ministrul Educaţiei şi Ştiinţei este de părerea că întreg sistemul de formare iniţială şi de
formare continuă a cadrelor didactice trebuie schimbat, deoarece nu corespunde atît cerinţelor de
dezvoltare a învăţămîntului cît şi a economiei de piaţă, nu corespunde cerinţelor reformei din alte
sectoare ale învăţâmîntului – de la cel preşcolar la cel superior, nu corespunde, în ultimă instanţă,
cerinţelor cadrelor didactice. Mecanismul de perfecţionare este învechit, foarte centralizat, este
impus în mod autoritar profesorilor. Ministerul planifică cîte cadre trebuie să treacă anual prin
procesul de perfecţionare. Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei care este subordonat direct Ministerului
execută planul acestuia, de fapt şi celelalte instituţii tot sînt acreditate de comisia MEŞ, dar au
autonomie mai mare în activitate. (vezi interviul)
Una dintre necesităţile de perfecţionare a învăţămîntului superior a fost introducerea
sistemului de credite transferabile de studii, care oferă studentului, pe de o parte o mai mare
libertate academică, iar pe de alta, îi cere o mai mare responsabilitate. Acest obiectiv are menirea de
a sincroniza actele de studii oferite în ţara noastră cu cele din Occident. În 1998 la Universitatea de
Stat din Moldova s-a creat un grup de lucru confirmat de senatul USM şi recunoscut oficial prin
ordin ministerial, care elaborează sistemul de credite pentru toate disciplinele universităţii sînt
regîndite şi evaluate toate programele de studii. Experţii în domeniu recunosc accentul pe care îl
pune acest sistem nou pe munca independentă a studentului şi pe rezultatul muncii.
Eventualele scenarii de dezvoltare a sistemului de formare iniţială şi continuă a cadrelor
didactice în Moldova se vor baza în mod principial pe orientările strategice în politica de cadre
determinate de Ministerul Educaţiei şi Ştiinţei care includ:
- stabilirea noilor normative pentru norma didactică;
- revizuirea listei statelor-tip pentru toate tipurile instituţiilor de învăţământ;
- perfecţionarea sistemului de atestare a cadrelor didactice;
- pregătirea iniţială şi formarea continuă a cadrelor didactice pentru activitate în localităţile rurale cu
un efectiv redus de elevi;
- perfecţionarea cadrelor didactice din învăţământul secundar-profesional care nu au pregătire
pedagogica;
- perfecţionarea mecanismului de plasare în câmpul muncii a tinerilor specialişti.
6. Idei pentru un scenariu de perspectivă şi de perfecţionare a sistemului de
formare a cadrelor didactice
Experienţa Centrului Educaţional Pro Didactica contribuie la constituirea unui scenariu realist,
original şi util de perfecţionare a cadrelor didactice. Conform Regulamentului Cursurilor, specificul
şi originalitatea cursurilor de dezvoltare profesională contribuie la dezvoltarea unei societăţi
democratice pentru că acestea:
• promovează stiluri flexibile şi interactive de training;
• focalizează activitatea de dezvoltare profesională pe practici şi dezvoltare a abilităţilor de
lucru;
• abordează holistic procesul educaţional prin concentrarea atenţiei asupra elevului;
• acordă consultanţă individuală şi de grup în funcţie de instruirea şi necesităţile
beneficiarului;
• familiarizează participanţii cu modalităţi de predare asistată de calculator;
• realizează activităţi de evaluare şi de evaluare a impactului după fiecare training prin vizite
pe teren, observaţii în sala de curs, interviuri, proiecte didactice, schimb de experienţă etc.
Printre formele variate de organizare a cursurilor de dezvoltare profesională ar trebui să
prevaleze modalităţile interactive, inclusiv training-urile, workshop-urile (atelierele), care
actualizează şi valorifică experienţa profesorilor şi formează noi abilităţi de predare.
Trebuie să menţionăm că pe parcursul ultimilor zece ani s-a realizat mult în ceea ce priveşte
aspectele teoretice ale reformei educaţionale; experienţa avansată a altor ţări a contribuit
considerabil la extinderea perspectivelor şi a opiniilor, ajutîndu-ne să ne evaluăm educaţia naţională
mai ales prin compararea ei cu sistemele educaţionale de peste hotare. În acelaşi timp, există cîteva
instituţii, unde se aplică modele reuşite de implementare a reformei educaţionale (Centrul
Educaţional Pro Didactica, Centrul Educaţional „Pas cu Pas”, Programul „Peti” al UNICEF etc.),
care demonstrează că, în pofida unor dificultăţi, Moldova are şanse reale de a construi un sistem
educaţional eficient, adecvat unei societăţi democratice şi deschise.
În concluzie la cele expuse anterior referitor la formarea iniţială a cadrelor, putem afirma că
Republica Moldova este pe calea de a-şi reconstrui propriul sistem care va include: pe de o parte
“necesitatea de a dezvolta structuri flexibile de formare a cadrelor didactice, capabile să se schimbe
rapid conform modificărilor din învăţămîntul preuniversitar pe care îl deservesc”, iar pe de altă
parte “un echilibru între formarea de specialitate (cunoaşterea disciplinelor de predare) şi formarea
profesională propriu-zisă (psihopedagogică)” (CPPU, pag. 47). Noul Curriculum psihopedagogic
universitar de bază ne oferă idei teoretice şi practice pertinente pentru restructurarea sistemului de
perfecţionare a cadrelor didactice precum şi pentru dezvoltările profesionale oportune în domeniul
învăţămîntului preuniversitar.

Lista persoanelor de decizie care au fost intervievate:

1. Dr. Gheorghe Duca – şeful Comisiei Parlamentare pentru Ştiinţă, Cultură, şi
Învăţămînt
2. Dumitru Ivanov – liderul sindicatelor din Învăţămînt
3. Dr. Nicolae Bucun – prim-viceministru al MEŞ
4. Dr. Nicolae Filip - rectorul Universităţii de Stat din Bălţi
5. Dr. Anatol Gremalschi – ex.ministru MEŞ, coordonatorul programului de politica
educationala la Institutului de Politici Publice
6. Dr. Tudor Arnăut, directorul Colegiului Pedagogic “A. Mateevici” din Chişinău
7. Dr. Valeriu Cabac, profesor universitar, decanul Facultăţii Informatică şi
Electronică, membru al Comisiei de evaluare a Ministerului Educaţiei şi Ştiinţei
8. Lidia Stupacenco, decanul Facultăţii Pedagogie şi Psihologie, Universitatea de Stat
din Bălţi

Bibliografie

1. Cojocaru V. Gh., Reforma învăţămîntului , Chişinău “Ştiinţa” 1995;

2. Crişan Al., Guţu Vl., Proiectarea Curriculum-ului de bază. Chid metodologic, Ed.
“Tipcim”, Cimişlia, 1997;
3. Bucun N. Bazele ştiinţifice ale dezvoltării învăţămîntului în R. Moldova. Editura
Prometeu, Chişinău, 1994
4. Facultatea de perfecţionare a cadrelor didactice şi celor cu funcţii de conducere şi
control, Universitatea Pedagogică de Stat “Ion Creangă”, Chişinău, 2000;
5. Legea învăţămîntului Nr 547 din 21.07.1995
6. Legea privind statutul personalului didactic Proiect, “Făclia” din 05.12.1998, pag.
6-7.
7. Negură I., Papuc L., Păslaru Vl. Curriculum psihopedagogic universitar de bază,
Fundaţia Soros-Moldova, Chişinău, 2000.
8. Programul Naţional de dezvoltare a învăţămîntului în Republica Moldova 1995-
2005 (Compendiu), Ministerul Învăţămîntului, Institutul de Ştiinţe Pedagogice şi Psihologice,
Chişinău, 1995;
9. Raport de Evaluare. Proiectul Învăţămîntului General, Document al Băncii
Mondiale; Raport N 15967 MD din 21.04.1997;
10. Regulament de atestare a cadrelor didactice şi manageriale, “Făclia” din
16.02.2000, pag. 4-5.
11. Scurt raport de activitate în 1999 şi orientări prioritare pentru 2000, Ministerul
Educaţiei şi Ştiinţei al Republicii Moldova;
12. Situaţia social-economică a Republicii Moldova în anul 1999, Departamentul
Analize Statistice şi Sociologice al Republicii Moldova, Chişinău, 2000;
 Anexa 1

Învăţămîntul preşcolar
Pe parcursul ultimilor ani sistemul educaţional preşcolar a fost supus unor modificări: s-a
revăzut structura şi programul de activitate al instituţiilor preşcolare, se implementează noi
conţinuturi şi tehnologii educaţionale.
Reţeaua instituţiilor preşcolare din republică este caracterizată de următoarele date:

Indici 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000

*Numărul instituţiilor
preşcolare permanente 1877 1774 1668 1581 1480 1397 1390 1192

În ele:
*locuri, mii 217 206 194 183 177 170 167 164
*copii, mii 20230 18250 16120 14730 13910 13147 12600 10313
*cadre didactice, mii 0 0 0 0 0 3 8 5
22 20 18 16 14 13 12 11
*Gradul de cuprindere a
copiilor in grădiniţe (%
din numărul copiilor de
1-6 ani 51 46 45 43 43 45 3 38
*Revin copii la 100 93 89 83 80 79 78 75 63
locuitori 9 9 9 9 10 10 10 9
*Revin copii la un
cadru didactic

Anexa 2

Colegiile din ramura învăţămîntului la începutul anului de învăţămînt 1999-2000

Denumirea instituţiilor de Forma de Numărul de studenţi Personal didactic (titulari)

total din care în total din care cu
învăţămînt proprietate
baza studii
contractelor superioare
1. Colegiul pedagogic publică 382 43 59 58
“Vasile Lupu” din Orhei
2. Colegiul pedagogic publică 451 117 64 64
“Alexandru cel Bun” din
Călăraşi
3. Colegiul pedagogic “G. publică 431 117 57 55
Asachi” din Lipcani
4. Colegiul pedagogic “Mihai publică 503 120 85 83
Eminescu” din Soroca
5. Colegiul de pedagogie şi publică 420 31 60 57
arte “Iulia Haşdeu” din Cahul
6. Colegiul pedagogic “A. publică 556 32 80 80
Mateevici” din Chişinău
7. Colegiul pedagogic publică 221 - 34 27
“Sfinţii Chiril şi Mefodiu”
din Taraclia
8. Colegiul pedagogic “M. publică 242 1 26 22
Ciachir” din Comrat
9. Colegiul pedagogic “Ion publică 237 9 25 25
Creangă” din Bălţi
10. Colegiul pedagogic publică 10 -
evreiesc de fete din Chişinău
Universităţile din ramura învăţămîntului la începutul anului de învăţămînt 1999-2000

Denumirea Forma Numărul de Personal didactic (titulari)

instituţiilor de de studenţi
învăţămînt prop- total din ei în Total din care din numărul total
rietate baza cu titlu ştiinţific
contract doctori doctori profesori confe-
ului habilităţi în univer- renţiari
în ştiinţe ştiinţe sitar
1. Universitatea publică 12022 6293 640 62 244 50 200
de Stat din
Moldova
2. Universitatea publică 4968 1681 333 15 121 17 121
Pedagogică de
Stat “Ion
Creangă”
3. Universitatea publică 180 17 62 - - - -
de Stat din Cahul
4. Universitatea publică 1870 832 111 2 12 2 7
de Stat din
Comrat
5. Universitatea publică 5076 2822 288 4 99 4 61
de Stat “A.
Russo” din Bălţi
6. Universitatea publică 3485 1384 161 5 52 6 43
de Stat din
Tiraspol

Anexa 3

Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei

A fost fondat la 1 august 1999, prin Hotărîrea Guvernului R. Moldova nr. 683 din 23 iulie 1999, prin
integrarea Institutului de Cercetări Pedagogice şi Psihologice şi a Institutului de Perfecţionare a
Cadrelor Didactice.
Domenii-cheie:
• formarea continuă a personalului didactic din republică;
• investigaţii ştiinţifice în domeniul educaţiei;
• asigurarea serviciilor de consiliere; recalificare;

21
• pregătirea cadrelor ştiinţifice prin doctorantură.
Personalul angajat:
• doctori habilitaţi – 7
• doctori în pedagogie – 37
• cercetători ştiinţifici fără titlu – 30
• lectori superiori – 9
Vîrsta medie a angajaţilor: 41-42 de ani
• Necesităţi: Persoane tinere, axate pe ideea renovării educaţiei pe verticala unei economii de piaţă şi
a unei societăţi în continuă instabilitate.
• Nevoi nerealizabile: Asigurarea financiară care ar promova substanţial calitatea activităţii.
Beneficiari: Personalul didactic din R. Moldova. În anii 1998-2000 un număr total de 7040 cadre
didactice: educatori, învăţători, profesori din gimnazii şi colegii la majoritatea
disciplinelor şcolare, manageri, inspectori şi metodişti, bibliotecari, conducători de cercuri
de la clasele de creaţie au fost participanţi ai:
• stagiilor de formare
• cursurilor de perfecţionare la centru
• cursurilor de perfecţionare pe teren
• activităţii de consiliere
• perfecţionării ca autodidact etc.
Obiective ale dezvoltării profesionale:
• acceptarea schimbării în educaţie;
• implementarea activă şi eficientă a noilor curricula educaţionale;
• conştientizarea propriei valori de profesor (învăţător, educator etc.);
• esenţializarea factorului uman, social şi cultural în educaţie.
Stiluri de perfecţionare: democratice, dinamic schimbătoare, în funcţie de situaţiile concrete şi de
orientările generale din învăţămînt: colaborare, parteneriat, co/relaţionare,
pro / activitate, anticipare, disponibilizare, iniţiativă (cu mai puţin efect în
condiţii dependente de lipsă de finanţe).
Bugetul de stat: Suma: 1313,3 mii (2000) oferit de M.E.Ş. şi repartizat pe 3 domenii: perfecţionare,
cercetare şi doctorantură.

22
Tentative de a obţine finanţe: cu mari riscuri, cu unele neclarităţi se întreprind acţiuni de a ieşi din
impas (oferire de servicii instituţiilor particulare, unor organizaţii cointeresate pe bază de
contract).
Cercetarea pedagogică se desfăşoară calitativ în baza planului şi în baza unor proiecte de cercetare.
Direcţii prioritare: fundamentarea ştiinţifică a politicii educaţionale a R. Moldova;
elaborarea metodologică a implementării şi dezvoltării curricula, teoria managementului
educaţional, metodologia educaţiei preşcolare etc.
Perspective investigaţionale:
• funcţiile psihosociale ale educaţiei;
• repere conceptuale şi metodologice ale proiectării, dezvoltării şi implementării sistemului de
evaluare în învăţămîntul preuniversitar;
• bazele ştiinţifice ale dezvoltării învăţămîntului special etc.
Probleme ale dezvoltării profesionale:
1) Cadrul masiv al schimbărilor care, inerent, generează situaţii de natură negativă;
2) Statutul nesigur al unităţii care prestează o activitate de perfecţionare: caracterul
postuniversitar al activităţii şi regulamentul universitar al instituţiei de învăţămînt superior;
3) Transformarea defectuoasă a iniţiativelor pozitive în realizări active;
4) Finanţarea sub nivel a acestei activităţi.
Perspectivele I.Ş.E.:
A deveni un Centru Republican de Standardizare teoretico-practică şi de evaluare (sumativă) a
performanţelor personalului didactic.

23
 Notă: Informaţia pe care o prezentăm vizează doar I.Ş.E.

Dezvoltarea profesională continuă (DPC) a profesorilor

Situaţia curentă Probleme identificate Idei şi planuri de

schimbare
Instituţii care oferă I.Ş.E.
cursuri de dezvoltare
profesională continuă
(DPC), cu informaţii • Insuficienţa • Reorganizarea
specifice despre: informaţională în structurilor;
• Structura de bază • Catedre (5) şi domeniu; • Eficientizarea prin
a instituţiilor laboratoare de • Problema calităţii noi tehnologii şi
specializate de stat cercetare (6) în cazul distribuirii un nou
(departamente pe • Parteneriatul cu funcţiilor. management;
subiecte sau altfel) universităţile în • Descentralizare;
şi organizarea cadrul formării • Transmiterea
DPC în cadrul continue responsabilităţilor
universităţilor • În şcoli (unităţi şi în teritoriu.
• Organizarea unei şcolare) se
DPC în baza şcolii realizează stagii de
• Reglementarea dezvoltare la
altor organizaţii cerere
(ONG-uri) care
doresc să ofere
servicii de DPC
(dacă există)
Administrarea şi
finanţarea DPC, cu
informaţii specifice
privind: 2% Insuficient
• Procentul de buget
repartizat pentru
DPC din bugetul
de stat total alocat
învăţămîntului M.E.Ş. Poate ar fi cazul unei
• Cine coordonează factorii locali autonomii financiare
aceste sume şi
cum sînt alocate
acestea instituţiilor
respective
• Finanţarea locală
publică a DPC
• Alte posibilităţi de
finanţare a DPC
Tipuri de curriculum
în funcţie de durată,

24
centrare pe conţinut şi
metode utilizate, cu
informaţii detaliate
privind: Programe-cadru Promovarea Elaborarea variantelor
• Organizarea şi constituite din module motivaţiei ca bază de programe şi
conţinutul tematice cu accentul transformatoare oferirea posibilităţii de
cursurilor regulate pe activităţile practice a alege
şi obligatorii de
reciclare a
cadrelor
• Oportunităţi
pentru DPC în
domeniile învăţării • schimbarea de
prin cooperare şi mentalitate
dezvoltării şcolii
Influenţa DPC asupra
carierei şi salariilor
profesorilor, cu
informaţii specifice
privind: • plasarea accentului
• Supravegherea şi • ajutor da • nu există un pe monitorizare
ajutorul acordat supraveghere – nu mecanism de
profesorilor • condiţiile sînt monitorizare
începători şubrede (finanţe)
• Condiţii pentru
reciclarea
periodică (dacă
există) şi legătura
lor cu DPC
Luarea deciziilor
privind participanţii,
timpul şi tipul de
activităţi DPC, cu
informaţii specifice
privind: • decizia este de • stagiile nu au • elaborarea unui
• Decizii despre competenţa devenit o mecanism de
participarea la factorilor locali necesitate la motivare care ar
cursurile periodice nivelul în care avantaja financiar
de reciclare a cadrul didactic ar instituţia
cadrelor plăti pentru
• Luarea deciziilor servicii
la nivel de şcoală
cu privire la DPC
şi posibilităţi de a
folosi fondurile
bugetului public
(de stat, local)
destinat DPC în

25
 corespundere cu
deciziile luate în
cadrul şcolii
Oportunităţi deschise
şi de alternativă
pentru DPC, cu
informaţii specifice
privind:
• Posibilităţi de a • sînt organizate • nu are stipulat
absolvi un curs de cursuri de acest lucru în
studii pregătire în statut
postuniversitare vederea atestării
pentru profesori
(cu obţinerea
gradului
academic)
• Posibilităţi de • nu sînt
învăţare la distanţă
prin computer
• Învăţarea • este o perspectivă • lucrul în • iniţierea şi
experimentală şi raţională colaborare este generalizarea unei
posibilităţi de nou pentru asemenea activităţi
cercetare pentru profesori
profesori—grupuri
de studii în cadrul
şcolii sau a unor
asociaţii
profesionale
Numărul profesorilor
care participă la Să venim cu o
diferite iniţiativă la M.E.Ş. să
cursuri/activităţi aloce banii pentru
anuale de DPC cu perfecţionarea
informaţii specifice institutului
privind:
• Procentul • în 2000 70%
profesorilor care
participă la
cursurile de
reciclare
obligatorii
Asigurarea calităţii
DPC cu informaţii
specifice privind:
• Acreditarea
instituţiilor şi • este o idee • vom gîndi ce
cursurilor sănătoasă putem face
• Condiţii/cerinţe • competenţă

26
 faţă de calificarea profesională şi
personalului deschideri spre
angajat în predarea schimbare;
cursurilor de DPC, concursul
dacă asemenea
există
• Implicarea
organizaţiilor
profesionale (ale
profesorilor) în • necesitatea • rapoarte adresate
procesul de monitorizării, nu I.Ş.E.
asigurare a calităţii verificării
• Mecanisme de • asistarea
feedback (din poststagiu la orele
partea practice
participanţilor,
şcolilor etc.)

27
28
 Anexa 4
UNIVERSITATEA PEDAGOGICĂ “ION CREANGĂ” DIN CHIŞINĂU

Pentru nivelul şcolar

Tipuri Pentru fiecare tip de Statutul curent Probleme şi necesităţi Idei, mecanisme, acţiuni
de instituţii discutate (scenarii?)
institu Date descriptive pentru Fondat în a. 1940
ţii fiecare tip de instituţii
(facul Numărul anual de 752
tăţi) absolvenţi ai facultăţilor
cu cu profil pedagogic
profil (pentru ultimul an)
pedag Procentul de studenţi de 100%
ogic la facultăţile cu profil
pedagogic din numărul
total de studenţi
Numărul de persoane 397 profesori
angajate în pregătirea
viitorilor profesori (plus
procentul acestora din
numărul total de profesori
de la instituţiile
superioare de învăţămînt)
Structura (schema) de
calificare a personalului
angajat la instituţiile
superioare de învăţămînt
Calificarea necesară Studii superioare
pentru personalul angajat Pentru catedre de pedagogie –
în pregătirea profesorilor experienţă (3 ani) de activitate
pedagogică în şcoală
Condiţii/Cerinţe

29
Condiţii pentru admiterea Studii medii sau: liceu -
la facultăţile cu profil examen de BAC;
pedagogic (vîrsta colegiu - 2 examene de
candidaţilor, durata şi admitere/test
tipul pregătirii academice
anterioare, examenele de
admitere)
Condiţii de absolvire Examene de licenţă
(elemente principale ale (spec. I, spec. II, psihol. + ped.)
evaluării finale a +Teză de licenţă la spec.I)
studenţilor)
Calificarea obţinută (în Licenţiat în filologie, istorie
limba maternă plus
echivalentul
internaţional)
Planul de studii
Durata prevăzută a 5 ani (10 sem)
studiilor (numărul 4 ani (bacalaureat)
semestrelor, durata 5 zile (6 ore)
semestrelor în săptămîni 7 colocvii (4 examene)
academice şi săptămîni
de evaluare)
Durata medie actuală a 4 ani (în bază de BAC)
studiilor (aproximaţie 5 ani (în bază de şcoală medie)
bazată pe informaţia
primită de la persoanele
informatoare)
Structura cursurilor
Procentul din timpul 65%
academic acordat
disciplinilor de bază*

30
Aranjamente (cursuri) Cursuri obligatorii în creştere
flexibile (obligatorii, (majoritatea 65%). Studentul
opţionale, pe moduluri). alege cursuri opţionale 2 din 4, 3
Descrieţi. din 6 etc. ale catedrelor de profil,
începînd cu anul II
Evaluarea studenţilor Atestarea din preajma sesiunii
(descrieţi sistemul + colocvii
dominant de evaluare) + examene
+ teze de curs
(2-3)
Practica pedagogică
Ore, procentul din întreg 180 ore pentru un studiu
timpul de studii
Tipuri de practică Practica pasivă – 2,3
pedagogică* Practica activă – 4,5
Locul practicii Licee, şcoli medii, colegii.
pedagogice (instituţii,
acorduri cu instituţiile
unde are loc practica)
Supravegherea practicii Conducătorul practicii la
(descrieţi) Universitate (secţia studii)
Conducătorul practicii (cadrul
universitar, prof. de metodică)
Metodist de la Catedrele de
profil sau din şcoală
Metodist (conducător) la
pedagogie şi la psihologie (2
persoane diferite)
Profesor conducător
Autonomie/administraţie

31
 Legislaţia instituţiilor
superioare de învăţămînt
cu privire la administrare,
relaţiile cu Ministerul
Învăţămîntului, alte
instituţii. Relaţiile
facultăţilor cu profil
pedagogic cu alte
instituţii de învăţămînt
superior
Mecanisme de asigurare a
calităţii
Procedeie de acreditare a
instituţiilor
Procedeie de acreditare a
programelor, cursurilor
Procedee de înnoire a
cursurilor
Procedee de evaluare a
studenţilor sau colegilor
Există o experienţă de
colaborare cu instituţiile din
România (Iaşi, Braşov), dar fără
Timişoara
implicarea ministrului
Acreditarea instituţiilor de către
M.E.Ş. În proces de desfăşurare
Discuţii şi aprobări la Senat
(Consilii ale facultăţilor)
Revizuiri de programe la
catedră, editarea programelor
analitice
Testări, atestări, colocvii,
examene, ex. de licenţă, teze de
curs şi de licenţă
Concursuri susţinute o dată la 5
ani

* Categoriile cursurilor
Ştiinţe educaţionale (psihologie, pedagogie, sociologia învăţămîntului etc. (pentru tabelul respectiv, calculaţi împreună, dar şi separat date
pentru istoria pedagogiei şi toate celelalte discipline menţionate mai sus)
Studii didactice sau metodologice
Practica pedagogică
Studii academice pe subiecte
Cercetare

32
 Altele

** Practica de predare se realizează cu scopul de a învăţa în sens larg, deci va include orice practică de predare elevilor sau colegilor. Categoriile de
bază:
Observarea anul II, 30 de ore (1 săptămînă: 6 ore x 5)
Predarea săptămînală anul III, idem, cu implicare în predare Unii studenţi realizează activităţi
Practica pedagogică în şcoală anul IV, 15 lecţii predate + 6 (spec. “II”) educaţionale sau lecţii
Micropredarea -
Practica în afara şcolii -

33
Disciplinele specialităţii II
Termen de studii 5 ani
Specialitatea Limba şi literatura română + limba latină

Disciplina Ex. Col. Total Curs Pract. 1 2 3 4 5 6 7 8 9

Curs practic de 24689 1357 1136 1136 8/10 8/10 8/10 8/10 6/8 6/8 6/8 6/8 8/10
limbă latină 1330 1330
Lexicologia limbii 5 30 22 8 2
latine
Fonetica limbii 5 30 22 8 2
latine
Gramatica limbii 7 30 22 8 2
latine
Istoria limbii literare 8 30 22 8 3
latine
Metodica predării 7 60 20 40 2 1
limbii latine
Cultura şi civilizaţia 6 30 22 8 2
latină
Istoria literaturii 9 7 100 74 26 2 4 2
latine
Limba greacă veche 6 70 70 2 2
Limba slavă veche 8 50 50 2 2
Total 8 9 1476 204 1272 8/10 8/10 8/10 8/10 12/14 12/14 13/15 15/17 10/12
1670 1466

34
 Disciplinele specialităţii I Disciplinele CATEDREI DE LITERATURĂ ROMÂNĂ ŞI COMPARATĂ
Termen de studii 5 ani
Specialitatea Limba şi literatura română + limba franceză / italiană / engleză / germană / latină

Disciplina Ex. Col. Total Curs Pract. 1 2 3 4 5 6 7 8 9

1. Practicum la literatură 2 58 58 3
2. Introducere în studiul 2 58 20 20/18 3
literaturii
3. Folclor şi mitologie 1 50 20 30 3
românească
4. Retorica şi lectura expresivă 4 20 6 14 1
5. Literatura pentru copii 4 38 18 20 2
6. Literatura comparată 9 60 40 20 4
7. Istoria criticii literare 9 30 20 10 2
8. Teoria literaturii 6 60 30 30 3
9. Analiza textului literar 8 60 10 50 4
10. Istoria literaturii române 400 25 150
Literatura veche 2 54 34 20 1 2
Literatura clasică 3 76 50 26 5
Marii clasici 4 76 50 26 4
Poezia interbelică 5 46 30 16 3
Proza interbelică 6 76 40 36 4
Literatura contemporană 8 7 72 54 18 3 3
11. Procesul literar 9 30 20 10 2
contemporan
12. Istoria literaturii universale 204 14 64
Antică 1 30 20 10 2
Evul Mediu 20 16 4 1
Renaşterea 30 20 10 2
Clasicismul şi iluminismul 4 20 14 6 1
Sec. XIX (rom.,real.) 5 30 20 10 2
Sec. XIX (rom.,real.) 6 20 14 6 1
Sec. XX 30 20 10 2
Sec. XX 8 24 16 8 2
Metodica predării literaturii 7 90 30 60 2 3
Total 6 9 7 8 5 10 8 9 8

35
Disciplinele specialităţii I Disciplinele CATEDREI DE LIMBA ROMÂNĂ ŞI FILOLOGIE CLASICĂ
Termen de studii 5 ani
Specialitatea Limba şi literatura română + limba franceză / italiană / engleză / germană / latină

Disciplina Ex. Col. Total Curs Pract. 1 2 3 4 5 6 7 8 9

1. Practicum la limba română 2 136 136 3 5
2. Introducere în lingvistică 1 74 30 44 5
3. Limba latină 2 68 68 2 2 3
4. Dezvoltarea vorbirii 3 3 50 50 3
5. Introducere în romanistică 50 30 20 2
6. Dialectologia limbii române 5 4 38 20 18 3
7. Gramatica istorică a limbii 50 30 20 2
române
8. Gramatica comparată a 6 38 22 16 1 2
limbilor romanice
9. Istoria limbii române literare 6 50 20 30 4
10. Stilistica limbii române 8 40 16 24 4
11. Analiza lingvistică a textului 9 40 6 34 4
artistic
12. Lingvistica generală 9 56 42 14
Limba română modernă 440 160 170/
110
13. Fonetica 3 40 24 10/4 3
14. Lexicologia 4 76 36 20/20 4
15. Morfologia 7 6 172 60 70/42 3 4 3
16. Sintaxa 9 8 152 50 70/32 6 6
17. Metodica predării limbii 7 90 30 60
române
Total 11 8 1750 10 7 9 6 7 10 6 10 14
Disciplinele specialităţii I Disciplinele CATEDRELOR DE PEDAGOGIE ŞI PSIHOLOGIE
Termen de studii 5 ani
Specialitatea Limba şi literatura română + limba franceză / italiană / engleză / germană / latină

36
 Disciplina Ex. Col. Total Curs Pract./ 1 2 3 4 5 6 7 8 9
Lab.
1. Psihologia generală 2 70 36 22/12 2 2
2. Psihologia vîrstelor 4 3 90 38 20/32 2 2
3. Introducere în pedagogie 1 30 16 8/6 2
4. Didactica 2 30 24 6 2
5. Teoria educaţiei 3 5 30 24 6 2
6. Tehnologii educaţionale 50 20 30 3
7. Istoria educaţiei şi a 6 60 28 32 3
pedagogiei
8. Etica pedagogică 9 40 20 20 3
9. Metodica lucrului educativ 5 40 10 30 2
Total 4 4 4 2 5 3 3

37
Disciplinele generale Disciplinele CATEDRELOR GENERALE
Termen de studii 5 ani
Specialitatea Limba şi literatura română + limba franceză / italiană / engleză / germană / latină

Disciplina Ex. Col. Total Curs Pract./ 1 2 3 4 5 6 7 8 9

Lab.
1. Istoria şi civilizaţia 1 50 30 20 3
românească
2. Logica 1 36 12 24 2
3. Bazele statului şi ale 2 34 24 10 2
dreptului
4. Economia politică 4 68 34 34 2 2
5. Politologia 6 50 24 26 2 1
6. Filozofia 8 68 34 34 3 2
7. Coregrafia 2 68 68 2 2
8. Metodica investigaţiei 5 20 6 14 1
ştiinţifice
Total 3 4 394 7 4 2 3 2 1 3 2

38
 Anexa 5

Extras din proiectul Legii privind statutul personalului didactic

Articolul 31. Principalele forme de organizare a perfecţionării personalului didactic din

învăţămîntul preuniversitar sînt:
a) cursuri de perfecţionare a pregătirii de specialitate, metodice şi psihopedagogice sau
pentru obţinerea gradelor didactice în conformitate cu prevederile Legii învăţămîntului;
b) cursuri de pregătire şi de perfecţionare pentru personalul de conducere, control şi
îndrumare conform unor programe de speciale;
c) cursuri post universitare;
d) doctorat, postdoctorat şi studii de magistru;
e) stagii de studiu periodice de informare ştiinţifică de specialitate, desfăşurate în ţară sau
străinătate;
f) forme de perfecţionare prin corespondenţă şi învăţămîntul la distanţă;
g) cursuri fără frecvenţă, organizate în instituţii de învăţămînt superior universitar,
combinate cu consultaţii periodice;
h) cursuri organizate de societăţi ştiinţifice şi alte organizaţii profesionale ale personalului
didactic;
i) simpozioane, întruniri metodice pentru schimbul de experienţă pe probleme de
specialitate şi psihopedagogice.

Articolul 32. Programele de perfecţionare cuprind:

a) informaţie ştiinţifică de specialitate;
b) informaţie din domeniile pedagogiei, psihologiei, sociologiei;
c) informaţie cu caracter metodic;
d) informaţie curentă despre legislaţia în vigoare;
e) activitatea practică în specialitate.

Articolul 33. (1) Perfecţionarea cadrelor didactice, de conducere, de îndrumare şi control, auxiliare
este obligatorie şi se realizează cel puţin o dată în 5 ani;
(2) Acest interval poate fi redus:
a) cînd se produc schimbări esenţiale în programele şcolare;
b) la renovarea conceptuală, metodologică-curriculară şi tehnologică a învăţămîntului;
c) la preluare postului, pentru personalul de conducere şi inspectare care nu are
pregătire atestată în domeniul managementului educaţional;

39
 d) la solicitarea consiliului pedagogic al unităţii de învăţămînt sau a direcţiei de
învăţămînt, în cazul în care se constată lacune în pregătirea ştiinţifică, metodică şi
psihopedagogică a persoanelor respective;
e) la solicitarea proprie a persoanei, cu recomandarea consiliului respectiv.

Articolul 46. Norma didactică de predare-învăţare, de instruire practică şi de evaluare curentă a

personalului didactic din învăţămîntul preşcolar, primar şi secundar reprezintă numărul de ore
corespunzătoare activităţilor, prevăzute în fişa îndatoririlor funcţionale şi stabilite după cum
urmează:
a) 36 ore pe săptămînă pentru un post de educator din învăţămîntul preşcolar;
b) 20 ore pe săptămînă pentru un post de învăţător pentru clasele I-IV din învăţămîntul
primar sau pentru clasele simultane din cadrul acestuia, profesor-logoped, profesor-
defectolog din învăţămîntul primar şi secundar, şef al punctului logopedic;
c) 18 ore pe săptămînă pentru profesorii din învăţămîntul secundar general, secundar
profesional, profesorii cu instruirea prin muncă în clasele II-III din şcolile speciale
pentru copii şi adolescenţi ce necesită condiţii deosebite în educaţie, profesori pentru
casele III-V din şcolile serale cu instruirea muzicală generală cu durata de 5 ani, profesori
în clasele V-VII din şcolile de muzică de 7 ani, profesorii de discipline speciale în clasele
I-IV din şcolile medii de muzică şi şcolile-internat, profesorii pentru clasele I-III din
şcolile serale cu instruire muzicală generală cu durata de 3 ani, profesori pentru clasele I-
IV din şcolile de pictură şi şcoli serale de instruire în arte cu durata de 4 ani, profesori-
defectologi (surdopedagog, tiflopedagog, oligofrenopedagog), logopezi din instituţiile de
ocrotirea sănătăţii şi de asigurare socială (în afară de casele de copii), conducători de
cercuri, inclusiv şi cel organizate de instituţiile învăţămîntului pe principii de
autogestiune, profesori de limbi străine în clasele primare din şcoala de cultură generală
şi în instituţiile organizate pe principii de autogestiune, conducători de secţii sportive;
d) 24 ore pe săptămînă pentru profesori-defectologi ai cabinetelor auditive, profesori la
clasele I-II ale şcolilor serale cu instruire muzicală generală cu durata de 5 ani, profesori
al clasele I-IV ale şcolilor de muzică de şapte ani, animatori muzicali, profesori-
defectologi, profesori-logopezi ai instituţiilor preşcolare şi caselor de copii, logopezi ai
instituţiilor preşcolare, case de copii, corepetitor, conducător artistic, maestru de balet,
profesor, maestru de concert, acompaniator;
e) 24 ore pe săptămînă (sau 1016 ore pe an) pentru profesorii cursurilor de limbi străine,
stenografie, dactilografie cu durata de instruire de nu mai puţin de un an;

40
 f) 30 ore pe săptămînă pentru un post de educator din şcolile de tip internat, şcolile
profesionale, casele de copii, internate, şcoli (grupe) cu zi prelungită, şcoli de muzică
pentru elevi, şcoli-sanatoriu, instituţii de ocrotire a sănătăţii, centre de distribuire a
minorilor, colonii de educaţie prin muncă, şcoli speciale pentru copii şi adolescenţi ce
necesită condiţii speciale de educaţie, încăperi pentru elevi pe lîngă cluburi, case de
cultură şi sectoare de exploatare a locuinţelor, instructori, instructori pentru cultura fizică,
instructori în cabinetele auditive, pedagogi sociali în cămine pentru elevi şi studenţi;
g) 40 ore pe săptămînă pentru maistru şi maistru-instructor, psiholog, bibliotecar, laborant,
inginer, preparator.

Articolul 48. (1) Remunerarea personalului didactic de predare, învăţare şi educare din învăţămîtul
preuniversitar se stabileşte diferenţiat în raport cu:
a) funcţia şi norma didactică îndeplinită;
b) nivelul studiilor cerute pentru ocupare funcţiei didactice;
c) vechimea în învăţămînt;
d) gradul didactic;
e) titlul ştiinţific;
f) locul şi condiţiile specifice în care se desfăşoară activitatea.

41