REFERAT

MEDIEREA CONFLICTELOR ÎN DREPT

COMUNICAREA NON-VERBALĂ

I. Comunicarea gestuală şi noţiuni ale comportamentului nonverbal

Comunicarea nonverbală reprezintă atât transmiterea voluntară sau

involuntară a informaţiilor, cât şi influenţarea prin comportament. Este o
formă a comunicării în care nu sunt folosite cuvintele, dialogul fiind
realizabil şi în plan nonverbal. Încă din Antichitate practica judiciară
includea şi aspecte non-verbale. Limbajul corporal este un limbaj universal
şi natural, propriu tuturor oamenilor, care dincolo de mici diferenţe culturale,
poate fi regăsit identic pe întreaga planetă. Conform unor cercetări asupra
limbajului trupului, s-a arătat că, într-o prezentare faţă în faţă impactul
mesajului emiţătorului asupra ascultătorilor este împărţit în felul următor:
cuvinte - 7%-10% din impactul total;
voce - 10%-30% din impactul total;
limbajul trupului - 60%-80% din impactul total.
În comunicarea interumană 35% reprezintă comunicarea verbală şi 65%
comunicarea nonverbală. "Gesturile reprezintă un limbaj pe care-l înţeleg şi
barbarii" spunea Cicero.
Felul în care arătăm, gesturile, zîmbetul, felul în care ne îmbrăcăm precum
şi mişcările corpului au un impact asupra atitudinii unei alte persoane faţă de
noi. Se spune că „un gest face cît o mie de cuvinte”. Felul în care vorbeşte o
persoană capătă o importantă mai mare decât cuvintele rostite. Gesturile pot
fi utilizate şi ca mijloc de exprimare ale posedării. În mod inconştient
oamenii îşi arată drepturile teritoriale asupra diferite obiecte reazaminduse
de ele. Atingindu-şi proprietatea persoană arată altora că obiectul respective
îi aparţine.

II. Modalităţi de realizare a comunicării nonverbale

 Comunicarea poate fi realizată în multiple feluri. Cea mai complexă
modalitate de realizare a comunicării este cea gestuală, fiind prezentă în
viaţa cotidiană. Gesturile reprezintă unul dintre cele mai importante mijloace
care dau acces la o persoană. Utilizând literatura de specialitate deosebim
trei categorii ale comunicării gestuale:
- gesturi autice(care nu au nici o legătură cu comunicarea,
dar care trădează o anumită stare afectivă a individului,
de exemplu, la un examen, o persoană îşi framîntă
mîinile, ţine creionul între dinţi, mişcă picioarele sub
bancă);
- gesturi obişnuite(reverenţa diplomatului, degetele ridicate
ale elevilor care vor să răspundă la lecţii etc).
- gesturi simbolice(prin care se exprimă aprobarea,
indiferenţa, entuziasmul; pentru a chema pe cineva se
face un semn cu degetul, pentu a aproba se dă din cap).

III. Clasificarea gesturilor

Literatura de specialitate propune numeroase modalităţi de clasificare. În
antichitate Cicero, în opera sa De Oratore, face distincţie între significatio,
(gest ce însoţeşte exprimarea) şi demonstratio( gest expozitiv şi
reprezentativ). Charles Darwin în Exprimarea emoţiilor la om şi animale
întreprinde una din primele cercetări cu caracter ştiinţific. Se face
discriminarea între semne naturale perceptibile în toate culturile şi semne
convenţionale ce stau sub semnul tradiţiei. În lucrarea lui Wilhelm Wundt
intitulată Die Sprache se disting trei tipuri de gesturi: 1)indicatoare: folosite
iniţial pentru obiecte prezente. Ulterior s-a recurs la ele şi în lipsa obiectelor,
prin indicarea altui obiect prezent cu însuşiri similare. 2)imitative-
descriptive sunt gesturile cu caracter complex care au modalitatea de
execuţie în forma gesturilor desenatoare şi plastice. Primele vizează o
reprezentare a obiectelor prin mişcarea în aer a degetelor, ultimele se referă
la o imitare cu mâna sau alte părţi ale corpului. 3)simbolice - aceste gesturi
transmit o idee în mod nemijlocit. Asocierea dintre noţiune şi gest este
bazată pe un grad mai înalt de arbitrar în sensul că motivarea este
predominant metaforică şi metonimică.

IV. Semnificatia gesturilor in comportamentul nonverbal

La interpretarea comportamentului nonverbal este importanta cunoasterea si

respectarea unor reguli:

2
 1) Citirea ansamblului – adică gesturile, limbajul corpului nu trebuie
să fie interpretate izolat;
2) Luarea în consideraţie a contextului – ansamblurile de gesturi
trebuie evaluate în contextul în care apar (uneori braţele încrucuşate a
persoanei sunt generate de frig, nu neapărat poziţia de apărare);
3) Recunoaşterea diferenţelor culturale – un gest care înseamnă ceva
într-o ţară poate avea cu totul alt sens în altă ţară.

V. Interpretarea unor semne gestuale des intalnite

Gesturile facute cu palma

Semnalele nonverbale transmise de palma omului sint unele din cele mai
eficiente in comunicarea nonverbala.
-Palma intoarsa in sus – gest de supunere.
-Palma indreptata in jos –semnifica autoritatea.
-Palma inchisa cu degetul aratator intins – amenintarea vorbitorului cu
supunere pentru cel ce asculta.
-Apucarea virfurilor degetelor – denota lipsa increderii in sine.
-Utilizarea ambelor mini in momentul stringerii mainilor – denota sinceritate
si incredere.

Gesturi ale miinii si bratului

-Frecarea palmelor – semnifica afisarea asteptarilor pozitive.
-Frecarea degetului mare de celelalte degete – semnifica asteptarea unor
bani.
-Inclestarea miinilor – reflecta o atitudine de frustrare sau de ostilitate.
-Inclestarea miinilor in pozitie ridicata – semnifica dispozitia negativa.
-Incrucisarea obisnuita a bratelor –acest gest exprima o atitudine defensiva
sau negativa. Persoana se simte stingherita sau nesigura.
-Incrucisarea incordata a bratelor – indica o atitudine ostila si defensiva.

Piciorul folosit ca mijloc de comunicare gestuala

-Pozitia obisnuita a incrucisarii picioarelor – este folosit pentru manifestarea
unei atitudini nervoase, rezervate sau defensive.
-Piciorul aruncat peste genunchi – acst tip de incrucisare a picioarelor indica
existenta unei atitudini de disputa sau competitie.
-Piciorul asezat peste genunchi si prins cu una sau amindoua miinile – acest
gest e folosit de persoanele care au o atitudine rigida in discutii sau
negocieri. Aceasta semnifica o individualitate puternica, incapatinare,
rezistenta.

3
-Gesturi de incrucisare a picioarelor stind in picioare – aceste pozitii sunt
folosite in mare parte de cei care se afla in mijlocul unor indivizi
necunoscuti. Pozitia lor ne spune ca ei nu sunt relaxati si lipsiti de incredere
in sine.
-Gestul incrucisarii gleznelor - inseamna reprimarea unei atitudini negative,
a unei senzatii negative, a nervozitatii sau fricii.

Bibliografie:
Lanţoş, Brînduşa: Logică juridică, Editura „Dimitrie Cantemir”, Târgu-
Mureş, 2005
www.google.ro
Peter Collet, “Cartea gesturilor’’