La 1906, în spatiul cultural românesc apareau 663 de ziare si reviste, fondate în diferiti ani,

editate în limba româna ori bilingve. Populatia României era, la acea data, de 6.500.000 locuitori,
de unde rezulta aproximativ un titlu de publicatie la fiecare 10.000 locuitori. O populatie majoritar
analfabeta, pentru ca abia la 1910 cei alfabetizati vor detine o pondere de 40% (fata de 22 % în
anul 1899). Un calcul simplu ne indica faptul ca daca doar 2.600.000 locuitori stiau sa citeasca,
fiecarui titlu de publicatie îi reveneau 3.922 cititori. Un mediu nu tocmai favorabil pentru activitatile
editoriale, în care societatile de presa erau nevoite sa se integreze si sa supravietuiasca. Iata de
ce câstigarea si mentinerea atentiei cititorilor se dovedea atât de importanta, încât initierea unor
de strategii de promovare era obligatorie. Ce le statea la îndemâna? Raspunsul îl oferim în
studiul de fata.

Mai întâi, contextul. Cel mai mare tiraj îl avea cotidianul Universul, or tot ceea ce urma sa se
inoveze în materie de captare a lectoratului trebuia sa tina seama de oferta acestuia. Cu numai
doi ani în urma, Societatea Adevarul lansa pe piata cotidianul Dimineata, cu intentia nedeclarata
de a concura Universul. Un ziar de dimineata, popular (Dimineata), alaturi de cel de seara
(Adevarul), centrat pe actualitatea politica, sociala si culturala, promitea sa fie o formula editoriala
de succes. Strategiile de auto-promovare vor duce, în cele din urma, la atingerea obiectivului
comercial preconizat – în câtiva ani de la lansare, Dimineata atingea un tiraj de 100.000
exemplare, fata de cele 80.000 exemplare, câte tiparea Universul, pentru ca la 1936, Universul
sa revina la pozitia de lider, cu 110.000 exemplare, fata de 104.000 exemplare ale Diminetii.

Produse editoriale (semi) promotionale

Dispunând de graficieni si de relatii în lumea tipografilor din Occident, administratiei ziarului

Adevarul nu-i ramânea decât sa initieze editarea de carti postale, foarte des utilizate pe atunci. O
oportunitate indiscutabila, pentru ca, asa cum rezulta din statisticile disponibile pentru anul 1906,
reteaua postala româna a transportat 103.321.000 scrisori si carti postale, adica de trei ori mai
multe decât în anul 1866. În acest mod se realiza un dublu scop – încasari din vânzari si un bun
suport publicitar pentru promovarea marcii Adevarul.

„Cartile postale ale Adevarului. Cu începere de astazi punem în vînzare o serie de cinci carti
postale ilustrate politice datorite iubitilor nostri artisti Mantu, N. Petrescu (Galna), Iser si Murnu.
Verva desenatorilor nostri se uneste cu spiritul legendei si perfecta executiune în culori a cartilor
noastre postale, executiune efectuata la Munchen, sub privighierea d-lui N. Mantu, care, se stie
ca acum îsi perfectioneaza arta în capitala atît de artistica a Bavariei. Toti vînzatorii si depozitarii
nostri au cartile postale ilustrate Adevarul, cari se vînd cu 10 bani bucata si 50 de bani întreaga
serie de cinci carti. O noua serie este în preparatiune.” (Adevarul, 4 ianuarie 1906, p. 3) .

În luna mai, Adevarul a lansat o noua serie de opt carti postale ilustrate, reprezentând caricaturile
celor opt ministri ce compuneau guvernul la acea data.

Cadourile si reducerile de preturi

La 30 mai 1906, abonatii Diminetii erau anuntati ca pot primi gratuit carti de istorie, literatura
româna ori straina, volume de poezie sau harti, cu preturi cuprinse între 0.90 si 18.00 lei, în
functie de durata abonamentului. Abonatii pe trei luni, de exemplu, aveau de ales între cartile cu
preturi cuprinse între 0.90 si 4.50 lei, cei pe sase luni, între 1 si 9.00 lei, iar pe cei pe un an, între
1 si 18.00 lei, având si posibilitatea unor câstiguri în bani si obiecte, în urma tragerii la sorti:

„Noul abonament cu premii. Dela 1 Iunie Dimineata a deschis un nou abonament cu premii si
anume: în bani 2.000 lei. În obiecte: 1. una masina de scris Yost în valoare de 700 lei, dela
renumita companie engleza The Tipewriter Co. Ltd., sucursala în Bucuresti, Calea Victoriei 71
(Hotel Splendid). 2. un gramofon perfectionat cu pavilion mare, mobil, din renumita marca The
Star furnizat de marele magazin de muzica Jean Feder, Calea Victoriei 54. 3. o mandolina
napolitana foarte fina si eleganta, cu bogate ornamente din sidef, furnizata de magazinul general
La Harpa, strada Coltea No. 5. 4. una masina de cusut, de picior, Singer perfectionat, neîntrecuta
în soliditate, lucrare si eleganta, complecta cu 14 aparate ajutatoare dela marele magazin cu
masini de cusut Compania americana, piata Sfântu Gheorghe, Bucuresti. 5. una pusca de
vânatoare cu doua tevi, calibru 12, cheia de deschidere între cocoase, cu triplu zavor transversal
de siguranta Greener (…) 6. un binoclu de teatru, de sidef. 7. un binoclu de piele, tot pentru
teatru. 8. un binoclu de piele pentru câmp, curse, etc., etc. 9. un barometru de lemn sculptat. 10.
o trusa de calatorie. 11. o oglinda cu trei fete. 12. un sac de mâna, de piele, cu lantisor. 13. un
cadru pentru fotografii. 14. un barometru de nichel. 15. 150 de diferite brose de mozaic…”.
( Adevarul, 4 ianuarie 1906, p. 2. )

Pentru obiectele de mai sus, redactia nu cheltuia decât contravaloarea spatiului editorial în care
aducea multumiri companiilor / magazinelor care le oferise, o singura data, adica aproape nimic.

La 20 noiembrie, „Abonamentul special” la Dimineata oferea posibilitatea de a câstiga trei premii

în valoare de 20.000 lei: 1. o calatorie la Paris, dus – întors, clasa a II-a, „zece zile întretinerea a
25 lei pe zi, oprire facultativa la Pesta, Viena si Münich”; casa din strada Popa Nan, nr. 33,
compusa din trei camere, bucatarie, pivnita, renovata si mobilata, în valoare de 10.000 lei; 3. un
trusou complet de dama (500 lei) si un ceas de aur pentru dama (200 lei). (Adevarul, 20
noiembrie 1906, p. 2.). Spre comparatie, pretul unui ziar era de 5 bani.

Si redactiile concurente ofereau servicii si premii abonatilor lor. Revista Progresele Stiintei, de
exemplu, asigura consultatii gratuite abonatilor, la medici si avocati renumiti din Bucuresti,
Ploiesti, Pitesti, Braila, Botosani, Câmpulung, Husi etc., dar si spectacole gratuite la
cinematograf, premii (pian, mobilier pentru dormitor, birou, lampa de bronz, binocluri s.a.m.d.).
Redactia era mai degraba un depozit de marfuri, numit „expozitie comerciala”, în care erau
prezentate diferite produse manufacturate de import, pe care le vindeau direct ori prin posta.
Moda Ilustrata oferea „ca premiu absolut gratuit” câte un „patron croit”, adica model de fusta,
bluza etc., „în marime natural(a)”, înca din anul 1898. (. Almanachul Ilustrat al Ziarului Adevarul
pe anul 1898, Editura Adevarul, Bucuresci, p. 82).

Elemente ale culturii seriale

Alte acrose pentru cititori erau foiletonul („Foita Diminetei” ori a Adevarului) publicat în pagina a
doua a fiecarei editii, brosurile de 5 bani si cele gratuite. Buna oara, dupa epuizarea romanului
Cavalerii Muntilor, publicat în foileton, din 26 iunie începea „ Moartea unei calugarite. Roman de
aventuri. Pagini scrise de o tânara fata care a reusit a fugi dintr-o mînastire dupa ce a suferit
torturi cumplite (…) desvaluesc tainile mînastirilor si contin pagini de duosie sfîsietoare si cruzimi
sângeroase”. Pruncucigasa Nevinovata sau Luiza cea frumoasa era titlul unei alte povestiri, care
a aparut în fascicole la intervale de circa o luna, ca si Regele Catacombelor ori Roman al
preotului Gapon. În paginile Diminetii se mai puteau citi Crima si iubire. Mare roman de senzatie,
Orbul sau jertfa unei femei, de René de Pontjest, Marchiza blestemata si altele. Seria fascilolelor
(brosurilor) a continuat cu Fantoma Neagra, Ars de viu într-o caldare, Misterele Francmazonilor,
Ziua nuntii – ziua mortii, Romanul lui Farcas Mór, spaima Ungariei, din 3 decembrie, O bestie
femeiasca s. a. m. d. Dupa cum aratam mai sus, unele dintre ele se distribuiau gratuit
cumparatorilor ziarelor Adevarul sau Dimineata (se tipareau pe o pagina de ziar, format mare, opt
pagini de text cu episoade din povestirea respectiva – pliate si adunate, aceste pagini se
transformau într-un volum de mici dimensiuni).

Dar foiletoane mai publicau si alte ziare. Se putea gasi ceva cu adevarat senzational prin care sa
diferentieze un ziar de celelalte? Fireste. Memoriile lui Puiu Alexandrescu, fost sef al Sigurantei
publice a Capitalei, pe care redactorii de la Dimineata îl vor convinge sa le publice:

„… Dimineata va începe în ziua de Duminica 12 Februarie publicarea memoriilor d-lui Puiu

Alexandrescu. E prima încercare de acest gen în tara romîneasca si se explica nerabdarea cu
care publicul cititor asteapta aceasta aparitiune care va face senzatiune. În adevar, ce poate fi
mai interesant decât culisele unei crime? Noi citim în ziare ori auzim la Curtea cu juri istoricul sec
si banal al cutarei afaceri celebre. O parte însa ramîne în umbra: chipul viu prin care s’au
descoperit criminalii, peripetiile acestei lupte între cel vinovat si acela care are îndatorirea de a
descoperi crima si pe vinovat. Or, lupta aceasta dintre doi oameni, ambii înzestrati cu energie,
este una din cele mai senzationale si mai interesante (…) O scriere originala, senzationala,
captivanta si care va face epoca si în ziaristica romîna si chiar în literatura tarei”.( Adevarul, 3
februarie 1906, p. 3. )

Publicarea informatiilor detinute de cel care fusese sef al politiei Bucurestiului, timp de 20 ani
(„Politia de Siguranta a Capitalei”, cum se numea pe atunci) s-a dovedit o buna arma în lupta cu
concurenta, pentru ca oricât s-ar fi straduit jurnalistii, cele mai mici detalii ale crimelor de tot felul
nu le puteau afla.

Cei de la Adevarul încercase si ei, la sfâsitul anului 1905- începutul anului 1906, o astfel de
formula, prin publicare, în foileton, a Memoriilor lui G. Manolescu (Principele Lahovari), care nu
se dovedisera la fel de atractive ca cele ale politistului sef.

Titlurile foiletoanelor si cele ale brosurilor gratuite ori de numai 5 bani, publicate de Societatea
Adevarul/Dimineata erau suficient de acrosante pentru public, fie si numai prin titluri: Ucigasii de
copii (relatari din Germania anului 1862), Contele de Monte Cristo (de A. Dumas-tatal), Otravitorii
din Chicago (de Upton Sinclair), Din viata de puscarie (de V. Scînteie, jurnalistul iesean care îl
ucisese în duel pe un coleg de breasla, S. Prasin, fapta pentru care a stat sase luni în detentie),
Între flacari si prapastie, Vanghele Zioni Cataonul („mare roman original de actualitate de Ludovic
Daus”), Memoriile lui Don Juan, Amorurile Regelui Belgiei, Misterele unui mormânt („ relatînd în
chip maestru sfîsietoarele scene din viata familiilor sarace ale caror fiice sînt necinstite si
parasite”), Caseta cu cap de mort („mare roman dramatic si popular”) si asa mai departe.

Spectacolele gratuite

Pentru a-si seduce cititorii si a-i fideliza, administratia ziarului Dimineata s-a gândit ca o
modalitate accesibila o constituiau spectacolele gratuite.

„Cititorii Diminetei GRATIS la circ Marti seara 14 curent. Directiunea Diminetei doritoare sa ofere
cititorilor sai o reprezentatie gratuita la marele circ Henry, a cumparat pentru seara de Marti
curent toate locurile pentru aceasta splendida reprezentatie si le ofera gratis cumparatorilor cu
numarul al Diminetei. Pentru a putea asista la aceasta reprezentatie (…) sunt rugati sa se
prezinte (…) între orele 10 dimineata si 5 seara la palatul Societatei Adevarul, strada Sarindar cu
cupoanele ce se gasesc în josul paginei a treia în numerele obisnuite ale Diminetei din zilele de
azi Duminica, mîine Luni si poimîine Marti…”.( Adevarul, 13 februarie 1906, p. 2.)

De remarcat repetarea titlului ziarului de patru ori în acelasi anunt, dar si chemarea cititorilor la
sediul societatii editoare, pe strada Sarindar, pentru a fi vazuti de redactiile concurente, pentru ca
acolo se aflau sediile celor mai importante ziare ale momentului.

În perioada 19 -23 mai 1906, Dimineata îsi rasfata din nou cititorii cu spectacole gratuite la
celebrul târg Mosi, accesul facându-se pe baza unui cupon din ziar, pentru ca la 12 iulie, acestia
sa fie anuntati ca peste trei zile puteau viziona doua spectacole, platind doar jumatate din pretul
biletului, în Gradina Rasca, unde urma sa se joace comedia „Odai mobilate” sau în Parcul
Otetelesanu, opereta „Fata spalatoresei”. Ce însemna jumatate de pret? 6 lei la loja, în loc de 12
lei, 50 de bani un loc la mese, fata de 1leu, cât costa de obicei. Spre comparatie, un salariu
mediu era de circa 200 lei.

La 22 iulie, „Mare Serata á giorno la Expozitie”, spectacole organizate pentru publicul vizitator, la
care cititorii Diminetii aveau acces platind doar jumatate din pretul biletului. În ziua de 19 august,
de asta data în Parcul Otetelesanu, tot la jumatate de pret, opereta „Voevodul Tiganilor”, la 1
septembrie, comedia „Vasilache Astronomu”, seria gesturilor de atragere a cititorilor continuând
cu alte spectacole de teatru, cinema, opera ori circ.
Relatii publice de eveniment: „Expozitiunea Generala Româna”

Sau „expozitia jubiliara”, cum a mai fost numita era un eveniment de importanta nationala,
consacrat aniversarii a 40 de ani de când regele Carol I venise în tara.

„În sala de depesi a ziarului Adevarul s-a înfiintat un birou de închirieri de camere si apartamente
mobilate sau nu, pe tot parcursul duratei expozitiei, cu luna, saptamîna si ziua”, anunta Adevarul,
a carui administratie luase initiativa constituirii unui birou de voiaj.

În perimetrul rezervat expozitiei jubiliare din anul 1906, Adevarul va inaugura un pavilion propriu
(asa cum aveau ministerele, marile companii române ori straine, unele pavilioane apartinând unor
state cu care România avea bune relatii etc.) în care edita un ziar de eveniment, colecta
publicitate si facea ceea ce numim astazi relatii publice:

„În tot timpul expozitiunei va apare zilnic, la ora 6 Adevarul Expozitiunei, ziar oficial al
Expozitiunei. Adevarul Expozitiunei va imita marele ziar Figaro, care a avut cunoscutul succes la
Expozitiunea din Paris, si va fi scris, tiparit în expozitie într-un pavilion frumos, special construit
(…) unicul ziar, în Expozitie, cu dreptul de a primi spre publicare orice fel de anunciuri comerciale
…”. (Adevarul, 1 mai 1906, în cele din urma, ziarul de eveniment se va numi Adevarul la
Expozitie).

Adevarul, ca de altfel si celelalte publicatii ale acestui grup de presa, concesionasera publicitatea
Agentiei Carol Schulder & Comp., cei ce obtinusera în vara anului 1906 si concesiunea exclusiva
a afisajului în Capitala. Pavilion propriu va avea si concurentul Universul.

Alta tiparitura de eveniment a fost „o calauza a Bucurestiului care cuprinde tot ce ar putea
interesa un vizitator al capitalei…”, în limbile româna si germana. Bine promovat în paginile
ziarului, pâna spre toamna, acest ghid turistic pare sa fi adus profituri considerabile editorilor.

Expozitia Generala fusese vizitata numai în intervalul 4 – 10 iunie de 142.892 persoane, în 11

iulie de 2.796 persoane si 17 trasuri, 12 iulie de 1.910 persoane si 13 trasuri, în 13 iulie de 3.306
persoane si 13 trasuri si asa mai departe. Erau cifre impresionante la acea data. Numai din
judetul Bacau au sosit la un moment dat 2.000 de tarani, alti 1.000 de meseriasi din toata tara,
mii de soldati si ofiteri, aromâni din Bitolia, Salonic si alte localitati, români din Transilvania (400
din Brasov) si Bucovina etc. Programata sa se închida la 15 noiembrie, din cauza fluxului mare
de vizitatori, expozitia se va închide la 23 noiembrie, orele 14.00 (Adevarul, 25 iulie 1906)

O alta modalitate de a fi permanent în atentia cititorilor era publicarea rezultatelor tragerilor la

sorti pentru Loteria Expozitiei, organizarea unor receptii pentru ziaristii straini sositi în Bucuresti,
oferirea de informatie utilitara (ce reduceri de pret se puteau obtine, unde si cum, ce comercianti
ar trebui evitati etc.)

Redactiile realizau reportaje si anchete atât despre evenimentele mondene, cât si despre
disfunctiile identificate în timpul derularii manifestarilor (toxiinfectii alimentare, negustori necinstiti
si altele). Bunaoara, la 25 iulie, redactia Adevarul a considerat ca este îndreptatita sa semnaleze
faptul ca:

„Administratia mînastirei Agapia a instalat în pavilionul sau o ruleta ai carei proprietari sunt doi
greci, cari spoliaza lumea ca în codru, iar batrînul Goian, colegul si prietenul de scoala al
scriitorului nostru Creanga, nu-i permite sa vînza carne si zarzavat ca sa nu concureze pe
favoritul administratiei d. Vasile Spiru. Acest lucru fiind prea scandalos, credem ca e bine sa fie
cunoscut publicului românesc si autoritatilor mai superioare”.( Adevarul, 25 iulie 1906 )

Diversificarea continutului editorial

Stirile externe erau asigurate, pentru Adevarul si Dimineata, de corespondenti permanenti din
Londra, Paris, Berlin, Viena si Budapesta, la care se adaugau cele preluate de la agentii
telegrafice ori din presa straina. Dimineata avea 22 jurnalisti, dintre care 18 redactori, la sediul din
Bucuresti si 47 corespondenti în tara, noua, în strainatate (în anul 1938, cele doua ziare,
Adevarul si Dimineata erau realizate de 250 persoane, ziaristi, tipografi, administratie). Se
cultivau genuri jurnalistice care sporeau autenticitatea informatiilor, cum ar fi interviul si
„interview-express”, ancheta, reportajul realizat de câte un „trimis special” în diferite localitati.

În anul 1906, Adevarul avea o rubrica permanenta numita „Jurnalul Femeii. Stiri femenine”,
semnata uneori „A”: cuprindea stiri despre evenimente în care erau antrenate femei – actiuni de
caritate, educatie, casatorii ale celebritatilor, activitati ale femeilor din alte tari, carti, spectacole în
care jucau actrite cunoscute etc. Anchetele erau cel mai adesea ilustrate cu desene ce
reprezentau chipurile actorilor evenimentelor investigate, uneori, chiar cu fotografii ale acestora –
prima fotografie din Adevarul a aparut la 13 august 1906, în pagina a doua, fiind vorba de
portretul „Dr. Radovici”(cu ocazia congresului socialistilor). Avea si rubrica „Cutia cu scrisori”, în
cadrul careia raspundea cititorilor - o forma de interactiune laudabila, pentru acea data.

Alte rubrici noi: listele abonatilor la reteaua de telefonie (pe atunci un post telefonic având doua
cifre -12/71, de exemplu), listele noilor expulzati, rezultatele diferitelor concursuri (bacalaureat,
licenta, promovari, transferari de personal etc.), listele comisiilor de examinare pentru diverse
concursuri s.a.m.d., totul pentru a maximiza adresabilitatea ziarului.

Constructia institutional - identitara

Administratia organizase înca din anul 1905 „Biroul de Contencios si Informatiuni al ziarului
Adevarul. Director: L. Vornea, Licentiat în Drept se pune la dispozitia publicului din toata tara
pentru ori-ce informatiuni judiciare, administrative si comerciale. Se însarcineaza de asemenea
cu îndeplinirea ori-carei formalitati la ministere, tribunale si autoritati. Orele de Birou: 9-10 a.m. si
5-7 p.m. …”.( Adevarul, 4 ianuarie 1906 )

Biroul îsi continua activitatea si în anul 1906, cu servicii gratuite, taxe modeste fiind percepute
pentru serviciile oferit, abia în a doua parte a anului. În acest mod, redactiile Adevarul si
Dimineata îsi faceau o buna promovare oferind ajutor unei populatii, în buna masura analfabeta,
reporterii primind, în acelasi timp, numeroase subiecte de articole chiar în holul cladiri în care
lucrau.

O preocupare constanta a redactiilor amintite a fost aceea de a colecta fonduri pentru diferitele
urgente ale angajatilor sai, dar si pentru breasla. Asa se face ca anual erau organizate baluri cu
tombole, loterii ale presei, spectacole ale caror încasari erau destinate jurnalistilor pensionari,
bolnavi ori someri, vaduvelor ori orfanilor jurnalistilor etc.

Iata un exemplu, în acest sens:

„Miercuri, 12 iulie, în Parcul Otetelesanu, Compania Lirica Romîna, condusa de C. Grigoriu

oferea o reprezentatie cu opereta „Curse Gratare!, de Victor Lean, în beneficiul Societatii
Dimineata a Personalului atelierelor Adevarul si Dimineata pentru marirea fondului Societatii si
înfiintarea unei sectii medicale”, sub patronajul lui C. Mille, vicepresedinte al Sindicatului
Ziaristilor, directorul ziarelor Adevarul si Dimineata. Spectatorii puteau participa si la o tombola, la
care se puteau câstiga 1.000 de obiecte”. (Adevarul, 12 iulie 1906)

Listele de subscriptii pentru ajutorarea familiilor celor decedati, din afara profesiei, adevarate
campanii de colectare de fonduri (numele donatorilor fiind publicate zilnic, împreuna cu sumele
donate, într-o rubrica speciala), pentru ridicarea unor monumente ale personalitatilor culturale ori
politice, colectarea de haine si diferite lucruri pentru sprijinirea celor saraci erau alte gesturi prin
care redactiile manifestau o anumita responsabilitatea sociala si îsi construiau prestigiul.

A profita de oportunitatile oferite de diferite evenimente a fost iarasi o constanta a ziarelor

evocate, pentru ca începând cu ziua de 8 septembrie, Bucurestiul a gazduit 14 congrese –
Congresul Asociatiei Române pentru Raspândirea si Înaintarea Stiintelor, Congresul Bancilor
Populare, Congresul International de Proprietate Literara si Artistica, Congresul de întemeiere a
Partidului Taranesc, al V-lea Congres al Corpului Didactic (cinci zile au durat lucrarile), Congresul
Asociatiunei Medicilor (din 14 septembrie), Congresul Corurilor Germane, Congresul de Sah
(primul din România), Congresul Stiintelor Sociale, Congresul Învatamântului Artelor Industriale si
al Meseriilor (început la 25 septembrie), Congresul Farmacistilor (se împlineau 25 ani de la
înfiintarea Asociatiei Farmacistilor din România), Congresul Societatii Agrare (23-24 octombrie),
Congresul absolventilor Scolilor Comerciale, pentru a nu mai aminti congresul socialistilor, pe cel
al liberalilor s. a. m. d. Practic, toate elitele tehnice, culturale, artistice, politice au fost prezente în
Capitala în intervalul septembrie – octombrie, o ocazie tocmai buna de a le capta atentia si
bunavointa prin mediatizarea evolutiilor lucrarilor, prin interviuri si reportaje etc.

Poate ca cea mai importanta modalitate de a câstiga simpatia cititorilor, si nu numai a lor, a fost
asistarea celor aflati în dificultate, adica interventia în sensul repararii unor injustitii, apelul la
norma juridica:

„Fiecare cititor al nostru stie ca ori ce nedreptate li s’ar întâmpla, când toate autoritatile îl
parasesc, sub acoperisul acestui ziar mai gaseste adapost. Simplul cetatean care e sicanat de
administratie, micul functionar neglijat de cei puternici; marele functionar nedreptatit; soldatul
maltratat; ofiterul trecut cu vederea la înaintare sau doborît de alte nedreptati disciplinare; taranul
exploatat fara mila si meseriasul suferind de foame; fiica din popor înselata si copilul parasit;
acuzatul pe nedrept sau osînditul fara de vina, - cu un cuvînt tot locuitorul acestei tari de orice
nedrepate ar avea sa se plînga, stie ca atunci cînd orice speranta s’a dus, mai exista una, aceea
de a recurge la glasul de alarma si care rasuna departe, al Adevarului”, nota Constantin Mille,
într-un editorial intitulat „Puterea Adevarului”.( Const. Mille, „Puterea Adevarului”, în Adevarul, 13
septembrie 1906 )

Asadar, punerea pe piata tipariturilor a unor produse editoriale (semi) promotionale, cadourile si
reducerile de preturi, valorificarea a ceea ce numesc elemente ale culturii seriale (foiletoanele, în
special), oferirea de spectacolele gratuite, promovarea unor relatii publice de eveniment (în
contextul „Expozitiunii Generale Române”), diversificarea continutului editorial si grija pentru
constructia institutional – identitara reprezinta, în opinia mea, principalele modalitati prin care
doua dintre cele mai importante ziare din anul 1906 au reusit sa stabileasca o relatie de încredere
cu cititorii lor, sa obtina audiente mari, prin urmare, profituri considerabile. Este suficient sa
spunem ca în anul 1906, prin strategiile de mai sus, precum si prin parteneriatul cu Agentia de
Publicitate Carol Schulder & Co. s-au încasat venituri de 130.000 lei pentru publicitate, fata de
65.000 lei, în anul 1905 si circa 43.000 lei, încasati în anul 1904 (Adevarul, 21 noiembrie 1906, p.
2.)

Este de dorit ca redactiile ziarelor de astazi sa reflecteze asupra acestor strategii, probate în
urma cu 100 de ani, sa adapteze – inoveze, de asa maniera încât, fara angajamente politice
declarate ori ascunse, sa se pozitioneze pe piata presei cu sanse. Desigur, contextul social si
politic de acum are alte date, însa cele prezentate mai sus dovedesc faptul ca, pe o piata
dominata de presa angajata politic s-au putut promova strategii redactionale apte sa confere
independenta fata de toti competitorii politici. A te angaja alaturi de o entitate politica presupune,
din start, a renunta la acea parte a cititorilor care nu îti împartasesc optiunile politice, fapt înteles
în momentul evocat si, în mod inexplicabil, ignorat, de atâtea ori, în zilele noastre.