1

CURS 14 §4. SUPRAFEŢE

Teoria suprafeţelor a fost iniţiată începând cu secolul al 18-lea prin lucrările lui
Leonhard Euler (1707-1783), Gaspard Monge (1746-1818), Jean Meusnier (1754-1793) şi
a fost dezvoltată în prima jumătate a secolului al 19-lea, prin contribuţia matematicienilor
Sophie Germain (1776-1831), Carl Gauss (1777-1855), Charles Dupin (1784-1873),
Michel Chasles (1793-1880), Olin de Rodriguez (1794-1851), Gabriel Lame (1795-1870),
Jacob Steiner (1796-1863), Ferdinand Joachimsthal (1818-1861), Ossian Bonnet (1819-
1892), Georg Salmon (1819-1904), Karl Peterson (1828-1881), Elvin Christoffel (1829-
1892), Alfred Enneper (1830-1885), Eugenio Beltrami (1835-1900), Julius Weingarten
(1836-1910), Gaston Darboux (1842-1917).

4.1. DEFINIŢIA ANALITICĂ A SUPRAFEŢELOR

Definiţia 4.1.1. Mulţimea (∑) de puncte M ( x , y , z ) din spaţiul euclidian real

R 3 = {(x, y, z ) x, y, z ∈ R } se numeşte
       
        

dacă
coordonatele carteziene x, y, z ale punctelor M satisfac ecuaţia
F (x , y , z ) = 0 , (4.1.1.)
sau ecuaţia
z = f (x, y ) , (4.1.2)
sau sistemul de ecuaţii
 x = f1 (u , v )

 y = f 2 (u , v ); (u , v ) ∈ (a, b ) × (c, d ) , (4.1.3)
 z = f (u , v )
 3

funcţiile F , f , f1 , f 2 , f 3 îndeplinind condiţiile:

a) sunt funcţii reale, uniforme şi continue;
b) funcţiile f1 , f 2 , f 3 stabilesc o corespondenţă biunivocă şi bicontinuă între punctele
M ∈ (Σ ) şi perechile ordonate (u,v), unde u, v sunt parametri reali;
c) admit derivate de ordinul întâi continue (F, f derivate parţiale, f1, f2, f3 derivate
ordinare).

Observaţie 4.1.1. Ecuaţia (4.1.1) a porţiunii simple de suprafaţă (∑) se numeşte

       

sau ecuaţia implicită a porţiunii simple de

  
     
    

suprafaţă.
 2

Ecuaţia (4.1.2) a porţiunii simple de suprafaţă (∑) se numeşte          


  

sau ecuaţia explicită a porţiunii simple de suprafaţă.

  
    

Sistemul de ecuaţii (4.1.3) pentru porţiunea simplă de suprafaţă (∑) se numeşte

       

sau
 

. 
                 
       

Definiţia 4.1.2. Fie (Σ i )i∈I o familie de porţiuni simple de suprafaţă. Numim      

( ) reuniunea tuturor porţiunilor simple de suprafaţă din familia (Σ i )i∈I ,

 


adică
Σ = U Σi .
i∈I

Observaţia 4.1.2. O suprafaţă (∑) împreună cu reprezentările (4.1.1.), (4.1.2), (4.1.3) se

va nota respectiv
(Σ ) F (x, y, z ) = 0 ;
(Σ ) z = f (x, y );
 x = f1 (u , v )
(Σ )  y = f 2 (u, v )
 z = f (u , v ).
 3
Observaţia 4.1.3. O porţiune simplă de suprafaţă admite o infinitate de reprezentări
parametrice. Fie u = u (u*, v * ) şi v = v(u*,v * ) unde u* şi v* sunt parametri
reali, atunci reprezentarea analitică parametrică din definiţia 4.1.1 devine
 x = f1 [u (u*, v * ), v[u*, v * ]]

 y = f 2 [u (u*, v * ), v[u*, v * ]] ,
 z = f [u (u*, v * ), v[u*, v * ]]
3
adică
 x = f1 (u*, v *)

 y = f 2 (u*, v *) .
 z = f 3 (u*, v *)

Definiţia 4.1.3. Mulţimea (∑) de puncte din R 3 , se numeşte
       


   

dacă coordonatele carteziene x, y, z ale punctelor M ∈ (Σ ) satisfac

     

una din ecuaţiile sau sistemul de ecuaţii:

F (x , y , z ) = 0 ; (4.1.4)
z = f (x , y ) ; (4.1.5)
 x = f1 (u , v )

 y = f 2 (u , v ); (u , v ) ∈ (a, b ) × (c, d ) , (4.1.6)
z = f
 3
 3

unde funcţiile F , f , f1 , f 2 , f 3 verifică următoarele condiţii de regularitate:

a) sunt funcţii reale, uniforme, continue;
b) admit derivate de ordinul întâi continue;
c) nu toate derivatele de ordinul întâi ale funcţiilor F , f , f1 , f 2 , f 3 sunt egale cu zero;
d) funcţiile f1 , f 2 , f 3 stabilesc o corespondenţă biunivocă şi bicontinuă între punctele
M ∈ (Σ ) şi perechile ordonate (u,v), unde u,v sunt parametri reali;
e) există cel puţin un determinant funcţional
D ( f1, f 2 ) D( f 2 , f 3 ) D ( f 3 , f1 )
; ;
D(u , v ) D(u , v ) D(u , v )
diferit de zero.

Definiţia 4.1.4. Fie (∑) o porţiune de suprafaţă. Un punct M ∈ (Σ ) se numeşte    

 

, dacă în punctul M sunt satisfăcute toate condiţiile de regularitate a), b),




c), d), e) din definiţia 4.1.3, în caz contrar punctul M ∈ (Σ ) se numeşte    

  



Definiţia 4.1.5. Fie (Σ i )i∈I o familie de porţiuni regulate de suprafaţă. Numim      

 

reuniunea tuturor porţiunilor regulate din familia (Σ i )i∈I , adică


 

Σ = U Σi
i∈I
unde frontierele porţiunilor Σ i pot fi eventual curbe singulare.

Teorema 4.1.1. Fie (∑) o suprafaţă regulată şi fie M ∈ (Σ ),M ( x , y , z ) un punct curent
r
de vector de poziţie r . Suprafaţa (∑) admite reprezentarea parametrică.
 x = x(u , v )

 y = y (u , v ) (u , v ) ∈ (a, b ) × (c, d ), (4.1.7)
 z = z (u , v )

dacă şi numai dacă (∑) admite reprezentarea vectorială
r r r r r
r = r (u , v ) = x(u , v )i + y (u , v ) j + z (u , v )k ; (u , v ) ∈ (a ,b ) × (c , d ) . (4.1.8)
Demonstraţie
Presupunem că (∑) admite reprezentarea parametrică (4.1.7). Vectorul de poziţie
r
r al punctului M ∈ (Σ ),M ( x , y , z ) , are expresia analitică
r r r r
r = xi + yj + zk . (4.1.9)

Din (4.1.7) şi (4.1.9) obţinem reprezentarea vectorială a suprafeţei (∑), adică relaţia
(4.1.8).
4

Fig. 4.1

Presupunând că (∑) admite reprezentarea vectorială (4.1.8), ţinând cont de

r
reprezentarea (4.1.9) a vectorului de poziţie r , obţinem reprezentarea parametrică a
suprafeţei (∑), adică (4.1.7)

Observaţia 4.1.4. Planul (u,v) al parametrilor reali u,v se numeşte

      

.
Observaţia 4.1.5. O suprafaţă (∑) şi reprezentarea sa vectorială se va nota
(Σ ) rr = rr (u , v ) . (4.1.10)

4.2. CURBE TRASATE PE O SUPRAFAŢĂ. CURBE COORDONATE

Definiţia 4.2.1. Fie suprafaţa

 x = x(u , v )
(Σ )  y = y(u ,v ) .
 z = z (u , v )


Mulţimea punctelor M ∈(Σ ), M ( x, y, z ) ale căror coordonate x, y, z verifică

sistemul de ecuaţii
 x = x [u (t ), v(t )]

 y = y [u (t ), v(t )] (4.2.1)
 z = z [u (t ), v(t )]; t ∈ (a, b )


este o curbă (Γ ),(Γ ) ⊂ (Σ ) numită curbă trasată pe suprafaţa (∑).

 5

Fig. 4.2

Observăm că x, y, z depind de un singur parametru t.

Ecuaţiile (4.2.1) sunt      
       
     

(Γ )            

Definiţia 4.2.2. Fie suprafaţa regulată

 x = x (u ,v )
(Σ ) y = y (u ,v ) .
 z = z (u ,v )


Se numeşte curbă coordonată (Γu ), (Γu ) ⊂ (Σ ) , o curbă trasată pe suprafaţa (∑)

care satisface sistemul de ecuaţii
 x = x(u , v0 )
(Γu )  y = y(u ,v0 ) , (4.2.2)
 z = z (u , v ),
 0
unde u este variabil, iar v0 constant.

Se numeşte curbă coordonată (Γv ), (Γv ) ⊂ (Σ ) o curbă trasată pe suprafaţă (∑), care
verifică sistemul de ecuaţii
 x = x(u0 ,v )
(Γv ) y = y(u0 ,v ) , (4.2.3)
 z = z (u ,v ),
 0

unde v este variabil, iar u0 este constant.

6

Fig. 4.3

Observaţia 4.2.1. Curbele coordonate (Γu ), (Γv ) se obţin prin fixarea parametrului
v (v = v 0 ) , respectiv fixarea parametrului u (u = u 0 ) . Curbele coordonate (Γu ) ,
respectiv (Γv ) sunt curbe trasate pe suprafaţă, deoarece coordonatele unui
punct al curbei (Γu ) depind de un singur parametru u, iar pentru curba (Γv )
coordonatele unui punct al curbei depind de un singur parametru v. Curbele
coordonate se mai notează (Γu ) v = constant şi (Γv ) u = constant.

Teorema 4.2.1. Printr-un punct M0 al unei suprafeţe regulate trece o singură curbă
coordonată (Γu ) şi o singură curbă coordonată (Γv ) .
Demonstraţie
Din condiţiile de regularitate rezultă că unui punct M 0 (x0 , z 0 , y 0 )∈ (Σ ) îi
corespunde o singură pereche (u0, v0) de valori ale parametrilor u şi v, adică prin M0 trece
o singură curbă (Γu ) şi o singură curbă (Γv ) .

Definiţia 4.2.3. Coordonatele (u,v) ce caracterizează un punct M al unei suprafeţe

regulate se numesc 



.
      
   

Pentru un punct M (x, z , y ) ∈ (Σ ) , vom mai nota M (u , v )∈ Σ .

Observaţia 4.2.2. O curbă oarecare (Γ ) pe suprafaţa (Σ ) poate fi reprezentată sub forma

(Γ ) uv == vu((tt)) , (4.2.4)



t parametru real, funcţiile u (t ), v(t ) de clasă p ≥ 1 , îndeplinind condiţia

(u& (t ))2 + (v&(t ))2 > 0 oricare ar fi parametrul t.
 7

r r
Dacă suprafaţa (Σ ) este dată în reprezentarea vectorială r = r (u , v ) , obţinem pentru
curba (Γ ) trasată pe suprafaţa (Σ ) , reprezentarea vectorială.
(Γ ) rr = rr (u (t ), v(t )) . (4.2.5)

Teorema 4.2.2. Curbele coordonate (Γu ), (Γv ) care trec printr-un punct M0 al unei
suprafeţe regulate au în M0 tangente distincte.
Demonstraţie
Fie punctul regulat M 0 (u 0 , v 0 ) ∈ (Σ ) şi curbele coordonate

r r r
(Γu ) rr (u ) = x(u, v0 )ri + y (u, v0 )rj + z (u, v0 ) kr ,
(Γv ) rr(v ) = x(u 0 , v ) i + y (u 0 , v ) j + z (u 0 , v ) k ,

Conform teoremei 3.3.1 vectorii

r r r r
ru′ = x u′ i + y u′ j + z u′ k ,
r r r r
rv′ = x v′ i + y v′ j + z v′ k

sunt tangenţi în M0 la curbele coordonate (Γu ) , respectiv (Γv ) .

Fig. 4.4

r r
Produsul vectorial ru′ × rv′ este
r r r
i j k
r r D ( y , z ) r D ( z , x ) r D ( x, y ) r
ru′ × rv′ = xu′ yu′ zu′ = i+ j+ k.
xv′ yv′ zv′ D (u , v ) D (u , v ) D (u , v )

Deoarece M0 este punct regulat al suprafeţei cel puţin unul din determinanţii
r r
funcţionali ai expresiei analitice a produsului vectorial ru′ × rv′ este nenul, adică
r r r
ru′ × rv′ ≠ 0 şi deci tangentele în M0 la curbele coordonate (Γu ) , (Γv ) sunt distincte.
8

4.3. PLANUL TANGENT LA O SUPRAFAŢĂ. NORMALA LA O SUPRAFAŢĂ

Definiţia 4.3.1. Fie (Σ ) o suprafaţă şi M un punct regulat al suprafeţei (Σ ) . Se numeşte

  
  

în punctul regulat M al suprafeţei (Σ ) , locul geometric al

tangentelor la toate curbele ce trec prin punctul M situate pe suprafaţa (Σ ) .

r
N

Fig. 4.5

r r
Fie suprafaţa (Σ ) de ecuaţie vectorială r = r (u, v ) , punctul regulat M (x, y, z ) ∈ (Σ )
şi o curbă oarecare (Γ ) pe suprafaţa (Σ ) .

(Γ ) uv == vu((tt)) , t parametru real.



Conform observaţiei 4.2.2, curba (Γ ) are reprezentarea vectorială.

(Γ ) r = rr(u (t ), v(t )) .

Vectorul director al tangentei în M la (Γ ) este

r r r
r& = ru′ ⋅ u& + rv′ ⋅ v& . (4.3.1)

r r
Conform teoremei 4.2.2 vectorii ru′ şi rv′ nu sunt coliniari. Din relaţia (4.3.1)
r r
rezultă că r& este un vector coplanar cu vectorii r ′ şi r ′ şi prin urmare tangenta la u v
orice curbă (Γ ) de pe suprafaţa (Σ ) , curbă ce trece prin M ∈ (Σ ) , este în planul
tangentelor la curbele coordonate (Γu ) şi (Γv ) , adică planul tangent (Π TG ) este
r r
determinat de vectorii ru′ şi rv′ .
 9

r
Fie un punct oarecare Q ∈ (Π TG ), Q( X , Y , Z ) şi vectorul de poziţie R corespunzător
r r
punctului Q. Vectorul MQ = R − r este situat în planul tangent (Π TG ) , rezultă că
r r r r
vectorii R − r , ru′ , rv′ sunt coplanari, adică
r r r r
(Π TG ) R − r ⋅(ru′ × rv′) = 0 . (4.3.2) ( )
reprezentând        
 

 
   
  

în punctul regulat M ∈ (Σ ) .
Din (4.3.2) avem
r
(Π TG ) (R - rr, rru′, rrv′)= 0 , (4.3.3)
adică ecuaţia planului tangent în M la (Σ ) .
Dacă suprafaţa (Σ ) este dată în reprezentarea parametrică:
 x = x(u, v )

 y = y (u , v )
 z = z (u , v ) ,
din (4.3.3) obţinem ecuaţia planului tangent în punctul regulat M ∈ (Σ ) :
X −x Y − y Z −z
(ΠTG) xu′ yu′ zu′ = 0. (4.3.4)
xv′ yv′ zv′
Dacă suprafaţa (Σ ) , este dată de ecuaţia explicită z = f (x, y ) , trecând la
reprezentarea parametrică a suprafeţei (Σ ) obţinem:
x = u
(Σ )  y = v (4.3.5)
 z = f (u , v ).
∂f ∂f
Din (4.3.5), (4.3.4) şi 
   

 
 



p= ,q = , obţinem ecuaţia planului

∂x ∂y
tangent în M la (Σ ) :
X −x Y −y Z−z
(Π TG ) 1 0 p = 0, (4.3.6)
0 1 q
sau
(Π TG ) p( X − x ) + q(Y − y ) − (Z − z ) = 0 . (4.3.7)

Fie suprafaţa (Σ ) reprezentată implicit F(x, y, z) =0 .

Folosim teorema de derivare a funcţiilor implicite în punctul regulat M ∈ (Σ ) şi
obţinem:
Fx′ F y′
p=- , q =- . (4.3.8)
Fz′ Fz′
10

Din (4.3.7) şi (4.3.8) avem ecuaţia planului tangent în M la (Σ ) :

(Π TG ) Fx′ ( X − x ) + Fy′ (Y − y ) + Fz′ (Z − z ) = 0 . (4.3.9)

Definiţia 4.3.2. Se numeşte 




la o suprafaţă (Σ ) într-un punct regulat M ∈ (Σ ) ,

dreapta ce trece prin M şi este perpendiculară pe planul tangent în M la (Σ ) .

r r r
Vectorul N = ru′ × rv′ este perpendicular pe planul tangent în M la (Σ ) , (Π TG ) M ,
reprezentând vectorul director al normalei în M la (Σ ) .
Dacă suprafaţa (Σ ) este reprezentată prin ecuaţiile parametrice:
 x = x(u , v )

.  y = y (u , v )
 z = z (u , v ),

atunci ecuaţiile normalei în punctul regulat M ∈ (Σ ) sunt:

X −x Y−y Z−z
= = .
′
yu z u ′ ′
z u xu ′ xu′ y u′ (4.3.10)
y v′ z v′ z v′ x v′ x v′ y v′

Dacă suprafaţa (Σ ) este reprezentată prin ecuaţia explicită z = f ( x , y ) , normala are

ecuaţiile:
X −x Y−y Z−z
= = , (4.3.11)
p q −1
r
cu N ( p, q,−1) .
În cazul reprezentării implicite a suprafeţei (Σ ) , F (x, y, z ) = 0 , ecuaţiile normalei sunt:
X −x Y−y Z−z
= = (4.3.12)
Fx′ F y′ Fz′

r
( )
cu N Fx′ , F y′ , Fz′ .

Definiţia 4.3.3. Suprafeţele regulate (Σ1 ), (Σ 2 ) sunt numite         
   

în punctul
M ∈ (Σ1 ) I (Σ 2 ) , dacă ele au acelaşi plan tangent în punctul M.

Definiţia 4.3.4. Suprafeţele regulate (Σ1 ), (Σ 2 ) sunt numite în       
 






r r r r
punctul M ∈ (Σ1 ) I (Σ 2 ) , dacă N 1 ⊥ N 2 , N 1 , N 2 vectorii normali în M,
respectiv la suprafeţele (Σ1 ), (Σ 2 ) .
 11

APLICAŢIE

Se consideră suprafaţa:
 x = ue v

(Σ) −v
 y = ue .
z = 4 uv

Se cere:
a) Ecuaţia planului tangent la suprafaţă în punctul M 0 (u = 2, v = 0 ) al suprafeţei;
b) Ecuaţiile normalei la suprafaţă în punctul M 0 .
Soluţie
a) Avem :
x0 = 2 , y0 = 2, z0 = 0 ,
xu′ = ev , yu′ = e − v , zu′ = 4 v ,
xv′ = ue v , yv′ = − ue − v , zv′ = 4 u .
Folosind formula (4.3.4), în care punctul M este fixat, obţinem
x−2 y−2 z
(Π TG ) M0 1 1 0 =0
2 −2 8
sau
(Π TG ) M0
2x − 2 y − z = 0 .
r
b) Vectorul normal la planul tangent în (Π TG ) este N ( Π TG ) ( 2, − 2, − 1) şi ecuaţiile
M0

normalei în M 0 (2, 2, 0) , M 0 ∈( Σ ) , sunt

x−2 y−2 z
(d N ) 2
=
−2
=
−1
.

4.4. PRIMA FORMĂ FUNDAMENTALĂ A UNEI SUPRAFEŢE

r r
Fie o suprafaţă (Σ ) r = r (u, v ) şi o curbă oarecare pe suprafaţa (Σ ) în forma

(Γ ) uv == vu((tt)),

t parametru real, fiind îndeplinită condiţia (u& (t ))2 + (v&(t ))2 > 0 oricare ar fi parametrul t.
Folosind reprezentarea vectorială a suprafeţei (Σ ) , obţinem ecuaţia vectorială a
curbei (Γ ) trasată pe suprafaţa (Σ )
(Γ ) rr = rr (u (t ), v(t )) . (4.4.1)
12

Conform cu definiţia 3.2.1, elementul de arc de curbă (Γ ) este

r
ds = dr ,
şi de aici avem
r2
ds 2 = dr . (4.4.2)
Din (4.4.1) obţinem
r r r
dr = ru′ du + rv′ dv (4.4.3)
şi înlocuind în (4.4.2) avem

r r r r r r r r r
= dr ⋅ dr = ru′ ⋅ ru′ (du ) + 2ru′ ⋅ rv′ dudv + rv′ ⋅ rv′ (dv ) .
2 2 2
ds 2 = dr (4.4.4)
Cu 
   

  
  

r r
E = ru′ ⋅ ru′
r r
F = ru′ ⋅ rv′ (4.4.5)
r r
G = rv′ ⋅ rv′
şi notaţia
φ1 = ds 2 (4.4.6)
obţinem
φ1 = ds 2 = E (du )2 + 2 Fdu ⋅ dv + G (dv )2 . (4.4.7)

Definiţia 4.4.1. Forma pătratică ds 2 este numită   
        



(Σ ) .
      

Dacă suprafaţa (Σ ) este dată prin reprezentarea parametrică:

 x = x(u , v )

 y = y (u , v )
 z = z (u , v ),
atunci
E = (xu′ )2 + ( y u′ )2 + (z u′ )2
F = xu′ ⋅ x v′ + y u′ ⋅ y v′ + z u′ ⋅ z v′ (4.4.8)
G = (x v′ ) + ( y v′ ) + (z v′ ) .
2 2 2

şi prima formă fundamentală a suprafeţei (Σ ) este dată de (4.4.7).

Dacă suprafaţa (Σ ) este dată prin ecuaţia explicită z = f (x, y ) , atunci trecând la
reprezentarea parametrică:
x = u

y = v ,
 z = f (u , v )
obţinem prima formă fundmentală a suprafeţei (Σ ) :
 13

( )
ds 2 = 1 + p 2 (dx )2 + 2 pq dxdy + 1 + q 2 (dy )2 , ( ) (4.4.9)
∂f ∂f
unde p = ,q = .
∂x ∂y
Fx′ F y′
Dacă F (x, y, z ) = 0 este ecuaţia implicită a suprafeţei, atunci p = − ,q = − şi
Fz′ Fz′
din (4.4.9) obţinem

ds 2 =
(F ′
x
2
) (
+ Fz′ 2 (dx )2 + 2 Fx′ Fy′ dxdy + Fy′ 2 + Fz′2 (dy )2 ) . (4.4.10)
(Fx′ )
2

Observaţia 4.4.1 Prima formă fundamentală a suprafeţei se aplică pentru a măsura

unghiurile curbelor pe suprafaţă, ariile şi lungimile curbelor pe suprafaţă.

De aceea spunem că prima formă fundamentală a suprafeţelor defineşte o metrică pe

suprafaţa ( Σ ) .

Teorema 4.4.1. În orice punct regulat al unei suprafeţe, prima formă fundamentală a
suprafeţei este pozitiv definită.
Demonstraţie
Fie suprafaţa
→ → → → →
( Σ ) r = r (u , v ) = x ( u , v ) i + y ( u , v ) j + z ( u , v ) k .
Avem
→ →
E = ru′⋅ ru′ = x u′ 2 + y u′ 2 + z u′ 2 ,
→ →
F = rv′⋅ rv′ = xv′ 2 + yv′ 2 + zv′ 2
şi deoarece punctul este regulat obţinem E > 0 , F > 0 .
Din ecuaţia vectorială a suprafeţei ( Σ ) , obţinem:
2 2 2
→ → 2  D( x , y )   D( y , z )   D( z , x ) 
ru′× rv′ =   +   +   (4.4.11)
 D(u, v )   D( u , v )   D( u , v ) 
şi deoarece punctul suprafeţei este regulat, avem:
→ →
ru′ × rv′ > 0 . (4.4.12)
→ →
Aplicând identitatea lui Lagrange vectorilor ru′ , rv′ obţinem
→ → 2 → →
 → →
2
ru′× rv′ = ru′ ⋅ rv′ −  ru′⋅ rv′
2 2 = EG − F 2 . (4.4.13)
 
14

Din (4.4.13) şi (4.4.12) avem EG − F 2 > 0 .

Deoarece E > 0 , F > 0 şi EG − F 2 > 0 , prima formă fundamentală a suprafeţei
este pozitiv definită.

4.5. APLICAŢII ALE PRIMEI FORME FUNDAMENTALE A SUPRAFEŢEI

1. Elementul de arc. Lungimea arcului de curbă.

Teorema 4.5.1 Fie o suprafaţă regulată

→ →
(Σ ) r = r (u, v ) .
Dacă (Γ ) este o curbă trasată pe suprafaţa ( Σ ) ,
→ →
(Γ ) r = r (u (t ), v (t )) ,
atunci elementul de arc pe curba (Γ ) este dat de relaţia
2 2
 du  du dv  dv 
d s = E  + 2F + G   ⋅ dt . (4.5.1)
 dt  dt dt  dt 
Demonstraţie
Avem
ds 2 = Φ 1 = E (du) + 2 Fdu dv + G(dv )
2 2

sau
  du  2
du dv  dv 
2

 (dt )
2
ds 2 =  E   + 2 F + G 
  dt  dt dt  dt  
de unde
2 2
 du  du dv  dv 
d s = E  + 2F + G   ⋅ dt .
 dt  dt dt  dt 

Teorema 4.5.2. Fie o suprafaţă regulată

→ →
(Σ ) r = r (u, v )
şi (Γ ) o curbă trasată pe suprafaţa ( Σ )
→ →
(Γ ) r = r (u (t ), v (t )) .
Dacă A, B ∈(Γ ) sunt două puncte corespunzătoare valorilor lui t = t A şi
∩
t = t B , atunci lungimea arcului AB este dată de relaţia,
 15

tB 2 2
 du  du dv  dv 
L∩ =
AB
∫ E  + 2F
 dt  dt dt
+ G   dt .
 dt 
(4.5.2)
tA

Demonstraţie
Avem
tB
s= ∫ ds
tA

deci
tB 2 2
 du  du dv  dv 
s= ∫ E  + 2F
 dt  dt dt
+ G   dt .
 dt 
tA

Observaţia 4.5.1. Dacă (Γ ) este o curbă coordonată, de exemplu (Γu ) (v = v 0 ) , atunci

din (4.5.2) obţinem:
uB
L∩ =
AB
∫ E dt . (4.5.3)
uA

2. Unghiul a două curbe trasate pe o suprafaţă. Curbe ortogonale trasate pe o

suprafaţă

Definiţia 4.5.1. Fie o suprafaţă regulată ( Σ ) , curbele (Γ1 ) , (Γ2 ) trasate pe suprafaţă şi M
punctul de intersecţie al curbelor. Numim  
 
   



(Γ1 ) , (Γ2 ) unghiul

tangentelor la cele două curbe în punctul M.

→ →
Teorema 4.5.3 Dacă ( Σ ) r = r (u, v ) este o suprafaţă regulată, (Γ1 ) , (Γ2 ) curbe trasate
pe suprafaţă şi notăm diferenţialele de-a lungul curbei (Γ1 ) prin
→
d r , du , dv , ds ,
iar diferenţialele de-a lungul curbei (Γ2 ) prin
→
δ r , δu , δv , δs ,
atunci unghiul curbelor (Γ1 ) , (Γ2 ) în punctul M de intersecţie al curbelor este
E du δu + F (du δv + dv δu) + G dv δv
cosθ = , (4.5.4)
E (du) + 2 F du dv + G (dv ) E (δu) + 2 F δu δv + G(δv )
2 2 2 2
16

unde E, F, G sunt coeficienţii lui Gauss din prima formă fundamentală a

suprafeţei calculaţi în M.
Demonstraţie
 →∧ →  → →
 
d r δr dr δr
Unghiul curbelor (Γ1 ) , (Γ2 ) este θ =  ,
 dt δt 
. Deoarece vectorii
dt
şi
δt
 
 

→ →
 →∧ →
 
sunt coliniari cu vectorii d r şi δ r unghiul celor două curbe este θ =  d r , δ r  .
 
 
Avem
→ →
d r ⋅δ r
cosθ = . (4.5.5)
→ →
dr ⋅ δr

Fig. 4.6

→ →
Deoarece o curbă trasată pe suprafaţă este dată de r = r (u(t ), v (t )) şi folosind
notaţiile diferenţialelor de-a lungul curbelor (Γ1 ) , (Γ2 ) trasate pe suprafaţă avem
→ → →
d r = ru′ du + rv′ dv ,
→ → →
δ r = ru′ δu + rv′ δv
şi
→
→
d r = ds = E (du) + 2 F du dv + G(dv ) ,
2 2

→
→
δ r = δs = E (δu) + 2 F δu δv + G(δv ) .
2 2
 17

Înlocuind în (4.5.5) obţinem

→ →  → → 
 ru′ du + rv′ dv  ru′ δu + rv′ δv 
cos θ =    ,
E (du )2 + 2 F dudv + G (dv )2 E (δu )2 + 2 F δuδv + G (δv )2
de unde
E du δu + F (du δv + dv δu) + G dv δv
cosθ = ,
E (du) + 2 F du dv + G (dv ) E (δu) + 2 F δu δv + G(δv )
2 2 2 2

adică formula (4.5.4).

Observaţia 4.5.2. Dacă (Γ1 ) şi (Γ2 ) sunt două curbe coordonate trasate pe suprafaţă,
(Γ1 ) (v = v 0 ) , (Γ2 ) (u = u0 ) , atunci dv = 0 şi δu = 0 , iar formula (4.5.4 devine
F
cosθ = .
EG (4.5.6)

Definiţia 4.5.2. Fie ( Σ ) o suprafaţă regulată, (Γ1 ) , (Γ2 ) curbe trasate pe suprafaţă şi M
punctul lor de intersecţie. Curbele (Γ1 ) , (Γ2 ) le numim
 





în M dacă
π
unghiul lor este .
2

Teorema 4.5.4 Fie o suprafaţă regulată

→ →
(Σ ) r = r (u, v ) ,
(Γ1 ) , (Γ2 ) curbe trasate pe suprafaţă, M punctul de intersecţie al curbelor.
Condiţia necesară şi suficientă ca (Γ1 ) , (Γ2 ) să fie ortogonale în M este
E du δu + F (du δv + dv δu) + Gdv δv = 0 . (4.5.7)
Demonstraţie
Să demonstrăm 
 

.         

Presupunem că (Γ1 ) , (Γ2 ) sunt ortogonale.

Avem
 ∧  π
θ =  (Γ1 ), (Γ2 ) = ,
  2
E du δu + F (du δv + dv δu) + G dv δv
cosθ = = 0,
E (du) + F du dv + G (dv ) E (δu) + F δu δv + G (δv )
2 2 2 2

de unde
E du δu + F (du δv + dv δu) + G dv δv = 0 .
18

Să demonstrăm 
 

.             

Presupunem că are loc relaţia (4.5.7) şi din relaţia (4.5.4) obţinem

cosθ = 0 ,
de unde
π
θ= .
2

Teorema 4.5.5 Două curbe coordonate (Γu ) şi (Γv ) de pe suprafaţa (Σ ) sunt

ortogonale dacă şi numai dacă F = 0 .
Demonstraţie
π
Dacă curbele (Γu ) , (Γv ) de pe suprafaţa ( Σ ) sunt ortogonale avem θ = şi din (4.5.6)
2
π
obţinem F = 0 . Dacă F = 0 , atunci din relaţia (4.5.6) avem cosθ = 0 şi θ = .
2

3. Element de arie pe suprafaţă. Aria unei porţiuni de suprafaţă

Din demonstraţia teoremei 4.4.1, relaţia (4.4.13), rezultă că EG − F 2 este aria

→ →
paralelogramului construit cu vectorii ru′ şi rv′ . Notăm

dσ = EG − F 2 du dv . (4.5.8)

Fig. 4.7

Definiţia 4.5.3. Numim 

        

pe porţiunea de suprafaţă ( Σ ) şi se notează prin

dσ , expresia EG − F 2 du dv .
 19

Definiţia 4.5.4. Numim      
     

regulate S din suprafaţa ( Σ ) integrala dublă

∫∫ D
EG − F 2 du dv ,
(4.5.9)
unde
{
D = (u, v ); x(u, v ), y(u, v ), z(u, v ) ∈ S . ( ) }
4. Versorul normalei. Orientare pe suprafaţă

→ →
Fie suprafaţa ( Σ ) r = r (u, v ) . Normala într-un punct regulat al suprafeţei ( Σ ) are
→ → →
vectorul director N = ru′× rv′ (Fig. 4.5).
→
Notăm versorul normalei prin n . Avem
→ → →
→ N ru′× rv′
n= = . (4.5.10)
→ → →
N ru′× rv′

Din relaţia (4.4.13) rezultă că

→ →
ru′× rv′ = EG − F 2 (4.5.11)
şi înlocuind în (4.5.10) obţinem
→ →
→ ru′× rv′
n= (4.5.12)
EG − F 2

Definiţia 4.5.5. Numim     




   

al suprafeţei (Σ ) în punctul regulat

→
M ∈( Σ ) , sensul vectorului unitar al normalei, n , la suprafaţa ( Σ ) în M.

Observaţia 4.5.2. Dacă suprafaţa este reprezentată explicit ( Σ ) z = f ( x , y ) , atunci

→ → →
→ p i + q j− k
n=− . (4.5.13)
1 + p2 + q 2

Dacă suprafaţa este reprezentată implicit (Σ ) F ( x, y, z) = 0 , atunci versorul

normalei este
→ → →
→ Fx′ i + Fy′ j + Fz′ k
n= . (4.5.14)
2 2 2
Fx′ + Fy′ + Fz′
20

APLICAŢIE
Se dă suprafaţa

 x = 2(u + v )
 2 2
y = u +v
 1
(
 z = u 3 + v3
 3
)
Să se calculeze
a) forma întâi fundamentală a suprafeţei date;
b) lungimea arcului curbei u = 2 , cuprins între curbele v = 2, v = 3 ;
c) unghiul curbelor coordonate u = 2, v = −1 ;
d) elementul de arie al suprafeţei.
Soluţie
a) Calculăm coeficienţii lui Gauss. Avem
( )
E = 2 + u 2 , F = (2 + u v )2 , G = 2 + v 2
2
( )
2

şi forma întâi fundamentală a suprafeţei este:

( )
2
ds 2 = 2 + u 2 du 2 + 2 (2 + uv) 2 du dv + 2 + v 2 ( ) dv
2 2
.

b) Folosind forma întâi fundamentală a suprafeţei şi formula (4.5.3) în care du = 0 ,

obţinem
( ) 2
(
ds 2 = 2 + v 2 dv 2 şi ds = 2 + v 2 dv , )
de unde
3

∫ (2 + v )dv = 3 .
2 25
s=
2

c) Unghiul curbelor coordonate este dat de formula

F
cos θ =
EG
şi deoarece pentru u = 2, v = −1 obţinem F = 0 , avem
π
θ=
2
şi curbele date sunt ortogonale.

d) Elementul de arie al unei suprafeţe este dσ = EG − F 2 dudv obţinem

1 + u 2 + v 2 + (uv + 1) dudv .
2
dσ = 2 u − v
 21

4.11. CLASE REMARCABILE DE SUPRAFEŢE

Să precizăm modul în care poate fi generată o suprafaţă.

i1) Suprafaţa (Σ ) poate fi generată când ecuaţiile unei curbe variabile conţin un
parametru.
Fie ecuaţiile unei curbe variabile depinzând de un parametru λ

 F1 (x, y, z , λ ) = 0
(Γλ )  . (4.11.1)
 F2 ( x, y , z, λ ) = 0

Când λ variază, curba (Γλ ) generează o suprafaţă. Eliminând parametrul λ în

ecuaţiile curbei (Γλ ) obţinem ecuaţiile suprafeţei (Σ ) .

i2) Suprafaţa (Σ ) poate fi generată când ecuaţiile curbei variabile conţin doi parametri
între care avem o relaţie de legătură.

Fie ecuaţiile curbei variabile depinzând de doi parametri λ şi µ

(Γλ,µ ) FF1 ((xx,, yy,, zz,,λλ,,µµ))== 00 (4.11.2)

 2

şi relaţia de legătură între parametri de forma

Φ (λ, µ ) = 0 . (4.11.3)

Prin eliminare parametrilor λ şi µ între ecuaţiile (4.11.2) şi relaţia de legătură

(4.11.3), obţinem ecuaţia suprafeţei (Σ ) .
Există o  
  
   

              

 

Dacă ecuaţiile curbei depind de p parametrii λ 1 , λ 2 , K , λ p

(
 F1 x, y , z, λ 1 , λ 2 , K , λ p = 0 )
(Γ ) 
(
 F2 x, y, z , λ 1 , λ 2 , K , λ p = 0 ) (4.11.4)

şi între cei p parametri avem p − 1 relaţii de legătură de forma

 22

l1 λ 1 , λ 2 , K , λ p = 0 ( )

l 2 λ 1 , λ 2 , K , λ p = 0 ( )
 , (4.11.5)
.......... .......... ..........
l
 p −1 λ 1 , λ 2 , K , λ p = 0 ( )
atunci curba (Γ ) generează o suprafaţă a cărei ecuaţie se obţine eliminând cei p parametri
între cele p + 1 relaţii formate din ecuaţiile (4.11.4) şi relaţiile de legătură (4.11.5).
Curba (Γ ) se numeşte    
    
  

1. SUPRAFEŢE RIGLATE

O clasă remarcabilă de suprafeţe este 

       

  

  

Definiţia 4.11.1. Numim o suprafaţă generată de o dreaptă numită

       

 

generatoare care se sprijină pe o curbă în spaţiu numită curbă directoare.

Suprafeţele cilindrice, conice şi conoide cu plan director sunt suprafeţe riglate.

j1) Suprafeţe cilindrice

Definiţia 4.11.2 Numim suprafaţa generată de drepte ce rămân
       
      

paralele cu o dreaptă dată şi se sprijină pe o curbă în spaţiu dată.

Dreptele ce generează suprafaţa se numesc , iar curba dată se numeşte
    
 

    

.
    
 

Fig. 4.11

Fie (d ) dreapta dată de ecuaţiile

 P ( x, y , z ) = 0
(d )  . (4.11.6)
Q ( x, y, z ) = 0
 23

Considerăm curba directoare obţinută prin intersecţia a două suprafeţe

 F1 ( x, y, z ) = 0
(Γ )  . (4.11.7)
 F2 ( x, y, z ) = 0

Fie dreptele paralele cu dreapta (d )

(Gλ,µ ) QP ((xx,, yy,, zz)) == λµ , λ, µ ∈ R (4.11.8)



Din mulţimea generatoarelor Gλ,µ ( ) considerăm numai acele generatoare care se

sprijină pe (Γ ) , adică considerăm sistemul

 P ( x, y , z ) = λ
Q ( x, y, z ) = µ

 (4.11.9)
 F1 ( x, y, z ) = 0
 F2 ( x, y, z ) = 0
Sistemul are patru ecuaţii şi x, y, z, λ , µ necunoscute, deci în general este
compatibil.
Eliminând x, y, z în sistemul (4.11.9) obţinem 
           

sau


, adică relaţia de legătură între parametrii λ , µ şi anume

  
   

Φ (λ, µ ) = 0 (4.11.10)

Relaţia de compatibilitate (4.11.10) exprimă faptul că numai acele valori ale

parametrilor λ şi µ care verifică această relaţie asigură generarea suprafeţei în sensul că,
generatoarele obţinute pentru aceste valori λ şi µ se sprijină pe curba directoare.
Considerând sistemul

Φ (λ, µ ) = 0

 P ( x, y , z ) = λ (4.11.11)
Q ( x, y, z ) = µ


şi eliminând pe λ , µ în acest sistem, obţinem suprafaţa cilindrică.

Avem
24

λ = P ( x, y, z )

µ = Q ( x, y, z ) ,
Φ (λ, µ ) = 0

adică suprafaţa cilindrică

(Σ ) Φ[P ( x, y, z ), Q ( x, y, z )] = 0 (4.11.12)

j2) Suprafeţe conice

Definiţia 4.11.3. Numim   

, suprafaţa generată de drepte ce trec printr-un

   
   

punct fix şi se sprijină pe o curbă în spaţiu dată.

Punctul fix se numeşte , iar curba dată
 

.          
 

Fie vârful V dat ca intersecţie a trei plane

 P1 ( x, y, z ) = 0

 P2 ( x, y, z ) = 0 (4.11.13)
 P ( x, y , z ) = 0
 3

şi curba directoare dată ca intersecţie a două suprafeţe.

 F1 ( x, y, z ) = 0
(Γ )  (4.11.14)
 F2 ( x, y, z ) = 0

Fig. 4.12
Dreptele ce trec prin V sunt generatoarele
 25

 P1 (x, y, z ) = λP3 ( x, y, z )
(Gλ,µ )  , λ, µ ∈ R (4.11.15)
 P2 ( x, y, z ) = µ P3 (x, y, z )

(
Condiţia ca generatoarele Gλ,µ să se sprijine pe curba (Γ ) este dată de condiţia ca )
sistemul
 P1 ( x, y, z ) = λ P3 ( x, y , z )

 P2 ( x, y, z ) = µ P3 ( x, y, z )
 (4.11.16)
 F1 ( x, y, z ) = 0
 F2 ( x, y, z ) = 0
să fie compatibil.
Eliminând x, y, z în sistemul (4.11.16) obţinem 
           

sau

  
   

Φ (λ, µ ) = 0 (4.11.17)
Considerând sistemul
Φ (λ, µ ) = 0

 P1 ( x, y, z ) = λ P3 ( x, y , z ) , (4.11.18)
 P ( x, y , z ) = µ P ( x , y , z )
 2 3
prin eliminarea parametrilor λ şi µ obţinem suprafaţa conică
 P ( x, y , z ) P2 ( x, y , z ) 
(Σ ) Φ 1 , =0 (4.11.19)
 P3 ( x, y, z ) P3 ( x, y , z ) 

j3) Suprafeţe conoide cu plan director

Definiţia 4.11.4. Numim 

suprafaţa generată de drepte

     

    
      


ce rămân paralele cu un plan dat, se sprijină pe o dreaptă fixă şi pe o curbă în

spaţiu dată.

Fie planul dat (Q ) numit

      


, iar curba fixă (Γ ) numită          
 

.
Considerăm ecuaţia planului director
Q ( x, y , z ) = 0 , (4.11.20)
ecuaţiile dreptei fixe
 P1 ( x, y, z ) = 0
(d )  (4.11.21)
 P2 ( x, y, z ) = 0
şi ecuaţiile curbei directoare
 F1 ( x, y , z) = 0
( Γ2 )  . (4.11.22)
 F2 ( x , y , z ) = 0
26

Fig. 4.13

Generatoarele fiind paralele cu planul (Q ) şi sprijinindu-se pe dreapta (d ) se găsesc

la intersecţia unui plan paralel cu planul (Q ) cu un plan trecând prin dreapta (d ) .
Ecuaţiile
    
 



sunt
Q ( x, y, z ) = λ
(Gλ,µ )  . (4.11.23)
 P1 ( x, y, z ) = µ P2 ( x, y, z )
Punem condiţia de sprijin a generatoarelor Gλ,µ pe curba (Γ ) ( )
Q ( x, y, z ) = λ
 P ( x, y , z ) = µ P ( x, y , z )
 1 2
 . (4.11.24)
 F1 ( x, y, z ) = 0
 F2 ( x, y , z ) = 0
Eliminăm x, y, z în sistemul (4.11.24) şi obţinem 
       
  
   

(condiţie de sprijin)
Φ (λ, µ ) = 0 . (4.11.25)
Considerăm sistemul
Φ (λ, µ ) = 0

Q ( x, y, z ) = λ (4.11.26)
 P ( x, y , z ) = µ P ( x , y , z )
 1 3
şi prin eliminarea parametrilor λ şi µ obţinem ecuaţia suprafeţei conoide cu plan
director
 P ( x, y , z ) 
(Σ ) Φ Q ( x, y, z ), 1 =0. (4.11.27)
 P2 ( x, y, z ) 

Observaţia 4.11.1. Planul, cilindrul, conul, hiperboloidul cu o pânză sunt suprafeţe

riglate.
 27

2. SUPRAFEŢE DE ROTAŢIE

Clasa suprafeţelor de rotaţie este de asemenea o clasă remarcabilă de suprafeţe.

Definiţia 4.11.5. Numim , suprafaţa generată de o curbă în spaţiu         
   

care se roteşte, fără să alunece, în jurul unei drepte fixe.

Dreapta fixă se numeşte curba în spaţiu se numeşte    
       

  

, iar cercul descris de fiecare punct de pe curba în spaţiu datorită rotaţiei sale
 
 

se numeşte    
    
 


 Cλ,µ 
  Γ
Fig. 4.14

Fie axa de rotaţie de ecuaţii

(d ) x − x0 = y − y 0 = z − z 0 (4.11.28)
l m n
şi curba în spaţiu dată ca intersecţie a două suprafeţe

 F1 ( x, y, z ) = 0
(Γ )  . (4.11.29)
 F2 ( x, y, z ) = 0

Cercurile au centrul pe axa de rotaţie (d ) şi sunt situate în plane perpendiculare pe

(d ) . Cercurile rezultă intersectând sferele de rază variabilă cu centrul într-un punct al axei
de rotaţie (d ) , M 0 (x 0 , y 0, z 0 ) , cu planele perpendiculare pe (d ) şi de poziţie variabilă
( x − x0 )2 + ( y − y0 )2 + ( z − z0 )2 = λ
(Cλ, µ )  . (4.11.30)
l ( x − x0 ) + m ( y − y0 ) + n ( z − z0 ) = µ

Impunem condiţia ca cercurile C λ, µ să se sprijine pe curba (Γ ) ( )

28

( x − x0 )2 + ( y − y0 )2 + ( z − z0 )2 = λ

l ( x − x0 ) + m ( y − y0 ) + n ( z − z0 ) = µ
 (4.11.31)
 F1 ( x, y, z ) = 0
 F ( x, y , z ) = 0
 2

Eliminând x, y, z în sistemul (4.11.31) obţinem condiţia de compatibilitate a

sistemului, adică
Φ (λ, µ ) = 0 . (4.11.32)
Considerăm sistemul

Φ (λ, µ ) = 0

( x − x0 ) + ( y − y0 ) + ( z − z0 ) = λ
2 2 2
(4.11.33)
l ( x − x ) + m ( y − y ) + n ( z − z ) = µ
 0 0 0

şi prin eliminarea lui λ şi µ obţinem suprafaţa de rotaţie

Φ [ [(x − x0 )2 + ( y − y 0 )2 + (z − z 0 )2 , l (x − x0 ) + m ( y − y 0 ) + n (z − z 0 ) ]] = 0 . (4.11.34)

Observaţia 4.11.2. Clase remarcabile de suprafeţe sunt       

   


şi
      
      

studiate la § 4.10.
  
     

4.12. APLICAŢII ALE SUPRAFEŢELOR

4.12.1. CURBE TRASATE PE O SUPRAFAŢĂ. CURBE COORDONATE.

1. Se dă suprafaţa
 x = a u + v +1

(Σ )  y = u − a ( v + 1) ,

 z = λ u
a, λ constante.
Să se arate că
j1) curbele v = k sunt drepte paralele;

suprafaţa (Σ ) este un plan.

j1) Pentru v = k obţinem curba coordonată

 29

 x = au + k + 1

(Γu )  y = u − a (k + 1) .

 z = λ u

Avem
 x − (k + 1)
 =u
a
 y + a (k + 1)
(Γu )  =u
 1
 z =u
 λ
sau
x − (k + 1) y + a (k + 1) z
(Γu ) = = ,
a 1 λ
r
reprezentând drepte care au acelaşi vector director m (a,1, λ ) , iar pentru λ fixat şi k
variabil ( k ∈
) obţinem drepte paralele.

j2) Demonstrăm că suprafaţa (∑ ) este un plan. Obţinem

 ax = a 2 u + a (v + 1)

(∑ )  y = u − a (v + 1)
z=λu


şi
a +1
(P ) ax + y = z
λ
reprezentând un plan.
Observăm că ecuaţia suprafeţei sub formă implicită este
a2 +1
(∑ ) ax + y − z=0
λ

2. Considerăm suprafaţa
 u2
x= +v
 2
 v2
(∑ )  y =u +
 2

 z = uv.

30

i1) Să se arate că curba u = v este o curbă plană;

i2) Să se arate că curbele v = const. au raza de curbură minimă în punctul lor de
intersecţie cu curba u = 0 .

i1) Din ecuaţiile parametrice ale suprafeţei, pentru u = v , obţinem curba

 u2
x= +u
 2
 u2
(Γ ) y= +u
 2
 2
z =u


Observăm că x − y = 0 , deci curba u = v este o curbă plană fiind conţinută în planul

(P ) x− y=0.

i2) Din formula (3.4.8) când t = u obţinem

r 3
r& (u )
R (u ) = r r .
r& (u ) × &r&(u )

Avem, curba coordonată (pentru v = a , a constant)

 u2
 x= +a
 2

 a2
(Γu )  y = u +
 2
 z = au ,



iar ecuaţia vectorială este
r  u2 r  a2  r r
(Γu ) r (u ) =  + a  i +  u +  j + auk .
 2  
   2 
obţinem
r r r r
r& (u ) = ui + j + ak ,
&rr& (u ) = ir
 31

şi
r r r
i j k
r r r r
r& (u ) × r&& (u ) = u 1 a = aj − k .
1 0 0
Deci

(1+ a )
3
2
+u2 2
R (u ) =
1+ a 2

Pentru u = 0, obţinem raza de curbură minimă

R (0 ) =1 + a 2 .

3. Fie suprafaţa
 x = u2 + v + 2


(Σ ) 2
 y = u −v+ 2

 z = uv + 3


şi punctul M (u =1, v = −1) pe suprafaţă. Determinaţi ecuaţiile carteziene ale curbelor

u = const. şi v = const. care trec prin punctul M ∈ (Σ ).

Pentru u =1 obţinem ecuaţiile parametrice

 x = v+3

(Γv )  y = −v+3

 z = v + 3

Avem ecuaţia carteziană a curbei

 x + y = 6

 x = z .

Pentru v = −1 ecuaţiile parametrice sunt

32

 x = u 2 +1


(Γu ) 2
 y = u +3

 z = −u + 3


Obţinem ecuaţia carteziana a curbei

 x − y = − 2

 x = (3 − z )2 + 1 .

4.12.2. PLANUL TANGENT ŞI NORMALA LA O SUPRAFAŢĂ

1. Se consideră suprafaţa
 x = u + cos v

(∑ )  y = u − sin v

 z = 2 u .
Se cere:
 π
a) Ecuaţia planului tangent la suprafaţă în punctul P  u = 2, v =  , P ∈ ∑ ;
 2
b) Ecuaţiile normalei la suprafaţă în punctul P ∈ (∑ ) .

a) Suprafaţa este dată în reprezentare parametrică.

Formula (4.3.4) ne dă ecuaţia planului tangent la suprafaţă în punctul regulat
M ∈ (∑ ) ,

X −x Y−y Z−z
(Π TG ) xu′ yu′ zu′ =0,
xv′ yv′ zv′

iar în punctul fixat P ∈ (∑ ) obţinem

x − x0 y − y0 z − z0
(Π TG ) p xu′ P
yu′ P
yu′ P
= 0.
xv′ P
yv′ P
zv′ P
Avem
 33

x0 = 2, y0 = 1, z0 = 4,
xu′ = 1, yu′ = 1, zu′ = 2,

xv′ = − sin v, yv′ = − cos v, zv′ = 0,

xu′ P
= 1, yu′ P
= 1, zu′ P
= 2,
xv′ P
= −1, yv′ P
= 0, zv′ P
= 0.
Deci
x−2 y −1 z−4
(Π TG ) P 1 1 2 =0
−1 0 0
sau
(Π TG ) P 2y − z + 2 = 0.

r
b) Vectorul normal la (Π TG ) P este N (0, 2, − 1) şi ecuaţiile normalei la suprafaţă în
punctul P (2,1, 4 ) , P ∈ (∑ ) sunt
x − 2 y −1 z − 4
(d N ) = = .
0 2 −1

2. Fie suprafaţa
(∑ ) z = x3 + y 3 .
a) Să se scrie ecuaţia planului tangent la suprafaţă în punctul M 0 (2, − 1, 7 ),
M 0 ∈ (∑ ).
b) Aflaţi ecuaţiile normalei la suprafaţă în punctul M 0 ∈ (∑ ) .

a) Suprafaţa (∑ ) este dată în reprezentarea explicită z = f ( x, y ) .

Avem
x0 = 2 , y0 = −1 , z0 = 7 ,

∂f
p= = 3 x2 = 12 ,
∂x M0
M0

∂f
q= = 3y 2 =3
∂y M0
M0

şi prin (4.3.6) obţinem ecuaţia planului tangent în M 0 ∈ (∑ )

34

x−2 y +1 z − 7
(Π TG ) M 0 1 0 12 =0
0 1 3
sau
(Π TG ) M 0 12 x + 3 y − z − 14 = 0 .

r
b) Vectorul normal la planul tangent este N (12, 3, −1) şi ecuaţiile normalei la
suprafaţa (∑ ) în punctul M 0 ∈ (∑ ) sunt
x − 2 y +1 z − 7
(d N ) = = .
12 3 −1

3. Se dă elicoidul (şurubul pătrat)

 x = u cos v

(∑ )  y = u sin v

 z = a v .
Se cere
j1) Ecuaţia planului tangent într-un punct regulat M ∈ (∑ ) ;
j2) Ecuaţiile normalei la suprafaţă în punctul regulat M ∈ (∑ ) .

Avem
xu′ = cos v , yu′ = sin v , zu′ = 0,

xv′ = − u sin v , zv′ = u cos v , zv′ = a

şi din (4.3.4) obţinem

X − u cos v Y − u sin v Z − a v
(Π TG ) M cos v sin v 0 = 0.
− u sin v u cos v a

j2) Ecuaţiile normalei la suprafaţă în punctul M ∈ (∑ ) se obţin prin (4.3.10)

X − u cos v Y − u sin v Z − a v
(d N ) = = .
a sin v − a cos v u

4.12.3. PRIMA FORMĂ FUNDAMENTALĂ A UNEI SUPRAFEŢE

 35

1. Considerăm elicoidul (şurubul pătrat)

 x = u cos v

(∑ )  y = u sin v

 z = a v
Determinaţi prima formă fundamentală a suprafeţei (∑ ) .

Suprafaţa (Σ ) este dată în reprezentarea parametrică

 x = x (u , v )

(Σ )  y = y (u, v )

 z = z (u , v )
şi prima formă fundamentală a suprafeţei este dată de relaţia (4.4.7)
φ1 = ds 2 = E (du )2 + 2 F du dv + G (dv )2 ,
unde
E = xu'( ) + (y ) + (z )
2 ' 2
u
' 2
u

F = xu' xv' + yu' yv' + zu' zv'

( ) ( ) ( )
2 2
G = xv' + yv' + zv' ,
2

E, F, G fiind notaţiile lui Gauss.

Avem
E = (cos v )2 + (sin v )2 = 1
F = − u cos v sin v + u sin v cos v = 0
G = u 2 sin 2 v + u 2 cos 2 v + a 2 = u 2 + a 2 .
Deci, prima forma fundamentală a elicoidului este
( )
φ1 = ds 2 = (du )2 + u 2 + a 2 (dv )2 .
2. Fie suprafaţa
(Σ ) z = x3 + y3.
Să se scrie prima formă fundamentală a suprafeţei date.

Suprafaţa (Σ ) este dată prin ecuaţia explicită z = f ( x, y ) şi în acest caz prima formă
fundamentală este dată de (4.4.9)
( ) ( )
ds 2 = 1 + p 2 (dx )2 + 2 pqdxdy + 1 + q 2 (dy )2 .
Avem
∂f ∂f
= 3x 2 , = 3y 2.
∂x ∂y
Prima formă fundamentală a suprafeţei este
36

( ) (
ds 2 = 1 + 9 x 4 (dx )2 + 9 x 2 y 2 dxdy + 1 + 9 y 4 (dy )2 . )
3. Fie suprafaţa Ţiţeica
(Σ ) xyz − 1 = 0
Aflaţi prima formă fundamentală a acestei suprafeţe.

Suprafaţa (Σ ) este dată prin ecuaţia implicită F (x, y, z ) = 0 şi în acest caz obţinem
prima formă fundamentală prin (4.4.10)

ds 2 =
(F x
'2
) (
+ Fy'2 (dx )2 + 2 Fx' Fy' dxdy + Fy'2 + Fz'2 (dy )2 ) .
( )
Fz'
2

Avem F (x, y, z ) = xyz − 1 şi

Fx' = yz , Fy' = xz , Fz' = xy .
Prima forma fundamentală a suprafeţei Ţiţeica este

ds 2 =
( ) (
z 2 y 2 + z 2 (dx )2 + 2 xyz 2 dxdy + x 2 z 2 + y 2 (dy )2 ) .
(xy ) 2

4.12.4. APLICAŢII ALE PRIMEI FORME FUNDAMENTALE A SUPRAFEŢEI

1. Considerăm suprafaţa
 x = u cos v

(Σ )  y = u sin v

 z = λu .
a) Să se arate că curbele u = const . sunt cercuri;
b) Curbele u = const . şi v = const . sunt ortogonale.
a) Pentru u = k obţinem curba
 x = k cos v

(Γv )  y = k sin v

 z = λ k ,
curbă de pe suprafaţă care se scrie sub forma
 x 2 + y 2 = k 2 , (Σ )


 z = λk , Pλ
,
( )
reprezentând intersecţia unei suprafeţe cilindrice (Σ ) cu planele (Pλ ) (plane
paralele cu planul (xOy)), adică cercuri.
 37

b) Unghiul θ a două curbe coordonate trasate pe (Σ ) se obţine din formula (4.5.5)

F
cos θ = .
EG
Avem
E = cos 2 v + sin 2 v + λ2 = 1 + λ2
F = − u cos v sin v + u sin v cos v = 0
G = u 2 sin 2 v + u 2 cos 2 v = u 2 .
Obţinem
π
cos θ = 0 şi θ =
,
2
deci curbele coordonate u = const . şi v = const . trasate pe suprafaţa (Σ ) sunt
ortogonale.

2. Fie suprafaţa
 x = u2 + v


(Σ )  y =u+v
2


 z = u + v
Se cere:
j1) să se calculeze elementul de arc pentru curbele u = 0 , v = 2 ;
j2) să se calculeze lungimea arcului curbei u = 0 de pe suprafaţă cuprins între
curbele v = 1 , v = 2 .

j1) Pentru u = 0 avem du = 0 şi elementul de arc este dat de (4.5.1)

ds = G dv ,
unde G = xv'2 + yv'2 + zv'2 = 2 + 4v 2 .

Obţinem
ds = 2 + 4v 2 dv .
Pentru v = 2 avem dv = 0 şi elementul de arc este
ds = E du
E = xu'2 + yu'2 + zu'2 = 4u 2 + 2
Deci
ds = 4u 2 + 2 du .
j2) Lungimea arcului curbei u = 0 cuprins între curbele v = 1 , v = 2 se obţine din (4.5.2)
38

2
s = ∫ G dv
1
Obţinem
2
1
s = 2∫ + v 2 dv = 2 I ,
1
2
2 2
1 1 1 v
I =∫ + v 2 dv = ∫ dv + ∫ v ⋅ dv =
2 2 1 2 1 2
1 +v 1 +v
2 2
2 '
1  1   12 
= ln v + + v2  + ∫ v + v 2  dv =
2  2   2 
 1 1  
2 2
1  1  1 2
1
= ln v + + v 2  +v + v2 −∫ + v 2 dv
2  2  2 1
2
1 1
sau
2 2
1  1  1
2 I = ln v + + v2  +v + v2 .
2  2  2
 1 1
Deci
2 2
1  1  v 1
I = ln v + + v2  + + v2
4  2 
 2 2
1 1
sau
1 2 2 +3 3 1 3
I= ln + − .
4 2+ 3 2 2 2
Obţinem
1 2 2 +3 6− 3
s = 2I = ln + .
2 2+ 3 2
3. Se dă elicoidul drept
 x = u cos v
(Σ )  y = u sin v
 z = 2v

j1) Determinaţi elementul de arie al suprafeţei;
j2) Arătaţi că în orice punct al elicoidului drept curbele coordonate sunt ortogonale;
j3) Fie curbele trasate pe suprafaţa (Σ )
 39

(Γ1 ) v = 1,
(Γ2 ) u = v2 ,
(Γ3 ) u = − v2 ,
şi punctele M 1 ∈ (Γ1 ) ∩ (Γ2 ) , M 2 ∈ (Γ2 ) ∩ (Γ3 ) , M 3 ∈ (Γ1 ) ∩ (Γ3 ) .
Să se afle perimetrul curbiliniu l , l = s1 + s2 + s3 , unde s1 , s2 , s3 sunt lungimile
∩ ∩ ∩
arcelor M 1M 2 , M 2 M 3 , M 1M 3 .

j1) Elementul de arie al suprafeţei (Σ ) este

dδ = EG − F 2 dudv
Din problema 1, 4.12.3, pentru a = 2 avem E = 1 , F = 0 , G = u 2 + 4 .
Obţinem
dδ = u 2 + 4 dudv .
j2) Deoarece F = 0 , din teorema 4.5.5, obţinem că în orice punct M ∈ (Σ ) curbele
coordonate (Γu ), (Γv ) sunt ortogonale
j3) Să determinăm elementele de arc pe curbele (Γ1 ) , (Γ2 ) , (Γ3 ) .
Forma întâi fundamentală a suprafeţei este
( )
ds 2 = (du )2 + u 2 + 4 (dv )2 .
Pe curba (Γ1 ) avem dv = 0 , deci
ds = du .
Pe curba (Γ2 ) avem du = 2 v dv şi obţinem
(
ds = v 2 + 2 dv . )
Pe curba (Γ3 ) avem du = − 2v dv şi
(
ds = v 2 + 2 dv . )
Coordonatele curbilinii ale punctelor M 1 , M 2 , M 3 se obţin intersectând curbele
(Γ1 ) , (Γ2 ) , (Γ3 ) două câte două. Avem
M 1 (u = 1 v = 1) , M 2 (u = 0 v = 0 ) , M 3 (u = −1 v = 1) .
∩
Arcul de curbă M 1M 2 , notat s1 , reprezintă lungimea arcului de curbă (Γ2 ) cuprins între
curbele v = 1 , v = 0 . Deci

∫ (v )
0
2 7
s1 = + 2 dv = .
1
3
Analog obţinem
40

∫ (v )
1
2 7
s2 = + 2 dv =
0
3
şi
−1
s3 = ∫ du = 2.
1
Perimentrul curbiliniu este
20
l = s1 + s2 + s3 = .
3

4. Să se calculeze unghiul curbelor

(Γ1 ) v = u + 2 , (Γ2 ) v = 4−u
de pe suprafaţa de rotaţie
r r r
(Σ ) rr(u, v ) = u (cos v )i + u (sin v ) j + u 2 k .

Curbele (Γ1 ) şi (Γ2 ) se intersectează în punctul M 0 (u = 1, v = 3) .

Ecuaţiile parametrice ale suprafeţei de rotaţie sunt
 x = u cos v

(Σ )  y = u sin v

 z = u 2
Pentru a afla unghiul θ al celor două curbe de pe suprafaţă folosim relaţia (4.5.3)
Edu δu + F (du δv + dv δu ) + G dv δv
cos θ = ,
E (du )2 + 2 F du dv + G (dv )2 E (δu )2 + 2 F δu δv + G (δv )2
notând diferenţialele de-a lungul curbei (Γ1 ) prin du, dv iar de-a lungul curbei (Γ2 )
prin δu , δv .
Din ecuaţiile celor două curbe de pe suprafaţă obţinem
dv = du şi δv = − δu .
Avem
xu' = cos v , yu' = sin v , zu' = 2u ,
xv' = − u sin v , yv' = u cos v , zv' = 0
şi
E = 1 + 4u 2 , F = 0 , G = u2
Folosind relaţiile dv = du , δv = − δu
Obţinem
Edu δu − Gdu δu
cos θ =
(E + G )(du )2 (E + G )(δu )2
 41

sau
E −G
cos θ = .
E+G
În M 0 avem E = 5 , F = 0 , G = 1
Obţinem
2 2
cos θ = , şi θ = arccos .
3 3

4.12.5 A DOUA FORMĂ FUNDAMENTALĂ A UNEI SUPRAFEŢE

1. Fie elicoidul
 x = u cos v

(Σ )  y = u sin v

 z = a v
Determinaţi forma a doua fundamentală a elicoidului.

Forma a doua fundamentală a unei suprafeţe este

φ 2 = L(du )2 + 2 Mdu dv + N (dv )2 ,
unde
xu' yu' zu'
1
L= xv' yv' zv' ,
2
EG − F '' '' '
xuu yuu zuu

xu' yu' zu'

1
M= xv' yv' z v' .
2
EG − F '' '' ''
xuv yuv zuv

xu' yu' zu'

1
N= xv' yv' zv' .
EG − F 2 '' '' ''
xvv yvv zvv
Avem
xu' = cos v , yu' = sin v , zu' = 0 ,
42

xv' = − u sin v , yv' = u cos v , zv' = a ,

'' '' ''
xuu = 0 , yuu = 0 , zuu = 0,
'' '' ''
xvv = − u cos v , yvv = − u sin v , zvv = 0,
'' '' ''
xuv = − sin v , yuv = cos v , zuv =0
şi
E = 1, F = 0 , G = u 2 + a 2 ,

a
L = 0, M = − , N = 0.
u + a2
2

Obţinem forma a doua fundamentală a elicoidului drept

2a
Φ2 = − du dv .
u2 + a2

Fie sfera
 x = R cos u sin v

(Σ )  y = R sin u sin v , u ∈[0 , 2π ), v∈[0 , π].

 z = R cos v

Să se arate că pe o sferă cele două forme fundamentale verifică relaţia

φ1 = − Rφ 2 .

Sfera este dată prin ecuaţiile parametrice şi este o sferă cu centrul în originea axelor
de coordonate Oxyz , de rază R.
Avem
xu' = − R sin u sin v , yu' = R cos u sin v , zu' = 0 ,

xv' = R cos u cos v , yv' = R sin u cos v , zv' = − R sin v ,

'' '' ''
xuu = − R cos u sin v , yuu = − R sin u sin v , zuu =0
'' '' ''
xvv = − R cos u sin v , yvv = − R sin u sin v , zvv = − R cos v ,
'' '' ''
xuv = − R sin u cos v , yuv = R cos u cos v , zuv = 0.
Obţinem
E = R 2 sin 2 v , F = 0 , G = R 2 şi
(
φ1 = R 2 sin 2 v du 2 + dv 2 )
 43

Aplicând formulele (4.6.14) avem

L = − R sin 2 v , M = 0 , N = − R şi
( )
φ 2 = − R sin 2 v du 2 + dv 2 .
Deci
φ1 = − R φ 2 .

4.12.6 APLICAŢII ALE FORMEI A DOUA FUNDAMENTALE A SUPRAFEŢEI

1. Fie sfera
 x = R cos u sin v

(Σ )  y = R sin u sin v , u ∈[0,2π), v∈[0, π].

 z = R cos v
a) Să se determine liniile de curbură ale suprafeţei,
b) Să se determine liniile asimptotice ale suprafeţei.

a) Din problema 2 (4.12.5) avem coeficienţii celor două forme fundamentale ale
suprafeţei date
E = R 2 sin 2 v , F = 0 , G = R 2 ;

L = − R sin 2 v , M = 0 , N = − R .

Deoarece F = M = 0 , curbele u = const. şi v = const. sunt liniile de curbură ale

suprafeţei.
b) Ecuaţia diferenţială a liniilor asimptotice este
L (du )2 + 2 M du dv + N (dv )2 = 0 sau

2
 dv  dv
 = R (du ) . Obţinem
2
 = ± R du şi liniile asimptotice
 sin v  sin v
v
ln tg = ± R u .
2
2. Fie elicoidul

 x = u cos v

(Σ )  y = u sin v

 z = a v .
44

a) Să se afle razele de curbură principale şi curburile principale ale suprafeţei în

punctul M ∈(Σ ), M (u , v ).
b) Calculaţi curbura medie şi curbura totală a elicoidului.

a) Din problema 1 (4.12.5) avem coeficienţii celor două forme fundamentale

E = 1, F = 0 , G = u 2 + a 2 ;

a
L = 0, M = − , N = 0.
u2 + a2

Ecuaţia razelor de curbură principale este dată prin (4.10.4)

(LN − M )R 2 2
n − (EN + GL − 2 FM ) Rn + EG − F 2 = 0 .
Avem
a2
LN − M 2 = ,
u 2 + a2
EN + GL − 2 FM = 0 ,

EG − F 2 = u 2 + a 2 .
Obţinem ecuaţia
a2
− 2 2
Rn2 + u 2 + a 2 = 0
u +a
sau
2
 u2 + a2 
Rn2 = 
 a 
 

şi razele de curbură principale

u2 + a2 u 2 + a2
Rn' = − , Rn'' = .
a a

Curburile principale sunt

1 1
χ1 = ' , χ2 = ,
Rn Rn"
deci
a a
χ1 = − 2 2
, . χ2 =
u +a u + a2 2

b) Curbura medie a suprafeţei (Σ ) este dată de (4.10.7)

 45

1
H= (χ1 + χ 2 ) .
2
Obţinem H = 0 şi din definiţia 4.10.5. rezultă că elicoidul este o suprafaţă
minimală.
Curbura totală sau curbura lui Gauss se obţine prin (4.10.6)
LN − M 2
K= .
EG − F 2
Obţinem curbura totală a elicoidului
a2
K= .
(u 2
+a )
2 2

3. Să se arate că sfera este o suprafaţă de curbură totală constantă.

Ecuaţiile parametrice ale sferei sunt

 x = R cos u sin v

(Σ )  y = R sin u sin v , u ∈ (0,2π), v ∈ [ 0, π ]

 z = R cos v
Din problema 2 (4.12.5) avem coeficienţii celor două forme fundamentale
E = R 2 sin 2 v , F = 0, G = R2.
L = − R sin 2 v , M = 0 , N = − R
Curbura totală este
LN − M 2 1
K= 2
=
= const ,
EG − F R2
deci sfera este o suprafaţă de curbură totală constantă.

4. Să se arate că suprafaţa
(Σ ) xyz − 1 = 0
este o suprafaţă Ţiţeica.
K
Suprafaţa Ţiţeica este o suprafaţă pentru care = constant, unde K este curbura
d4
totală a suprafeţei, iar d este distanţa de la un punct fix la planul tangent la suprafaţă. O
reprezentare parametrică a suprafeţei (Σ ) este
46

x=u


(Σ )  y=v
 1
 z = , uv ≠ 0 .
 uv
Obţinem
1 1
EG − F 2 = 1 + , 4 2
+ 2 4
u v u v
3
LN − M 2 =
 1 1 
u 4 v 4 1 + 4 2 + 2 4 
 u v u v 
şi curbura totală
LN − M 2 3u 4 v 4
K= = .
EG − F 2 (u v4 4
+ u2 + v2 )
2

Ecuaţia planului tangent în punctul regulat M ∈ (Σ ) este dată prin (4.3.4)

X −x Y−y Z−z
(πTG ) xu' yu' zu' =0
xv' yv' zu'
sau

(πTG ) 1
2
(X − u) + 1
2
(Y − v ) +  Z − 1
=0
u v uv  uv 
Obţinem
1 1 1
− − −
uv uv uv
dist (O, (πTG )) =
1 1
4 2
+ 2 4 +1
u v u v
sau
3uv
dist (O , (πTG ) ) = ,
u + v 2 + u 4v 4
2

iar
K
=
3u 4 v 4
⋅
(u 2
+ v 2 + u 4v 4 )
2
=
1
,
d 4
(u 2
+ v2 + u v 4 4 2
) 81u v4 4 27
deci suprafaţa (Σ ) este o suprafaţă Ţiţeica.

4.12.7. CLASE REMARCABILE DE SUPRAFEŢE

j 1) Suprafeţe cilindrice
 47

1. Să se determine ecuaţia suprafeţei cilindrice care are generatoarele paralele cu

dreapta
x− y=0
(d ) 
 z = 0
şi curba directoare
 x 2 − 3 y 2 − z = 0
(Γ ) 
 x + 1 = 0 .

Fie generatoarele paralele cu dreapta (d )

 x − y = λ
(Gλ,µ )  , λ , µ ∈

 z = µ
( )
Din mulţimea generatoarelor Gλ , µ considerăm numai acele generatoare care se
sprijină pe curba directoare (Γ ) , deci considerăm sistemul
 x− y=λ

 z = µ
 2 2
 x − 3y − z = 0

 x + 1 = 0 .
Eliminăm x, y, z în sistemul obţinut şi avem
 x = −1

 y = −1 − λ

 z =µ
 2
 x − 3 y 2 − z = 0 .
Obţinem condiţia de sprijin sau compatibilitate
1 − 3 (1 + λ )2 − µ = 0 .

Considerăm sistemul

 1 − 3(1 + λ )2 − µ = 0


 x− y=λ

 z = µ
şi eliminând pe λ, µ avem
48

λ=x−y

µ=z
1 − 3(1 + λ )2 − µ = 0 .

Obţinem ecuaţia suprafeţei cilindrice
(Σ ) 1 − 3 (1 + x − y )2 − z = 0
sau
(Σ ) 3(1 + x − y )2 + z − 1 = 0 .

2. Să se determine ecuaţia cilindrului care are generatoarele paralele cu dreapta

x y −1 z − 2
(d ) = =
2 1 −1
şi este tangent sferei
(Σ ) x 2 + ( y − 2)2 + z 2 − 1 = 0 .

Ecuaţiile dreptei (d) se pot scrie ca intersecţie de plane. Avem

 x − 2y + 2 = 0
(d ) 
 x + 2 z − 4 = 0
Generatoarele paralele cu dreapta (d) sunt
 x − 2 y + 2 = λ
(
Gλ, µ )  , λ , µ ∈

 x + 2 z − 4 = µ
Curba directoare (Γ ) reprezintă un cerc şi este dată de intersecţia sferei (Σ ) cu
planul (P ) ce conţine centrul sferei C (0, 2, 0) şi este perpendicular pe dreapta (d).
r r r r
Normala la plan este NP ≅ vd , unde vd (2,1, −1) , vd vectorul director al dreptei (d).
Avem ecuaţia planului
(P ) 2 x + y − z − 2 = 0 .
Curba directoare este dată de
 2x + y − z − 2 = 0
(Γ )  2
 x + ( y − 2)2 + z 2 − 1 = 0.
( )
Din mulţimea generatoarelor Gλ, µ considerăm acele generatoare care se sprijină pe
curba (Γ ) , deci
 x − 2y + 2 = λ

 x + 2 z − 4 = µ

 2x + y − z − 2 = 0
 2
 x + ( y − 2)2 + z 2 − 1 = 0
 49

Eliminăm x, y, z din sistemul obţinut şi avem

x = λ + 2y − 2 ,
µ − x + 4 µ − λ − 2y + 6
z= = .
2 2
Din a treia ecuaţie a sistemului, înlocuind x, z în funcţie de y, obţinem
µ − 5λ + 18
y= .
12
Deci
λ+µ+6
x= ,
6
µ − 5λ + 18
y= ,
12
5µ − λ + 18
z= .
12
Obţinem sistemul
 λ+µ+6
 x= 6
 µ − 5λ + 18
 y=
 12
 5µ − λ + 18
z= 12
 2
 x + ( y − 2)2 + z 2 − 1 = 0
şi condiţia de compatibilitate (condiţia de sprijin)
2 2 2
 λ + µ + 6   µ − 5λ − 6   5µ − λ + 18 
  +  +  −1 = 0 .
 6   12   12 
Din sistemul format de generatoare şi condiţia de compatibilitate prin eliminarea lui
λ şi µ obţinem suprafaţa cilindrică.
Avem sistemul

 λ = x − 2y + 2

 µ = x + 2z − 4
  λ + µ + 6  2  µ − 5λ − 6  2  5µ − λ + 18  2
  +  +  −1 = 0
  6   12   12 
şi suprafaţa cilindrică

2 2 2
 x − y + z + 2   2 x − 5 y − z + 10   2 x + y + 5 z − 2 
(∑ )   +  +  −1 = 0 .
 3   6   6 
50

j 2) Suprafeţe conice

1. Să se determine ecuaţia suprafeţei conice cu vârful în punctul V (− 1, − 2, − 3) şi

curba directoare
 x 2 + z 2 − 2 z = 0
(Γ ) 
 y = 0

Vârful V al suprafeţei conice este intersecţia a trei plane

 x +1 = 0

y+2=0

 z + 3 = 0 .

Generatoarele care trec prin V sunt

 x + 1 = λ ( y + 2 )
(Gλ, µ ) 
 y + 2 = µ( y + 3)

Considerăm generatoarele care se sprijină pe curba (Γ )

 x + 1 = λ( y + 2)

 y + 2 = µ (z + 3)

 y=0

 x2 + z 2 − 2z = 0

şi determinăm condiţia de compatibilitate a sistemului eliminând x, y, z din sistem.

Avem
 x = 2λ − 1

 y = 0
 2 − 3µ
z=
 µ
 x 2 + z 2 − 2 z = 0
şi obţinem condiţia de compatibilitate (condiţia de sprijin)
2
(2λ − 1) +  2 − 3µ  − 2  2 − 3µ  = 0 .
2

 µ   µ 
 51

Pentru a obţine suprafaţa conică considerăm sistemul format din generatoarele

( )
Gλ, µ şi condiţia de sprijin, eliminând λ şi µ din acest sistem.
Avem

 x + 1 = λ( y + 2)


 y + 2 = µ ( z + 3)
 2
 (2λ − 1)2 +  2 − 3µ  − 2 2 − 3µ  = 0
  µ   µ 
   
sau
 x +1
λ =
 y+2

 y+2
µ =
 z+3
 2
2  2 − 3µ   2 − 3µ 
 (2λ − 1) +   − 2  = 0 .
  µ   µ 

Obţinem suprafaţa conică

2 2
 2x − y   2z − 3y   2z − 3y 
(∑ )   +   − 2  = 0 .
 y+2   y+2   y+2 

2. Să se afle ecuaţia conului cu vârful în punctul V (0, a, 0) tangent sferei

(∑ ) x 2 + y 2 + z 2 − R 2 = 0, R<a.

Vârful V este intersecţia planelor

x=0

 y−a =0

 z = 0 .

Generatoarele care trec prin vârful V sunt

 y − a = λ x
(
Gλ, µ ) 
 z = µ x

Pentru ca generatoarele să fie tangente sferei este necesar ca ecuaţia obţinută prin
înlocuirea lui y şi z din Gλ , µ în sferă să aibă rădăcinile confundate.
52

Obţinem
(1 + λ 2
) (
+ µ 2 x 2 + 2 aλ x − R 2 − a 2 = 0 ,)
iar condiţia ca rădăcinile să fie confundate (x1 = x2 ) este

( )(
a 2 λ2 + 1 + λ2 + µ 2 R 2 − a 2 = 0 )
care este relaţia de sprijin a generatoarelor pe sfera (Σ ).
Considerăm sistemul format din generatoare şi condiţia de sprijin şi eliminăm λ şi µ
în acest sistem, obţinând ecuaţia suprafeţei conice.
Avem
 y − a = λx


 z = µx

( )(
a 2 λ2 + 1 + λ2 + µ 2 R 2 − a 2 = 0 )
şi
 y−a
λ = x

 z
µ =
 x
 2 2
(2 2 2
)(
 a λ + 1 + λ + µ R − a = 0.
2
)


Obţinem ecuaţia suprafeţei conice

 y−a   y−a z2  2
( )
2 2
(Σ ) a2   + 1 + 
2
 + 2  R −a =0
 x    x  x 
sau
(Σ ) ( )[
a 2 ( y − a )2 + R 2 − a 2 x 2 + ( y − a )2 + z 2 ] = 0.

j 3) Suprafeţe conoide cu plan director

1. Să se determine ecuaţia suprafeţe conoide cu plan director ale cărei generatoare

sunt paralele cu planul xOy se sprijină pe axa zz ' şi pe curba directoare
 53

 x 2 + y 2 + z 2 − R 2 = 0
(Γ ) 
 x = b, b < R.

Planul xOy are ecuaţia z = 0 .

Axa zz ' este intersecţia planelor xOz şi yOz , deci ecuaţiile axei zz ' sunt
 x = 0

 y = 0 .

Generatoarele fiind paralele cu planul xOy şi sprijinindu-se pe dreapta z ' z se

găsesc la intersecţia planelor paralele cu planul xOy cu planele ce trec prin dreapta z ' z .
Obţinem ecuaţiile generatoarelor
 y = λx
(
Gλ , µ ) , λ, µ ∈
.
z = µ
Considerăm generatoarele care se sprijină pe curba directoare (Γ ) care este un cerc,
obţinând sistemul
 y = λx

z =µ


 x2 + y2 + z 2 − R2 = 0

 x = b .

Eliminăm x, y, z în acest sistem şi obţinem condiţia de compatibilitate.

Avem
x =b

 y = λb


z =µ

 x 2 + y 2 + z 2 − R 2 = 0

şi condiţia de compatibilitate (condiţia de sprijin)

b 2 + λ2 b 2 + µ 2 − R 2 = 0 .
Considerăm sistemul
54

y = λ x


z = µ

λ2 b 2 + µ 2 + b 2 − R 2 = 0

şi prin eliminarea parametrilor λ şi µ obţinem ecuaţia suprafeţei conoide cu plan director.

Avem
 y
λ = x


µ = z

 λ2 b 2 + µ 2 + b 2 − R 2 = 0

şi obţinem suprafaţa conoidă cu plan director
y2
(∑ ) b2 + z 2 + b2 − R 2 = 0
x2
sau
(∑ ) ( )
b2 y 2 + x2 z 2 + b2 − R 2 x2 = 0 .

2. Să se determine ecuaţia conoidului generat de o dreaptă ce este paralelă cu planul

xOy , se sprijină pe dreapta
 x − 3 = 0
(d ) 
 y − 1 = 0
şi are curba directoare
 y 2 + z 2 = a 2
(Γ ) 
 x = b .

Ecuaţiile generatoarelor sunt

 y − 1 = λ (x − 3)
(
Gλ, M ) 
 z = µ

Curba directoare este o hiperbolă. Din sistemul format de generatoare şi curba

directoare, eliminând x, y, z obţinem condiţia de sprijin
[1 + λ (b − 3) ]2 + µ 2 − a 2 = 0 .
 55

Eliminând λ şi µ în sistemul format de generatoare şi condiţia de sprijin obţinem

conoidul
(∑ ) (x + (b − 3) y − b )2 + z 2 − a 2 = 0 .

j 4) Suprafeţe de rotaţie

1. Să se determine ecuaţia suprafeţei generată de rotirea curbei

 x2 y 2 z 2
 2 + 2 − 2 −1= 0
(Γ ) a b c

 x = 0.
( )
în jurul axei y ' y .

( )
Curba de rotaţie (Γ ) este o hiperbolă. Axa de rotaţie y ' y are ecuaţiile
x y z
= = .
0 1 0

( )
Pentru a obţine cercurile generatoare Cλ, µ considerăm sistemul format din sferele

( )
de rază variabilă cu centrul în punctul O (0, 0, 0 ) de pe axa de rotaţie y ' y şi planele
perpendiculare pe axa de rotaţie.
Avem cercurile generatoare
 x 2 + y 2 + z 2 = λ2
(
Cλ, µ ) 
 y = µ .
Considerăm cercurile generatoare care se sprijină pe curba dată, cercuri care
generează suprafaţa de rotaţie.
Avem sistemul
 x 2 + y 2 + z 2 = λ2

y = µ

 x2 y 2 z 2
 + − −1= 0
 a2 b2 c2

 x = 0

Eliminăm x, y , z din sistemul obţinut

56

x = 0

y = µ

 z 2 = λ2 − µ 2

 2 2 2
 x + y − z −1= 0
 a 2 b 2 c 2
şi avem condiţia de compatibilitate
µ2 λ2 − µ 2
− − 1 = 0.
b2 c2
Prin eliminarea lui λ şi µ din sistemul

 2 2 2 2
x + y + z = λ

y = µ

 µ 2 λ2 − µ 2
 2 − −1= 0
b c2

obţinem suprafaţa de rotaţie

y2 x2 z2
(∑ ) − − −1 = 0
b2 c2 c2
sau
x2 y2 z2
(∑ ) − + +1 = 0 ,
c2 b2 c2

care este un hiperboloid cu două pânze.

2. Să se determine ecuaţia suprafeţei de rotaţie generată de curba

 x 2 + y 2 + ( z − a )2 − R 2 = 0
(Γ ) 
 y = 0 ,
care se roteşte în jurul axei x ' x . ( )
( )
Curba în spaţiu (Γ ) este un cerc cu centrul pe axa z ' z în punctul A (0, 0, a ) şi de
rază R.
( )
Ecuaţiile axei x ' x sunt
x y z
= = .
1 0 0
 57

Cercurile generatoare sunt

 x 2 + y 2 + z 2 = λ2
(Cλ, µ ) 
 x = µ .

Considerăm cercurile generatoare care se sprijină pe curba (Γ ) .

Avem sistemul
 x 2 + y 2 + z 2 = λ2

x = µ


 x 2 + y 2 + ( z − a )2 − R 2 = 0

y = 0


şi eliminăm x, y, z din acest sistem obţinând condiţia de compatibilitate

2
µ 2 +  ± λ2 − µ 2 − a  − R 2 = 0 .
 
Din sistemul

 x 2 + y 2 + z 2 = λ2


x = µ

 2  2 2 
2
2
µ +  ± λ − µ − a  − R = 0
  

prin eliminarea lui λ şi µ obţinem suprafaţa de rotaţie

2
(∑ ) x 2 +  ± y 2 + z 2 − a  − R 2 = 0
 
sau
(∑ ) (x 2
+ y2 + z2 − R2 )
2
( )
− 4a 2 y 2 + z 2 = 0 .

Suprafaţa de rotaţie (∑ ) obţinută se numeşte 


.
58