La 1 decembrie 1918, Adunarea Naţională de la Alba Iulia, constituită din 1228

delegaţi, şi sprijinită de peste 100.000 de persoane adunate la eveniment din toate

colţurile Ardealului şi Banatului, a adoptat o Rezoluţiune care consfinţeşte unirea
tuturor românilor din Transilvania şi întreg Banatul (cuprins între râurile Mureş, Tisa şi
Dunăre) cu România.

Ziua de 1 decembrie 1918 marchează bilanţul luptei românilor pentru întregire

statală, care vine să încununeze precedentele acţiuni ale fraţilor din Basarabia (27
martie 1918) şi Bucovina (15 / 28 noiembrie 1918). Poporul român a valorificat
conjunctura internaţională creată în urma Primului Război Mondial şi a ştiut să se
afirme în contextul mişcării de eliberare a popoarelor şi al victoriei principiului
naţionalităţilor în Europa.

Rezoluţia votată de Marea Adunare Naţională, proclama:

Rezoluţia Marii Adunări

1. Deplină libertate naţională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor

se va instrui, administra şi judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul său şi
fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare şi la guvernarea
ţării în proporţie cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc.
2. Egală îndreptăţire şi deplină libertate autonomă confesională pentru toate
confesiunile din Stat.
3. Înfăptuirea desăvârşită a unui regim curat democratic pe toate tărâmurile vieţii
publice. Votul obştesc, direct, egal, secret, pe comune, în mod proporţional, pentru
ambele sexe, în vârstă de 21 de ani la reprezentarea în comune, judeţe ori
parlament.
4. Desăvârşită libertate de presă, asociere şi întrunire, libera propagandă a tuturor
gândurilor omeneşti.
5. Reforma agrară radicală. Se va face conscrierea tuturor proprietăţilor, în special
a proprietăţilor mari. În baza acestei conscrieri, desfiinţând fidei-comisele şi în
temeiul dreptului de a micşora după trebuinţă latifundiile, i se va face posibil
ţăranului să-şi creeze o proprietate (arător, păşune, pădure) cel puţin atât cât o să
poată munci el şi familia lui. Principiul conducător al acestei politici agrare e pe de o
parte promovarea nivelării sociale, pe de altă parte, potenţarea producţiunii.
6. Muncitorimei industriale i se asigură aceleaşi drepturi şi avantagii, care sunt
legiferate în cele mai avansate state industriale din Apus.

Legea Unirii a fost ratificată prin Decretul-Lege No. 3631 din 11 decembrie 1918 de
către regele Ferdinand I şi votată de Adunarea Deputaţilor în şedinţa din 29
decembrie 1919, în unanimitate.
Carte poştală emisă cca. 1918–1919 pentru a sărbători Unirea. A se observa traseul
ciudat al graniţei de vest a ţării: este cuprins întreg Maramureşul, o parte mai mare a
Crişanei, cu posibilitatea extinderii Banatului până la Tisa şi Dunăre. Graniţele
definitive vor fi stabilite abia în 1920

Rezoluţia Unirii e citită de Vasile Goldiş la Alba Iulia, 1 decembrie 1918: „Adunarea
naţională a tuturor românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, adunaţi prin
reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba Iulia în ziua de 18 noiembrie / 1 decembrie
1918, decretează unirea acelor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu
România. Adunarea proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al naţiunii române la
întreg Banatul, cuprins între Mureş, Tisa şi Dunăre.”