"Chefirul de apă", leacul enigmatic din Bucovina

Prin multe cămări ale gospodinelor din Cîmpulung Moldovenesc se găsesc borcane cu un
lichid limpede, pe fundul cărora plutesc mici cristale transparente, ca nişte granule de
gelatină albă. Cristalele sînt cunoscute sub numele de "Chefir de apă din Caucaz" şi
sînt nişte organisme vii enigmatice, despre care nici specialiştii nu ştiu prea multe lucruri.
Lichidul în care acestea se dezvoltă timp de 2-3 zile este leacul despre care se vorbeşte
atît de mult şi despre care se crede că ar fi unul din secretele renumitei longevităţi a
caucazienilor. În Caucaz, lichidul este folosit în loc de apă de băut, fiind consumat la
orice vîrstă. Acţionînd ca antioxidant şi detoxifiant, îi fereşte pe localnici de multe boli
care le-ar putea grăbi sfîrşitul.

În Bucovina, "cristalele albe" pot fi procurate de la oricine le posedă pentru că, în decurs
de o săptămînă, acestea se înmulţesc şi ajung să prisosească. Lichidul considerat
miraculos a pătruns în zonă în urmă cu vreo 10 ani, pe post de... "răcoritoare" fabricată în
casă, cu efecte benefice pentru toată familia. De obicei, cel care oferă cristalele, oferă şi
reţeta utilizării acestora, precum şi un text în care se menţionează că lichidul a fost folosit
de către nemţi în cel de-al doilea război mondial pentru evitarea TBC-ului şi că, în
Caucaz, este administrat pînă şi sugarilor, pentru a-i face rezistenţi la boli.

Potrivit instrucţiunilor care însoţesc, de regulă, aceste cristale, prepararea lichidului-

minune este simplă. Într-un borcan de 3 kg se toarnă 2 l apă de izvor sau de fîntînă
(fără clor), în care se dizolvă 4-6 linguri de zahăr şi se adaugă 6 linguri de cristale, o
lingură rasă de stafide sau două smochine, o jumătate de lămîie cu coajă, după care
borcanul se ţine acoperit la temperatura camerei. După cel mult trei zile, lămîia
"murată" se stoarce în borcan iar lichidul se strecoară printr-o sită nemetalizată.
După ce cristalele şi borcanul sînt bine clătite, operaţiunea se poate relua timp de o
săptămînă, pînă ce se dublează cantitatea de cristale. Surplusul se aruncă sau se dă
altcuiva. Secretul reuşitei constă în a nu se folosi vase sau ustensile metalice, zahăr cu
impurităţi şi apă tratată chimic. De asemenea, igiena şi buna dispoziţie a celui care se
ocupă de cristale contează foarte mult. Dacă la manevrează cineva nervos sau cu mîinile
murdare, cristalele nu se mai înmulţesc şi mor.

Pînă acum, cert este că nimeni nu s-a plîns că enigmaticul lichid, băut cu regularitate
cîte 1-1,5 l zilnic, ar fi făcut rău. Mai mult, persoanele care au consumat timp îndelungat
asemenea "răcoritoare" spun că după circa 6 luni au devenit mai sănătoase, mai rezistente
la răceli şi au scăpat de kilogramele în plus fără să ţină regim. Localnicii spun că, atît ei,
cît şi rude de-ale lor, au beneficiat de îmbunătăţirea lentă dar sigură a stării fizice şi
psihice. Lichidul este considerat util (pentru că s-a dovedit eficient) în anemie, astenie,
dereglări de metabolism, stres, obezitate, retenţie de apă, ulcer gastric, reumatism,
menopauză, boli digestive, renale, respiratorii, întărirea imunităţii, intoxicaţii,
furunculoze, răni (aplicat extern, împiedică infectarea) şi chiar în unele forme de cancer
incipient. Nu dăunează nici măcar plantelor, care, dacă sînt udate zilnic cu acest lichid, se
dezvoltă mult mai viguroase şi mai rezistente la boli. (Iuliana Popescu)