Franţa

 Capitala: Paris;
 Populaţia: 60.656.178 locuitori;
 Suprafaţa: 547.030 km2;
 Moneda: 1 Euro = 100 centi;
 Ziua naţională: 14 iulie;
 Limba oficială: franceza;
 Forma de guvernamant: republica;

Franţa este cea mai mare ţară din Europa de Vest, având 547.020 km 2 si a 37-a cea mai mare din
lume; în acelaşi timp este de fapt puţin mai mică decât Texasul. Deşi de doua ori mai mare decât
Marea Britanie, are aproape aceeaşi populaţie - 60 milioane de locuitori, natalitatea este de 13,3
‰ iar mortalitatea este de 9,2 ‰, iar populatia urbana reprezinta 74 %..Este o ţara preponderent
rurală: 56% din teritoriu este ocupat de gospodarii;iar 25% de păduri. Agricultura, cea mai
dezvoltată industrie a ţării, a fost descrisa ca fiind combustibilul verde al Franţei.De departe,
Franţa deţine cea mai mare întidere cultivabilă şi cel mai mare potenţial agricol din Uniunea
Europeană.Marile oraşe sunt puţine şi la mare distanţa unele de altele.Parisul este cel mai mare,
cu o populaţie de 2.1 milioane de locuitori urmat de Lyon (1,3 milioane de locuitori) si Marsilia
(1.1 milioane de locuitori)- toate fiind oraşe mici, conform standardelor europene.

Diversitatea regională

Prima atracţie care îl uimeşte pe fiecare vizitator care călătoreşte prin Franţa este diversitatea
regională deosebită. Franţa este singura ţară europeană care se întinde şi în nordul şi în sudul
continentului. Diferenţele regionale semnificative la nivel de climă, geologie, geografie si cultură
au dat naştere unei agriculturi extreme de bogate şi variate ce contribuie la diversitatea peisajului
francez.

Viata la ţară

Dincolo de splendorile Parisului şi ale oraşelor de provincie precum Bordeaux, Lille, Nisa si
Toulouse, Franţa este mai presus de toate o ţară a satelor. Ea numară 33.000 de comune( cea mai
mică unitate administrativă a Franţei), fiecare având un anumit număr de sate. La prima vedere,
multe dintre aceste sate şi din împrejurimile lor par să se fi schimbat foarte puţin de-a lungul
secolelor. Dar schimbări în mod sigur au avut loc. În 1789, populaţia Franţei era de 27 de
milioane de locuitori din care 22 milioane de locuitori locuiau la ţară. De la jumatatea secolului
al XIX-lea a început un exod constant către oraşe, dar din 1945, 6 milioane de oameni au părăsit
oraşele alungaţi de dramaticele schimbări în activitatea fermelor. In 1939, 35% din populaţia
activa a Franţei lucra pământul; în prezent proporţia a scăzut cu 5% şi, pe viitor, se aşteaptă să
mai scadă.
Oamenii

La fel ca şi în cazul peisajului, elementele-cheie sunt din nou diversitatea şi regionalitatea.

Nimic nu ilustreaza atât de clar enorma diversitate a Franţei ca diferenţele dintre francezi.
Bretonii celtici se deosebesc mult nu doar de mediteraneenii din Provence si Languedoc, ci şi de
vecinii lor normanzi- lucru valabil pentru toată Franţa. Există totuşi o prăpastie între parizieni şi
restul francezilor. Parizienii se văd ca fiind orăşeni sofisticaţi, dar cei din afara capitalei îi
consideră ca fiind încrezuţi şi aroganţi. Deloc surprinzător, dat fiind trecutul său colonial, Franţa
posedă şi multe comunităţi cu origini etnice diferite. Mai mult, de la jumătatea anilor ’50 şi până
la jumătatea anilor ’70, lipsa de forţă de muncă a dus la campanii masive de recrutare nu numai
în Africa de Nord ci şi în ţări europene mai sărace, ca Grecia, Spania şi sudul Italiei. Mulţi dintre
aceşti muncitori străini au ales să se stabilească în Franţa. In ciuda acelei faimoase zicale
franţuzeşti: “Vive la difference!”, Franţa nu este scutită de rasism. Acesta a fost exploatat de
Frontul Naţional, având un succes cosiderabil în anumite zone. Cu toate acestea, Franţa rămâne o
ţară civilizată, iar majoritatea liberală este dezgustată de această pată a naţiunii lor. Francezii
sunt extremi de mandrii de moştenirea lor culturală.

Religia

Franţa are numeroase sărbători publice, când

totul este inchis. Sapte dintre acestea sunt
sarbatori religioase. Cum Franta a fost un stat
national laic din 1905, existenta atator
sarbatori religioase poate parea curioasa.
Numai aproximativ 14% din francezi
participa in mod curent la slujba si, desi acest
procent poate ajunge la 80% in zonele rurale
traditionaliste, el scade la 10% in Paris si la 4-
5% in anumite centre industriale. Exodul spre
oras a contribuit semnificativ la declinul
obiceiurilor religioase. Pe de alta parte,
majoritatea francezilor sunt totusi crestini cu numele si aproape jumatate din numarul total de
copii sunt botezati. Mai mult, Biserica are inca o extraordinara putere. Un guvern socialist a aflat
acest lucru pe propria piele in 1984 cand a incercat sa integreze scolile catolice in sistemul de
stat, ceea ce a generat cea mai mare demonstratie pe care a vazut-o Parisul postbelic. In afara de
sarbatorile nationale, exista o multime de festivitati religioase locale. Poate cea mai
impresionanta este Pelerinajul Tiganilor, tinuta anual pe 24 si 25 Mai la Stes-Maries-de-la-Mer in
Camargue. Respectand o traditie ce dateaza tocmai din secolul XVI-lea, in fiecare an, pelerinii
tigani umplu orasul pentru a participa la o procesiune ce poarta statuia Sf. Sarah, sfanta-patron a
tiganilor, pana la mare pentru a fi binecuvantata.Dată fiind importanţa pe care francezii o acordă
culturii, nu este deloc surprinzator ca tara abundă în festivaluri culturale. Cel mai cunoscut este
festivalul de film de la Cannes, dar in lumina altitudinilor locale, regionale si nationale cu privire
la ceea ce francezii numesc septieme art, sunt asigurate fonuri pentru multe alte festivaluri de
film mai mici.
Istoria Frantei

Distinctia si stilul asociate Frantei si esentei ei isi au radacinile in istoria sa extraordinar de

bogata si diversa – o istorie mai degraba plina de contraste. Franta de astazi serveste ca model de
centralizare statala, procedurile sale administrative atent perfectionate fiind un exemplu pentru
restul lumii. Franta este uneori vazuta ca tara care se sprijina in mod suprem pe pamanturile sale,
destinul sau fiind intrinsec legat de cel al Europei continentale; totusi in realitate, ea este o putere
plina de ambitie, aceeasi la ea acasa, pe mare sau pe uscat. Forta sa navala si comerciala a facut-
o sa devina un jucator important in soarta anumitor parti din America de nord, Africa, India, sud-
estul Asiei si din Pacific.

Preistoria

In fiecare etapa a istoriei sale din cele mai vechi timpuri, rolul Frantei a fost unul crucial in
dezvoltarea civilizatiei si culturii vestului. Picturile murale, preistorice descoperite in Dordogne
si in muntii Pirinei datand de acum 20.000 de ani sunt cele mai bogate din Europa.

Razboaiele religioase

Renasterea a fost insotita de o reformare religioasa. Franta era impartitia in doua campuri
antagonice, protestantii si catolicii care au dus nu mai putin de opt razboaie religioase intre 1562
si 1598. Lupta a fost marcata de teribile varsari de sange cea mai cunoscuta ca infama fiind
Masacrul din Noaptea Sfantului Bartolomeu din 1572. Numai in Paris au fost macelariti 2700 de
protestanti si circa 20.000 in alte orase ale Frantei. Numai trecerea la catolicism a lui Henric al
IV-lea primul dintre Bourboni, si infrangerea militara a adversarilor sai ultracatolici, odinioara
aliati protestanti, au pus capat razboaielor religioase.