Aspecte ale fantasticului in „Lostrita” si „La tiganci”

in povestirea lui Vasile Voiculescu se apare o noua dimensiune a fantasticului, acesta

fiind unul de tip popular, ancorat in traditiile si-n practicile ancestrale ale acelor locuri, pe
cand in opera lui Mircea Eliade intalnim un fantastic idealul vietii sale, pe cand profesorul
Gavrilescu pare sa se fi nimerit intamplator in mijlocul unor fenomene ciudate.
Fantasticul nuvelei „La tiganci” are ca punct de plecare aparitia sacrului in profan, care
se realizeaza treptat: la inceput prin sugestii vagi iar apoi prin camera samba. Apar
contraste: canicula lunii august este inlocuita de racoarea binefacatoare a unor copaci.
Un alt termen fantastic il reprezinta cele 3 fete din bordei (grecoaica, ovreica si tiganca).
Acestea sunt reprezentante ale unor culturi care au practicat magia. Motivul labirintului
este un alt element care accentueaza nota fantastica deoarece are ca scop producerea
de halucinatii, personajul principal traind stari contrastante intre veghe si cosmar.
in „Lostrita” cititorul este proiectat intr-un univers mitic si inselator prin aparitii demonice.
Acest lucru are ca scop adancirea misterului si nu explicarea acestuia. Pentru personajul
din „Lostrita” – pescarul Aliman – dimensiunea sacra a existentei pare ceva normal.
Acesta stie de prezenta sacrului in lumea profana insa nu incearca sa-si explice
prezenta ei acolo deoarece considera ca locul ei a fost mereu printre oameni. Oamenii
din „Lostrita” sunt obisnuiti cu prezenta lostritei (a sacrului) insa nu incearca sa-i dezlege
misterul (cum nici Vasile Voiculescu nu o face). in „Lostrita” sacrul nu este reprezentat
de partea sa pozitiva, ci de cea negativa, de aceea oamenii se cam tem de el. Aici
sacrul este reprezentat de aparitii demonice care duc la moartea celor care cad prada
ispitelor.
Spre deosebire de profesorul Gavrilescu, care are o atitudine pasiva in exterior si o
interiorizare meditativa, Aliman are o atitudine volitionala si activa.
Aliman nu se teme de forta malefica a lostritei, ci dimpotriva acesta chiar o starneste cu
scopul de a o captura. Astfel, Aliman devine antrenat in cautarea idealului sau –
prinderea lostritei – chiar daca lostrita este animata de o forta diavoleasca. Prinderea
lostritei nu era lucru usor pentru Aliman. De multi ani incerca sa o prinda prin mijloace
proprii. El, care jurase ca va prinde lostrita, nu-si pierdea rabdarea. Practic, prinderea
lostritei i-a marcat viata iar el nu incerca decat sa faca acest lucru. A reusit de cateva ori
sa prinda lostrita (sa-si atinga idealul) dar de tot atatea ori lostrita „i-a scapat pe sub
degete”. Acest lucru arata faptul ca Aliman nu era pregatit pentru acest lucru. Se
observa ca lostrita a devenit protectoarea lui Aliman deoarece de fiecare data prindea
mult peste si mereu scapa cu viata din apele involburate ale Bistritei.

Profesorul Gavrilescu din „La tiganci” ajunge in contact cu lumea fantastica din
intamplare. Spre deosebire de Aliman, Gavrilescu incearca sa-si explice aceste
fenomene; incearca sa le descifreze misterul. si toate acestea au pornit din pura
curiozitate. Gavrilescu da dovada de o atitudine pasiva in exterior (la prima vedere nu-si
da seama de prezenta misterului) si de o atitudine meditativ-gaditoare i interior. Daca in
„Lostrita” fantasticul este de tip arhetipal care speculeaza vechile credinte populare
despre fortele nefiresti risipite in lume,in “La tiganci » fanatasticul este citadin si
speculeaza concepte moderne(camera samba,hierofania si iesirea din timpul obiectiv). ).
Se observa in ambele texte o ambiguitate dorita care lasa cititorului multiple posibilitati
de interpretare.
Gavrilescu poposeste un timp de vreo doua ore la « tiganci »iar cand iese isi da seama
ca de fapt trecusera 12 ani.Gavrilescu se vede alungat din lumea sa obisnuita,in care
era profesor de pian si se hotaraste sa se intoarca la tiganci.Aici o va intalni pe
Hildegard, dragostea sa din tinerete,cu care va ramane impreuna.
Aliman intalneste si el o fata cu care nu era nici mai mult nici mai putin deact
lostrita(care lua diverse forme si chipuri pentru a-i atrage in valtorile Bistritei pe
oameni).Acea fata a fost luata de viitura si purtata pe apa Bistritei.Aliman a salvat-o.Cei
doi au petrecut mult timp impreuna ;ba chiar s-au si casatorit.In acest timp,aliman a uitat
de lostrita :era indragostit.Ghinionul s-a coborat asupra sa astfel incat a ramas fara
iubita(a plecat asa de repede incat nici nu a avut timp sa reactioneze).A mai incercat sa
se insoare o data cu o fata din sat,insa in ziua nuntii,acesta aproape si-a atinc idealul :a
prins lostrita in brate,aruncandu-se dupa ea in apele involburate ale Bistritei.El dorea sa
fie alaturi de ea.Lostrita si-a continuat obiceiurile de a atrage spre pieire oamenii,insa
Aliman nu a mai fost vazut.
In concluzie,in cele doua opera fantastical are rolul de a schimba destinele personajelor
principale.Acest lucru nu se face decat prin acceptul personajelor,adica atat profesorul
Gavrilescu, cat si pescarul Aliman decid ce sa faca in continuare,dupa ce ai intrat in
contact cu sacrul-Gavrilescu decide sa se intoarca in lumea sacra alaturi de prietena sa
Hildegard,iar pescarul Aliman decide ca e timpul sa se uneasca cu destinul sau si
patrunde definitv in lumea sacra,reprezentata in « lostrita » de raul Bistrita.
Alte opere cu acelasi impact sunt Noaptea de decevbrie” a lui Macedonski – incare
emirul dorea sa atinga absolutul urmand drumul drept, fara ocolisuri catrecetatea
sfantaMeka – pentru „Lostrita”, iar pentru „La tiganci” „Domnisoara Cristina” a lui Mircea
Eliade, in care Egor distruge inima strigoiului si este proiectat inapoi in lumea sa, dar
regreta acest lucru; incepuse sa-i placa lumea magica.