Cine munceste nu traieste

Iubire, vezi ca azi ajung tirziu acasa:

La 1.00 am teleconferinta, la 2.00 nasc, la 3.00 am miting

Odata, la serviciu, am dat de o colega nervoasa la toaleta. Iesise din cabina, isi netezea
fusta si bombanea: "Stii bancu-ala cu Itic?". N-am stiut daca vorbeste cu mine, asa ca am
mormait incert, in asa fel incit, la o adica, sa reiasa ca eu de fapt cintam. A continuat si
m-a scapat astfel de propria-mi mutra buimaca: "Cica se ruga Itic toata ziua la
Dumnezeu: da, Doamne, sa cistig la loterie! Ajuta-ma, Doamne, sa cistig la loterie, hai,
Doamne, zau, de ce nu ma ajuti si pe mine sa cistig la loterie?! La un moment dat,
Dumnezeu, agasat de atita vaicareala, se repede la el: ma, Itic, pe cuvint ca te-am auzit si
m-am straduit din rasputeri, dar te rog frumos, ajuta-ma si tu putin: joaca la loterie!"

Am hahait cu ea un pic, dar asteptam legatura dintre banc si motivul reuniunii noastre
private. A continuat: "Asa si eu, draga: tocmai am facut acum un test de sarcina care,
normal, mi-a iesit negativ. Am plins ca proasta, cu fundul pe colac, fiindca ma screm de
vreo patru ani sa ramin gravida si degeaba! Dupa aia insa, brusc, mi-a bubuit mintea ca
de la ciclul trecut n-am mai facut sex, de fapt! Ca eu cu barbata-miu nu ne intilnim decit
8 minute pe zi, dimineata. Si, desi el n-are nevoie decit de patru minute pentru un act
sexual, eu tocmai atunci nu pot, fiindca imi fac parul cu drotul, pantofii cu crema si botul
cu ruj."

Ma uitam la ea cu ceva ce fusese pina de curind admiratie, dar deja nu mai eram sigura:
femeie de cariera, obsedata de promovare, leafa, autoritate si performanta. Vorbea
jumate-n engleza, jumate-n româna, cum se poarta acum, era toata numai taioare,
promousan, targhet, auernes, marchet, public-rileisans, plening, risarci, fidbec. Dama
spirt, cu parul prins ca madam Ecaterina Andronescu, era deci colega-cea-fara-de cusur,
carierista care se temea doar de bomba atomica si de barbatii care cred ca femeile sint
inferioare. Avea un sot manager, care-si facea al doilea doctorat si chelise prematur din
cauza studiului napraznic si ambitiei de a fi sef. Aveau bani, lucrau in multinationale,
umblau numai cu nara pe sus, trosnea mindria-n ei. Dar n-aveau copii. Asta lipsea din
tabloul perfect. Cind au implinit 30 de ani, au facut consiliu de familie, cu parinti si cu
socri, cu tot, si au decis sa aiba un baiat si o fata, neaparat in ordinea asta. Cind au
implinit 34, s-ar fi bucurat sa aiba si-un pechinez, numai ca progamul lor de lucru era
deja un pact cu diavolul. Ea se scula la 7 si pleca la 7.42 cu Renault-ul, el se scula la 7.34
si pleca la 8.02, cu Volkswagen-ul. Seara, ea venea la 9.10, comanda pizza, ii lasa si lui o
felie rece, se culca, la 10.45 venea si el, minca uscatura. Apoi se strecura in pat linga ea,
dar n-o trezea niciodata pentru sex, fiindca el trisa, seara nu facea dus, nu mai avea timp.
Facea doar dimineata.

Ea vazuse-n filme cum femeile de cariera isi faceau test de sarcina la WC-ul firmei,
deoarece acasa nu mai aveau timp. Ceea ce uita ea de fiecare data era ca numai din ovulul
ei nu se putea isca nici un fat, mai trebuia si ceva de le el, parca. Dar el avea de invatat ca
s-ajunga docent, ea avea de ajuns cea mai sefa si de cistigat bani. Copiii nu apareau, iar
cuscrii faceau deja consilii numai intre ei, hotarau ceva, insa rezolutia raminea nerostita,
telefonul tinerilor suna degeaba, iar la celulare nu raspundeau, erau in miting.
Pe ea, ovulatia o prindea numai in brainstormingul pentru campania de relansare a
brandului. Iar el tot nu stia ce e aceea ovulatie, desi pe vremuri, cind erau studenti si
obisnuiau sa mai si traiasca, ea ii desenase doua ovare si niste puncte pe care le
inghesuiau alte puncte, cu coada.

Femeile s-au opintit citeva secole sa ajunga egale cu barbatii, iar acum nu mai stiu cum sa
scape de acest groaznic privilegiu. Muncim ca niste timpite, ii multumim patronului ca ne
da sansa extraordinara de a lucra si-n weekend, ca sa ne afirmam si sa ne tinem de
deadline. Sefii pleaca de vineri la prinz si-i mai vezi luni dupa-masa, cind se desteapta
din mahmutreli de cinci stele.

Timp in care ai deosebita onoare de a le tine locul, ca de-aia ai dat atit din coate si-ai
facut ulcer de cind maninci numai kebab in chifla, la serviciu, ca sa ajungi femeie de
nadejde. Firma te-a rasplatit cu doua dioptrii suplimentare, dar miopia asta e semnul
triumfului tau personal.

Noaptea visezi color Acrobat Reader, Outlook si Power Point, cosmarul ti-e impicatit de
guguloaie de foldere galbene pe care scrie "urgent", "campanie", "scheme", "rapoarte". In
somn, butonul Delete nu merge, nu scapi de patratici si te trezesti tipind. Nu pentru ca te
innebunesc folderele, ci pentru ca e deja 7.30 si la 8 trebuie sa fii la firma si-ai dormit
strimb si-ti sta bretonul ca o bidinea.

Scuza-ma, te las putin pe fir, ca ma cere unul de nevasta...

Munca e buna numai cind ti-aduce un franc cinstit in buzunar si, mai ales, iti da si ragazul
sa-l cheltuiesti. Sistemul suedez prevede ca trebuie sa ametesti muncind cinci zile pe
saptamina si sa ametesti in bar doua zile pe saptamina. Asta e raportul minim rezonabil.

Carierismul e plasmuirea bolnava a unor filme imbecile de la Hollywood, care insinueaza

ca o femeie poate face orice, daca vrea ea: ajunge imediat director executiv, naste trei pui
vii pe care ii hraneste cu lapte praf, sotul o iubeste lesinant, desi o vede cam sase ore pe
saptamina (sau poate tocmai de-aia), iar el, desi e neurochirurg, sef la Memorial Hospital,
nu e stresat deloc, face mincare la copii, spala vase si-o asteapta pe ea cu masina la firma,
seara. Pardon, noaptea. Nu se stie cind opereaza el pe creier si mai face si lectii cu aia
micii, dar ea, nevasta, are de predat patru rapoarte zilnic, de zbierat la trei brokeri si de
convins opt clienti sa investeasca.

Femeile care au vazut-o pe Diane Keaton in "Baby Boom" se lasa drogate de gindul inept
al unui perpetuum mobile. Au senzatia ca se poate orice. Ca sotul, copilul, ciobanescul
german si siameza asteapta oricit, ei latra la unison de mindrie ca au o directoare in
familie.

Cind ambii soti muncesc deopotriva, ajungi sa le intelegi masochismul, pina la urma.
Pericolul dospeste abia cind femeia de cariera are acasa un inginer care scapa la 4.00 de
la uzina, apoi vrea mincare cu sos, maiouri cit de cit curate si putin sex. Muncind ca o
disperata ca sa nu cumva sa fie promovata alta in locul ei, la o adica, femeia se inscrie
deja la divortul part-time si faciliteaza hirjoana extraconjugala a barbatului constrins de
hormoni.
Cind constati ca fetita ta ii spune "mama" soacra-tii (care nici nu te-a vrut de nora, fiindca
nu pareai gospodina si uite ca stia ea ce stia) si biziie ca pe bona o iubeste cel mai mult de
pe lume, e cam tirziu sa-ti dai demisia. Copilul nu intelege ca tu crapi muncind ca sa aiba
el garsoniera-n Bucuresti cind termina liceul (daca l-o termina, ca tu n-ai timp sa-i
verifici lectiile). Copilul vrea sa stai linga el, calda, pufoasa, atenta, sa simta dragostea ca
pe o perna de plus. Dar tu, care-ai raspuns la celular si-n clipa cind te cerea ala de
nevasta, si i-ai spus lui "da", acoperind o secunda telefonul cu palma, apoi te-ai scuzat din
gene si ai continuat sa vorbesti cu seful de sectie la telefon, nu prea intelegi cum vine
chestia asta cu renuntatul la cariera de dragul familiei.

Mircea, fa-te ca traiesti!

Apropo, cind ti-ai inchis ultima data telefonul, ca sa vezi un film fara sa te deranjeze
nimeni? Nu e cazul, ca pe vremea cind ai vazut tu ultimul film inca nu se inventasera
telefoanele cu On si Off, erau numai fixe cu roata si fir cirliontat. Vasazica: ultimul film
vazut a fost un documentar despre bursa din Tokyo, ultima carte citita a fost "Notiuni de
introducere in cibernetica", ultima iesire in natura a fost pe ierbuta de la Romexpo, cind
ti-a venit delegatia din Danemarca, ultima data cind ai gasit alimentara deschisa in drum
spre casa inca se gasea nechezol, la taclale cu prietenele stai numai prin mesaje pe robot
si odata i-ai facut uneia o confesiune prin fax, inca ii cumperi copilului haine cu doua
masuri mai mici, fiindca atit purta cind te-ai angajat, ultima data cind ai fi vrut sa faci sex
aveai ciclu, iar ultima data cind ai facut sex te-ai inhibat, fiindca uitasesi sa-i spui ceva
contabilei.

Nu i-ai mai spus barbatului din viata ta "te iubesc" de-o vesnicie, nici n-ai avea cum, ar
suna ca dracu, ar trebui sa i-o suieri in timp ce-ti tai pielita de la unghii, imediat dupa ce-l
ameninti sa nu cumva sa uite sa-ti cumpere tampoane cu aripioare si adeziv, ca-ti vine
sigur deseara sau miine.

Am chiulit si-am sa chiulesc cu voluptate de la munca, intotdeauna. Chiuleste si tu,

salveaza-ti viata, femeie! Atit cit se poate. Ia bunul simt, in doze homeopatice. Sa stii
numai tu.

Cele mai frumoase petice de viata le-am capatat fugind de raspundere. Cea mai buna bere
pe care am baut-o in viata mea n-a fost la Praga, ca lumea buna, ci in Herastrau, cind o
taiasem de la sedinta de redactie, lasind vorba ca mi s-a spart teava de calorifer si m-au
chemat vecinii sa string apa. Mi-a ramas in cap (si mie, ca atitor altora) gafa de la TVR,
de la Revolutie, cind habar n-aveau ca intrasera deja in direct, si cineva i-a zis lui
Dinescu: "Mircea, fa-te ca lucrezi!". Si Mircea a ascultat. Si-a ajuns departe. Pina cind
vom pricepe omeneste tilcul acestui indemn vital, vom continua sa ne prefacem ca traim.

Tango, septembrie 2006