Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
stătătoare între 1526 și 1867. Teritoriul său a fost ceva mai mare decât
cel al regiunii istorice Transilvania, cuprinzând în plus Crișana,
Sătmarul și Maramureșul istoric.
Principatul Transilvaniei
Nobilimea a fost unul dintre cele trei grupuri privilegiate ce alcatuiau Starile si
ordinele Transilvaniei. Purtând prin excelenta calitatea de regnicolari, nobilii aveau mai
presus de toate sarcina apararii tarii împotriva inamicilor externi si interni. În perioada
Principatului, nobilimea ardeleana si-a pastrat în esenta statutul privilegiat pe care îl
avusese si în cadrul Regatului Ungariei si obligatiile specifice ce decurgeau din acesta.
Participarea directa la oastea tarii era solicitata în cadrul insurectiei generale, însa pe lânga
aceasta obligatie traditionala nobilii aveau datoria de a alcatui un fel de corp de oaste
permanenta alaturi de celelalte natiuni politice ale tarii, care statea la dispozitia principelui.
Organizarea acestor contingente face nota distincta fata de perioada anterioara, fiind o
inovatie de natura militara aparuta în contextul luptelor interne din primele decenii de
existenta ale Principatului autonom, precum si a amenintarilor externe reprezentate de
provinciile otomane învecinate si garnizoanele Habsburgilor, situate în imediata apropiere
a granitelor.
Organizarea fiscala:- taranii liberi aveau obligatii fiscale fata de stat, pe cand iobagii
plateau cele trei rente fata de nobili si biserica;
― sarcinile datorate regelui erau inferioare celor fata de nobili, ceea ce invedereaza
iarasi autonomia;
― voievodul, care strangea darile pentru rege, avea dreptul sa retina o mare parte din
ele;
― principala dare fata de stat (lucru camerae) era initial in natura, apoi in bani. Ea a
crescut continuu;
― sasii plateau darea sfantului Martin, suma de 500 de marci de argint anual, pentru
toate gospodariile.
― intoleranta religioasa s-a impletit cu acordarea unor drepturi acelora care treceau la
catolicism si se maghiarizau, in cadrul politicii de deznationalizare a romanilor.
Principele Transilvaniei:
― in plan legislativ - principele putea initia legi, aproba sau respingea hotararile
Dietei;
Dieta Transilvaniei:
― potrivit lui Unio Trium Nationum, 1437, in Dieta intrau doar maghiari, sasi si secui,
excluzandu-se reprezentantii romanilor;
― Dieta a adoptat un mare numar de legi necesare vietii sociale transilvanene, din
care unele vor apare sub forma codurilor de legi scrise;
Consiliul intim:
― este un alt organ central, pe langa principe cu rolul de a-1 sfatui in diferite probleme
de stat;
― era format din 10-12 mari dregatori si reprezentanti ai comitatelor si scaunelor
secuiesti si sasesti;
Organizarea fiscala:
― s-a generalizat plata impozitului catre biserica catolica de catre romanii ortodocsi;
Organizarea armatei:
― era formata din toate categoriile sociale si se afla sub comanda principelui, ajutat de
un grup de militari de profesie;
Biserica oficiala:
― a ramas cea catolica, alaturi de care sunt recunoscute si religiile reformata, calvina si
luterana, aparute odata cu dezvoltarea reformei religioase, la inceputul secolului al XVII-
lea. Cele patru religii recunoscute de stat erau numite religii recepte;
― la un moment dat, biserica ortodoxa din Transilvania a fost pusa sub jurisdictia
mitropoliei de la Targoviste;
Concluzii:
― unirea celor trei tari romane faurita de Mihai Viteazul a fost o stralucita expresie a
vointei romanilor de a trai in unitate si independenta.
― acest sistem de drept se dezvolta sub impulsul fortelor interne in directia asigurarii
autonomiei voievodatului , dar si sub influenta politicii internationaliste a Ungariei.
― din sec.XV sunt adaugate de catre populatiile privilegiate (maghiari, sasi, secui) si
de catre regalitatea maghiara , institutii juridice straine spiritului romanesc, niciodata
recunoscute de populatia romana majoritara a Transilvaniei . Astfel s-a pastrat , cel putin in
epoca voievodatului ,ca dominant sistemul juridic romanesc „legea tarii”.
― in voievodatul Transilvaniei, legea scrisa (constitutii, decrete, statute etc.) a aparut
mai devreme, atat prin elaborari proprii cat si prin traduceri sau adaptari de legi straine,
astfel ca „jus valahicum” este inlocuit treptat cu legi scrise privind organizarea de stat,
regimul persoanelor etc.
― la 1222 regele Andrei al II-lea emite „bula de aur ”cu privire la privilegiile acordate
nobililor, confirmate si de urmasi , Carol Robert de Anjou decreteaza referitor la
impozitele pe pamant (terragium), regele Vladislav la 1454 decreteaza numirea lui Iancu
de Hunedoara comandant suprem al armatei voievodatului Transilvaniei si marirea
numarului iobagilor care veneau la oaste ;unii regi au actionat pentru codificarea dreptului
nescris si scris, cazul lui Vladislav al III-lea care l-a insarcinat pe juristul Stefan Verböczi
cu elaborarea unei legislatii uniforme. La 1517 a aparut colectia de legi a lui Verböczi si s-
a aplicat in Ungaria , inclusiv in Transilvania pana in 1848 ;Ea apara valorile feudale ,
cuprinde privilegiile nobililor, statutul juridic al iobagilor , drepturile oraselor libere,
conditia juridica a teritoriilor incorporate Ungariei, regimul casatoriei si familiei, normele
de drept penal si procedura de judecata . Codul lui Verböczi a fost tiparit in numeroase
editii la Cluj (1532,1571,1572,1613,1698 etc.) .El cuprinde trei parti –Tripartitul lui
Verböczi sau Deactum tripartitum .
― statutul nobilimii prin codul lui Verböczi, cuprindea toate drepturile politice,
patrimoniale etc., scutiri si privilegii , garantii speciale precum si patru drepturi principale
ale nobililor: a nu fi arestat fara mandat si condamnarea prealabila ; a nu fi supusi decat
puterii regelui legitim si incoronat ;scutirea de dari, de vami si de slujbe iobagesti (cu
exceptia serviciului militar); dreptul la rezistenta impotriva regelui sau voievodului care nu
ar respecta Bula de aur (1222).
― Taranii iobagi –statut juridic inferior ,nu puteau dobandi pamant in proprietate, iar
pentru mosiile primite in folosinta plateau renta in bani, produse si munca;
― Dieta intrunita la Sighisoara (1540) a hotarat ca pe viitor tara sa se conduca prin legi
proprii. Legislatia Ungariei si-a incetat aplicarea in Principat ,iar codul lui Verböczi a fost
recunoscut ca o simpla culegere de legi cu caracter privat. Dieta a adoptat legi care priveau
organizarea de stat, a bisericii, dreptul civil ,dreptul penal, procedura de judecata etc. ,
avand la baza acel „Unio Trium Nationum”;
― Apare nevoia tiparirii unor colectii de legi din care, de maxima importanta sunt :a)
Approbatae Constitutiones Regni Transilvaniae, (1540-1653) si b)Compilate
Constitutiones, cuprinzand legile aprobate intre 1654-1683, o colectie unitara a legislatiei
principatului care a purtat si titlul de „Approbatae et Compilatore Constitutiones Regni
Transilvaniae”
După o pauză de trei decenii, în cursul căreia regiunea Dunării de Jos nu a mai
cunoscut confruntări majore, ofensiva otomană şi-a reluat cursul vertiginos în această
direcţie în 1521. La adăpostul situaţiei de calm relative pe care o creaseră la frontiera
dunăreană a imperiului lor prin acordurile încheiate cu Ungaria, Polonia, Ţara Românească
şi Moldova, sultanii Baiazid al II-lea şi în deosebi Selim I au întreprins un şir de mari
campanii în Orient, în urma cărora dominaţia otomană s-a extins asupra unor vaste teritorii
din Asia şi bazinul răsăritean al Mediteranei.
Masiva angajare a turcilor în Orient a dat un impuls proiectelor de acţiune
antiotomană în Europa. În 1516, Papa Leon al X-lea a proclamat cruciada antiotomană,
insă mai grave pentru Imperiul otoman au fost deciziile Congresului de la Viena (1515), în
cadrul căruia Habsburgii au reuşit să-şi asigure, prin convenţiile încheiate cu Polonia şi
Ungaria, succesiunea la coroana ungară. Acest fapt, care anunţa constituirea unei puternice
grupări de forţe în Europa Centrală sub conducerea Casei de Habsburg, chemată să preia
cu forţe sporite iniţiativa luptei împotriva Semilunei, a provocat acţiunea preventivă a
Imperiului otoman. În 1521, Soliman Magnificul cucereşte Belgradul, iar în 1526
nimiceşte oastea ungară la Mohács.
Catastrofa de la Mohács a deschis în Ungaria lupta pentru puterea supremă între
Habsburgi, care revendicau coroana ungară în virtutea acordurilor de la Viena, şi voievodul
Transilvaniei, Ioan Zápolya, susţinut de majoritatea nobilimii ungare, tradiţional ostilă
habsburgilor, şi sprijinită de turci. Dubla alegere regală, cea a lui Ferdinand de Habsburg si
cea a lui Ioan Zápolya in cursul anului 1526, a declanşat conflictul armat între cei doi
pretendenţi.
Câţiva ani mai târziu, ţelurile politicii ungare a sultanului au fost din nou grav
subminate, de data aceasta de un acord intre Zápolya şi Ferdinand de Habsburg (Oredea,
24 februarie 1538), care a consacrat dreptul de succesiune al celui din urmă la coroana
ungară.
Consecvent cu ţelul politicii sale in europa Centrală, acela de a menţine Ungaria în
neutralitate, în afara coaliţiilor antiotomane, Soliman întreprinde o nouă campanie după
moartea lui Zápolya (iulie 1540), ocupă Ungaria Centrală pe care o transformă in paşalâc
(1541), punând o barieră fermă expansionismului habsburgic spre Răsărit.
Desprinderea Transilvaniei din Regatul ungar şi integrarea ei în acelaşi sistem
internaţional cu Ţara Românească şi Moldova a consolidate mult raporturile dintre cele trei
state şi s-a aflat la originea unor proiecte şi acţiuni commune.
Evenimentele din 1541 au desăvârşit procesul transformării Dunării, de la Buda şi
până la vărsarea ei în Marea Neagră, în frontieră şi linie strategică a Imperiului otoman.
Deşi nu au reuşit sa realizeze decât intermitent obiectivele lor răsăritene în secolul
al XVI-lea, Habsburgii, prin iniţiativele lor, prin înfruntarea lor permanentă, activă sau
latentă, cu Imperiul otoman, prin reacţiile pe care acţiunile lor le-au provocat din partea
Porţii Otomane, au influenţat puternic desfăşurările politice din ţările române.
Antagonismul dintre Habsburgi şi Otomani pentru succesiunea ungară şi pentru spaţiul
carpato-dunărean s-a răsfrânt abundant asupra istoriei româneşti în secolul al XVI-lea.