Pasărea umană

Atinge steaua,
Simte-i căldura,
E un adevăr ascuns de curiozitatea noastră înnăscută
Ce nu se lasă eliberat
Până nu ne eliberăm de noi înşine.

Steaua e departe( însă ne aşteaptă).

Bucăţi din ea s-au desprins,
Însă noi le-am prins? (Dar cum le-am prinde? )
Ce am face cu bucăţile? (Care e scopul lor? )
Ştim să le folosim?

Steaua se aproprie.
Dar există multe stele.
La care dintre ele să ne referim?
Dar să dăm o stea pentru fiecare,
Să nu fim parşivi,
Să fim darnici cu noi şi cu ceilalţi.

2012 e steaua de peste drum

Dar acest drum e bătătorit
Din generaţie în generaţie.
Doar acum aflăm de ce suntem capabili.
Dar oare,
Acum avem puterea de a schimba natura (Chiar natura umană e greu de schimbat. )

Însă se poate întâmpla,

Ca noi să deschidem drumul
Şi să ne deschidem minţile/sufletele.
Întrebările sunt: Credem ce ne spune steaua?
Facem faţă vorbelor ei?
Ne schimbăm pe noi înşine apoi?

Sfârşitul înseamnă început?

Sau sfârşitul e predestinat?
Drumul ni-l facem singuri
Sau ne este sortit?

Omul se întreaba,
Oferind întrebări la întrebări,
Iar răspunsul vine din faţă sau din urmă,
Însă omul nu îl poate controla.

Omul e "pasărea umană",

Ce vrea să ştie tot
Ştiind că va deveni în viitor, spiritul zburător.