Vântul adie în chemarea ta,

Suflul său te îmbie

Să fii acelaşi suflet liber,
Sǎ colinzi dealurile speranţei,
Sǎ fii una cu universul gândurilor tale.
E un privilegiu
Sǎ te poţi descoperi
Într-o mie de feluri,
Ajungând mereu la tine
La libertatea şi frumuseţea,
Care zac în al tǎu spirit.
Chemarea e un dar,
Chemarea e nelimitatǎ,
Chemarea resurselor tale interioare
Ele sunt nebǎnuite şi ascunse,
Ieşind la ivealǎ în momentele cheie,
Ca o împlinire a legǎturilor tale spirituale.
E o fantezie indreptatǎ cǎtre bucurie,
Însǎ aşteptarea face ca
Resursele sinelui tǎu
Sǎ explodeze metodic
În momentele de nelinişte şi de restrişte.
Vântul chemǎrii ţi-e favorabil
Doar dacǎ tu vrei sǎ se împlineascǎ.