UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU Facultatea de psihologie

Psihologie judiciară
(Suport de curs)
Autor Lector univ. dr. Gheorghe Florian
Bucureşti 2007
1
Sintezele care urmează sunt doar o introducere în problematica actuală a psihologiei j
uridice. Ca urmare, în cele 14 teme supuse atenŃiei, sunt punctate doar câteva aspecte
considerate esenŃiale, cu speranŃa că studenŃii vor citi mai mult din bibliografia reco
mandată, astfel încât, atunci când vor întâlni asemenea probleme în practica profesională,
bordeze constructiv. Am adăugat la sfârşit două studii recente privind motivaŃia infracŃion
lă şi penitenciarele supraaglomerate, considerând utilă cunoaşterea modului în care psiholo
ii pătrund în profunzimea lumii criminalităŃii şi a justiŃiei contemporane. Lucrând în prez
sihologii lucrează de fapt pentru generaŃiile viitoare...
2
1 - Cauzele şi costurile criminalităŃii
1 – Factori favorizanŃi ai criminalităŃii în concepŃia O.N.U. 2 – Indicatori de patologie s
ală care pot determina creşterea criminalităŃii 3 – Structura costurilor criminalităŃii
1. - Factori favorizanti ai delicventei stabiliti in 1990 la al VIII-lea Congres
ONU privind criminalitatea: 1. saracia, somajul, analfabetismul, absenta locuin
telor bune si ieftine, sistem de invatamant si formare inadaptat. 2. nr.crescand
de cetateni fara perspectiva de insertie sociala si agravarea inegalitatilor so
ciale 3. disocierea legaturilor sociale si familiale agravata printr-o educatie
parentala inadacvata, educatie ce face deseori conditiile de viata dificile 4. c
onditiile dificile pe care le cunosc oamenii ce migreaza spre oras sau alte tari
5. distrugerea identitatii culturale de origine, rasismul si discriminarea ce p
ot crea dezavantaje in plan social al sanatatii si al angajarii in munca 6. degr
adarea mediului urban mai ales insuficienta echipamentelor colective in anumite
cartiere favorizand delicventa 7. dificultatile create de societatea moderna de
a se insera corect in comunitate, in familie, in mediul de munca si in scoala si
a se identifica cu o cultura 8. abuzul de alcool, droguri si a altor substante
a caror dezvoltare e favorizata de factorii mentionati mai sus 9. multiplicarea
activitatilor legate de crima organizata mai ales de tradic de droguri si tainui
rea obiectelor furate 10. provocarea mai ales prin mass-media a ideilor si atitu
dinilor ce sunt surse ale violentei, inegalitatii si tolerantei.
3
2. - Indicatorii de patalogie socială care pot influenŃa rata criminalităŃii
I Indicatori biologici si medicali 1. discriminarea natalităŃii 2. cresterea alterăril
or psihosomatice 3. reducerea discriminarii caracteristicilor sexuale 4. reducer
ea mediei de vârsta în grupul afectat II Indicatori economici si industriali 1. cres
terea instabilităŃii profesionale 2. cresterea absenteismului la locul de munca 3. r
educerea productivităŃii individuale 4. cresterea somajului forŃat 5. cresterea numărulu
i de greve III Indicatori criminologici 1. cresterea delicventei juvenile 2. cre
sterea numărului de sinucideri 3. cresterea gradului de indiferenta fata de delict
e 4. cresterea gradului de perversitate si gravitate a delictelor IV Indicatorii
politici 1. fragmentare socială si politică 2. consolidarea nationalismelor regiona
le 3. apariŃia liderilor subversivi 4. emigrarea masivă V Indicatori culturali 1. in
teres pentru primitiv, anormal, exotic, probleme sexuale 2. intensificarea intel
ectualismului si a planificarii obsesionale 3. declinul credintei religioase, pi
erderea semnificatiei sensului vietii si al destinului cosmic 4. intensificarea
activitatilor de derivatie (jocuri, distractii indecente, jocuri riscante)
4
3. - Costurile criminalităŃii
Există patru tipuri de costuri : 1. costurile represiunii: costurile funcŃionării inst
ituŃiilor cu atribuŃii în domeniul combaterii criminalităŃii – poliŃia, jandarmeria, parche
e, tribunalele, penitenciarele, probaŃiunea, specializarea personalului acestor in
stituŃii; 2. costurile protecŃiei : firmele de pază, asigurările, serviciile pază din maga
zine, sistemele de alarma si protectie, case de bani, blindaje, transportul valo
rilor, costul avocatilor 3. costurile prevenirii : gardienii publici, protectia
martorilor, protectia victimelor, protectia copiilor, iluminatul public, special
izarea personalului de prevenire din politie, jandermerie, probatiune; 4. costur
i asociate criminalităŃii: decesul victimei (pierderi productive viitoare, prejudici
u moral, cheltuieli de înmormântare), vatamarile corporale, expertizele, accidentele
rutiere, incendiile provocate, furturile din magazine, furturile de autoturisme
, agresiunile cu mâna armată, revoltele şi tulburarile ordinii publice, emiterea cecur
ilor fara acoperire, fraude economice si financiare (eludarea impozitelor, nedec
lararea veniturilor), infractiunile in constructia de locuinte, falsificarea de
moneda, fraudele vamale (eludarea taxelor, exportul illicit si pierderile se sub
stanta pentru economie), profitul din proxenetismul stradamal si hotelier, profi
tul din traficul de droguri si alcool. Nu pot fi cuantificaŃi următorii factori : vi
etile distruse, reactiile de razbunare, neincrederea ce survine in relatiile soc
iale, schimbarea obijnuintelor, izolarea autoimpusa, frica, pierderile turistice
si culturale.
5
2 - DelicvenŃa juvenilă
S. Glueck (1934): “Cauza delicvenŃei minorilor e reprezentată de acele elemente care,
luate separat, nu pot explica delincvenŃa juvenilă”. Axiome ale educaŃiei 1. binele se înv
aŃă doar de la cel care te iubeşte 2. copilul ia ca model în viaŃă pe părintele fericit 3.
ilul ia ca model în viaŃă pe părintele care progresează
Teoria integrativă privind etiologia delincventei juvenile ( Caplan – Le Blanc, 1993
) DelicvenŃa juvenilă are la bază 4 factori explicativi: 1 - legăturile sociale investit
ia copilului in activitati sociale (timpul acordat) angajamentul fata de institu
tii (religie, familie, sport)
2 - allocentrismul (orientarea către ceilalti, capacitatea de a te interesa de alt
ii pentru ei insisi) cu cat educatia in familie este mai pro-sociala, cu atat ea
protejeaza mai mult impotriva delicventei juvenile 3 – constrângerile informale (pr
ovin din partea persoanelor intime) formale (provin din partea institutiilor) ex
terne (din anturaj) interne (normele morale asimilate si interiorizate) 4 - expu
nerile la influente si oportunităŃi antisociale Mecanismele devenirii infractionale
I. coeficient de inteligenŃă slab→stimă de sine scazută→tulburări de conduită nespecifice→i
une II. tulburări de conduită→eşec scolar→subestimare de sine→cautare compensatorie a ident
tatii→infractiune
6
Stadiile dezvoltării activităŃii delicvenŃei la minori
1. Stadiul de apariŃie (8-10 ani) - infractiuni omogene si benigne (sunt luate ca
o copilarie dar atrage atentia frecventa) 2. Stadiul de explorare (10-12 ani) -
infractiunile se diversifica si se agraveaza. 3. Explozia (in jurul varstei de 1
3 ani) - predomina furtul prin efractie. 4. Conflagratia (in jurul varstei de 15
ani) - furturi si spargeri de automobile, comert cu droguri, atacul asupra unor
persoane. 5. Debordarea (17-18 ani) – apar forme subtile si violente. Aceste stad
ii coexista cu inadaptarea scolara, revolta familiala, consum de droguri si alco
ol, promiscuitate sexuala.
Tipologia delicvenŃei juvenile a. Ocazionala: 80% din adolescenti trec prin asa ce
va; exprima deficiente in relatiile cu parintii, dificultati scolare, asocieri c
u delicventi. Prevenirea se face prin actiuni asupra familiei, protectie asupra
bunurilor, atragerea in activitati comunitare. b. De tranzitie: la 10% din adole
scenti; apare intr-o perioada in care abunda dificultatile pentru minorul respec
tiv. Este o delicventa exploziva şi pe un fond de dezangajare interpersonală. c. Del
icventa stabilizată: la 1% din adolescenti; este o activitate persistentă care se po
ate transforma intr-un mod de viaŃă.
7
3 - VICTIMOLOGIE
Definitie Victimologia - ramură a criminologiei care studiază personalitatea victime
i, interactiunea dintre agresor şi victima şi evoluŃia sociodinamică a situaŃiei. NoŃiuni f
ecvent utilizate: - impresionabilitate victimală: victimele infractorilor cu guler
alb ( sunt imbracati frumos, suscita increderea) - câmp victimal - are trei compo
nente: făptaşul, victima şi catalizatorul actiunii (cel care declanşează mecanismul mativa
tional) - infractorul victimă: copilul maltratat ce devine agresor - victimta late
ntă: atractia pe care unele personae o exercita asupra infractorului (personae sin
gure, vârstnice, naive, cu fatalism afişat) - infractiune fără victimă : incestul consimŃit
tre majori, consum de droguri - victimă nespecifică: publicul larg, comunitatea - vi
ctima intâmplătoare - din eroarea infractorului - factor victimogen = anumite perico
le profesionale, stil de viaŃă dezordonat, conditia fizica (persoanele slabe din pun
ct de vedere fizic ) Istoric : Hans von Hentig a scris un articol despre rolul v
ictimei în infractiune întrun ziar din Koln (14 septembrie 1934). In 1940 el publică l
ucrarea « Criminalul şi victima sa » , inspirat de o nuvelă austriacă în care un personaj s
unea : « eu asasinul şi el victima suntem amândoi vinovaŃi dar el mai mult decât mine » .
Prima tipologie a victimelor elaborată de Hans von Hentig : 1) victima izolată 2) vi
ctima apropierii socio-topografice – devine victimă din cauza relatiilor care se sta
bilesc între cei ce impart un spatiu restrins 3) victimele unei mari nelinişti vital
e – se expun în momentele de sinceritate 4) victime agresive, nechibzuite, supuse un
or capricii nestăpânite
8
5) victime lipsite de rezistenŃă în faŃa unei voinŃe mai tari de care dau dovadă infractori
( adolescenŃii, persoanele foarte în vârstă )
A doua tipologie descrisă de Hans Von Hentig : 1) tinerii – pentru că nu au experienta
de viata 2) femeile - din cauza atractiei sexuale sau a averii pe care o poseda
3) vârstnicii - din cauza slabiciunii fizice si a faptului că sunt bănuiŃi că au “bani alb
pentru zile negre” 4) consumatorii de alcool sau de droguri 5) emigrantii – deoarec
e nu cunosc limba, sunt creduli 6) indivizii aparŃinând minoritatilor etnice 7) indi
vizi normali dar cu inteligenŃă redusă 8) indivizi temporar deprimati – devin apatici, s
upusi, neglijenti 9) indivizii achizitivi, avizi de câştig, indiferant de situatia l
or materiala 10) indivizi desfânaŃi si destrăbălaŃi – pentru că dispretuiesc legile 11) ind
zi singuratici şi cu inima zbrobită – din cauza singuratăŃii 12) chinuitorii – ex : tatăl a
olic şi violent ucis de proprii copii 13) indivizi « blocaŃi » – persoane încurcate in dato
ii ce devin victime ale unor « binevoitori » care le ofera solutii Stephan Schafer c
lasifică victimele descriind cine este responsabil si in ce masură s-a implicat in r
elatia ce a dus la infractiune : 1) victima care anterior infractiunii nu a avut
nici o legatura cu faptasul – functionarul de bancă 2) victima provocatoare – din cau
za arogantei, nu-si tine promisiunea sau e prins cu iubita infractorului 3) vict
ima ce precipita declanşarea actiunii – ex : o femeie singură noaptea sau persoana neg
lijentă care nu inchide usa la masina 4) victima slabă sub aspect biologic – ex : suro
rile de caritate 5) victimele auto-victimizate – sinucigaşul, cartoforul, consumator
ul de droguri, dezertorul din armată 6) victimele politice – din cauza convingerilor
pe care le au Tipologia lui Wolf Middendorf : 1) victima generoasă care sare in a
jutorul oricui 2) victima bunelor ocazii – fac cumpărături ocazionale de la necunoscut
i 3) victima devoŃiunii şi afectiunii – religiosi fanatici ce doneaza bunuri pentru a
fi « mantuiti », femei în vârstă ce vor să se căsătorească
9
4) victima lacomiei si dorinŃei de mari câştiguri ilicite: cumpărătorii de acŃiuni, jucător
la cazino
4 - CRIMINALITATEA ŞI CURSUL VIEłII
Vârsta este o caracteristică demografică dar şi un atribut social care implică: - un anumi
t stil de viaŃă - un mod distinct de a percepe lumea şi a o gândi - un set particular de
atitudini, mentalităŃi, opinii, valori şi norme culturale - schimbă rolurile sociale şi aş
eptările culturale faŃă de individ; Vârsta cronologică - durata vieŃii individului de la na
rea sa; - permite clasificarea indivizilor pentru anumite roluri sociale ( drept
ul de vot, responsabilitatea civilă, pensionarea); Vârsta funcŃională – se bazează pe calit
şi capacităŃile biologice şi psihice ale indivizilor în raport cu care aceştia sunt clasif
într-o anumita categorie de vârstă - copilărie, adolescenŃă, bătrâneŃe ex.: - un sportiv e
30 de ani !! - exista un fundament diferit intre schimbarea comportamentului ap
aruta din maturizare şi cea aparuta din experienta ; Cursul vieŃii – ruta vieŃii unui in
divid de-a lungul unei succesiuni de tranziŃii create de societate şi diferenŃiate în fu
ncŃie de vârstă - succesiunea rolurilor şi poziŃiilor sociale dobândite de un individ de la
naştere şi până la moarte - diferentele dintre grupele de vârstă reflectă schimbările în de
e şi cele dintre epocile istorice, acestea având 3 efecte : 1 - efecte de vârsta : det
erminate de ciclurile vietii, indiferent de timp si spatiu 2 - efecte de perioadă
: determinate de perioada istorica, afectând toti indivizii indiferent de vârstă ; 3 -
efecte de cohortă : afectează toti indivizii care împartaşesc o experienŃă comună. - Eveni
te care influenteaza cursul dezvoltarii comportamentului antisocial :
10
- tranzitiile si momentele decisive din cursul vietii, de exemplu, trecerea de l
a influenta parentala la influenta colegilor sau cand persoanele trec de la scoa
la la serviciu. - momentul si durata evenimentelor din viata (ex., conflict pare
ntal). - inrolarea in armata , schimbarea domiciliului - casatoria, divortul , o
condamnare - efectele asupra dezvoltarii individuale ale contextului national s
i ale macro evenimentelor, ca recesiuni saurazboaie, - socializarea este echival
entă cu asimilarea creativităŃii, particularizată la diferite vârste A - socializarea în co
ilărie - dobândirea capacitaŃii de comunicare şi interacŃiune competenŃa de exercitare a ro
urilor, conştiinŃa datoriilor şi responsabilităŃilor cu privire la viaŃa socială; B - socia
area în adolescenŃă - are un rol anticipativ pregătind tinerii pentru viitoarele roluri
de adult; C - socializarea in perioada de maturitate presupune: - sinteza vechiu
lui material decât dobândirea unuia nou - trecerea de la un idealism la realism - ar
e la bază învăŃarea capacităŃii de confruntare cu cerinŃe conflictuale - dezvoltă competenŃ
u exercitarea unor roluri specifice; D - socializarea la bătrâneŃe - presupune dezanga
jarea faŃă de rolurile sociale active şi familiarizarea cu alte roluri participative în
familie, etc. (socializare pentru moarte) O problemă metodologică: - informatiile de
spre factorii de risc se bazeaza pe variaŃii între indivizi, - în timp ce prevenirea p
resupune abordarea variatiilor (schimbarilor) în indivizi. - nu e clar daca faptel
e descoperite în indivizi sunt aceleasi cu descoperirile facuteîntre indivizi ( exem
plu: şomajul este un factor de risc al infractiuniiîntre indivizi, deoarece este mai
probabil ca somerii sa fie infractoari decat persoanele angajate. Totusi, somaj
ul este un factor de risc al infractiunii în indivizi deoarece este mai probabil c
a oamenii sa comita infractiuni in perioadele lor de somaj decat in perioadele d
e angajare. Descoperirea in-individ are o implicatie mai clara pentru prevenire,
anume ca o reducere a somajului ar trebui sa duca la o reducere a criminalitati
i ).
FACTORI INDIVIDUALI DE RISC
11
Factorii de risc amplifica riscul realizarii, frecvenŃei, persistenŃei sau duratei d
elincvenŃei. Sunt necesare date longitudinale pentru clasificarea factorilor de ri
sc si a trasaturilor carierei criminale. Este dificil de stabilit daca orice fac
tor de risc este un indicator (simptom) sau o cauza posibila a delicventei. De e
xemplu : - consumul excesiv de alcool, absenteismul, somajul si divortul sunt si
mptome ale unei personalitati antisociale sau ii fac pe oameni sa devina mai ant
isociali? - desi delincventa este o activitate de grup iar delincventii au, de o
bicei, prieteni delincventi , acest lucru nu arata, in mod necesar, ca prietenii
delincventi provoaca delincventa. - este important sa nu includem variabile dep
endente (ex., prieteni delicventi) drept variabila independenta in analizele cau
zale pentru ca acest lucru ar conduce la concluzii false (tautologice) si la o s
upraestimare a puterii explicatorii sau predictive. - anumiti factori pot fi ata
t indicatori cat si cauze ( consumul excesiv de alcool poate fi vazut ca un decl
ansator situational mai degraba decat ca o cauza pe termen lung).
TEMPERAMENTUL
Cele mai importante rezultate despre legatura dintre temperamentul din copilarie
si delincventa ulterioara au fost obtinute in urma studiului din Noua Zeelandă, c
are a urmarit 1000 de copii de la varsta de 3 ani pana la 22 de ani. Temperament
ul la varsta de 3 ani era notat prin observarea comportamentului in timpul unei
sedinte de testare. Cea mai importanta dimensiune a temperamentului era lipsa co
ntrolului (nelinistit, impulsiv, cu atentie scazuta), care prezicea agresiune, d
elicventa auto-raportata si condamnari la varste de la 18 la 21 de ani.
EMPATIA Empatia scazuta este o trasatura de personalitate legata de delincventa,
pe baza presupunerii ca este mai putin probabil ca persoanele care pot aprecia
si/sau simti trairile victimei se agreseze pe cineva. Aceasta parere sta la baza
programelor de pregatire a abilitatilor cognitiv-comportamentale al caror scop
este cresterea empatiei.
TEORIA COGNITIVĂ
12
Această teorie, a alegerii rationale, a inspirat metode situationale de prevenire
a criminalitatii. Individul este privit ca un: - procesor de informatii al carui
comportament depinde de procesele cognitive - de istoria recompenselor si pedep
selor primite in trecut. - delicventii tind sa fie impulsivi, egocentrici, concr
eti mai degraba decat abstracti in gandire si slabi in rezolvarea interpersonala
de probleme - deoarece nu reusesc sa inteleaga cum gandesc si simt alte persoan
e. Delincventa este deci: - un raspuns la oportunitati specifice, - cand benefic
iile percepute subiectiv depăşesc costurile (ex., pedeapsa legala, dezaprobarea pari
ntilor). - comportamentul agresiv depinde de repertoriile comportamentale detinu
te de individ (scenarii cognitive) - Alegerea scenariilor care prescriu comporta
ment agresiv, depinde de trecutul recompenselor si pedepselor si de masura in ca
re copiii sunt influentati de satisfactia imediata, in opozitie cu consecintele
pe termen lung. - agresivitatea persistenta este o colectie de scenarii agresive
invatate si care rezista la schimbare.
IMPULSIVITATEA
- este inabilitatea de a planifica şi cedarea in faŃa satisfactiei imediate - este c
ea mai importanta dimensiune a personalitatii care prezice delicventa. - include
: - hiperactivitatea, - nelinistea, - neindemanarea, - neluarea in calcul a cons
ecintelor inainte de a actiona, - slaba abilitate de a planifica viitorul, - per
spectiva pe termen scurt, - autocontrol scazut, - cautarea senzatiilor tari, - a
sumarea de riscuri - slaba capacitate de a intarzia satisfacerea.
13
TEORII ALE IMPULSIVITATII Impulsivitatea reflecta deficite in functiile executiv
e ale creierului, localizate in lobii frontali. Persoanele cu astfel de deficite
vor tinde sa comita delicte deoarece: - au un control scazut asupra comportamen
tului lor, - o proasta abilitate sa ia in considerare consecintele actiunilor lo
r - tendinta de a se concentra pe satisfactie imediata. - hiperactivitate si nea
tentie la scoala duc la esec scolar. Excitarea slaba corticala produce comportam
ente impulsive si de cautare a senzatiilor, delicventii avand: - un nivel scazut
de excitatie conform undelor alfa scazute pe EEG - reactivitate autonoma scazut
a ( rata bătăilor inimii, tensiunea sau conductibilitatea pielii) - un puls scazut (
semnificativ corelat cu condamnari pentru violenta, violenta auto-raportata si v
iolenta raportata de profesori, independent de alte variabile explicatorii) - pu
lsul scazut este un predictor si un corelat important al delicventei. Alte teori
i au evidentiat importanta constiintei drept inhibitor intern al delincventei si
au sugerat ca aceasta s-a format intr-un proces social de invatare in conformit
ate cu intarirea, respectiv pedepsirea, de catre parinti, a greselilor din copil
arie . Oamenii diferă in tendintele criminale de bază; acestea apar precoce si ramân s
tabile o lungă perioadă a vietii. Factorul individual cheie de diferentiere a fost d
enumit „autocontrol scăzut”, şi se referea la masura in care indivizii sunt vulnerabili
la tentatiile momentului. Persoanele cu autocontrol scazut sunt: - impulsive, -
riscă frecvent - au aptitudini cognitive si academice reduse - egocentrici, - empa
tie scazuta - au planuri pe termen scurt - le e greu sa amâne satisfactia - decizi
ile de a comite infractiuni nu sunt influentate de consecintele dureroase ale de
lincventei. Rolul familiei in geneza delincventei Există 4 paradigme privind influ
enŃa familiei : 1 - neglijarea : are două aspecte - lipsa de supraveghere si lipsa d
e
14
implicare (consecinte serioase) ; 2 - conflictul : disciplinare nepotrivită si res
pingere reciprocă a părintilor si copiilor; 3 - comportament deviant si valori inade
cvate: părintii sunt infractori sau au atitudini ce duc la infractiune ; 4 - destrăm
area : părinŃi despărŃiŃi, absenŃa sau boala unuia . - J.Piaget consideră că nici un copil
oate dezvolta o moralitate matură până nu va trece printr-o morală a constrângerii. - frec
vent, delincventul e o victimă a educatorilor săi ! Factori de risc familiali predic
tori pentru delicventa: - supraveghere parentala slaba ( e cel mai important) -
tehnici educative sărăcăcioase - delincventa parintilor si fratilor, - inteligenta si
legatura cu şcoala scazute - separarea de un părinte. - respingerea copiilor de către
părinti, - familie numeroasa, conflicte între părinŃi. Factorii familiali care conduc la
delincvenŃă sunt grupati in cinci categorii: 1. părinti antisociali; 2. familie numer
oasă 3. tehnici inadecvate de educare a copiilor 4. abuz (fizic sau sexual) sau ne
glijenta; 5. conflict parental si familii destramate.
FAMILIA NUMEROASĂ
Un numar mare de copii in familie este un predictor relativ puternic al delincve
ntei . Exista mai multe motive posibile: - cu cat numarul de copii intr-o famili
e creste, cu atat cantitatea de atentie a parintilor care poate fi acordata fiec
arui copil descreste. - pe masura ce numarul de copii creste, caminul tinde sa d
evina supraaglomerat, ducand la cresteri ale frustrarii, iritarii si conflictulu
i. - fratii mai mari tind sa incurajeze delincventa unui baiat, in timp ce suror
ile tind sa o elimine. - ordinea nasterii: familiile mari au mai multi copii nas
cuti mai târziu, ( expunerea la frati delincventi).
15
Teorii mai recente ale învăŃării sociale sustin ca comportamentul copiilor depinde de re
compensele si pedepsele acordate de catre parinti si de modelele de comportament
pe care le reprezinta parintii. Copiii vor tinde sa devina delicventi daca pari
ntii nu raspund consistent si conform comportamentului lor antisocial si daca, i
nşişi părintii se comporta intr-un mod antisocial. Aceste teorii au inspirat folosirea
metodelor de pregatire a parintilor pentru a preveni delincventa .
ABUZUL SI NEGLIJAREA COPILULUI
Copiii abuzati fizic sau neglijati tind sa devina, mai tarziu, delincventi in vi
ata : - s-au identificat 900 de copii abuzati sau neglijati inainte de 11 ani si
au fost comparati cu un grup de control potrivit ca varsta, rasa, sex, clasa di
n scoala primara si locul resedintei. - o monitorizare de 20 de ani a aratat ca
a fost mai probabil ca cei abuzati sau neglijati, sa fie arestati pentru violent
a juvenila; - abuzul sexual si fizic al copilului si neglijarea prezic arestaril
e adultilor pentru crime sexuale . - jumatate din baietii abuzati sau neglijati
au fost condamnati pentru delicte grave, au devenit alcoolici, bolnavi psihic sa
u au murit inainte de 35 de ani. - o ancheta longitudinala pe 1000 de copii cu v
arsta de 12-14 ani a aratat ca abuzul inregistrat asupra copiilor sub 12ani (abu
z fizic, sexual, emotional sau neglijenta) prezicea delicventa auto-raportata si
oficiala ulterioara. Mai mult, aceste rezultate au rezistat dupa controlul sexu
lui, rasei, statutului socio-economic si structurii familiei. Teoria invatarii s
ociale sugereaza ca, prin imitare, modelare si intarire, copiii adopta modelele
comportamentului abuziv al parintilor. Teoria atasamentului sau legaturii social
e propune ca abuzul copilului se concretizeaza in atasament scazut pentru parint
i si, prin urmare, in autocontrol redus. Teoria încordării postulează că tratamentul neg
ativ primit de la altii generează emotii negative ( furie si frustrare), care, la
randul lor, conduc la o dorinta de razbunare si agresivitate crescuta.
CONFLICTUL PARENTAL SI FAMILII DESTRAMATE Familiile destramate cauzeaza delicven
ta: - e esential ca un copil sa aiba o relatie calda, afectuoasa si continua cu
o figura materna. - daca un copil sufera o perioada mai lungă de privarea materna
in primii 5 ani din viata, acest lucru are efecte negative ireversibile,
16
incluzand si faptul de a deveni un „caracter rece, lipsit de afectiune” si, ca urmar
e, un delicvent. - baietii care treceau prin divortul sau separarea parintilor i
n primii 5 ani din viata, au un risc dublu de a fi condamnati până la 32 de ani.
Explicatii ale relatiei dintre familiile destramate şi delincvenŃă se impart in trei m
ari clase. - Teoriile traumei sustin ca pierderea unui parinte are un efect daun
ator asupra copilului din cauza efectului atasamentului pentru parintele pierdut
. - Teoriile despre cursul vietii se centreaza pe separare ca experienŃă stresantă : c
onflictul parental, pierderea parentala, posibilităŃi economice reduse, schimbari in
figurile parentale si tehnici inadecvate de educare a copilului. - Teoriile sel
ecŃiei sustin ca familiile destrămate produc copii delincventi din cauza pre-existen
tei diferenŃelor faŃă de alte familii in ceea ce priveste factorii de risc ( conflictu
l parental, parinti antisociali, venit familial scazut, pedepse excesive la care
este supus copilul.
17
5 - TEORIA PERSONALITĂłII CRIMINALE
-Originile teoriei : « trecerea la act » si « starea periculoasă » au impus clarificari pr
ivind : - pragul delincvential - zona tolerantei la frustrare - dinamica trasatu
rilor psihologice care sustin conduita infractionala.
- Directiile teoriei : 1 – metodologica : definirea operationala a termenilor (ego
centrism, agresivitate) 2 – istorica: dependenta definitiilor utilizate de context
ual istoric; 3 – clinica: cautarea tipurilor de criminali si a structurii personal
itatii lor; 4 – etiologică : relevarea originii trasaturilor personalităŃii criminale ;
5 – fenomenologica: analizeaza trasaturile interioare ale delincventilor, raportea
za trasaturile psihologice la etapele trecerii la act.
- Deschiderea teoriei : - teoria personalitatii criminale este o ipoteza de lucr
u pentru interpretarea clinica, având o dubla deschidere : a) – clinica : impune cla
rificari privind sanatatea mintala, starile de constiinta, adaptare-inadaptare,
stare morala, etc. b) – stiintifica : trasaturile personalitatii criminale se expr
ima prin manifestări fiziologice si patologice ce pot fi analizate stiintific (per
sonalitatea criminală e un rezultat nu un dat).
18
Teoria clasică reŃine patru mari trăsături psihologice privind personalitatea criminală: e
gocentrismul, agresivitatea, labilitatea şi indiferenŃa afectivă. Acestea constituie “nu
cleul central al personalităŃii criminale”
EGOCENTRISMUL Este tendinta de a raporta totul la sine : se considera centrul un
iversului, reactioneaza la frustrare prin gelozie, invidie, manios cand e ofensa
t, banuitor, mascheaza autoritarismul sau devine despotic, dominator ; -Atitudin
ea fata de sine : nu vede decat punctul sau de vedere, devalorizeaza legea si oa
menii, demonstreaza ca ipocrizia este universala, isi legitimeaza actul (« face pa
tul pentru recidiva ») ceea ce in ochii lui este o adaptare reusita ; - Atitudinea
fata de altii : este critic, acuzator pentru ca nu intelege mediul, cauta mediu
l care-i convine, sentiment de injustitie suportata (gelos, vindicativ).
LABILITATEA Este capacitatea sa de a nu fi inhibat de amenintarea penala; indivi
dul se lasa antrenat de necesitatea satisfacerii anumitor nevoi, fara sa tina co
nt de gravele inconveniente atasate acesteia; - Lombroso : « In postura de crimina
li, copiii sunt lipsiti total de prevedere ; un viitor care nu este imediat sau
nu pare astfel, nu are nici un fel de influenta asupra imaginatiei lor » ; ca urma
re, delincventii nu sunt nelinistiti de viitorul lor ; - Consecintele imprevizib
ilitatii : ajung sa vorbeasca despre infractiunile lor, revin la locuinta lor du
pa o evadare, se apara scotind la iveala mici detalii, cred in previziuni si mag
ie, nu stiu sa-si conserve pana la capat siretenia si sunt ametiti de ideea de i
mpunitate. - Kate Friedlander, referindu-se la opera lui Lombroso : »… exista o simi
litudine intre anumite aspecte ale mentalitatii criminalului-innascut si copil,
de exemplu, lipsa inhibitiilor, grija dominanta pentru momentul prezent, faptul
ca mobilurile actuale sparg sau paralizeaza orice experienta trecuta sau orice p
reviziune » - La delincventi, intensitatea ideii criminale ocupa tot câmpul spiritua
l, nu se folosesc de experienta anterioară.
19
- in conduita delincventului predomină labilitatea : schimba opiniile, profesiunea
, incapabil sa reziste la solicitari (cauta satisfactii imediate) ; - tendinta m
arcata de instabilitate afectiva determina o organizare dinamica saraca a eului
si o vointa rau integrata.
Elementele labilitatii: fluctuatii, capricii, sugestibilitate (« prima impresie ») ;
lipsa inhibitiilor (defect de vointa); lipsa da consistenta, de mobilitate (nu
se tine de cuvânt, cameleonic, influentat de ambianŃă si hazard, nu suscită incredere);
se consoleaza repede, cauta noi prieteni, noi impresii, este usor de convins, pl
acerea lucrurilor materiale, sexualitate dereglata, incapabil de respect, minte
usor ; nevoie excesiva de miscare, deficit de atentie, puerilism etichetat ca su
perficialitate. AGRESIVITATEA - Conceptii privind agresivitatea : a) – constitutio
nala : este un instinct universal b) – genetica (psihanaliza) : consecinta a frust
rarii (dar pot exista si adaptari reuşite la frustrare – mec. de aparare) c) – sociolo
gica : rolul culturii (forme camuflate de agresivitate) Mecanismele agresivităŃii :
I – de ordin psihofiziologic : reactiile psihofiziologice de mânie au sediul in hipo
talamus, la care se adauga hormonii tiroidieni si adrenalina ; II – de ordin psiho
social : grupul defineste situaŃiile de frustrare si asigura protectia ;
INDIFERENTA AFECTIVA - semnificatie : lipsa de altruism si simpatie , răceală, egois
m, fara rezistente interioare de ordin afectiv, orb si surd in privinta comporta
mentelor odioase. - este componenta structurală a personalitatii criminale Teorii
si ipoteze de baza Indiferenta afectiva – expresie a unui deficit constitutional
20
- DUPRE – « Les perversions instinctives », Archives d’antropologie criminelle, 1912, p.
502-530 ; placerea morbida de a face pe altul sa sufere ; un deficit al instinc
tului de simpatie. Prin pervertiri instinctive « trebuie sa intelegem anumite anom
alii constitutionale ale tendintelor individului care apar in activitatea sa mor
ala si sociala. Aceste tendinte sunt instinctive pentru ca ele sunt, ca si insti
nctele, primitive, spontane, anterioare aparitiei constiintei si inteligentei, e
le exprimand prin natura, gradul si forma lor, insasi fondul personalitatii. Pri
viti sub activitatea lor morala, indivizii manifesta, independendent de situatia
si interesele lor, tendinte foarte diferite. Pentru a nu cita decat cazuri extr
eme, fara a vorbi de nenumarate grade intermediare, unii se arata calmi, docili,
binevoitori, generosi, devotati, altruisti ; altii sunt, din contra, excitabili
, dificili, ostili, rai, invidiosi, egoisti. Primii, desigur, mai rari, au o ten
dinta naturala de a face bine in jurul lor, ceilalti, din contra, sunt pusi doar
pe facut rau. A face bine, inseamna a realiza cu intentie conservarea si creste
rea celuilalt ; a face rau, inseamna a diminua sau a suprima voluntar conditiile
de bunastare, a crea ocazii de suferinta, a comite acte distructive. Or, daca v
om cobora in evolutia psihologica a individului, la originea acestei reactii, vo
m constata, in fiecare din aceste tipuri extreme, caracterul constant si primiti
v al acestor tendinte. Invers, daca vom urca in dezvoltarea individului, de la n
asterea sa pana la a fi adult, vom observa permanenta si complexitatea crescanda
a acestor tendinte congenitale ». IndiferenŃa afectivă – expresie a carenŃei afective - e
ste vorba de contextele formative care au dus la eclipsarea capacitatii emotive
si a inclinatiilor altruiste sau simpatetice . - Pasiunea distructiva ii motivea
za infracŃiunea . - Egocentrismul influenteaza judecata morala iar indiferenta afe
ctiva impiedica trairea actului odios.
21
6 - FACTORII CRIMEI
- Factorii criminogeni: 1 – după câmpul de acŃiune a - cu acŃiune globală b - cu acŃiune la
velul individului 2 - după locul în geneza infracŃiunii a - predispoziŃii - dispoziŃii ins
tinctive, intelectuale, afective şi alterările lor b - pregătitori alcoolul, TBC, lues
, encefalită, boli endocrine c - declanşatori (ocazionali): factori din ambianŃă 3 – după s
mnificaŃia infracŃiunii în viaŃa autorului: istorici şi genetici 4 – după mecanismele care
generat infracŃiunea: dinamici şi imediaŃi (situaŃionali şi reacŃionali)
Factorii situaŃionali 1 - de mediu general economici, şomaj, provocarea, alcoolul 2 –
victima - raportul criminal-victimă a - în sit. specifice (periculoase): victima atr
age criminalul (paricid, gelozie, ură); b - în sit. non-specifice: ocazia e căutată (cre
ată) de criminal (şantaj); c - în sit. intermediară: ex. criminalul a fost mai întâi şantaj
- factori care infl. raporturile criminalului cu victima: vârsta, sexul, starea p
sihopatologică. - mecanisme care intervin în raporturile criminal-victimă a - moral şi j
uridic: victima colaborează/ nu colaborează/ comite delictul (în legitimă apărare sau cea
care simulează);
22
b – psiho-social: victima a cărei conduită duce la delict (adulter); victima în cadrul u
nui consens (suicid în doi); victima într-o situaŃie vitală exploatat de criminal (dispe
rat, tulburat).
- mec. reacŃionale rezultate din relaŃia criminal – victimă: a - relaŃia nevrotică: în pari
există o fixaŃie asupra mamei şi o dependenŃă de tatăl autoritar şi urât; b - relaŃia psih
gică: atracŃie reciprocă între 2 soŃi alcoolici sau între prostituată şi susŃinător. c - re
biologică: descendenŃii unor vagabonzi şi hoŃi sunt atraşi unii de alŃii, indif. de nivelul
lor de viaŃă sau de avere. Factori reacŃionali (privesc personalit. delincv. în momentul
crimei) A.- factori care susŃin motivaŃia crimei - distincŃie: - motiv: raŃiune intelec
tuală clară - mobil: de ordin intim, se confundă cu tendinŃa sau pasiunea a.- conştient: s
entimente ce nu pot fi mărturisite b.- inconştient: nevoi inconştiente - motivaŃia prima
ră a delincvenŃei (M.y Lopez): a.- nevoia de conservare a vieŃii - tendinŃele posesive(a
chizitive) - tendinŃele defensive sau distructive det. de teamă sau mânie. b.- nevoia
de conservare a vieŃii speciei - delictele sexuale c.- nevoi sublimate care se int
erpun între sentiment şi acŃiune furt: escrocherie, plagiat omor: insultă, calomnie, cri
tică, ironie viol: seducŃie, flirt, atentat verbal la pudoare neglijenŃa, lipsa de coo
perare - există o continuitate între motivele delictuale şi cele sociale, criminologia
putând fi considerată ca o patologie morală - originile motivaŃiei primare a delincvenŃei
permite distingerea celor exogene (generate/influienŃate de opinia publică, ideolog
ie, concepŃia despre onoare) de cele endogene (exces pasional, egoism) B.- Factori
care susŃin mecanismele crimei 1. Factori ataşaŃi sit. specifice (periculoase) şi care
generează tensiuni
23
psihologice care duc la delict: agresivitate det. de frustrare, regresiune (indi
vid frustrat cu comport. primitiv cand e sub infl. alcoolului), conduite de evad
are (vagabondaj la un copil nedorit în familie), autism (crimă pasională urmată de suici
d), sublimarea (devierea dorinŃei spre noi obiecte fără raporturi aparente cu ea, ex.
adolescentul fură pt. a se afirma), identificarea (tensiunile se lib. asimilând nevo
ile şi aspiraŃiile altui individ sau grup (model criminal), raŃionalizare (elab. de ar
gumente justificative). 2. Factori ataşaŃi sit. non-specifice (amorfe): depind de gr
adul maturizarii infracŃionale (proiecŃia, identificarea, raŃionalizarea) 3. Factori a
taşaŃi situaŃiilor mixte (ocazia trebuie căutată dar apare şi un stimul specific personal s
u interpersonal): a) – inadaptarea (tensiune între individ şi mediu): dacă nu are spriji
n, individul va căuta un mediu specific unde reacŃiile sale vor fi admise şi în armonie
cu stilul său de viaŃă. b) rel. interpersonale specifice: crima în doi, asociaŃia criminală
(şef, organizare, ierarhie, roluri, auxiliari). c) epidemia criminală: activitate sp
ontană a unei bande, motivată prin dorinŃă de răzbunare; proiecŃia agresiunii ( răzbunare l
plare tinerii atacă un magazin pentru că nu au fost primiŃi la cinematograful de alături
), nevoia de a afirma omnipotenŃa colectivă ca un mijloc de a compensa frustrările ind
ividuale („ patota”). d) situaŃia de deŃinut: se învaŃă tehnici criminale, posibilităŃi de
omosexualitate (prin contagiune, imitaŃie, identificare).
24
7 – TRECEREA LA ACT
Clasicii au descris trei modele ale trecerii la act : 1) modelul criminogenezei
(Etienne de Greeff) 2) modelul drift ( David Matza) 3) modelul antideterminist (
A. Cohen)
Modelul criminogenezei – infracŃiunea este o reactie la injustitia suportata . Există
două tipuri de delicvenŃi : a) cei care vin permanent in contact cu justitia iar mat
urizarea criminală le-a influentat formarea personalitatii (recidivisti). b) cei c
are au reactii paroxistice, accidentale de injustitie suportata (crimele pasiona
le). Atitudinea criminogenă poate fi o trăsătură permanentă sau pasageră în viaŃa individul
re, chiar dacă nu trece la fapte, este caracterizat de un mod gândire pro-infraction
al. Etapele treceri la act in crima pasională : - atribuirea celuilalt a infidelit
atii şi desconsiderarea sa profundă -asentimentul formulat: actul pare justificat si
indispensabil ( faptuitorul are de ales intre sinucidere si omor) - etapa de cr
iza – individul e sclavul propriilor justificari, trece printr-un proces de dezang
ajare afectiva si realizeaza actul pentru salvarea propriului eu. Trecerea la ac
t în infracŃiunea de furt: 1) autorul justifica furtul prin injustitia lumii (este c
onvins ca lumea e populată de hoŃi). 2) autorul e influentat de atitudinea generala
a colectivitatii fata de furt si hoti.
25
Modelul drift - crima este produsul unei alegeri libere la capătul unui proces de «a
bandon în derivă către delincvenŃă ». Este cazul tinerilor care nu devin delincvenŃi de la
ut: ei oscilează un timp între conduite corecte şi conduite infracŃionale. Dacă influenŃele
pro-infracŃionale vor fi mai puternice, tânărul va deveni delincvent. ConŃinutul noŃiuni d
e drift : a) subcultura – neaga culpabilitatea, respondabilitatea, intăreste sentime
ntul de injustitie. b) utilizarea de catre delincventi a justificarilor legale p
rivind alienarea mentala, forta majora, alcoolul. c) principiile traditionale al
e delincventilor privind onoarea, loialitatea, vitalitatea. Modelul antidetermin
ist - delictul se dezvoltă în timp şi etapizat prin tatonări ce pot fi modificate in fun
ctie de autor şi de situaşia precriminală.
Actiunea infracŃională nu apare brusc ci are o istorie iar etapele nu sunt strict or
donate. Componentele situationale au rol de feed-back. Atitudinile delincventulu
i după trecerea la act sunt revelatoare pentru personalitatea autorului : aceste a
titudini permit diagnosticul perticulozitatii sale.
26
8 - TIPOLOGIA CRIMELOR
Crimele primitive (fără controlul personalitatii)
E. Seelig distinge: a – reactiile explozive (acumulari afective care duc la reacti
i disproportionate; b – actiuni de scurt-circuit (nemotivate): subiectul e incapab
il sa adopte o conduita corecta (feedback pozitiv= efectorul si receptorul se st
imuleaza reciproc): la debilii mintal – piromani, furturi din magazine ; – 1 –criminal
i prin agresivitate: sunt in atare cronica de excitare (tensiune) si explodeaza
la cea mai mica ocazie; frecvent consuma alcool ; - 2 – criminali prin reactii pri
mitive: se razbuna sub imperiul furiei sau urii acumulate (asasinat, incendiere,
infanticid) - Individul cu caracter epileptic : greoi, tenace, lent, lipicios (
aderent, perseverent), cu idei fixe, insistent, repeta acelasi lucru, ranchiunos
, nu intelege nuantele, intelege greu esenta problemei, vorbeste lent, monoton ;
are accese de furie si distructivitate, dezvolta stari paranoice, inclinati spr
e alcool pentru ca sunt disforici. - Debilul mintal cu reactii antisociale : - a
– violente: din cauza exasperarii produse de excesul de critica, prin Inmagazinar
ea ranchiunei si complex de inferioritate (incendiere) - b – achizitive (furturi s
imple sau complice) : prin sugestibilitate ; - c – sexuale : precoce, atentat la p
udoare, incest.
Crima utilitară
- subiectul e intr-o situatie specifica sau periculoasa din care nu poate scapa
decat recurgand la delict (ocazia e deci prezenta) ;
27
- situatiile pot fi periculoase obiectiv sau subiectiv, fapt det. de structura b
iopsihologica a persoanei ; - caracterul periculos rezulta din complexul persona
litate – situatie. - infractiunea este unica si indreptata contra unei singure per
soane (grup) ; - delincventul trece printr-o criza - tipuri principale : - a – omo
r – pentru o moştenire sau o nouă căsătorie ; - avertizari anterioare ; - faze : consimtir
e atenuată, asentiment formulat, criza. - b – furt – casierul, minorul care fură bani, e
xcrocul care fraudează firma la care lucrează.
Crima pseudo-justitiară
- par dezinteresate, autorul crede ca va instaura justitia in relatiile publice
sau private; - exista intotdeauna un sentiment de razbunare (altruism, ratiuni i
deologice, procese de compensare) ; - tipuri : - 1 – omorul pasional : rezulta din
tr-un conflict sexual) ; faze : I – procesul de reducere : amantul ranit revaloriz
eaza anumite lucruri (eul, reputatia, banii cheltuiti) ; apar revendicari sub et
icheta de dreptate sau chiar razbunare explicita ; II – dezangajare (un fel de sui
cid) : ruptura retragere, dezinteres pentru viitor si viata sa ; rol important a
l tertilor si al unei insulte siplimentare (« picatura…. ») ; poate fi urmata de de su
icid sau de predare la politie ; - 2 - omorul ideologic : privit ca o datorie ;
e rar in perid. calme social. - 3 - delictul profilactic: autorul stie ca face c
eva ilegal dar e convins ca astfel un rau mai mare si chiar face bine : eutanasi
a, agresiunea preventive care descarca potentialul agresiv, santajul inversat (v
ictima santajeaza autorul). - 4 - delictul simbolic: cel care sufera consecintel
e nu e legat direct de delincvent ( elevul fura creioanele profesorului care sea
mana cu tatal pe care il ura, iaristii publica istorii simbolice pentru a ataca
regimul, critici asupra unor persoane neinsemnatte si nu asupra celor intr-adeva
r urâte). - 5 – delictul revendicativ : autorul se erijeaza in aparatorul intr-o afa
ceri in care nu e direct implicat (din datorie, din generozitate in timpul razb.
civile). - 6 – delictul liberator/de aventura: se naste din insatisfactia fata de
viata
28
cotidiana, plictiseala, monotonie, angoasa. Sunt comise in banda, noaptea si e c
omplica cu betie, scandal sau viol. - 7 – delictul auto-punitiv sau prin sentiment
de culpabilitate (Freud : act justitiar contra sinelui) : masochism, a se pune
in valoare prin astfel de conduite (detinut – « daca nu m-am remarcat in bine, atunc
i sa ma remarc in rau »)
Crima organizată
- ocazia e cautata ( pregatiri, complici) - scop achizitiv ; - forme : - in lume
a criminalilor : spargeri, falsuri, exploatarea viciilor, escroci ; - in afara l
umii criminalilor (gulerele albe): fraude fiscale, coruptie.
Clasificarea crimelor dupa numărul de participanŃi
- a – crime comise izolat (ideea, pregatirea, executia) - b – crime comise in asocie
re (cu complicitate in aval sau in amonte – instigator) varietati: crime in doi (s
ot-sotie), bande de adolescenti, bande de adulti efemere/permanente. - c – crime a
le multimilor (spontane sau conduse de un lider) trasaturi : rolul sefului, natu
ra fenomenelor care genereaza crimele
29
9 – PERICULOZITATEA DELINCVENłILOR
Specificitatea motivaŃei infracŃionale Intelegerea motivatiei trebuie sa ia in calcu
l noŃiunile de utilitate şi cost a actului infractional. Din această perspectivă se dist
ing : a) infracŃiunile coerente (90%) - sunt caracterizate de inegalitatea utilităŃii şi
a costului (utilitatea e considerara superioară). b) infracŃiunile incoerente, în car
e costurile sunt mult mai mari decât beneficiile realizate c) infracŃiuni aleatorii
(10%) - ele au motivatia dincolo de balanŃa utilităŃii şi costurilor. Pot fi de două felur
i : comportamente întâmplătoare sau decizii bruşte, fundamentale, de mare risc ale indiv
idului ( ca în crima pasională). Costul general (G) al unei infracŃiuni include următoar
ele componente: - costuri financiare - F - costuri temporale - T - costuri energ
etic - E - costul psihologic - P G=a1F+a2T+a3E+a4P (unde “a” este un coeficientul de
ponderare)
Periculozitatea delincvenŃilor Rafaele Garofalo (1851-1934), profesor de drept pen
al la Universitatea din Neapole, este primul care consideră cauza initială a crimei
ca fiind o predispozitie organica a individului. El o numeşte temibilitate, înŃelegând p
rin aceasta probabilitatea unui individ de a comite un delict sau capacitatea sa
de a comite un act delict de altă gravitate. Elemente constitutive ale periculozi
tăŃii
30
a) capacitatea criminala (perversitatea constanta si activa a persoanei si capac
itatea de rau pe cere o putem astepta din partea sa). b) adaptarea la mediu. Com
binand capacitatea criminala cu adaptarea la mediu vom avea patru situaŃii : 1) ca
pacitate criminală mare, adaptare la mediu mare (ex. escrocul, pedofilul, criminal
ul in serie). 2) capacitate criminală mică, adaptare la mediu mare (ex. criminalul p
asionalal) 3) capacitate criminală mare, adaptare la mediu mică (ex. tâlharul, recidiv
istul) 4) capacitate criminală mică, adaptare la mediu mică (ex. micii găinari, cerşetorii
)
Evaluarea stării de periculozitate : a) indicii legali : se referă la natura si nrumăr
ul infractiunilor. b) indicii bio-psiho-sociali: sunt relevati prin anchete în med
iul de formare, teste proiective, electroencefalograma, etc. Motode de evaluare:
a) clinice – interviul, anamneza, teste, chestionare b) statistice – scalele de pre
dictie DificultăŃi pentru expert în a formula concluzia de periculozitate : a) bazele
psihosociale pe care se bazeaza diagnosticul sunt încă incerte si el va ezita sa tra
ga o concluzie pe baza unei impresii subiective; b) ezitari asupra prognosticulu
i de recidivă: declararea starii de periculozitate are ceva pesimist, static, care
exclude evolutia în bine a individului. Critici ale teoriei privind periculozitat
ea : 1) “periculozitatea” este un concept normativ si relativ ce depinde de legislat
ia fiecarei Ńări si de momentul istoric traversat; 2) se poate confunda periculozita
tea unui comportament dat cu periculozitatea individului 3) atunci când definirea
periculozitatii este incredinŃată psihiatrilor se crează o asociere intre maladia mint
ala si periculozitate, desi bolnavii mintali nu comit mai multe delicte ca alte
persoane.
31
10 – PROBLEMATICA PSIHOSOCIALĂ A VIOLENłEI
În anul 2000 pe întreaga planetă s-au înregistrat: 520.000 morŃi violente, 815.000 sinicid
eri , 310.000 persoane decedate în războaie. Din totalul de 1.700.000 de astfel de d
ecese, 1.500.000 s-au înregistrat în Ńările sărace, iar restul în Ńările bogate. Omorurile
ciderile pe grupe de vârstă: Omucideri: 19% bărbaŃi, 15 – 29 ani. 18% bărbaŃi, 30 – 44 ani.
bărbaŃi, 45 – 59 ani. Omorurile cele mai multe în s-au înregistrat în Africa şi America.
Sinucideri: 45% - peste 60 de ani Cele mai frecvente sinucideri sunt în 28% - între
45 – 59 ani Pacificul Oriental, Mediterana Orientală 21% - între 30 – 44 ani, Europa şi As
ia. (Sursă – OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii)
Discursul contemporan despre violenŃă este catastrofic: se vorbeşte despre contagiunea
răului, pericolul concentrărilor umane, imposibilitatea de a scăpa, infiltrarea viole
nŃei în toate sferele sociale. Cauzele psihologice şi psihosociale ale comportamentelo
r violente: eşecul dialogului, anturajul care admite forŃa, conferirea de legitimita
te, gelozia (eşecul alegerii partenerului deseori se transformă în eşecul vieŃii). Efectel
e violenŃei individuale – primele succese seduc dar stigmatizează pe cel care o foloseşt
e, determină ură şi repulsie, dezumanizează, violenŃa cheamă violenŃă ceea ce duce la o exp
de brutalitate.
32
CLASIFICĂRI ALE VIOLENłEI I. VIOLENłA PRIVATĂ Criminală
Noncriminală
Mortală Omor Asasinat
Corporală Sexuală Suicid Accidente ExecuŃie Lovituri Răniri Violul capitală voluntare
II. VIOLENłA COLECTIVĂ
ViolenŃa cetăŃenilor contra puterii
ViolenŃa puterii contra cetăŃenilor
Terorism
Greve
RevoluŃii
Terorism de stat
ViolenŃă în domeniul industriei
III. VIOLENłA PAROXISTICĂ
Războiul (Sursă: Jean Claude Chesnais „Istoria violenŃei”, Paris, 1981 Efectele violenŃei t
levizate: 1. Copii vor considera comportamentul agresiv ca un lucru obişnuit şi un m
ijloc potrivit pentru rezolvarea conflictelor. 2. Procentul celor care consideră v
iolenŃa ca o soluŃie potrivită, creşte cu vârsta. 3. Numărul celor care intervin între două
oane agresive scade. 4. Creşte justificarea folosirii forŃei de către autorităŃi. 5. Credi
nŃele morale devin mai slabe pentru că mediul social nu prezintă reacŃii prosociale.
33
Aspecte psihosociale în conflictele interpersonale Este formă de socializare pentru
că: a) instituie identitatea partenerilor; b) conştientizează partenerul neprevilegiat
.
•
• •
• •
• •
• •
Dreptul de a ne răzvrăti împotriva tiraniei, arbitrarului, toanelor, lipsei de tact, e
tc., face viaŃa suportabilă alături de persoane insuportabile. Sentimentul de opresiun
e creşte dacă este suferit în tăcere, pe când protestul deschis oferă satisfacŃie interioar
iberare, bună dispoziŃie. “Supape de siguranŃă”: bancurile politice, vrăjitoria, duelul (pe
emuri), serialele TV (pentru că oferă şansa de a plânge). Aceste supape de siguranŃă sunt n
cesare în structurile sociale rigide pentru indivizii nevrotici şi în situaŃia când se acu
mulează frustrări în familie, reale sau ireale. AbsenŃa conflictului într-o relaŃie nu poat
servi ca indicator pentru stabilitatea acesteia. În relaŃiile în care participanŃii sun
t profund implicaŃi (cu întreaga lor pesonalitate), vor apărea atât sentimente de dragos
te cât şi de ură, atât de atracŃie cât şi de ostilitate. Cu cât relaŃia este mai apropiată,
i crescută este investiŃia afectivă şi cu atât mai mare tendinŃa de a suprima şi de a expri
sentimentele ostile. În relaŃiile secundare (ex..: de afaceri), ostilitatea poate fi
exprimată liber, dar în relaŃiile primare există pericolul destrămării relaŃiei pentru că
mentele ostile se acumulează şi se intensifică. Conflictele care interesează baza unei r
elaŃii sunt mai intense decât cele care privesc problemele periferice. Cooperarea pr
oduce dependenŃă, fapt ce oferă fiecărei părŃi un mijloc de coerciŃie şi opoziŃie împotriva
te.
34
11 – UCIGAŞII ÎN SERIE
DistincŃie necesară: Ucigaşi în masă – omoară mai multe persoane intr-un singur act sau pri
cte repetate la intervale scurte (prototip : atacul cu bomba) Ucigaşi în serie – săvârsesc
de la trei omoruri consecutive în sus.
Criterii tipologice : - aparenŃă fizică – fara particularităŃi distincte. - integrarea soci
-profesionala – bine integrati in profesie si familie, angajati in activitati de b
inevolat (ingrijitori la spitale, ingrijitori pentru persoane in vârsta, membri ai
echipelor electorale), rareori sunt şomeri, marginali sau solitari, in general se
camufleaza bine in reteaua sociala. - sexul – majoritatea sunt barbati singuri, r
areori actioneaza in grup. - situatia familiala si copilaria – copilarie dificila,
deseori maltratati de parinti in exces, au avut parinŃi alcoolici sau membri ai u
nor grupari satanice. - antecedente psihiatrice – in copilarie au alarmat adultiip
rintr-o agresivitate nemasurata, daca au beneficiat de ingrijire (medicala, psih
alogica) la primul act au intrerupt ingrijirea. - starea psihica – responsabil si
lucid in timpul actelor, nu are remuscari, este rece si nu este empatic (crimina
l rus – 52 victime printre care 10 copii declara ca nu regreta nimic, criminal fra
ncez – 63 victime declara ca a savarsit crimele in spirit sportiv), absenta culpab
ilitatii si a rezonantei afective nu a permis reorganizarea personalitatii. - re
ificarea victimei – tratarea victimei ca un lucru, nu considera oameni ca persoane
ci ca obiecte ce pot fi supuse actelor lor permisive. Tipuri de criminali in se
rie :
35
1) organizat – buna integrare sociala sau cu o situatie ce impune compasiune, insp
ira incredere in faza de apropriere de victima, intelege consecintele actelor sa
le, lucid, cu sange rece, capabil sa-si domine victima. 2) neorganizat – incapabil
sa-si stapaneasca pulsiunile, inteligenta mediocră, actiuni incoerente. 3) border
line – actioneaza dezordonat, perversiune morală si sexuală. Tipuri de motivaŃii mai fre
cvente la ucigaşii în serie: 1) căutarea senzatiilor extreme – determinate de fantasme c
u caracter pervers, aspira la mai mult decat e posibil sau permis ; cauta senzat
ii intense care considere ca-i sunt rezervate numai lui, cauta un complex da sen
zatii nu numai juisare sexuala. 2) negarea aplicabilitati legilor în cazul lor – ind
ividul este constient ca transgreseaza legilor dar considera că acestea au doar o
aplicare teoretica, narcisismul patologic îi sustine sentimentul de absoluta supre
matie iar suferintele victimei il amuză. 3) cauta senzatii extreme de dominare, ma
nipulare si control, aspiră să aibă o putere din ce in ce mai mare, sa aibă drept de via
ta sau de moarte asupra victimei. 4) revitalizarea – prin vampirism sau antropofag
ie pentru a-si ameliora sanatatea sau a se regenera. 5) căutarea celebrităŃii mediatic
e 6) orgoliu patologic: se admiră pentru propriile calitati supraevaluate, se cons
ideră un « artist al crimei » ; comunică presei sau autoriăŃtilor mesaje magalomanice.
Fazele modului de operare : 1) pregatiri organizate sistematic – are un adevărat ars
enal operational (arme, peruci, documente, etc.) 2) pânda – intr-un loc frecventat,
alegerea victimei dupa criterii personale. 3) abordarea – este o adevarata opera d
e seductie ce inspira simpatie si incredere ( face o invitatie politicoasă, un cad
ou, cere ajutor pentru a cauta o strada, un animal, poate fi imbracat în uniforma
unui politist, poate simula un handicap). 4) tortura – trateaza victima ca pe un o
biect, inventeaza mijloace de tortura complexe, personalizate, se simt frustrati
daca victima moare prea repede, lasa victimele intr-o stare ce inspira oroare.
36
5) uciderea – e rituala si deseori filmată 6) prelevarea trofeelor si a părtilor de co
rp pentru a retrăi senzatiile perverse sau pentru a face colectie 7) organizarea s
cenei crimei – de obicei ca o încăpere funerară sau pentru a asigura anonimatul sau cons
acrarea mediatica (iau toate actele victimei, spală urmele, introduc diverse obiec
te in orificiile organismului). 8) comportamentul în timpul anchetei – se intereseaz
a de mersul anchetei pentru a cauta senzati perverse, participa la reconstituiri
pe care le consideră adevărate ritualuri.
Notă : 1) modul de operare rămâne neschimbat in timp. 2) unii se consideră misionari cu
puteri mistice sau intrumente supuse unor forte superioare, desemnate pentru a l
upta contra unui « flagel social » . 3) în societatea spectacolului, mass-media a deve
nit un mijloc incitativ al treceri la act prin activarea sentimentelor de omnipo
tenŃă; civilizatia imaginii privilegiază efemerul, cultul eficacităŃii si modifica procesu
l de constructie al identitatii personale.
37
12 – ASPECTE PSIHOLOGICE PRIVIND GRUPURILE INFRACłIONALE
Banda este o grupare de indivizi care au ca scop comiterea de infractiuni. Are u
n sef recunoscut (cel mai inteligent, experimentat si abil). La inceput banda ar
e mici dimensiuni dar cu timpul structura sa creste. ImportanŃa şefului se modifica
pe masura ce succesele se acumulează. El nu mai ia parte la actiune in mod direct
dar controleaza din umbra toata operatiunea. Grupurile infracŃionale au o ierarhiz
are interioara si o specializare a rolurilor. Modul de intrare in banda este foa
rte dificil. Se rupe contactul intre sefi si indivizi, sporesc masurile de secur
itate si sanctiunile pentru membrii grupului care actioneaza pe cont propriu sau
nu respecta procedurile. Killer-ii au aparut initial pentru a pedepsi membrii i
nfideli ( la început au fost gărzi de corp ale şefilor). Bandele se structurează de obic
ei pe trei niveluri: - sefi - membrii activi - auxiliari (tăinuitori, complici) Du
pă o anumită perioadă, din cauza succeselor, apar tensiuni in interiorul grupului ce p
ot fi determinate de trei tipuri de motive: - insatisfactia in legatura cu modul
in care sunt conduse operatiunile - diferentierea in gradul de distribuire a sa
rcinilor periculoase - modul cum se împarte prada In momentul in care apar tensiun
i, încep să se remarce indivizii cei mai cruzi, lucru care amplifică si mai mult proce
sul de distrugere a grupului din din interior. Odata instalata violenta in inter
iorul grupului, aceasta tensiune se transmite in lanŃ si la grupurile vecine cu ca
re colaborează. Aceste tensiuni sunt nefaste pentru viitorul grupului infracŃional.
38
13 - VIOLENłA ÎN SPORT
- Kant: sportul este o datoriea omului faŃă de sine, care îi fortifică şi perfecŃionează ca
e corporale; - Coubertin: sportul este o şcoală a moralităŃii care cultivă curajul de a lu
pta, efortul, solidaritatea şi dezinteresul;
Astăzi
- sportul de masă este dominat de (ego-bilding narcisic): - căutarea plăcerii - căutarea
experienŃei de sine - căutarea evaziunii - căutarea emoŃiei corporale - sportul a deven
it: - un instrument de apropiere între oameni şi între grupurile sociale; - prin regul
i şi tradiŃii, canalizează agresivitatea spre efort, scopuri de atins şi concurenŃă sănătoa
ultura suporterilor e un cadru de referinŃă care le influenŃează comportamentul; unele p
opoare dezvoltă o “cultură pozitivă” transformând suporterii în ambasadori ai toleranŃei şi
ului sportiv (ScoŃia); - exaltă reuşita socială şi meritocraŃia - amplifică mecanismele cla
e ale spectacolului: incertitudinea şi identificarea
- Tipuri de sport: - 1 – disciplinar şi moralist (arte marŃiale)
- 2 – divertisment(dansuri moderne, volei pe plajă) - 3 – sănătate (aerobic, gimnastică med
cală) - 4 – sfidare (automobilism) - SemnificaŃia fotbalului 1 – un limbaj înŃeles de toŃi
eranto” sportive şi cultural); 2 – exprimă echilibrul dintre sublimarea violenŃei prin com
petiŃie şi socializarea ludică;
39
3 – dramatizează identităŃile locale, naŃionale şi individuale; 4 – exprimă problemele soci
le momentului (afirmarea europeană, competiŃia cu alt stat) 5 – devine un câmp infracŃiona
l când scapă din cercul dreptului şi al legilor (mai ales în Ńările autoritare sau foarte i
rarhizate, unde predomină opresiunea politică şi economică, unde există revendicări sociale
sau ale grupurilor etnice, în zonele cu slabă mobilitate socială) 6 - devine un câmp de
securitate când se dispun elemente pentru a salva pacea sportivă, pacea socială şi ordin
ea publică.
Aspecte negative în sport
→ rivalitatea cluburilor şi naŃiunilor → nu mai domneşte justiŃia → spectacolul vedetelor (
te fi o formă de alienare) → fascinaŃia - performanŃei excepŃionale - dramatizării - voinŃe
e putere → a crescut distanŃa între cluburi şi public: spectatorul e văzut doar într-o pe
ectivă comercială, ca un obiect de consum sau ca un consumator pasiv al spectacolulu
i şi al produselor sale anexe; acest lucru a determinat o deresponsabilizare a spe
ctatorilor de instituŃia sportivă care e percepută ca o entitate abstractă → glorifică “pro
ele fără defect”: eroii stadioanelor aparŃin culturii calităŃii tehnice totale (Roky IV); p
ate transforma atleŃii în “maşini aflate sub perfuzie”
PopulaŃia marilor stadioane
- o societate anonimă, cu durată limitată - au o cultură sportivă variabilă - structură: -1
rticipanŃii la spectacol (jucători, tehnicieni, manageri) - 2 – spectatorii - 3 – cei ca
re îndrumă (plasatorii) - 4 – cei care supraveghează - 5 – cei care înregistrează/comenteaz
nimentul (jurnalişti)
40
- “suporterismul” este o mişcare activă de implicare a individului şi puternic încărcată af
;
Tipuri de suporteri
- după obiect: 1 – ai echipei naŃionale: mai vârstă, mai feminizat, selecŃionat economic, a
tocontrol sporit, nu au spirit colectiv (sunt doar spectatori); 2 – ai cluburilor:
se deplasează în masă în teritoriu - după comportament: a – paşnici b – cu risc de violenŃ
lă c – huligani specializaŃi în violenŃă (nucleul dur) - după gradul de implicare: 1 – supo
l activ (pasionat) 2 – spectatorii pasivi: - atitudinile lor nu sunt determinate d
e spectacol - venirea lor nu e motivată de pasiuni partizane ci de interese profes
ionale, simbolice, oportunităŃi de întâlnire - vin cu familia, cu prietenii, cu vecinii.
Cauzele violenŃei suporterilor
a) b) c) d) e) – concurenŃa grupurilor stimulată de lideri – activarea răzbunării (prin atr
buire) – memoria disputelor şi a rezultatelor acestora – forŃele de ordine (din stadion şi
din afara lui - mercantilismul unor conducători sportivi (Malatesta, Jaccoud, 200
2)
Tipuri de violenŃă în sport A – după combatanŃi:- între suporteri
- între suporteri şi jucători - între suporteri şi forŃele de ordine (nu sunt incluse acŃiu
e beŃivilor) B – după caracteristicile violenŃelor 1 – violenŃe spontane (punctuale): poten
l, majoritatea spectatorilor pot bascula în acest tip de violenŃă, funcŃie de circumstanŃe
şi de conjugarea unor factori de risc asociaŃi cu reacŃii emotive;
41
2 – violenŃe permanente, organizate (huliganismul): - organizate de nucleul dur al s
uporterilor unui club care încearcă sistematic să înfrunte nucleul dur al clubului rival
; - sunt o „competiŃie” paralelă cu întrecerea sportivă; - ei se consideră o elită a suport
r şi fac din apartenenŃa lor la un grup de huligani un mod de viaŃă care aduce o plus-va
loare identităŃii lor sociale; - caracterul planificat al violenŃelor e dovedit de inc
identele derulate înainte de meci şi de coordonarea acŃiunilor prin noile tehnologii d
e comunicare (GSM, internet); 3 – catastrofele (prăbuşirea tribunelor, morŃi): sunt dete
rminate de infrastructura defectuoasă, organizare slabă (puŃine case de bilete), lipsa
serviciilor de securitate, bilete pe piaŃa neagră;
SituaŃia actuală privind huliganismul:
este fundat pe tradiŃia susŃinerii (sprijinului) este deriva extremă a suporterismului
reactivează mitul “clasei periculoase” se constată o deplasare a violenŃei din interiorul
stadioanelor spre exterior, în cartiere şi oraşe; - rolul de suporteri tinde să fie aca
parat de tinerii din cartierele sensibile, fapt care determină o conexiune între hul
iganism şi violenŃele urbane. Huliganii: - extrag o valoare simbolică din actele viole
nte şi din participarea lor la nucleul dur; - preferă o identitate negativă conferită de
apartenenŃa lor la un grup care dezvoltă incidente mediatizate; - caută vizibilitatea
şi reputaŃia când evenimentul se derulează „pe teritoriul lor”; - deplasează vizibilitatea
re tribune; - componenŃă: - liderii şi cei prezenŃi la toate meciurile (nucleul superact
iv);
42
Formele violenŃei pe stadioane
I - a face să pari violent: - 1 – jocul de-a opoziŃia - 2 – provocări şi intimidări II – tr
a la act: - 1 - participare la afirmarea identitară - 2 - violenŃa pentru violenŃă III – v
iolenŃa ca resursă în dinamica grupului - 1 - violenŃa organizată - 2 - contestarea - 3 -
liderii violenŃi Analiza psihosocială a violenŃelor - forme: - a – cauzală: accent pe etio
logia violenŃei - b – comprehensivă: - violenŃa e un proces, o construcŃie - teme: organiz
are ritualuri, raporturi, voinŃa de a fi diferit, etichetare, atribuirea responsab
ilităŃii, modul cum viaŃa socială generează devianŃa. - geneză: - vechimea suporterilor, ex
ienŃe partizane trecute, context actual; - grupurile de suporteri: anticipează acŃiuni
le forŃelor de ordine - forŃele de ordine: tip, număr, repartizare în spaŃiu
SoluŃii la huliganism
1 – condiŃia umană trebuie să fie sub semnul auto-controlului; 2 – socializarea implică în
necesar represiunea; 3 – transgresarea normelor este un construct social format în
timp (ex. poliŃia nu intervine sau nu reŃine pe nimeni iar magistraŃii nu aplică legea)
4 – neaplicarea normelor este un vector al violenŃei 3 – “blândeŃea” conducătorilor de club
ază: - o zonă de “pământ al nimănui” - o complicitate la fenomenele violente (sub pretextul
erării controlate a emoŃiilor “) - consecinŃă: efectul probabil este că această mişcare de
zare” să incite o parte a populaŃiei să găsească violenŃa agreabilă ! AcŃiuni preventive în
incipii: - 1 - acŃiuni direcŃionate spre suporteri - 2 - acŃiuni direcŃionate spre ambia
nŃa cluburilor - 3 - implicarea colectivităŃilor locale
43
- 4 - structuri permanente de gestionare a fenomenului “Consiliul naŃional contra vi
olenŃei în sport” – Anglia, Spania “Comisia naŃională mixtă de securitate pe stadioane” – F
tul naŃional pentru sport şi securitate” – Germania - 5 - acŃiuni pe termen lung - 6 – secu
itatea spectatorilor are prioritate - 7 – echilibru între exigenŃele de securitate (cu
m să se răspundă factorilor reali de risc) şi necesitatea menŃinerii caracterului festiv şi
convivial al manifestării (raporturi pozitive între oameni în societate) - 8 – a lăsa la n
ivel local autonomia necesară pentru măsuri adecvate. Măsuri de prevenire: ale poliŃiei,
infrastructură, controlul spectatorilor prin camere de supraveghere, organizarea
caselor de bilete, legislaŃie, măsuri educative şi sociale. ModalităŃi de prevenire: - înso
ea suporterilor - o politică a ospitalităŃii: structuri de primire specializate, trans
port, cazare, competiŃia nu trebuie să genereze un sentiment de excluziune ( în cartie
rele defavorizate sau la tinerii cu probleme) - acŃiuni poliŃieneşti - acŃiuni înainte de
meci (ore, zile): ambianŃă plăcută, asupra populaŃiei locale - ameliorarea relaŃiilor club
uporteri - a întări rolul clubului în mediul social - promovarea dialogului cu cluburi
le rivale - antrenarea vedetelor (au rol major) RelaŃiile clubului cu suporterii şi
cu mediul social 1 – “Carta suporterilor” - partenariat privind drepturile şi obligaŃiile
fiecărei părŃi - etape: contact → dialog, schimb de idei → evaluarea nevoilor şi aşteptăril
rmalizarea contactelor → conceperea cartei care va defini clar drepturile şi obligaŃii
le; 2 – Responsabilul cu relaŃiile cu suporterii şi asociaŃiile de fani - clubul trebuie
să valorizeze asociaŃiile oficiale de suporteri, să stimuleze crearea lor şi să le ofere
un loc în sfera gestionării clubului; - acŃiuni: - mese rotunde trimestriale - rol con
sultativ pentru suporteri
44
- numirea unui responsabil cu securitatea din partea suporterilor - oferă informaŃii
despre bilete, programe… - promovează sportul în comunităŃile defavorizate 3 – Rolul clubu
ui în mediul social - valorizarea eticii în sport, susŃine politicile sociale, favoriz
ează educaŃia şi integrarea tinerilor, promovează respectul altor culturi şi luptă contra r
sismului; - Leeds United: parteneriat cu Ministerul învăŃământului, atragerea la şcoală a c
ilor cu dificultăŃi (aceşti elevi sunt aduşi la şcoală cu autobuzul clubului iar rezultatel
lor la învăŃătură s-au ameliorat); Lille Metropole: turnee şcolare de fotbal cu participar
a jucătorilor profesionişti; Cehia: dezvoltarea unei noi generaŃii de suporteri prin c
rearea de cluburi de suporteri-juniori (8-12 ani), loisir la club; FranŃa: în 28 de
departamente există „ofiŃerul de prevenire a violenŃei în sport”.
45
14 – NOłIUNI DE PSIHOLOGIE PENITENCIARĂ
Introducere 1. sfirsitul iluziei ca o societate poate sa aiba conditii bune, sa
nu aiba delicventa si ca urmare sa nu existe inchisori. 2. noul model social tre
buie sa i-a in calcul si criminalitatea care decurge din acest lucru. 3. crimina
litatea este o problema globala iar solutiile sunt partiale. 4. planeta traverse
aza o perioada contradictorie : marea toleranta fata de comportamentul uman, nei
ncrederea si critica fata de institutiile de control social. 5. inchisorile actu
ale si-au pierdut specificitatea 6. securitatea inchisorii e asigurata de un anu
mit tip de relatii interpersonale intre personal si detinuti Coordonatele instit
utiei penitentiare : - spatiu inchis - spatiu dihotomic si ierarhic - spatiu pen
al - detinutii sunt adusi impotriva vointei lor, disciplina este importanta, - s
patiu al experientelor limita (« omul este condamnat la libertate ») - spatiu al aut
oritatii – interactiuni sunt asimetrice. - un camp de forte – tehnici de dominare di
n partea gardienilor si tehnici de rezistenta din partea detinutilor, descarcari
bruste de tensiuni, - prima sarcina a unui director de penitenciar - siguranta
personalului si a fiecarui detinut de ceilalti detinuti. Ce e mai rău în penitenciar
? 1. contagiunea morala, 2. saracia rolurilor sociale, 3. functia hoteliera a p
enitenciarului – te priveaza de responsabilitati, 4. creste capacitatea de a risca
, 5. conditia infraumana se invata, a fi « nimeni » nu mai deranjeaza, 6. nu exista
singuratate morala, 7. inactivitate prelungita
46
Prima pedeapsa 1. distinctia necesara - pedepsele scurte nu sunt o adevarata exc
ludere - pedepsele lungi sunt asemanatoare cu condamnarea la moarte pentru ca ie
s din constiinta lumii iar sederea in penitenciar se transforma intr-un anumit s
til de viata. Valoarea timpului trait e diferita la un matur, tanar sau copil. 2
. impune adaptarea la valori si norme informale, o problema de evolutie sau invo
lutie a personalitatii 3. şocul depunerii : - anularea intimitatii (nu exista refu
giu) - somatizari multiple - supraaglomerarea -deposedarea de bunuri personale -
afecteaza capacitatea de supravietuire
EvoluŃia psihologiei penitenciare
Capacitatea de progres a unei insitutii este determinata de numărul specialiştilor p
e care ii are. Expertul are o viziune de ansamblu, comparativă, istorică. Specialist
ul este centrat mai ales pe o anumita problematica. Evolutia institutionala nu e
ste posibila fără experti si specialisti.
1909 – este angajat primul psiholog in penitenciarul din Chicago in “Clinica pentru
tinerii delicventi din Chicago” (psihiatru pentru a testa inteligenta) 1913 – In New
York la “Reformatorul pentru femei” este angajat un psiholog pentru a identifica de
tinutele care puteau sa profite de programul de scolarizare si se puteau intoarc
e in societate fara riscuri. Intre cele doua razboaie mondiale, sarcina psiholog
ului in inchisorile americane era de a depista deficientele de inteligenta si de
a da un prognostic pentru eliberare. 1945 – existau in SUA 80 - 100 de psihologi
proveniti din armata, raportul fata de detinuti fiind de 1 psiholog la 2000 de d
eŃinuŃi.
47
Gluck: ‘mediul penitenciar nu este atractiv pentru psihologi din cauza conditiilor
rigide si inflexibile din aceste institutii care devin obstacole pentru dezvolt
area personala si profesionala’. 1938 – in Canada o comisie parlamentara face o anch
eta in penitenciare si considera ca obiectivul nr. 1 este reinsertia sociala si
abia apoi custodia. Comisia parlamentara recomanda angajarea de psihologi. Primu
l psiholog angajat in Canada a fost in 1955. In 1960 aveau 7 psihologi iar in 19
70 – 50 de psihologi. In 1973 se hotaraste ca raportul psiholgi – detinuti sa fie de
1 la 150 si de 1 la 40 in penitenciarele spital. Tot in 1973 se analizeaza difi
cultatile de adaptare a psihologilor la conditiile de penitenciar: - atmosfera d
e tip militar - psihologii aveau ca superiori persoane fara pregatire profesiona
la deosebita - lipsa de autonomie pentru specialist - dificultati de comunicare
cu persoanele de nivel inferior - dificultati de a ajunge in posturi superioare
psihologilor
1934 – in SUA se considera ca psihologii desfasurau cinci activitati principale: 1
. 2. 3. 4. 5. administrarea testelor evaluarea si clasificarea detinutilor aplic
area masurilor coercitive cercetare evaluare in vederea eliberarii conditionate
1952 – Corsini si Miller identifica 14 activitati ale psihologilor din mediul carc
eral: 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. masurarea inteligentei evaluarea personalitatii re
dactarea rapoartelor reuniuni cu personalul consiliere individuala evaluare apti
tudinala cercetare sarcini administrative
48
9. terapie de grup 10.evaluare pedagogica 11.activitati cu personalul 12.formare
a personalului 13.formarea detinutilor 14.prezentarea unor expuneri in exterioru
l penitenciarelor
1956 – Bodemar: “În inchisoare exista o relatie tripartida care opune detinutii, admin
istratia si psihologii. Psihologul are rolul de intermediere intre detinuti si a
dministratie, ajutandu-i pe detinuti sa se adapteze matur si eficace la stresul
din inchisoare”. 1971 – Rahn propune inlocuirea modelului medical cu modelul psiholo
giei industriale, considerandu-i pe detinuti persoane normale. 1970 – Norton, anal
izand activitatea psihologilor o clasifică astfel: 48% din timp le ia administrare
a testelor, evaluarea si redactarea rapoartelor; 30% din timp activitate corecti
va (consiliere;terapie); 13% din timp le ia formarea personalului, conferinte; 8
% anchete si cercetari. 1980 – Asociatia Americana a Psihologilor Corectionali (AA
PC) adopta standardele pentru serviciile de psihologie din inchisorile pentru ad
ulti unde sunt definite cele 5 functii specifice rolului de psiholog: formare, c
onsiliere, evaluare, tratament, cercetare (inclusiv elaborare de teorii)
49
Anexa 1
MOTIVAłIA INFRACłIONALĂ LA PERSOANELE ADULTE CARE EXECUTĂ PEDEPSE PRIVATIVE DE LIBERTATE
Dr. Gheorghe Florian Cunoaşterea modului cum diversele categorii de deŃinuŃi adulŃi îşi mot
vează infracŃiunile, este deosebit de importantă pentru înŃelegerea factorilor premergători
a mecanismelor de justificare utilizate de aceştia Avem în vedere acele infracŃiuni c
are au cea mai mare pondere în totalul celor existente în prezent în penitenciare: omo
r, lovituri cauzatoare de moarte,vătămare corporală gravă, viol, furt, tâlhărie, ultraj, în
ne, luare de mită, trafic de influenŃă, trafic de stupefiante, proxenetism, abandon de
familie, violare de domiciliu, infracŃiuni privind circulaŃia pe drumurile publice.
Realizând această investigaŃie mai mulŃi ani la rând, vom putea releva tipologia motivaŃii
or la delincvenŃii români, corespondenŃa acestora cu situaŃia lor socială, mutaŃiile apărut
timp, atitudinea lor faŃă de pedepsele primite, modul cum concep reintegrarea lor so
cială după liberarea din penitenciar . De asemenea, pe această bază, se vor putea stabil
i modalităŃi eficace de intervenŃie pentru prevenirea viitoare a acestor conduite anti
sociale. Acest studiu este realizat pentru prima dată în Ńara noastră şi are deocamdată doa
o valoare exploratorie: el a urmărit să determine dimensiunile problematicii studia
te, adecvarea instrumentelor utilizate la obiectivele urmărite, deschiderea la dia
log a persoanelor deŃinute, diferenŃele calitative dintre diferitele surse de date,
caracteristicile fenomenului de atribuire a cauzalităŃii în cazul deŃinuŃilor români. Acest
studiu a fost realizat în anul 2005 în colaborare cu specialişti în probleme umane din 1
4 unităŃi de detenŃie subordonate AdministraŃiei NaŃionale a Penitenciarelor: Aiud, Brăila,
Bucureşti-Jilava, Bucureşti-Rahova, Focşani, Gherla, Iaşi, Mărgineni, Oradea, Poarta Albă,
atu Mare, Timişoara, Târgu Mureş, Tulcea . METODOLOGIE
50
În cele 14 unităŃi de detenŃie au fost aplicate chestionare special concepute la deŃinuŃi a
ulŃi care au comis infracŃiunile amintite. Au fost consemnate aspecte calitative pri
vind motivaŃia infracŃională reieşite din analiza rechizitoriului precum şi din relatările
ersonalului care lucrează nemijlocit cu deŃinuŃii cuprinşi în eşantion. Fiecare tip de ches
ionar a fost aplicat la deŃinuŃi recidivişti şi nerecidivişti, din mediul urban şi rural, a
d nivel cultural ridicat şi scăzut. Prin „deŃinuŃi cu nivel de cultură ridicat” s-a înŃeles
iŃiile acestui studiu, deŃinuŃii care au absolvit liceul, o şcoală postliceală sau o facult
te. Toate răspunsurile oferite de deŃinuŃi la chestionarele administrate au fost trecu
te pe o foaie de răspuns iar atunci când relatările lor au fost mai nuanŃate decât variant
ele propuse de noi, au fost notate în detaliu, astfel încât să putem înŃelege justificările
fracŃionale pentru fiecare subiect investigat. De aceea, rubricile privind motivaŃia
infracŃională reieşită din rechizitoriu şi cea apreciată de personalul care lucrează nemij
it cu cel în cauză - psiholog, educator, şef de secŃie, supraveghetor -, au avut o impor
tanŃă specială.
INVESTIGAłIA DE TEREN Au fost investigaŃi 947 de deŃinuŃi a căror repartizare pe infracŃiun
a fost următoarea: 119 – omor, 105 – furt, 98 – tâlhărie, 91 – viol, 87 – înşelăciune, 59
ală gravă, 56 – infracŃiuni la legea circulaŃiei, 54 – ultraj, 54 – trafic de stupefiante,
violare de domiciliu, 49 – lovituri cauzatoare de moarte, 44 – abandon de familie, 3
8 – proxenetism, 25 – trafic de influenŃă şi 18 – luare de mită. DiferenŃele de reprezentar
eŃinuŃilor de la o infracŃiune la alta sunt datorate faptului ca în unele unităŃi nu au fos
găsiŃi deŃinuŃi care să îndeplinească exigenŃele prevăzute sau nu au fost de acord să part
acest studiu (lotul iniŃial prevăzut a fost de 1.680 de subiecŃi). Chestionarele reali
zate pentru fiecare infracŃiune s-au bazat pe experienŃa celor care au lucrat nemijl
ocit cu aceasta categorie de persoane. S-a Ńinut cont de faptul că deseori deŃinuŃii pre
zintă incomplet situaŃia lor juridică, împrejurările şi motivaŃia faptelor comise, modul în
51
care ei îşi reprezintă victima şi contribuŃia ei la comiterea infracŃiunii, convingerile lo
infracŃionale. CONCLUZII GENERALE 1. Eforturile de prevenire şi control a criminali
tăŃii nu pot ignora motivele pro-infracŃionale specifice unui delincvent sau unei cate
gorii de delincvenŃi. Chiar dacă aspectele generale sunt, în mare, cunoscute de cei ca
re se ocupă de controlul şi reducerea acestui fenomen social, înŃelegerea proceselor men
tale ale delincventului şi contextul său de viaŃă, care duc la decizia de a comite o inf
racŃiune, sunt de o importanŃă practică aparte. Doar plecând de la aceste mecanisme genera
toare de criminalitate, se vor putea lua măsurile adecvate pentru a corecta condiŃii
le de viaŃă sau modalităŃile de neutralizare utilizate de delincvenŃi pentru a-şi justifica
modul de viaŃă. 2. InstituŃia penitenciară este un loc de perspectivă socială care permite
viziune profundă asupra unor procese şi dificultăŃi aflate la nivelul indivizilor, a fa
miliilor acestora sau a comunităŃilor din care fac parte. Ca urmare, plecând de la cun
oaşterea acestora, se vor putea înŃelege şi proiecta modalităŃi de intervenŃie adecvate car
final, vor limita dezvoltarea fenomenului infracŃional. 3. SituaŃia de deŃinut influe
nŃează răspunsurile date de cei cuprinşi în cadrul unei investigaŃii privind motivaŃia infr
nală. Ei analizează instrumentele utilizate şi oferă/aleg răspunsurile care, din punctul l
or de vedere, le asigură imaginea cea mai avantajoasă: de victime, de oameni urmăriŃi de
ghinion, de indivizi de care s-a profitat, de persoane care doar au ripostat la
o provocare, de oameni cu lipsuri materiale majore care sau sacrificat pentru f
amilia lor, etc. În lumea condamnaŃilor, noii veniŃi găsesc justificări infracŃionale gata
abricate, uşor de înŃeles şi interiorizat, care le diminuează culpabilitatea şi le reface e
hilibrul sufletesc. În cazul recidiviştilor, elaborarea justificărilor infracŃionale est
e un amplu proces de creare a structurilor de auto-legitimare a stilului lor de
viaŃă. 4. În dosarele de penitenciar ale deŃinuŃilor investigaŃi, am găsit un procent însem
e rechizitorii care nu conŃineau referiri clare la
52
motivaŃia infracŃională. Acest fapt devine preocupant la cel puŃin 3 nivele: a - pentru
instanŃă şi pentru publicul larg este important ca motivaŃia actelor comise de cel judec
at să fie prezentată integral pentru a arăta baza pe care s-a construit sentinŃa şi, indir
ect, să fie generată adeziunea publicului la aceasta; b - de asemenea, identificarea
adevăratei motivaŃii, oricât de laborios ar fi acest lucru, permite luarea unor măsuri
corecte şi eficace atât în cazul unui delincvent cât şi al unei categorii omogene de infra
cŃiuni; acest lucru va contribui semnificativ la o practică unitară a tuturor instanŃelo
r de judecată; c - documentele din dosarul penitenciar, sunt foarte importante pen
tru cei care se ocupă de executarea pedepsei şi de programele de recuperare socială a
deŃinuŃilor: totul începe cu studierea piesei principale a dosarului - rechizitoriul, în
care trebuie să se găsească o imagine de ansamblu a personalităŃii delincventului, a cont
extului în care s-a dezvoltat şi care a făcut posibilă infracŃiunea. 5. Cunoaşterea motivaŃ
infracŃionale permite înŃelegerea criminalităŃii din punctul de vedere al celor în cauză :
dul cum au perceput lumea în care trăiesc, importanŃa dată nevoilor personale şi ale famil
iilor lor, conştiinŃa faptului că există sau nu mijloace legale de a le atinge, modul cu
m au evaluat reacŃia comunităŃii faŃă de o infracŃiune sau alta, teama sau nu de etichetare
atribuirea vinei pentru crima comisă sau pentru devenirea lor infracŃională, sentimen
tul că pedeapsa primită e echivalentă cu fapta etc. Toate acestea favorizează o cunoaştere
de profunzime a lumii delincvenŃilor şi a contextelor de viaŃă în care s-au format. 6. St
udiul realizat de noi arată că trebuie abandonate unele enunŃuri (prejudecăŃi) despre part
icularităŃile delincvenŃilor care nu mai au susŃinere în realităŃile întâlnite pe teren: av
ere faptul că ei provin în procente mari din familii organizate şi nu din cele dezmemb
rate; că au avut o copilărie lipsită de griji şi nu dominată de lipsuri şi rele tratamente;
că situaŃia lor materială era destul de bună la data comiterii infracŃiunii; că nivelul lor
de şcolarizare este deseori ridicat. Un lucru demn de remarcat este faptul că mulŃi di
n deŃinuŃii chestionaŃi au copii, aceasta
53
situaŃie contrazicând ceea ce s-a considerat o lungă perioadă, şi anume, că familia şi copi
sunt un factor moderator al criminalităŃii. 7. Majoritatea deŃinuŃilor investigaŃi au vârst
cuprinsă între 26 şi 35 de ani, sunt absolvenŃi de liceu, sunt necăsătoriŃi, nerecidivişti
cu antecedente penale; provin din mediul urban, din familii organizate, sunt sănătoşi
fizic, nu sunt dependenŃi de alcool şi nici de droguri; în familie sau înŃeles bine cu mam
a şi afirmă că au fost rareori bătuŃi în copilărie ; deşi majoritatea sunt „muncitori calif
data arestării mulŃi din ei nu aveau o ocupaŃie. 8. łinând cont de instrumentele utilizate
, nu s-au găsit elemente particulare deosebite privind situaŃiile pre-criminale în car
e au fost angrenaŃi deŃinuŃii investigaŃi: acestea au fost împrejurări banale dar care au c
t în ochii făptuitorilor semnificaŃii aparte – lipsuri materiale, gelozia, răzbunarea, rec
uperarea unor sume de bani. Desigur, experienŃa anterioară are un rol important la r
ecidivişti, sub aspectul specializării infracŃionale şi al cunoaşterii vieŃii din penitenci
r. 9. In baza relaŃiilor directe cu deŃinuŃii şi a perioadei lungi în care le pot cunoaşte
roblemele personale şi familiale, personalul din penitenciare surprinde nuanŃe de fi
neŃe privind motivaŃia lor infracŃională, care deseori, diferă de afirmaŃiile deŃinuŃilor d
e cele consemnate în rechizitoriu. Ca urmare, concluziile funcŃionarilor din unităŃile d
e detenŃie invită la investigaŃii mai ample înainte de fixarea pedepsei, astfel încât, sanc
nea să fie adecvată personalităŃii delincventului şi contextului social care au generat sa
u menŃin starea infracŃională. 10. In privinŃa infracŃiunilor cu violenŃă – omor, lovitură
are de moarte, vătămare corporală gravă, tâlhărie – actul violent are loc, în general, doar
agresor şi victimă, fără implicarea unei a treia persoane (care precipită lucrurile şi împi
la agresiune). În general, în aceste infracŃiuni, victimele sunt percepute ca fiind m
ai slabe din punct de vedere fizic, dar ameninŃătoare şi enervante. Frecvent deŃinuŃii afi
rmă că nu s-au gândit la consecinŃele faptei nici în ce-i priveşte , nici la repercusiunile
acesteia asupra victimei.
54
11. Motivele infracŃionale mai frecvent invocate de deŃinuŃi sunt „lipsurile materiale”, „c
area unui trai uşor” şi „provocarea victimei”; în rechizitoriu se consemnează ca principale
tivaŃii „câştigul facil” şi „consumul de alcool”; personalul din penitenciare menŃionează „
gerate”, „tulburări de personalitate”, „devalorizarea muncii”, „apartenenŃa la un grup infr
l”. 12. InfracŃiunile care au făcut obiectul studiului nostru nu par a avea o legătură cu
condiŃiile generale din societate şi nici cu violenŃa văzută la televizor ci cu ambianŃa im
diată de viaŃă a delincventului – relaŃiile familiale, educaŃia primită, vecinătatea, compa
ocială (invidia), posibilitatea de a obŃine uşor şi repede bani şi bunuri, escaladarea uno
r conflicte banale, etc. Plaja motivaŃiilor infracŃionale utilizate de deŃinuŃi precum şi
cele regăsite în rechizitorii sau în relatările personalului din penitenciare, nu este f
oarte întinsă, aşa cum se poate vedea în tabelul următor (nu am trecut şi rubricile de „non
uns”, „alt răspuns” sau „nu recunoaşte fapta”):
Sursa MotivaŃie 1 2 3 4 5 6 7 8 Vina victimei (poliŃist, pieton) Sub influenŃa alcoolu
lui S-a apărat de victimă Surprins într-o altă infracŃiune Din gelozie A fost umilit de vi
ctimă Îndemnat de prieteni Probleme financiare sau de proprietate cu victima 9 Victi
ma a apărat altă persoană 10 Răzbunare (sub influenŃa alcoolului) 11 A dorit să aplice o „c
cŃie”
din DeŃinuŃi Rechizitoriu Personal penitenciare x x x x x x x x x x x
x x
x x
x x x x x
x
x
55
12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38
39 40 41
Pentru bani (câştigaŃi uşor) Lipsuri materiale Pentru a trăi mai uşor, Pentru distracŃie, a
tură EducaŃie precară, mediul de provenienŃă „Unii au prea mult, alŃii au prea puŃin” Pentr
păra droguri Pentru a fi respectat, a deveni cineva Pentru a recupera o datorie Tu
lburări psihice Din invidie Nesocotirea oamenilor şi a legilor (permis suspendat) Ap
artenenŃă la un grup infracŃional Din neglijenŃă Pentru a achita o datorie Solicitat de cu
mpărătorii de droguri Pentru a trăi în lux Pentru a ajuta un prieten Victima a cerut mită
LegislaŃie neclară Exploatarea poziŃiei sociale Probleme etice şi deontologice Pentru a
obŃine un post Aveam puterea de decizie A scăpa de urmărirea penală Contra-serviciu Neat
enŃia mea (la volan) Teribilism la volan Oboseala, am adormit la volan Starea drum
ului, condiŃiile atmosferice, altă persoană
56
x x x
x x x
x x x x
x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x
x x
42 Starea tehnică a vehiculului 43 Necunoaşterea regulilor de circulaŃie 44 Vina perso
anei care mi-a împrumutat maşina 45 NeînŃelegeri cu soŃia 46 Dezinteres pentru familie 47
Rea credinŃă, orgoliu 48 Voiam să-mi trăiesc viaŃa, îmi îngreunau existenŃa 49 Atmosfera di
50 NeînŃelegeri cu socrii 51 Înşelat de soŃie, nu recunoaşte copiii 52 Iubea altă femeie 53
tisfacerea nevoilor sexuale 54 Din plăcerea de a viola 55 O iubea 56 S-a ascuns de
urmăritori (în evadare) 57 Pentru că i se făcea o nedreptate 58 Nu suportă autoritatea (n
eîncredere în autorităŃi) 59 Nu poate justifica Total
x x x x x x x x x x x x x x x x
x x x x x x x x
x x x x x x
x 36
27
34
13. O mare parte din deŃinuŃi consideră pedepsele primite ca fiind aspre comparativ cu
faptele comise, lucru de care au devenit conştienŃi spun ei - în arestul poliŃiei sau în
penitenciar. Pe baza experienŃei noastre, avem convingerea că lucrurile nu stau aşa, c
i deŃinuŃii exprimă o părere larg răspândita în lumea închisorilor: de câte ori au fost inv
ucă argumente în acest sens, au fost puşi în dificultate. Conduita deŃinuŃilor în timpul ex
tării pedepsei, este relativ bună. 14. Având în vedere importanŃa identificării ştiinŃifice
purilor de motivaŃie pro-infracŃională în fiecare caz investigat şi judecat, se impune nec
esitatea prezenŃei în parchete şi la instanŃele de judecată, a unor
57
specialişti în acest domeniu - psihologi şi criminologi. Ei ar putea asigura o cunoaşter
e de profunzime a personalităŃii delincvenŃilor şi a gradului lor de periculozitate, ar
putea orienta modul de anchetare eficace în funcŃie de particularităŃile lor psihologice
, ar elabora prognoze privind evoluŃia viitoare a acestora în mediul de detenŃie sau d
upă liberare, ar putea oferi expertiză în problemele practice cu care se confruntă magis
traŃii.
DeŃinuŃii condamnaŃi pentru „omor” Date semnificative - vârsta: - 35,3% au între 36 si 45 d
ni; - 27% au între 26 si 35 de ani - 27% au peste 46 de ani - studii: - liceul - 3
5,3% - 5-8 clase - 25,2% - şcoală profesională - 25,2% - ocupaŃia la data arestării: - 24,
3% - muncitori necalificaŃi, - 16,5% - muncitori calificaŃi - 28,5% - fără ocupaŃie; - sta
rea civilă: - necăsătoriŃi – 25,2% - divorŃaŃi, cu copii – 17,6% - căsătoriŃi, cu copii – 1
naj, cu copii – 15% - starea de recidivă: - 53% - nerecidivişti - 51,3% - au anteceden
te penale - 30,3% sunt dependenŃi de alcool iar 2,5% de droguri;
- starea de sănătate: - sănătoşi - 48% - cu afecŃiuni medicale - 36% - cu boli psihice - 11
- 5% declară că au şi boli somatice şi mintale;
58
- familia de origine este organizată în 82,4% din cazuri; - 73% au comis fapta singu
ri iar 60,5% în mediul rural; - după împrejurări, fapta a fost comisă în spaŃiul public (34
), în casa victimei (29,4%) sau în casa agresorului (23,5%); - victimele erau bărbaŃi (6
3%), cunoscuŃi anterior (78%) şi cu care aveau relaŃii bune (52%) deşi nu erau rude (73%
); - repartizarea pe vârste a victimelor arată că 24,4% aveau vârsta între 41 şi 50 de ani,
13,4% între 26 şi 30 de ani iar 12,6% între 51 şi 60 de ani; - conflictul a fost neintenŃi
onat în 52% din cazuri iar 58% din deŃinuŃi afirmă că a fost declanşat de victimă , aceasta
ind percepută ca mai slabă fizic (47%) dar ameninŃătoare (37,8%) şi enervantă (20,2%); -vin
vat principal de infracŃiune este considerată victima (37%) iar deŃinutul însuşi doar în pr
cent de 34,5%; -pedeapsa primită e considerată mai grea decât fapta comisă de 61,3% din
condamnaŃi; - autorul a recunoscut infracŃiunea doar după identificare (43,7%) sau sa
predat poliŃiei ( 30,3%); -după comiterea faptei, 70% din deŃinuŃi au regretat iar faŃă de
amilia victimei resimt ruşine (39,5%), compasiune (23,5%) sau indiferenŃă (24,4%). Mot
ivaŃia condamnaŃilor pentru “omor” Sursă Tipuri de motivaŃie Provocat de victimă Conflict s
influenŃa alcoolului S-a apărat de victimă A fost surprins într-o altă infracŃiune (furt, v
ol) Din gelozie A fost umilit de victimă Îndemnat de prieteni Probleme financiare sa
u de proprietate cu victima DeŃinuŃi Rechizitoriu Personal din % % penitenciar % 34,
4 1,7 16 34,8 29,5 8,5 0,8 8,4 7,5 8,3 4,5 5 2,5 5 1,6 1,7
1 2 3 4 5 6 7 8
59
9 Victima a apărat altă persoană 10 Răzbunare sub influenŃa alcoolului 11 A dorit să aplice
o „corecŃie” 12 Alt răspuns 13 Nu recunoaşte fapta 14 Nu poate justifica fapta 15 Lipsă rec
izitoriu 16 Non-răspuns (nespecificat) 17 Total
3,4 7,4 1,7 8,3 100
4,7 3,3 3,3 2,5 38 100
1,7 4,2 0,8 0,8 49,7 100
Există diferenŃe semnificative între cele trei surse de date privind motivaŃia infracŃiona
lă: - toate categoriile de deŃinuŃii explică omorul în principal prin faptul că au fost pro
ocaŃi, la care mai adaugă şi alte explicaŃii privind faptul că au fost agresaŃi sau umiliŃi
victimă, au fost sub influenŃa alcoolului, din cauza geloziei sau la îndemnul prieten
ilor; - rechizitoriul pune accentul pe conflictul dintre cei doi, pe consumul de
alcool (în procent mult mai mic decât cel afirmat de deŃinuŃi), dar aduce şi elemente tre
cute sub tăcere de făptaşi: surprinderea în timpul comiterii altei infracŃiuni sau faptul
că victima luase apărarea altei persoane; - personalul din penitenciar insistă asupra
conflictului apărut între agresor şi victimă fără a considera că victima l-a provocat pe as
n. O menŃiune fac pentru procentele mari în care nu sunt menŃionate motivele infracŃiuni
lor comise: 38% în rechizitorii şi 50% la personalul din penitenciare.
DeŃinuŃii condamnaŃi pentru “lovituri cauzatoare de moarte”
60
Date semnificative - intervalul de vârstă cel mai bine reprezentat este 26-35 de ani
(38,8%) urmând deŃinuŃii de peste 46 de ani ( 34,7%) ; - după studii, condamnaŃii se grup
ează, în ordine, în cei care au 5-8 clase (30 %), şcoală profesională (28,6%) şi liceu (24,
; - după starea civilă, cei mai mulŃi sunt necăsătoriŃi (34,7%), urmând cei căsătoriŃi care
– 16,3% şi cei care trăiesc în concubinaj şi au copii - 14,3%; - după starea de recidivă,
3% sunt nerecidivişti iar 47% au antecedente penale; - provin din mediul rural (59
%), din familii organizate (79,6%), în copilărie au fost rareori bătuŃi (51%) sau niciod
ată (34,7%) şi afirmă că s-au înŃeles cel mai bine cu mama (57%); - 44,8% erau muncitori ne
alificaŃi iar 18,4% lucrau în agricultură; la data arestării, 14,3% nu aveau nici o ocup
aŃie ; dependenŃa de alcool este destul de frecventă (22,4%) iar 43% declară că au o afecŃi
ne medicală; fapta a fost comisă fără a fi ajutat de cineva (87,8%), ziua (57%) şi mai ale
s în zilele lucrătoare (71%) ; victimele erau persoane mature, mai ales bărbaŃi (73,5%),
cu vârsta cuprinsă între 36 şi 50 de ani (42,8%); deŃinutul cunoştea victima de mai mult t
mp (81,6%) dar erau rude doar în procent de 26,5%; deŃinuŃii investigaŃi consideră că victi
ele au declanşat conflictul (75,5%) deşi erau, din punct de vedere fizic, mai slabe;
nu a existat o intenŃie vădită de a comite agresiunea (63,3% declară acest lucru) deşi îna
nte de aceasta victima li s-a părut ameninŃătoare (30,6%) şi enervantă (30,6%); după comite
ea faptei, deŃinuŃii declară că au fost disperaŃi (28,6%), au considerat că au făcut o nedr
ate (26,5%) şi regretă deznodământul (79,6%); faŃă de familia victimei resimt ruşine (51%)
mpasiune (32,7%).
-
MotivaŃia condamnaŃilor pentru “lovituri cauzatoare de moarte” Sursă Tipuri de motive
61
DeŃinuŃi Rechizitoriu Personal % % din penitenciar
% 1 2 3 4 5 6 Provocat de victimă Conflict sub influenŃa alcoolului Pentru a se apăra
de victimă A fost umilit de victimă Din răzbunare Probleme financiare sau de proprieta
te cu victima 7 Surprins într-o altă infracŃiune 8 Nu poate justifica 9 Alt răspuns 10 N
on-răspuns (nespecificat) 11 Lipsă rechizitoriu 12 Total 45 24,5 10,2 4,1 2 2 2 2 8,
2 100 59,2 2 4 28,6 6,2 100 32,6 10,2 4,2 2 2 49 100
Analizând procentele din tabelul de mai sus, putem trage anumite concluzii: - auto
rii infracŃiunilor de lovituri cauzatoare de moarte, afirmă că au fost provocaŃi de vict
imă (47%), că erau sub influenŃa alcoolului (22,%) şi au fost forŃaŃi să se apere de aceast
10,2%); - deŃinuŃii foarte tineri (18-21 ani) şi cu nivel de instruire scăzut (1-4 clase
), consideră că ceea ce a condus la deznodământul fatal a fost, în principal, umilirea lor
de către victimă ; - în rechizitoriile consultate, explicaŃia trecerii la act este găsită,
jumătate din cazuri, în conflictul apărut între cei doi şi în mai mică măsură în consumul
(doar 10% din cazuri); - personalul din penitenciar consideră drept cauze princip
ale conflictul, efortul de a se apăra de agresiunea victimei şi recuperarea unor ban
i sau bunuri ; în jumătate din cazuri, personalul nu poate preciza motivaŃia infracŃiona
lă iar o treime din rechizitorii nu fac referire la acest aspect.
DeŃinuŃii condamnaŃi pentru “vătămare corporală gravă” Date semnificative
62
- intervalul de vârstă cel mai bine reprezentat este cel de 26-35 de ani (42,4%) ; -
după studii, aceşti deŃinuŃi se repartizează în două grupe principale: 42,4% au 5-8 clase
23,7% au şcoală profesională; - după starea civilă, 34% sunt necăsătoriŃi, 30,5% sunt căsă
copii iar 20,3% trăiesc în concubinaj şi au copii; - două treimi din deŃinuŃi sunt nerecidi
işti şi 51% au antecedente penale; - provin din mediul rural (56%), din familii orga
nizate (73%), s-au înŃeles bine cu mama (54,2%), şi un sfert din ei au fost deseori bătuŃi
în copilărie; - la data arestării 40,7% nu aveau nici o ocupaŃie, 34% erau muncitori ca
lificaŃi, 6,8% erau elevi sau studenŃi, 5% lucrau în agricultură; - starea de sănătate era
ună pentru 73% din deŃinuŃii investigaŃi deşi 22% recunosc că sunt dependenŃi de alcool; -
oritatea au comis fapta singuri (61%), ziua şi noaptea în procente egale şi mai ales în
zilele lucrătoare; - victimele au fost mai ales bărbaŃi (78%), aveau vârsta de 31-35 de
ani (20,3%), 26-30 de ani (17%) şi 41-50 de ani (15,3%); de asemenea, 83% din vict
ime erau cunoscute de agresor dinainte de agresiune şi aveau relaŃii bune cu aceasta
; - din spusele deŃinuŃiilor, conflictul spontan (45,8%) sau fără intenŃie (37,3%) a fost
declanşat de victimă în 59,3% din cazuri, de deŃinut (17%) sau de o altă persoană -15,3%; v
ctima a generat la deŃinut enervare (22%), furie (20,3%), teamă (15,6%) sau nemulŃumir
e (13,6%); după încetarea agresiunii,deŃinuŃii afirmă că au considerat că au făcut o nedrep
(20%), că au făcut dreptate (20,3%) sau le-a fost teamă (15,3%); - condamnaŃii consideră că
vinovat de eveniment a fost victima (50,8%), deŃinutul (25,4%) sau persoanele din
anturaj (13,6%) ; - cred că pedeapsa primită este mai grea decât fapta (67,8%); - jumăta
te din deŃinuŃi au recunoscut fapta după identificare (doar 18,6% s-au prezentat la po
liŃie de bună voie); 20% din cei intervievaŃi nu recunosc nici acum fapta comisă; - o tr
eime din deŃinuŃi se declară “indiferenŃi” atât faŃă de victimă cât şi faŃă de familia aces
damnaŃilor pentru „vătămare corporală gravă” Surse DeŃinuŃi Rechizitoriu Personal % % din
63
Tipuri de motivaŃie 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 Provocat de victimă Conflict
sub influenŃa alcoolului Pentru a se apăra de victimă Surprins în altă infracŃiune Îndemna
e prieteni Răzbunare (sub influenŃa alcoolului) Probleme financiare sau de proprieta
te cu victima Gelozia A fost umilit de victimă Lipsă rechizitoriu Nu recunoaşte Nu poa
te justifica Alt răspuns Non-răspuns (nespecificat) Tota l 45,7 8,5 10,2 8,5 5,1 5,1
5,1 1,7 1,7 8,4 100 30,6 3,4 1,7 10,2 1,7 52,4 100
penitenciar % 35,6 5,1 10,2 3,4 1,7 44 100
Observăm în tabelul de mai sus discrepanŃe majore între ce declară deŃinuŃii şi ceea ce au
să cunoască personalul din penitenciarele în care aceştia îşi execută pedeapsa: deŃinuŃii
ză fapta prin provocarea de către victimă (45,7%), prin nevoia de a se apăra (10,2%) sau
prin presiunea grupului de prieteni (8,5%) în timp ce personalul corecŃional consid
eră ca ceea ce explică trecerea la act a fost conflictul şi faptul că deŃinutul a fost sur
prins în timpul săvârşirii altei infracŃiuni, de regulă, furt sau viol (10,2%). MenŃionăm,
emenea, procentele mari în care , în rechizitoriu, nu se fac referiri precise la mot
ivaŃia infracŃională dar şi cele în care personalul din penitenciare nu se pronunŃă referit
la cazurile investigate de noi.
DeŃinuŃii condamnaŃi pentru „tâlhărie”
64
Date semnificative - mai mult de jumătate din deŃinuŃi (52%) au vârsta cuprinsă între 26 şi
de ani, urmând intervalul 22-25 (20,4%) şi 18-21 de ani (18,4%); - după studii, predo
mină cei cu 5-8 clase (38,8%), liceu (27,6%) şi şcoală profesională (19,4%); - după starea
ivilă, cei mai mulŃi deŃinuŃi sunt necăsătoriŃi (54%) sau trăiesc în concubinaj şi au copii
- deŃinuŃii investigaŃi sunt recidivişti în proporŃie de 51% iar 59% din ei au antecedente
penale; - provin din mediul urban (57%), din familii organizate (75,5%) şi de cond
iŃie modestă (73,5%), au o stare de sănătate bună (70,4%) nu sunt dependenŃi de alcool şi n
de droguri; - înainte de comiterea faptei, 37,8% din deŃinuŃii apreciază că aveau o situaŃ
e materială bună, 31,6% medie şi doar 29,6% precară; - fapta a fost comisă mai ales în medi
l urban (73,5%), în spaŃiul public (75,5%), în zilele lucrătoare (76,5%); - în 75,5% din c
azuri, victimele erau bărbaŃi din care 70% necunoscuŃi înainte; - sentimentele deŃinuŃilor
aŃă de victimă au fost diverse: că o pot domina (28,6%), teamă (16,3%), enervare (8,2%), d
ezamăgire (8,2%), nemulŃumire (7,1%), furie (6%); după comiterea faptei, deŃinuŃii afirmă c
u resimŃit teamă (24,5%), că au comis o greşeală (20,4%), satisfacŃie (18,4%) , că au făcut
dreptate (15,3%), panică (10,2%); - după consumarea faptei deŃinuŃii s-au predat poliŃiei
(9,2%), au recunoscut după identificare (50%), au încercat să ascundă fapta (18,4%), iar
20,4% nu recunosc fapta de care sunt acuzaŃi; - fizic, victima era percepută ca fii
nd mai slabă (47%), egală ca forŃă (26,5%) sau mai puternică (22,4%); - fapta a fost spont
ană în 75,5% din cazuri iar 55% din deŃinuŃi afirmă că au luat în considerare posibilitatea
a nu fi descoperiŃi; 77,6% din ei nu s-au gândit la consecinŃele faptei asupra victim
ei; - pedeapsa primită e apreciată ca fiind prea aspră de 80,6% din condamnaŃi. MotivaŃia
condamnaŃilor pentru “tâlhărie” Surse Tip de motivaŃie
65
DeŃinuŃi Rechizitoriu Personal % % penitenciar %
din
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21
Câştig uşor Lipsuri materiale Sub influenŃa alcoolului InfluenŃa prietenilor Provocat de v
ictimă Pentru a trăi mai uşor A avea bani pentru distracŃie, aventură EducaŃie precară “Uni
prea mult, alŃii prea puŃin” Pentru a cumpăra droguri Pentru a fi respectat de ceilalŃi Di
n răzbunare Pentru a recupera o datorie Tulburări psihice Nu poate justifica Nu recu
noaşte fapta Lipsă rechizitoriu Nu rezultă (nespecificat) Alt răspuns Non-răspuns Total
20,5 19,3 18,4 13,3 7,2 2 2 2 2 4,1 8,2 1 100
26,6 15,2 2,9 1,9 1,9 1 1,9 6,7 40 1,9 100
19 12,7 4,8 6,4 7,7 5,7 1 1 35 6,7 100
- motivele invocate mai frecvent de deŃinuŃi sunt, în ordine, lipsurile materiale, con
sumul de alcool, îndemnul prietenilor, provocarea de către victimă şi căutarea unui trai m
ai uşor; - în rechizitoriu se menŃionează mai des faptul că deŃinuŃi au urmărit un câştig u
surile materiale; - personalul din penitenciar are în vedere ca motive principale:
câştigul uşor, lipsurile materiale, căutarea banilor pentru distracŃie şi aventură, influe
rietenilor, educaŃia precară şi, în sfârşit, consumul de alcool.
DeŃinuŃii condamnaŃi pentru infracŃiunea de „furt”
66
Date semnificative - cei mai mulŃi au vârsta cuprinsă între 26 şi 35 de ani (41%), urmând c
i de 22-25 de ani (23,8%); - după studii, deŃinuŃii se repartizează mai frecvent în doua g
rupe: 5-8 clase (31,4%) şi liceu (30,5%); - jumătate din deŃinuŃi sunt necăsătoriŃi (48,6%)
8% trăiesc în concubinaj şi au copii iar 13,3% sunt căsătoriŃi şi au, de asemenea copii; -
ate din deŃinuŃi sunt recidivişti dar numărul celor cu antecedente penale este de 70,5%;
- provin preponderent din mediul urban (56,2%), din familii organizate (64,8%),
sunt sănătoşi fizic şi psihic (53,3%), nu sunt dependenŃi de alcool sau droguri; - deŃinuŃ
afirmă că au crescut în familii modeste (68,6%), sărace (20%) şi bogate (10,5%) iar situaŃi
lor materială era bună (28,6%), medie (36,2%) şi precară în 35,2% din cazuri; - la data a
restării, 44,8% nu aveau nici o ocupaŃie, 27,8% erau muncitori calificaŃi, 4,7% erau şom
eri; infracŃiunea a fost comisă împreună cu alŃii în 51,4%, in mediul urban (67,6%), victim
fiind un bărbat (59%), o femeie (17%) sau o instituŃie 14,3; - victima (în cazul pers
oanelor) nu era cunoscută înainte de furt (64,8%) şi nu era rudă cu deŃinutul (95,2%); - m
are parte din deŃinuŃi se considera vinovaŃi de fapta comisă (71,4%) deşi doar jumătate din
ei (52,4%) consideră că au greşit; - întrebaŃi ce au simŃit faŃă de victimă, ei au declarat
regret, 15,2% - milă, 9,5% - ruşine, 41% - nimic; doar 9,5% s-au gândit la consecinŃele
infracŃiunii asupra victimei ; - după spusele deŃinuŃilor, infracŃiunea a fost spontană în
,4% din cazuri şi pregătită în 30,5% din acestea; considerăm totuşi că procentul infracŃiun
pregătite din timp este totuşi mai mare, având în vedere că mai mult de jumătate din cei in
estigaŃi (54,3%) au luat în considerare situaŃia că ar putea fi prinşi; - comparativ cu in
fracŃiunea, pedeapsa e considerată mai grea de 53,3% din deŃinuŃi şi doar 40% din aceştia o
apreciază ca fiind pe măsura faptei. MotivaŃia condamnaŃilor pentru “furt”
67
Surse Tip de motivaŃie Lipsuri materiale Câştig uşor Pentru a trăi mai uşor A avea bani pen
ru distracŃie, aventură Sub influenŃa alcoolului (drogului) InfluenŃat de prieteni Mediu
de provenienŃă, educaŃie precară Pentru a cumpăra droguri Pentru a se răzbuna Din invidie
ii au prea mult, alŃii prea puŃin” Victima îmi datora bani Tulburări psihice Nu poate just
ifica Alt răspuns Lipsa rechizitoriu Nu rezulta (nespecificat) Non-răspuns Total
DeŃinuŃi Rechizitoriu Personal din % % penitenciar% 26,7 15,2 14,3 10,5 3,8 2,9 2,9
1 2,9 3,8 16 100 15,2 26,6 1,9 2,9 1,9 1 2,9 6,7 39 1,9 100 12,4 19 7,7 4,8 6,7
5,7 1 1 35 6,7 100
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19
Observam diferenŃe majore între cele trei surse de date în ce priveşte motivaŃia infracŃion
lă: - deŃinuŃii pun accent pe lipsurile materiale, pe dorinŃa de a duce un trai mai uşor;
- în rechizitoriu se accentuează faptul că delincvenŃii au urmărit în primul rând un câştig
i ales la recidivişti – 30% si la cei din mediul rural – 32,6%) şi abia pe locul secund
apar lipsurile materiale la tinerii de 26-35 de ani (32,6% si la condamnaŃii care
provin din mediul urban – 27%);
68
- personalul din penitenciare lărgeşte plaja motivaŃională, stabilind următoarea ierarhie:
câştig uşor (la persoanele necăsătorite – 20%), lipsuri materiale, nevoia de bani pentru d
stracŃie, influenŃa grupului de prieteni, educaŃia precară, consumul de alcool.
DeŃinuŃii condamnaŃi pentru „înşelăciune”
Date semnificative - vârsta : peste 46 de ani - 34,5%, 36-45 de ani - 31%, 26-35 d
e ani - 25,3% ; - studii: liceu - 33,3%, facultate - 20,7%, şcoală profesională - 24%;
- starea civilă : căsătoriŃi, cu copii - 37,9%, divorŃaŃi, cu copii - 27,6%, necăsătoriŃi
- starea de recidivă: recidivişti - 47%; 62% au antecedente penale; - 56,3% provin d
in mediul urban, din familii organizate (83,9%), cu un nivel ridicat de bunăstare în
17,2% din cazuri sau modest (65,5%); deŃinuŃii consideră că înainte de a comite infracŃiun
a, situaŃia lor materială era bună (50,6%), medie (35,6%) şi precară doar în 13,8% din cazu
i; - deŃinuŃii nu sunt dependenŃi de alcool sau droguri, dar 42,5% au probleme medical
e de sănătate sau/şi psihiatrice (4,6%); - ocupaŃia deŃinuŃilor la data arestării: 30,6% er
muncitori calificaŃi, 10,3% erau patroni sau directori de firme, 8% aveau ocupaŃii i
ntelectuale, 6,8% erau tehnicieni şi maiştri, 16% erau şomeri sau fără ocupaŃie; fapta a fo
t comisă cel mai frecvent singur (65,5%) şi în mediul urban (80,5%); - victimele au fo
st: instituŃii (34,5%) , bărbaŃi (35,6%) şi femei (12,6%); - deŃinuŃii afirmă că fapta a fo
misă din neglijenŃă (33,3%), că a fost pregătită din timp (29,9%) şi spontană în 25,3% din
- au fost convinşi că nu vor fi descoperiŃi (62%) iar 64,4% nu s-au gândit la consecinŃel
e faptei lor asupra victimei; - pedeapsa primită e apreciată ca fiind mai grea decât f
apta comisă de 77% din deŃinuŃi.
69
MotivaŃia condamnaŃilor pentru „înşelăciune” DeŃinuŃi Rechizitoriu Personal % % din Tipuri
ve penitenciare % Bani câştigaŃi uşor 25,5 35,8 Pentru a trăi mai uşor 24 Lipsuri materiale
17,2 1,1 A avea bani pentru distracŃie, 3,4 aventură Răzbunare 3,4 1,1 „Unii au prea mul
t, alŃii prea 3,4 puŃin” Pentru a recupera o datorie 2,3 3,4 Nesocotirea oamenilor şi a
3,4 legilor Sub influenŃa alcoolului 2,3 Tulburări psihice 2,3 Îndemnat de prieteni 1
2,3 ApartenenŃa la un grup 1,1 infracŃional Din neglijenŃă 1,1 Pentru a fi respectat de
alŃii 1 Pentru a achita o datorie 1 Nu recunoaşte fapta 27,4 2,3 9,2 Nu poate justif
ica 13,6 Alt răspuns 2,3 26,3 3,2 Nu rezulta (nespecificat) 23 34,8 Lipsa rechizit
oriu 9,2 Non-răspuns 6,9 5,7 Total 100 100 100 Surse
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22
70
Există o discrepanŃă majoră între motivaŃia infracŃională expusă de deŃinuŃi ( căutarea unu
– mai pregnant la absolvenŃii de liceu şi lipsurile materiale) şi motivaŃia reŃinută în re
toriu şi în aprecierile personalului din penitenciare - bani câştigaŃi uşor ( 33,3% din cei
căsătoriŃi şi care au copii, 31,6% la cei din mediul rural, posibilitatea însuşirii ilegale
a unor bani pentru 22,4% din cei proveniŃi din mediul urban). În ce priveşte dorinŃa de
câştig uşor, personalul din penitenciare o apreciază ca fiind egal distribuită între deŃinu
roveniŃi din oraşe şi cei din mediul rural.
DeŃinuŃii condamnaŃi pentru „trafic de stupefiante” Date semnificative - în general, trafic
nŃii de droguri au vârsta mai mare decât consumatorii: 46,3% au între 26 şi 35 de ani iar
20,4% au peste 36 de ani; - studiile acestora sunt ridicate : 33,3% - liceu, 5,6
% - şcoală postliceală, 3,7% - facultate ; - jumatate din deŃinuŃii investigaŃi sunt necăsă
urmând în ordinea frecvenŃei cei căsătoriŃi şi care au copii (24%), şi cei care trăiesc în
aj şi au copii (13%) ; - 61% din deŃinuŃi sunt nerecidivisti dar 48% au antecedente pe
nale ; - au o stare bună de sănătate (74%), provin din mediul urban (70,4%), din famil
ii organizate în care au existat relaŃii bune ; - din toŃi deŃinuŃii investigaŃi, 13% erau
ependenŃi de alcool şi 42,6% de droguri ; - la data arestării, ocupaŃiile predominante a
le traficanŃilor de droguri erau : 26% - muncitori calificaŃi, 13% - elevi/studenŃi, 9
% - patroni de firme ; 5,6% afirmă că trăiau exclusiv din vânzarea drogurilor iar 31,5%
nu aveau nici o ocupaŃie ; - prima dată au consumat droguri la vârsta de 15-18 ani 27,
8% din deŃinuŃi, la 19-21 de ani 16,7% iar la 22-25 de ani 13% ; în 57,4% din cazuri a
cest lucru a avut loc în grup ;
71
- consumul este motivat astfel : curiozitate - 44,4%, la îndemnul prietenilor – 20,4
%, pentru că este la modă – 5,6%, pentru a arată că e puternic – 2% ; referitor la frecvenŃ
onsumului de droguri, 20% afirmă că era foarte des, 24% că era des iar 11% uneori ; -
persoanele care cumpărau droguri aveau vârsta cuprinsă între 22 şi 25 de ani (22,2%), între
26-35 de ani (18,5%) şi între 18 şi 21 de ani – 16,7% ; aceste persoane proveneau din fa
milii foarte bogate (14,8%), bogate (35%) sau modeste (22%) ; - cumpărătorii erau re
crutaŃi dintre sau prin intermediul prietenilor (50%), la petreceri, în baruri sau d
iscoteci (5,7%), prin etalarea mărfii (1,9%) ; cel mai frecvent, cumpărătorii veneau d
irect la dealer (74%), întâlnirea având loc într-un loc public (59%), în casa cumpărătorulu
13%) sau la locuinŃa deŃinutului (11%) ; - în viziunea deŃinuŃilor motivele pentru care cu
mpărătorii consumau droguri erau: dorinŃa de distracŃie şi aventură – 24%, pentru a se simŃ
e – 18,5%, curiozitatea – 18,5%, pentru că nu sunt înŃeleşi de ceilalŃi – 5,6%, pentru a de
mai puternici – 3,7%, pentru că sunt îndemnaŃi de prieteni – 3,7%; - drogurile vândute erau
aduse din străinătate (65%), fiind preferate cele ieftine de sinteză ( 33,3% injectabi
le, 28% care se inhalează şi 20% care se prizează) .
MotivaŃia condamnaŃilor pentru « trafic de stupefiante » Surse Tipuri de motivaŃie 1 2 3 4
5 6 7 8 Pentru bani ApartenenŃa la un infracŃional Pentru a cumpăra droguri Pentru di
stractie, aventură Lipsuri materiale La îndemnul prietenilor Solicitat de cumpărători Pe
ntru a deveni cineva DeŃinuŃi Rechizitoriu Personal % % din penitenciare % 16,7 45 g
rup 35 20,6 14,8 14,8 9,2 11 11 13 24,2 4,7 1,9
72
9 10 11 12 13 14 15 16 17
Pentru a trăi în lux Pentru a ajuta un prieten Pentru a trăi mai uşor Nu a ştiut că transpo
tă droguri Nu rezultă (nespecificat) Lipsă rechizitoriu Nu recunoaşte fapta Alt răspuns To
tal
3,7 3,7 5,6 5,6 100
29,6 3,7 2 100
3,8 18,5 1,9 100
Datele privind motivaŃia infracŃională rezultate din rechizitorii şi cele recoltate de l
a personalul din penitenciare, diferă destul de mult de cele furnizate de deŃinuŃi : i
nteresul pentru bani, apartenenŃa la un grup infracŃional constituit şi cumpararea dro
gurilor pentru propria utilizare, figurează pe primele locuri . În schimb, deŃinuŃii acc
entuează lipsurile materiale, relaŃiile de prietenie, efortul de a deveni « cineva » (ma
i ales in cazul detinutilor necasatoriti, recidivisti sau a celor proveniti din
mediul urban) şi achizitionarea drogurilor pentru consum personal.
DeŃinuŃii condamnaŃi pentru « luare de mită »
Date semnificative - vârsta : 38,9% au peste 46 de ani, 16,7% au între 36 si 45 de a
ni iar 27,8% au între 26 si 35 de ani ; - studii : jumătate au studii universitare,
16,7% au urmat şcoli postliceale iar 11% au terminat liceul ; - starea civilă : căsătoriŃi
, cu copii – 44,4%, necăsătoriŃi – 16,7%, concubinaj, cu copii – 11% ; - starea de recidivă
77,8% sunt nerecidivişti iar 22,2% au antecedente penale ; - două treimi provin din
mediul urban, din familii organizate ; - ocupaŃia la data arestării : directori – 22,2
%, gestionari – 16,7%, muncitori – 16,7%, militari – 11%, administratori – 5,6%, funcŃiona
ri publici – 5,6%, medici – 5,6% ;
73
- deŃinuŃii investigaŃi afirmă că înainte de a comite fapta situaŃia lor materială era bună
medie (27,8%) sau precară (11%) ; - deŃinuŃii se consideră vinovaŃi de infracŃiune (33,3%)
urmând apoi atribuirea vinovaŃiei altor persoane – victimei (27,8%), anturajului (16,
7%) şi instigatorilor (11%) ; - deşi jumătate din deŃinuŃi afirmă că fapta a fost spontană,
eaşi proporŃie credeau că nu vor fi descoperiŃi ; - pedeapsa primită e considerată severă d
1% din condamnaŃi. MotivaŃia condamnaŃilor pentru “luare de mită » Surse Tipuri de motivaŃi
entru bani, lux Câstig uşor, foloase materiale Pentru a trăi mai uşor Victima a cerut Li
psuri materiale Pentru a ajuta un prieten LegislaŃie neclară Exploatarea poziŃiei soci
ale Indemnat de prieteni Probleme deontologice şi etice Nu recunoaşte (înscenare) Nu r
ezultă (nespecificat) Total DeŃinuŃi Rechizitoriu Personalul % % penitenciar % 23,4 17
,7 17,7 12,2 12,2 5,6 11,2 100 72,2 11,1 16,7 100 5,6 61 11,1 5,6 16,7 100 din
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13
Chiar dacă există unele nuanŃe, la toate cele 3 surse de date, găsim aceeaşi motivaŃie : ba
ii şi exploatarea poziŃiei sociale.
74
DeŃinuŃii condamnaŃi pentru « proxenetism »
Date semnificative - vârsta : 36,8% au între 36 şi 45 de ani 31,6% au între 26 şi 35 de an
i ; - studii : - 28,9% au între 5 şi 8 clase - 21% sunt absolvenŃi de liceu - 21% au t
erminat o şcoală postliceală - starea civilă: - 28,9% sunt căsătoriŃi şi au copii - 23,7% n
t căsătoriŃi - 15,8% trăiesc în concubinaj şi au copii - 13,2% sunt divorŃaŃi şi au copii -
din deŃinuŃii acestei categorii sunt nerecidivişti dar 68,4% au antecedente penale; -
provin din familii organizate 86,8%, din mediul urban 71%, iar la data arestării
63,2% nu aveau un loc de muncă, 13,2% erau muncitori zilieri şi 10,5% lucrau în agricu
ltură; - 63,2% afirmă că au fost înşelaŃi în dragoste - 40% au organizat activitatea de pro
etism împreună cu alŃii, mai ales în mediul urban 76,3%, - pentru un proxenet lucrau în ju
r de 3-5 fete care şi-au oferit singure serviciile (65,8%) sau au fost cumpărate de
alt proxenet; - clienŃii erau, în general, necunoscuŃi dar persoane cu venituri mari (
39,5%) sau medii (34,2%), care veneau singure (28,9%), erau abordaŃi pe stradă (26,3
%) sau erau recomandaŃi de un client mai vechi (26,3%); clienŃii erau de vârste diferi
te dar mai frecvent cei de 26-35 de ani; - întâlnirile aveau loc la domiciliul clien
tului (26,3%), în casa proxenetului (21%) sau într-o casă special amenajată (21%); - doa
r jumătate din deŃinuŃi se consideră vinovaŃi (55,3%); - 63,5% consideră pedeapsa primită c
ai aspră decât fapta şi argumentează acest lucru prin comparaŃia cu alte fapte sau prin fa
ptul că fetele îşi ofereau singure serviciile; - deŃinuŃii condamnaŃi pentru proxenetism ma
cred că: - femeia are dreptul să facă ce doreşte cu corpul ei 86,8%; - prostituŃia e o me
serie ca toate celelalte 63,2%; - rolul femeii e de a satisface plăcerile bărbatului
52,6%.
75
MotivaŃia condamnaŃilor pentru “proxenetism » Sursă DeŃinuŃi Rechizitoriu Personal % % peni
ciare % 71,1 73,8 44,8 28,9 7,9 2,6 grup 7,9 2,6 7,9 7,9 100 5,3 5,3 15,7 100 2,
8 15,8 100 din
Tipuri de motive 1 Sursă de bani 2 Lipsuri materiale 3 Pentru a trăi mai uşor 4 La îndem
nul prietenilor 5 ApartenenŃă la infracŃional 6 Pentru a fi respectat de ceilalŃi (a ieşi î
evidenŃă) 7 Nu recunoaşte 8 Nu poate justifica 9 Non-răspuns 10 Total
DeŃinuŃii condamnaŃi pentru “trafic de influenŃă »
Date semnificative - aceşti condamnaŃi au o vârstă înaintată : 48% au peste 46 de ani iar 3
% au între 36 şi 45 de ani; - după studii, 24% sunt absolvenŃi de facultate iar 36% au l
iceul; - starea civilă : 44% sunt căsătoriŃi şi au copii, 24% sunt divorŃaŃi şi au copii 12
sc în concubinaj şi au copii ; - 64% sunt nerecidivişti dar 52% au antecedente penale
; - provin din mediul urban (52%), lucrau în sectorul privat (68%), 44% aveau funcŃi
i de conducere ; - fapta a fost realizată într-o instituŃie (36%) iar cel « influenŃat » er
bărbat (72%) ;
76
- după comiterea faptei, 40% s-au temut iar 16% au simŃit că au devenit vulnerabili ;
- pedeapsa este considerat[ mai grea decât fapta în 88% din cazuri. MotivaŃia condamnaŃi
lor pentru “trafic de influenŃă » Surse Tipuri de motivaŃie Pentru bani, lux Pentru a ajut
a un prieten Pentru a obŃine un post Lipsuri materiale Pentru a fi respectat de alŃi
i Aveam puterea de decizie Pentru a scăpa de urmărirea penală Pentru un trai mai bun D
in răzbunare Tulburări psihice Contra-serviciu Nu recunoaşte fapta Nu rezultă (nespecifi
cat) Lipsă rechizitoriu Alt răspuns Non-răspuns Total DeŃinuŃi Rechizitoriu Personal % % p
enitenciare % 36 12 8 8 36 100 52 24 4 4 8 8 100 24 32 4 4 4 8 16 8 100 din
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17
77
DeŃinuŃii condamnaŃi circulaŃiei »
Date semnificative
pentru
« infracŃiuni
la
legea
- vârsta: 32% au vârsta cuprinsă între 26 şi 35 de ani 30,4% între 36 şi 45 de ani 21,4% au
ta peste 46 de ani; - studii: şcoală profesională - 35,7% liceul - 28,6% V-VIII clase
- 17,9%; - starea civilă : 37,5% sunt căsătoriŃi şi au copii 17,9% trăiesc în concubinaj şi
opii 14,3% sunt necăsătoriŃi; - provin din familii organizate (78,6%); 55,4% au domici
liul în mediul rural ; sunt muncitori 21,4%, fără ocupaŃie sau şomeri 19,7%, agricultori 1
4,3% ; - doar 10,7% recunosc că sunt dependenŃi de alcool deşi la data ultimei infract
iuni 46,4% din cei chestionati recunosc că au fost sub influenŃa alcoolului ; - la d
ata comiterii infractiunii, doar 41% aveau carnet iar 3,6% îl aveau suspendat ; -
experienŃa de conducere a vehiculului era de un an pentru 8,9% din deŃinuŃi, 2-5 ani p
entru 23,2% , 5-10 ani pentru 7% iar 41% aveau o experienŃă de peste 10 ani ; restul
nu aveau carnet (19,6%) ; - 55,4% din subiecŃi mai fuseseră sanctionaŃi în baza legislaŃi
ei rutiere ; - accidentul s-a soldat cu răniŃi în 10,7% din cazurile investigate, cu m
orŃi în 1,8% şi cu pagube materiale în 28,6% - 53,6% din infracŃiuni s-au produs în mediul
rban şi 39,3% în mediul rural ; - după infracŃiune 44,6% din deŃinutŃ au aşteptat la locul
identului iar 14,3% au fugit de la locul faptei .
78
MotivaŃia condamnaŃilor pentru “infracŃiuni la legea circulaŃiei” Surse Tipuri de motivaŃie
e vina mea” (neatenŃie) Teribilism la volan Am consumat alcool Permis suspendat Infl
uenŃa prietenilor Atitudinea poliŃistului Oboseala, a adormit la volan Starea drumul
ui Starea tehnică a vehiculului Necunoaşterea regulilor de circulaŃie CondiŃiile atmosfe
rice Vina persoanei care i-a împrumutat maşina Nu avea permis Vehiculul era furat Vi
na victimei Alt participant la trafic Nu poate justifica Alt răspuns Non-răspuns (ne
specificat) Total DeŃinuŃi % 64,3 5,3 5,3 5,3 3,6 3,6 1,8 1,8 1,8 1,8 1,8 3,6 100 Re
chizitoriu % 5,4 1,8 19,6 8,9 1,8 1,8 19,6 1,8 14,3 1,8 23,2 100 Personal din pe
nitenciare % 1,8 28,6 21,4 7,1 7,1 5,4 28,6 100
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20
DeŃinuŃii cu vârsta de 36-45 de ani oferă cel mai mare procent de recunoaştere a faptului
că sunt singurii vinovaŃi de fapta comisă 70%,
79
urmănd cei cu vârsta peste 46 de ani - 66,7% şi cei de 26-35 de ani - 50%. Din punctul
de vedere al mediului de provenienŃă, 56% din cei din mediul rural afirmă că sunt singu
rii vinovaŃi ai celor întâmplate în timp ce persoanele din mediul urban îşi recunosc vina d
ar în procent de 44%. Faptul că au consumat alcool e recunoscut doar de 15,8% din re
cidivişti în timp ce nerecidiviştii recunosc acest lucru în proporŃie de 27,8%.
DeŃinuŃii condamnaŃi pentru “abandon de familie »
Date semnificative vârsta : 38,9% au vârsta cuprinsă între 36 şi 45 de ani 31,5% au peste
46 de ani 24% au vârsta între 26 şi 35 de ani studii : 29,8% au absolvit liceul, 29,6%
aveau o şcoală profesională iar 26% aveau V-VIII clase ; ocupaŃia : muncitori calificaŃi –
32,8% muncitori necalificaŃi – 26% agricultori – 16,8% starea de recidivă : 46,3% sunt r
ecidivişti dar 66,7% au antecedente penale ; în procent semnificativ, locuiesc în medi
ul rural (63%) şi provin din familii organizate (70,4%) dar în care tatăl consuma alco
ol (37%) sau chiar amândoi părinŃii (5,6%) ; deŃinuŃii s-au căsătorit din dragoste (44,4%),
ntru a fi în rândul lumii (11%), pentru că soŃia a rămas însărcinată (9,3%), pentru a fi ma
e îngrijit (5,6%), la presiunea altora (5,6%), pentru a se putea cuminŃi (2%) ; 44,4
% din deŃinuŃi aveau 1 copil, 22,2% aveau 2 copii, 16,7% aveau 3 copii, 5,6% aveau 4
copii iar 3,7% aveau mai mult de 4 copii; înainte de abandon, deŃinuŃii apreciază că relaŃ
ile cu soŃia erau bune în 55,6% din cazuri şi proaste în 37% din cazuri ; relaŃiile cu cop
iii erau bune (83,3%) ; deŃinuŃii consideră în procent de 31,5% soŃia vinovată de situaŃia
ată, pe ei înşişi în 26% din cazuri, pe ambii în 13% din cazuri, socrii în 14,8% cazuri, pr
ii părinŃi în 5,6% din situaŃii ;
80
-
-
deŃinuŃii declară că înainte de abandon au simŃit faŃă de soŃie dragoste (31,5%), indiferen
milă (13%), ură (13%) ; faŃă de copii au simŃit dragoste (74%) sau milă (16,7%) ; 53,7% di
deŃinuŃi declară că s-au gândit la consecinŃele faptei lor asupra soŃiei şi copiilor ; ped
primită e considerată mai grea decât fapta de către 66,7% din cei chestionaŃi, motivând ac
st lucru prin faptul că copiii nu sunt ai lor (5,6%), nu e singurul responsabil de
tot ce s-a întâmplat (3,7%), că nu s-a Ńinut cont de anumite circumstanŃe atenuante (2%),
etc. MotivaŃia condamnaŃilor pentru “abandon de familie » Surse DeŃinuŃi Rechizitoriu Pers
nal Tipuri de motive % % penitenciar % NeînŃelegeri cu soŃia 54,8 3,8 5,6 Dezinteres p
entru 22,2 1,9 familie Rea credinŃă 22,2 22,6 Tulburări psihice 14,9 Lipsuri materiale
10,3 13 9,3 “Nu a fost căsătorit” 5,7 “Voiam să-mi trăiesc 3,8 viaŃa” “Îmi îngreunau 3,8 e
ra din casă 3,8 EducaŃie precară 3,7 “Căsătorie forŃată” 3,7 “Pentru a se răzbuna”, 1,9 1,9
NeînŃelegeri cu socrii 1,9 Înşelat de soŃie 1,9 Nu recunoaşte copiii 1,9 1,9 Iubea altă fem
1,9 Nu poate justifica 3,6 Alt răspuns 8,5 7,4 17,8 Nu recunoaşte 1,9 3,7
81
din
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19
20 Non-răspuns 21 Lipsă rechizitoriu 22 Total
100
14,7 11 100
13 100
Analiza atentă a datelor mai relevă câteva aspecte interesante: „neinŃelegerile cu soŃia” a
e mai frecvent la deŃinuŃii cu vârsta cuprinsă între 36 şi 45 de ani (la 66,7% din cei de a
eeaşi vârstă), la nerecidivişti (55,2%), la cei care au doar un copil şi la deŃinuŃii care
vin din mediul rural (52,9%). În rechizitoriu, găsim la aceste categorii de deŃinuŃi con
semnate ca motivaŃii mai ales “reaua credinŃă” şi “dezinteresul faŃă de familie”, la care,
l din penitenciare, adaugă “imaturitatea afectivă” în cei priveşte pe condamnaŃii din mediu
rban.
DeŃinuŃi condamnaŃi pentru « viol »
Date semnificative - în mod neaşteptat, deŃinuŃii condamnaŃi pentru viol au o vârstă destul
înaintată: 45% au între 36 şi 45 de ani iar 17,6% au peste 46 de ani ; - studii: - lice
u - 29,7% - şcoală profesională - 25,3% - V-VIII clase - 25,3% - starea civilă: - 39,6%
necăsătoriŃi - 20,9% concubinaj, cu copii - 15,4% căsătoriŃi, cu copii - starea de recidivă
8,4% recidivişti; - familia de origine este organizată în 71,4% din cazuri şi doar 3,3%
din toŃi deŃinuŃii investigaŃi afirmă că au fost abuzaŃi sexual în copilărie; - 53,8% provi
ediul rural ; - ocupaŃia la data arestării : 27,5% erau pensionari, 24,2% erau patro
ni de firme, 8,8% lucrau în domeniul serviciilor, 4,4% erau militari; - aproximati
v jumătate din deŃinuŃi (45%) recunosc că au fost înşelaŃi de o femeie dar nu oferă explica
vind cauzele; apreciem interesant de remarcat faptul că doar 53,8% din deŃinuŃii care
au comis violuri, se consideră buni parteneri de sex;
82
- la aceşti deŃinuŃi găsim o serie de idei eronate care explică în mare măsură fapta comisă
consideră că rolul femeii este de a satisface plăcerile bărbatului; 67% cred că femeile s
unt responsabile pentru viol din cauza modului cum se îmbracă şi cum se poartă; 37,4% cr
ed că nu e nevoie ca un bărbat să fie curtenitor cu femeile; 51,6% apreciază că nu poate f
i vorba de un viol în cazul că fostul prieten sau iubit obligă o femeie să aibă raporturi
sexuale cu el (procentul creşte la 67% când este vorba de soŃ); - în ce priveşte vârsta vic
imelor, procentele cele mai mari le regăsim la cele de 15-18 ani (23%), la 11-14 a
ni (17,6%), la 19-21 de ani (13,2%) şi la femeile de peste 41 de ani (13,2%); - fa
pta a fost comisă în spaŃiul public (50,5%), în casa victimei (23%), în casa agresorului (
14,3%) sau la un prieten comun (11%); - victima era cunoscută dinainte în două treimi
din situaŃii (în 14,3% din cazuri relaŃiile fiind de rudenie). MotivaŃia condamnaŃilor pen
tru “viol” DeŃinuŃi Rechizitoriu Personal Tipuri de motive % % penitenciare % Sub influe
nŃa alcoolului 33 31,8 31,8 sau drogului Satisfacerea nevoilor 9,8 30,8 24,2 sexua
le Provocat de victimă 18,7 2,2 Din răzbunare 5,5 5,5 8,8 La îndemnul prietenilor 7,7
Tulburări psihice 1,1 7,7 Pentru a se distra 5,5 3,3 1,1 Din plăcerea de a viola 5,5
EducaŃie precară 4,4 3,3 O iubea 4,4 3,3 Din gelozie 1,1 Nu consideră fapta o 4,4 inf
racŃiune Nu recunoaşte 19,8 8,8 11 Nu poate justifica fapta 3,3
83
Surse
din
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14
15 Non-răspuns 16 Total
100
1,1 100
1,1 100
DeŃinuŃi condamnaŃi pentru « violare de domiciliu »
Date semnificative - vârsta : 42% au 26-35 de ani iar 30% au 36-45 de ani; - studi
i : 40% au V-VIII clase, 20% au absolvit o şcoală profesională iar 18% au terminat lic
eul ; - starea civilă : 28% sunt necăsătoriŃi 22% sunt căsătoriŃi şi au copii 22% trăiesc î
naj şi au copii - starea de recidivă: 52% sunt recidivişti şi 64% au antecedente penale;
- provin mai ales din mediul rural (58%), familia de origine a fost organizată în 8
0% din cazuri; - 40% sunt muncitori necalificaŃi, 16% sunt agricultori, 28% nu au
nici o ocupaŃie; - infracŃiunea a fost comisă în mediul rural (70%), au acŃionat singuri (
64%), deŃinuŃii apreciază că situaŃia lor materială înainte de infracŃiune era bună (34%),
44%) şi precară doar în 22% din cazuri; - victima era dinainte cunoscută pentru 78% din
detinuti iar în 22% din cazuri erau chiar rude; - după comiterea infracŃiunii, 42% din
deŃinuŃi declară că au regretat, iar 34% afirmă că nu au simŃit nimic deosebit; - 58% din
chestionaŃi nu s-au gândit că vor fi descoperiŃi iar 74% nu au luat în calcul consecinŃele
faptei lor asupra victimei; - pedeapsa primită e considerată de 76% din deŃinuŃi ca mai
grea decât fapta comisă .
84
MotivaŃia condamnaŃilor pentru “violare de domiciliu” Surse DeŃinuŃi Tipuri de motive % Sub
influenŃa alcoolului 26 Pentru a recupera bani 18 Din răzbunare 14 Pentru uşurinŃa de a
câştiga bani Lipsuri materiale 8 Pentru a se distra 6 Din invidie 6 EducaŃie precară Pen
tru a obŃine anumite bunuri materiale Tulburări psihice NeînŃelegeri mostenire Pentru a
se ascunde de urmăritori (a evada) Conflict cu victima Din gelozie 2 Pentru a cumpăr
a droguri 2 InfluenŃat de prieteni Nu poate justifica fapta 6 Alt răspuns 12 Nu recu
noaşte fapta Nu rezultă (nespecificat) Lipsă rechizitoriu Non-răspuns Total 100 din Rech
izitoriu Personal % penitenciare % 12 8 4 6 12 6 6 4 2 2 2 20 16 16 100 6 6 6 2
2 14 2 28 18 100
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23
Se impun anumite precizări privind motivaŃia infractională: « alcoolul » apare mai frecven
t ca o scuză la condamnaŃii cu vârsta de 2635 de ani, « răzbunarea » la cei de 36-45 de ani
iar « recuperarea unor sume de bani » la cei de 22-25 de ani. În ce priveste nivelul d
e şcolarizare,
85
cei cu 5-8 clase insistă pe faptul ca victima le datora bani iar cei cu şcoală profesi
onală, pe nevoia de răzbunare. La toate acestea, personalul de penitenciare adaugă imp
ulsivitatea şi carenŃele educaŃionale.
DeŃinuŃi condamnaŃi pentru « ultraj »
Date semnificative - vârsta: 44,4% au 26-35 de ani iar 20,4% au între 36 şi 45 de ani;
- studii: - V-VIII clase 37% - şcoală profesională - 24% - liceu - 16,7%; - starea ci
vilă: - 29,6% necăsătoriŃi - 27,8% - căsătoriŃi şi au copii - 20,4% - trăiesc în concubinaj
i; - starea de recidivă: 59,3% sunt recidivişti; - familia de origine a fost organiz
ată în 68,5% din cazuri şi avea domiciliul în mediul urban (57,4%); - 14,8% erau depende
nŃi de alcool; - ocupaŃia la data arestării: 16,8% erau muncitori calificaŃi, 15% muncit
ori necalificaŃi, 9,3% lucrau în agricultură, 48% nu aveau nici o ocupaŃie; - fapta a fo
st spontană (92,6%), comisă singur (77,8%), mai ales în mediul urban (59,3%) şi localiza
tă la nivelul străzii (57,4%); - victimele au fost, de regulă, bărbaŃi (92,6%), aceştia fii
d 74% poliŃişti, 9,3% funcŃionari publici, 5,6% jandarmi, 3,7% magistraŃi; - deŃinuŃii decl
ră că în timpul comiterii faptei au simŃit că fac un act de dreptate (35,2%), s-au temut (
20,4%), au fost nervoşi (16,7%), satisfacŃie (14,8%); -după consumarea infracŃiunii, 46,
3% din deŃinuŃi declară că au considerat că au făcut o greşeală, 24% au avut un sentiment d
mă iar 11% au fost satisfăcuŃi; - 46,3% din deŃinuŃi se cred vinovaŃi de fapta comisă, 31,5
au vina pe victimă iar 7,4% apreciază că prietenii a avut rolul determinant; - 81,5% d
in cei investigaŃi apreciază pedeapsa primită ca fiind mai grea decât fapta săvârşită.
86
MotivaŃia condamnaŃilor pentru “ultraj” din DeŃinuŃi Rechizitoriu Personal % % penitenciare
% Tipuri de motive Provocat de victimă 59,3 Sub influenŃa alcoolului 20,4 24 (drogul
ui) Pentru că i se făcea o 3,7 18,5 nedreptate 7,5 16,8 Nu suportă autoritatea (neîncred
ere în autorităŃi, nesupunure la legitimare) 16,6 Conflict sub influenta alcoolului (în
bar) Surprins în timp ce fura 7,4 La îndemnul prietenilor 5,4 Din răzbunare 3,7 EducaŃie
precară 3,7 Pentru a se impune (pentru 1,9 1,9 prestigiu) Pentru a se ascunde de
1,9 1,9 urmăritori ( a evada) Alt răspuns 9,3 1,9 Non-răspuns 37 57,2 Total 100 100 10
0 Surse
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14
CONCLUZII FINALE 1. Continuarea acestei investigaŃii în anii următori se impune pentru
a avea o imagine amplă asupra modului în care delincvenŃii români justifică infracŃiunile
omise şi modificările acestora în timp. În acest context vor trebui aduse anumite comple
tări instrumentelor utilizate pentru a releva aspecte de profunzime, precum:
87
- momentul şi împrejurările de viaŃă când au început să comită infracŃiuni ( existenŃa prag
venŃial, precocitatea traiectoriei delincvente, dacă se poate vorbi de o „ucenicie inf
racŃională”); - evaluarea gradului de maturizare infracŃională; - relevarea categoriilor d
e delincvenŃi din punctul de vedere al poziŃiei faŃă de crimă, de exemplu, „executant” sau
tor”; - modul în care, diferitele categorii de delincvenŃi, îşi reprezintă reacŃiile comuni
aŃă de criminalitate în general, şi anumite infracŃiuni în special precum şi gradul de încr
/neîncredere în certitudinea pedepsei; - distingerea, pentru fiecare delincvent, a m
otivelor exogene („oferite” de grupul de apartenenŃă) şi a celor endogene (trăsăturile sale
personalitate, educaŃia primită, etc.); - precizarea în detaliu a relaŃiilor care se st
abilesc între infractor şi victimă înainte, în timpul şi după consumarea crimei; - rolul (p
erea) experienŃei penitenciare în geneza recidivei: învăŃarea unor tehnici infracŃionale, s
himbarea concepŃiei despre viaŃă, intrarea într-un grup infracŃional constituit, amplifica
rea convingerilor infracŃionale, ş.a. - cauzele reale ale renunŃării la delincvenŃă în cazu
ecidiviştilor. 2. Considerăm util înfiinŃarea în cadrul AdministraŃiei NaŃionale a Penitenc
elor a unui serviciu (centru) de evaluare a personalităŃii deŃinuŃilor, în componenŃa cărui
fie psihologi, psihiatri, sociologi, criminologi. Împreună cu specialişti din alte ins
titutuŃii, acest serviciu ar putea realiza, cel puŃin pentru deŃinuŃii cu fapte de o gra
vitate deosebită din toată Ńara, analize de profunzime şi prognoze privind evoluŃia condui
tei lor funcŃie de capacitatea criminală identificată. 3. Pentru o bună cunoaştere a stării
infracŃionale din România dinamică în timp şi spaŃiu, structură, evoluŃii neaşteptate, cazu
ebite, urgenŃe la nivel de intervenŃie, măsuri de prevenire eficace, etc.-, este nevoi
e de înfiinŃarea unui „Observator al criminalităŃii” unde să fie centralizate toate datele
ate în prezent la diverse instituŃii: Ministerul JustiŃiei, Parchetul General, poliŃie,
jandarmerie, spitale de urgenŃă, pompieri, ş.a. În acest fel, pe baza datelor analizate în
mod ştiinŃific, vor putea fi formulate în timp util măsuri de intervenŃie adecvate realită
or noastre sociale. Toate acestea nu vor putea fi însă realizate fără un Institut NaŃional
de Criminologie în structura Ministerului JustiŃiei.
88
Anexa 2
Penitenciarele supraaglomerate
Cel mai mediatizat aspect al închisorilor româneşti actuale este supraaglomerarea, înŃelea
să simplist , ca un decalaj între numărul de paturi şi cel de deŃinuŃi. Acest fenomen are o
istorie care începe în luna mai 1977, cu ocazia acordării de către Ceauşescu a unui mare d
ecret de graŃiere şi amnistie de care au beneficiat aproximativ 40.000 de persoane înc
arcerate. România avea pe atunci 80 de locuri de detenŃie iar după aplicarea decretulu
i au mai rămas doar 16 (cele 6 centre de reeducare a minorilor au fost desfiinŃate în
totalitate). Personalul unităŃilor desfiinŃate a fost trecut în economie iar patrimoniul
acestor închisori transferat la alte instituŃii civile sau militare. Vara care a ur
mat a fost foarte „fierbinte“ din cauza ratei foarte mari de creştere a criminalităŃii: în
inŃa Comitetului Politic Executiv din 4 noiembrie 1977 Ceauşescu, informat de evenim
entele din Ńară, a ordonat ca toŃi infractorii prinşi să fie de urgenŃă depuşi în unităŃile
adică în cele 16! Astfel a început supraaglomerarea unităŃilor de penitenciare, fenomen c
are continuă şi astăzi.
În 1999 un grup de experŃi au realizat pentru Consiliul Europei un studiu asupra agl
omerării închisorilor şi inflaŃiei populaŃiei carcerale. Concluziile lor au stat la baza R
ecomandării (99) 22 a Consiliului de Miniştri către Statele membre ale Consiliului Eur
opei privind supraaglomerarea închisorilor şi creşterea populaŃiei carcerale. Autorii st
udiului afirmă de la început: - „Cauzele principale ale supraaglomerării se află în afara s
stemului penitenciar şi deci nu pot fi rezolvate de acesta“. - motive care acŃionează di
ferit în Ńările europene: creşterea delincvenŃei juvenile şi a celei produse de străini sau
igranŃi, înăsprirea pedepselor date de judecători, creşterea gravităŃii infracŃiunilor comi
ntroducerea unor noi infracŃiuni în legislaŃia penală, amplificarea numărului de infracŃiun
legate de droguri. - prin supraaglomerare se înŃeleg de obicei două situaŃii: existenŃa p
rea multor deŃinuŃi în comparaŃie cu populaŃia Ńării respective sau numărul de locuri dispo
e (densitate carcerală), ceea ce înseamnă că fiecare deŃinut are un spaŃiu insuficient.
89
Există diferenŃe de la o Ńară la alta : - unele Ńări menŃin un număr scăzut de deŃinuŃi pri
mnistii, - altele prin excluderea din închisori a alcoolicilor sau a celor care au
refuzat să-şi satisfacă serviciul militar, - altele prin facilitarea liberării condiŃiona
te. Definitie : un penitenciar este supraaglomerat atunci când a fost depăşită capacitat
ea de cazare a deŃinuŃilor, condiŃiile de viaŃă ale acestora sunt afectate vizibil de aces
t lucru iar administrarea întregii activităŃi de către manageri se desfăşoară cu mari dific
Sunti afectate aspecte esenŃiale pentru funcŃionalitatea penitenciarului: - modul c
um se asigură securitatea, - protecŃia deŃinuŃilor şi a personalului, - calitatea hrănirii,
- calitatea asistenŃei medicale şi - starea de igienă generală a unităŃii, - derularea prog
amelor culturale, educative şi sportive. Efectele supraaglomerării : • • • • • • a) la nive
eŃinuŃilor ample nemulŃumiri faŃă de calitatea serviciilor la care au dreptul (hrănire, asi
tenŃă medicală, recreere, sport etc.); cresc actele de indisciplină, agresiunile între deŃi
uŃi şi autoagresiunile; cresc solicitările de asistenŃă medicală şi nemulŃumirile deŃinuŃil
în care nu li se acordă; creşte contrabanda între deŃinuŃi cu toate consecinŃele care decu
din aceasta; creşte sentimentul de monotonie, ceea ce produce plictiseală, care, de
la o anumită intensitate se transformă în nevroză; promiscuitatea favorizează contaminarea
şi corupŃia deŃinuŃilor şi sterilizează orice efort de prevenire a recidivei1.
1
P. M Mbanzoulou, La reinsertion sociale des detenus, L’Harmatton, Paris, 2000, pag
.202.
90
b) la nivelul personalului - volumul de muncă suprasolicită personalul; • apar plângeri
frecvente privind condiŃiile concrete de muncă din închisoare; • creşte numărul de conflict
între personal şi deŃinuŃi; • personalul păstrează cu greu disciplina în rândul deŃinuŃilo
cvente situaŃiile în care personalul munceşte suplimentar; • mulŃi membri ai personalului
doresc să se transfere în alte unităŃi. c) la nivel managerial: • actul de conducere se de
sfăşoară greu; • prevenirea frământărilor în masa deŃinuŃilor – refuzuri în masă de a munci
evadări, sinucideri etc. – absorb mare parte din timpul comenzii unităŃii; • condiŃiile fiz
ce ale detenŃiei se deteriorează vizibil de la o lună la alta; • sporesc pagubele la toa
te articolele (veselă, cazarmament, instalaŃii), ceea ce impune anchete, evaluări, sta
bilirea responsabilităŃilor etc. Factori care diferenŃiază în plus sau în minus efectele su
raaglomerării : - depărtarea sau apropierea condiŃiilor materiale de standardul prevăzut
; - numărul condamnaŃilor raportat la numărul de paturi; - durata medie a pedepselor
executate de deŃinuŃi; - procentul de timp în care deŃinuŃii îşi petrec timpul în afara cel
r; - calitatea amenajărilor destinate securităŃii închisorii; - tipul relaŃiilor stabilite
între personal şi deŃinuŃi (relaxate sau tensionate); - compoziŃia etnică a masei de deŃin
- vechimea construcŃiei penitenciarului - stricta ierarhizare a personalului (cent
ralizare excesivă); - abundenŃa ordinelor care suprasolicită personalul ; - inactivita
tea deŃinuŃilor, - creşterea numărului de obiecte personale la care au dreptul deŃinuŃii; -
incompetenŃa interpersonală a cadrelor sau deŃinuŃilor.
91
Psihologic supraaglomerarea este trăită ca un sentiment de îngrămădire : - pierderea liber
tăŃii de mişcare, - creşterea stimulării prin mirosuri, voci, priviri care incomodează, - i
posibilitatea de a controla evenimentele, spaŃiu de viaŃă şi de a prevedea
- sentimentul de incomodare reciprocă, - anularea relaŃiilor ierarhice în grupul de deŃi
nuŃi - abundă sentimentele negative (mânie, teamă, depresie), - diminuează toleranŃa în rel
e interpersonale, - conduitele celorlalŃi sunt etichetate cu severitate. Concluzii
le unui studiu privind „Tehnica conducerii închisorilor aglomerate“, realizat în ianuari
e 1989 de George M şi Camelia G – specialişti la Institutul de JustiŃie şi Criminalistică d
n South Salem – New York, la cererea Instituitului CorecŃional NaŃional al Departament
ului de JustiŃie din Statele Unite. Aspecte importante pentru înŃelegerea dimensiunilo
r organizaŃionale ale supraaglomerării: - durata aglomerării, - numărul şi sexul celor înca
ceraŃi, - gradul de securitate şi vechimea instituŃiei, - suprafaŃa prevăzută prin proiect
entru fiecare deŃinut, - structura de conducere (centralizată sau descentralizată), -
compoziŃia etnică a masei de deŃinuŃi, - numărul deŃinuŃilor care ispăşesc pedepse pentru o
timpul de când durează starea de aglomerare2. În ordine, supraaglomerarea începe cu cons
tatarea că : - deŃinuŃii sunt mai numeroşi
2 Autorii consideră că în aproximativ 4 ani şi jumătate din momentul declanşării sale, supr
lomerarea atinge maximul efectelor sale, afectând toate structurile umane şi instituŃi
onale.
92
- pedepsele multora dintre ei sunt de lungă durată. - creşte numărului deŃinuŃilor care se
olnăvesc - reabilitarea deŃinuŃilor este mult mai grea decât înainte. - serviciile oferite
deŃinuŃilor sunt afectate cantitativ şi calitativ, - securitatea deŃinuŃilor şi personalul
i se realizează cu greu. - deŃinuŃii se simt afectaŃi în drepturile pe care le au - detinu
tii considera că stau în condiŃii care sunt „o pedeapsă crudă şi inumană“. - creşte uzura e
elor şi construcŃiilor, - inspectarea celulelor ia mai mult timp, - se renunŃă la spaŃii d
estinate activităŃilor cultural-educative, - inactivitatea deŃinuŃilor atinge cote maxim
e, - numărul ordinelor creşte - scade abilitatea personalului de a menŃine ordinea şi li
niştea, - personalul intră în concediu medical sau doreşte să părăsească sistemul - cresc f
ile şi actele de violenŃă între deŃinuŃi - devin frecvente tentativele suicidare, - creşte
ul deŃinuŃilor care solicită o protecŃie specială. Directorii au ierarhizat astfel dificul
tăŃile generate de supraaglomerare: 1 - întocmirea rapoartelor disciplinare, 2 - munca
suplimentară, 3 - drogurile, 4 - îmbolnăviri ale deŃinuŃilor, 5 - plângerile deŃinuŃilor,
istrugerea obiectelor din dotare, 7 - răzvrătirile, 8 - asistenŃa medicală, 9 -instruire
a personalului,
93
10 - contrabanda cu bani, 11 - atacarea personalului, 12 - concediile medicale a
le personalului, 13 - tentativele de evadare.
SoluŃiilor posibile pentru a conduce un penitenciar aglomerat Principii 1. „Tehnica
conducerii închisorilor, aglomerate nu este semnificativ deosebită de cea a conducer
ii închisorilor în general. 2. Conducerea închisorilor aglomerate sau nu, este fundame
ntal dependentă de iscusinŃa, inteligenŃa managerială şi de abilitatea de a conduce a dire
ctorilor. 3. ModalităŃile de aplicare a principiilor de conducere şi a tehnicilor core
cŃionale pot avea şanse diferite de succes în cadrul fiecărei închisori. 4. Conducătorii de
chisori diferite pot folosi aceleaşi metode şi programe, dar modalităŃile lor de impleme
ntare vor determina în final natura fiecărei soluŃii manageriale alese.“
Pentru succesul managerial al unui director de închisoare sunt esenŃiale: - competenŃa
profesională - imparŃialitatea, - grija de a rezolva problemele importante, - exper
ienŃa în domeniul penitenciar şi - încrederea în reuşită. Directorii închisorilor aglomerat
ptă şase stiluri (tehnici) de conducere:
94
Prima modalitate de conducere, cea a „consecinŃelor naturale“ poate fi rezumată printr-o
expresie comercială: „primeşti ceea ce ai plătit“. Aceasta înseamnă că un director deschis
perant, sincer, care sprijină personalul şi are o imagine pozitivă asupra vieŃii va dete
rmina răspunsuri asemănătoare din partea personalului şi a deŃinuŃilor. Pentru ca succesul
fie deplin mai este nevoie ca personalul să fie astfel format încât să poarte un dialog
destins permanent cu deŃinuŃii iar funcŃionarii superiori să asiste şi să sprijine personal
l în muncă, fiind un exemplu pentru aceştia. Abordarea de tipul „situaŃii neprevăzute“ se b
ază pe o comunicare intensă între personal şi deŃinuŃi pentru a afla în timp util toate pro
mele şi frământările acestora. În condiŃii de urgenŃă, conducătorul devine autoritar. În or
e el este figura dominantă şi foloseşte procedura ordinelor scrise. Maniera de „a face m
ai bine decât a fost făcut“ are la bază convingerea că „atât personalul cât şi deŃinuŃii po
aŃi şi încurajaŃi să reuşească în activitatea lor, dacă li se arată o anumită direcŃie de a
feră sprijinul necesar (bani şi recunoaştere publică)“. Conducătorii eficienŃi vor ieşi din
uri mergând în unitate pentru a fi aproape de deŃinuŃi şi personal, manifestând grijă pentr
evoile acestora. O altă manieră de conducere este cea a „abordării sistemelor“, adică a dez
oltării unui sistem de control al climatului din închisoare şi al unei interacŃiuni regu
late şi intense cu reprezentanŃii deŃinuŃilor reuniŃi într-un consiliu. Implicarea deŃinuŃi
deciziile care-i privesc au rolul de a preveni dificultăŃile înainte de a deveni insur
montabile: informaŃiile sunt prelevate săptămânal sau lunar, evaluate de un comitet oper
aŃional care va propune măsuri în consecinŃă. Toate informaŃiile sunt stocate într-o bancă
te şi ele privesc inclusiv deŃinuŃii problemă şi întâmplările neobişnuite. „Consiliul deŃin
e periodic în plen şi pe comitete, cu participarea a acel puŃin unui observator din pa
rtea administraŃiei.“ Abordarea managerială intitulată „necesităŃi constructive“ are la baz
conform căreia „trebuie dată deŃinuŃilor atâta libertate cât este rezonabil prudent şi să
ajată folosirea constructivă şi eficientă a timpului“. Conducerea închisorii va stimula men
erea securităŃii în instituŃie, comunicarea între personal şi deŃinuŃi, va rezolva operativ
lemele ridicate de aceştia şi va promova programe de muncă şi educative pentru a ocupa
95
timpul deŃinuŃilor. La realizarea acestor obiective vor fi utilizate anumite grupuri
de deŃinuŃi selecŃionaŃi. În sfârşit, ultima viziune asupra conducerii închisorilor aglome
este cea a „riscului creator“, a cărui filozofie poate fi exprimată astfel: „este preferab
ilă o conducere cât de cât deschisă, uneia total restrictive, chiar dacă ea implică anumite
riscuri“. Conducătorul închisorii acordă o maximă importanŃă participării deŃinuŃilor la pr
nvins că ei „acordă respect personalului atâta timp cât acesta nu face ceva care să implice
pierderea acestui respect“. Acest stil de conducere mai are la bază câteva lucruri ver
ificate în timp: în orice puşcărie există 15-20% din deŃinuŃi care încearcă să domine intim
ceilalŃi (aceştia sunt condamnaŃi de regulă pentru omor); de asemenea, mai există 10-15%
deŃinuŃi care sprijină activ administraŃia. În aceste condiŃii, restul deŃinuŃilor vor ader
gruparea pe care o percep ca având cea mai mare putere şi influenŃă. Deci, „esenŃial este s
e stabilizeze un climat instituŃional care să permită o comportare pozitivă a deŃinuŃilor“.
regulă de bază a acestei modalităŃi de conducere este interzicerea utilizării „informatoril
r“ din rândul deŃinuŃilor. De asemenea se iau măsuri severe contra deŃinuŃilor care încearc
timideze pe ceilalŃi. Toate ordinele sunt transmise deŃinuŃilor de către personalul de s
upraveghere şi nu de ofiŃerii superiori (a căror intervenŃie ar putea fi interpretată ca o
lipsă de eficienŃă a gardienilor). Alte soluŃii posibile: - angajarea personalului care
prezintă aptitudini şi cunoştinŃe în mai multe domenii; - redistribuirea personalului în z
nele unde este mai mult de lucru; - a permite anumite activităŃi cheie înainte de masa
de dimineaŃă (de exemplu, folosirea sălii de gimnastică); - multiplicarea formelor de c
omunicare între deŃinuŃi şi personalul închisorii, pentru a diminua fenomenul de frustrare
al acestora; - informarea operativă a personalului pentru a nu permite răspândirea zv
onurilor; - acordarea unei atenŃii speciale coeziunii şi moralului personalului de căt
re echipa managerială; - discutarea cu deŃinuŃii a problemelor privind fondurile dispo
nibile pentru anumite servicii şi programe;
96
- întâlniri periodice cu deŃinuŃii nou-veniŃi pentru a-i ajuta să se acomodeze la rigorile
ieŃii de detenŃie; informarea deŃinuŃilor privind incidentele care au avut loc şi modul cu
m au fost soluŃionate; - a împiedica orice interpretări privind statutul privilegiat a
l unor deŃinuŃi în raport cu personalul de conducere; - crearea unei ambianŃe plăcute în ca
erele deŃinuŃilor şi în sălile de mese (flori, acvarii, decoraŃiuni interioare); - accesul
oluntarilor din comunitate pentru a desfăşura diverse programe educative; instalarea
mai multor posturi telefonice pentru deŃinuŃi; - prelungirea programelor educative şi
sportive până seara târziu pentru a răspunde nevoilor deŃinuŃilor; - separarea deŃinuŃilor
ere pentru fumători şi nefumători; - gruparea deŃinuŃilor în camere pe cât posibil după mes
studii; - crearea posibilităŃilor de a munci în celulă; - acolo unde locurile de muncă su
nt limitate, este de preferat folosirea deŃinuŃilor la muncă după 4 luni din momentul pe
depsirii pentru infracŃiuni disciplinare grave; - programarea deŃinuŃilor la vizita me
dicală şi în timpul serii; - monitorizarea incidentelor din unitate pentru a anticipa
desfăşurarea viitoare a evenimentelor; - instituirea unui sistem de clasificare care
să promoveze mişcarea deŃinuŃilor către închisori cu nivel mai scăzut de securitate şi mai
aglomerate şi transferul deŃinuŃilor care creează probleme. Autorii acestui studiu oferă o
concluzie fecundă pentru închisorile româneşti: „Închisorile aglomerate conduse de directo
i care sunt dispuşi să împartă reuşita cu toată echipa, pot fi conduse cu succes“.
…………………………………………………………
97
Bibliografie obligatorie
- Emilio Mira y Lopez: “Manual de psihologie juridică”, Editura Oscar Print, Bucureşti,
2007 - Gheorghe Florian: “Prevenirea criminalităŃii. Teorie şi practică”, Editura Oscar Pri
t, Bucureşti, 2005, cap. 2, 3, 4, 6, 7 şi 11 - Gheorghe Florian: “Fenomenologie penite
nciară”, Editura Oscar Print, Bucureşti, 2006, cap. 1, 3, 4, 5 şi 6 - Gheorghe Florian: “P
sihologie penitenciară”, Editura Oscar Print, Bucureşti, 2006, cap. 5, 6, 7 şi 9
Bibliografie facultativă
- Nicolae Mitrofan, Voicu Zdrenghea, Tudorel Butoi: “Psihologie judiciară”, Editura Şans
a, Bucureşti, 1992 - Tudorel Butoi: “Interogatoriul”, Editura Pinguin Book, Bucureşti, 2
004 - Ioan Buş: “Psihologie şi infracŃionalitate”, Editura ASCR, Cluj-Napoca, vol. 1/2005,
vol. 2/2006 - G.Scripcaru, V.Astărăstoaie, P.Boişteanu, V.ChiriŃă, C. Scripcaru: “Psihiatr
e medico-legală”, Editura Polirom, Iaşi, 2002 - George Antoniu: “VinovăŃia penală”, Editura
emiei Române, Bucureşti, 2002 - Octavian Buda: “Iresponsabilitatea”, Editura ŞtiinŃelor Med
cale, Bucureşti, 2006 - Sorin M. Rădulescu: “DevianŃă, criminalitate şi patologie socială”,
ura Lumina Lex, Bucureşti, 1999 - Tiberiu C. Medeanu: „Crima şi criminalul”, Editura Lum
ina Lex, Bucureşti, 2006 - Valerian Cioclei: “Mobilul în conduita criminală”, Editura All
Beck, Bucureşti, 1999 - Neculai Zamfirescu: „InvestigaŃia ştiinŃifică a infracŃiunilor de o
rămase cu autori necunoscuŃi”, Editura NaŃional, Bucureşti, 2000
98