Sunteți pe pagina 1din 11

Elaborat de:

Ianuarie – 2007
STRUCTURARE:

SECŢIUNEA 1. Noţiune

SECŢIUNEA a 2-a. Sistemul principiilor


fundamentale ale procesului penal

§1. Principiul legalităţii procesului penal


§2. Principiul oficialităţii
§3. Principiul aflării adevărului
§4. Principiul rolului active al organelor judiciare
§5. Principiul garantării libertăţii persoanei
§6. Respectarea demnităţii umane
§7. Garantarea dreptului la apărare
§8. Limba în care se desfăşoară procesul penal
§9. Prezumţia de nevinovăţie
§10. Egalitatea persoanelor în procesul penal
§11. Operativitatea în procesul penal
§12. Dreptul la un proces echitabil
§13. Interdependenţa principiilor fundamentale
ale procesului penal
BIBLIOGRAFIE :

1. Codul de procedură penală


Cu ultimele modificări aduse prin :

- Legea nr.356/2006 pentru modificarea şi


completarea Codului de procedură penală,
precum şi pentru modificarea altor legi

- O.U.G. nr. 60/2006 pentru modificarea şi


completarea Codului de procedură penală,
precum şi pentru modificarea altor legi

2. Drept procesual penal – Ion Neagu , Mugur Lazăr –


Carmen Paraschiv , Mircea Damaschin –
coordonator Prof.dr.ION NEAGU – Editura
GLOBAL LEX – 2001
3. Drept procesual penal – partea generală - Atanasiu
Crişu – Curs universitar – Editura All Beck - 2004
4. Note de curs personale
Secţiunea 1. Noţiune

În Codul de procedură penală român,primul titlu reglementează ,,regulile de bază


şi acţiunile în procesul penal’’,iar primul capitol se intitulează ,,scopul şi regulile
de bază ale procesului penal’’ (art. 2-8 C. proc. pen. reglementînd o parte din
aceste reguli de bază).
Regulile de bază exprimă concepţiile juridice despre modul cum trebuie să se
desfăşoare activitatea organelor judiciare1.
Se au în vedere situaţiile nereglementate în detaliu sau parţial reglementate,cazuri
în care se face apel la regulile de bază care orientează organul judiciar,urmărindu-
se ca soluţia să fie în consens cu aceste principii.

Secţiunea a 2-a. Sistemul principiilor fundamentale ale procesului penal

Importanţa pe care o au regulile de bază ale procesului penal face ca ele să poată fi
reunite într-un sistem care conturează cadrul politico-juridic în care organele
judiciare înfăptuiesc politica penală2.
Noţiunea de sistem este definită ca un ansamblu de elemente (principii,reguli ,
forţe etc.) dependente între ele şi formînd un întreg organizat,care pune ordine
într-un domeniu de gîndire teoretică,reglementează clasificarea materialului într-
un domeniu de ştiinţe ale naturii sau face ca o activitate practică să funcţioneze
potrivit scopului urmărit3.
Ţinînd cont de această definiţie înţelegem că între principiile fundamentale trebuie
să existe elemente de dependenţă,abordare teoretică unitară,care duc la atingerea
scopului procesului penal.
Fiind un ,,întreg organizat’’,sistemul principiilor trebuie să dea aceeaşi abordare,
aceeaşi rezolvare instituţiilor procesului penal4.
Unii autori împart principiile fundamentale ale procesului penal în principii
constituţionale şi neconstituţionale,ultimele fiind prevăzute,în principal în Codul
de procedură penală5.
Alţi autori fac diferenţiere între principii care stau la baza întregului proces penal
şi principiul ce se aplică numai unei faze a procesului penal,fiind considerate toate
reguli de drept,ce formează un tot unitar6.
Vom face referire la principiile recunoscute de sistemul legal actual,intern şi
european.

1
M.Basarab,Drept procesual penal.Partea generală,Cluj,1973,p.53.
2
I.Neagu,op.cit.,p.53
3
Academia Română,Dicţionarul explicativ al limbii române,Bucureşti. 1998
4
Atanasiu Crişu,Drept procesual penal-partea generală,Curs universitar-2004
5
M.Basarab
6
Gr. Theodoru,Curs de drept procesual penal. Partea generală, Iaşi,1959
§1. Principiul legalităţii procesului penal.

Procesul penal este o activitate reglementată de lege,desfăşurată de organele


competente,cu participarea părţilor şi a altor persoane,în scopul constatării la
timp şi în mod complet a faptelor ce constituie infracţiuni,astfel ca oricare
persoană care a săvîrşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale şi
nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere7.
Fiind o activitate strict reglementată de lege,este firesc ca legalitatea să constituie
principiu fundamental în desfăşurarea procesului penal.
Acest principiu este impus de reglementările existente atît în constituţie,cît şi în
actele normative cu aplicabilitate în domeniu.
Potrivit art. 1 din Constituţie,România este stat de drept,iar repectarea Constituţiei,
a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.
Statutul magistraţilor este reglementat prin lege şi stabileşte că jstiţia se
înfăptuieşte de judecători în numele legii,iar judecătorii sunt independenţi,se
supun numai legii şi trebuie să fie imparţiali (art.1 şi 2 din Legea nr.304/2004
privind organizarea judiciară8).
Codul de procedură penală prevede ca principiu legalitatea :procesul penal se
desfăşoară atît în cursul urmăririi penale,cît şi în cursul judecăţii,potrivit
dispoziţiilor prevăzute de lege [art.2 alin. (1)].
Actele procesuale şi procedurale întocmite cu încălcarea legii sunt înlăturate prin
prevederile existente în Codul de procedură penală,mergîndu-se,dacă este cazul,
pînă la sancţionarea celor vinovaţi de întocmirea lor.
Potrivit art.275 C.proc.pen.,orice persoană poate face plîngere împotriva măsurilor
şi actelor de urmărire penală,dacă prin acestea s-a adus o vătămare intereselor sale
legitime.
Căile ordinare şi extraordinare de atac precum şi posibilitatea înlăturării unor
nereguli pe perioada executării pedepsei9 constituie,de asemenea,mijloace pentru
respectarea principiului legalităţii.

§2. Principiul oficialităţii

Actele necesare desfăşurării procesului penal se îndeplinesc din oficiu,afară de


cazul cînd prin lege se dispune altfel [Cod.proc.pen.,art.2.alin.(2)].
Prevederile articolului susmenţionat au eficienţă faţă de momentul comiterii faptei
penale,declanşarea procesului penal,desfăşurarea acestuia,incluzînd şi punerea în
executare a hotărîrii judecătoreşti.

7
I.Neagu, op.cit.,p. 27.
8
Publicată în M. Of. Nr.576/29.06.2004
9
Contestaţia la executare este mijlocul legal pentru înlăturarea unor nereguli,pe perioada executării
pedepsei.
Faţă de cele arătate ,organele judiciare trebuie să îndeplinească actele necesare
desfăşurării procesului ,,din oficiu’’,adică din proprie iniţiativă,fără condiţionări.
Prevederea din art.2 alin. (2) că actele necesare desfăşurării procesului penal se
îndeplinesc din oficiu, ,,afară de cazul cînd prin lege se dispune altfel’’,înseamnă
că există şi excepţii.
Legea cuprinde unele excepţii în ce priveşte principiul oficialităţii,care ţin atît de
declanşarea procesului penal,cît şi de desfăşurarea fazelor următoare,după
începerea procesului.
Existenţa plîngerii prealabile,în cazul anumitor infracţiuni,condiţionează
declanşarea procesului penal10.
În alte cazuri,procesul penal nu poate fi declanşat decît dacă există sesizarea
anumitor organe competente.

§3. Principiul aflării adevărului

În desfăşurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire


la faptele şi împrejurările cauzei,precum şi cu privire la persoana făptuitorului11.
În plan procesual penal,aflarea adevărului se limitează la cunoaşterea faptelor şi
împrejurărilor care fac obiectul probaţiunii,organele judiciare avînd obligaţia să
stabilească situaţia de fapt care corespunde adevărului şi să pronunţe hotărîri
judecătoreşti care să reflecte adevărul,fără erori judiciare.
Obligaţiile organelor judiciare în realizarea principiului aflării adevărului:
- constatarea existenţei faptei ce constituie obiectul învinuirii ;
- stabilirea împrejurărilor în care s-a produs fapta ;
- stabilirea formei şi modalităţii vinovăţiei ;
- stabilirea mobilului şi scopului urmărit de făptuitor ;
- stabilirea prejudiciului cauzat (dacă există) ;
- Constatarea oricăror aspecte care ar putea să influenţeze răspunderea
penală şi civilă a făptuitorului.
Garanţii pentru respectarea principiului aflării adevărului :
- obligaţia organelor judiciare de a afla adevărul în fiecare cauză
penală,strîngînd probe necesare pentru lămurirea cauzei (art.202 şi
art.287 C.pr. pen.) ;
- dreptul părţilor de a putea dovedi împrejurările care duc la aflarea
adevărului în cauză (art.67 C.pr.pen.) ;
- obligarea oricărei persoane să contribuie,prin informaţiile pe care le
deţine,la aflarea adevărului (art.65 alin.2,art.265 C.pr.pen.) ;
- aşezarea sistemului probator pe principiile libertăţii probelor şi ale liberei
lor aprecieri (art.63,64 C.pr.pen.) ;

10
Art.221 alin. (2) Cod.pr.pen. Cînd,potrivit legii,punerea în mişcare a acţiunii penale se face numai la
plîngerea prealabilă ori la sesizarea sau cu autorizarea organului prevăzut de lege,urmărirea penală nu poate
începe în lipsa acestora.
11
Art. 3. Cod.proc.penală
- instituirea unui sistem eficient de desfăşurare a procesului,astfel încît
cauza să poată fi reluată din etapa procesuală în care aflarea adevărului
s-a denaturat (art.265 C.pr.pen).
Principiul aflării adevărului acţionează în strînsă legătură cu celelalte reguli de
bază pe tot parcursul procesului penal.

§4. Principiul rolului activ al organelor judiciare

Organele de urmărire penală şi instanţele de judecată sunt obligate să aibă rol activ
în desfăşurarea procesului penal12.
Acest principiu,alături de cel al operativităţii,are o contribuţie decisivă la aflarea
adevărului,obligînd organele judiciare să depună toate diligenţele pentru
soluţionarea cauzei.
În realizarea acestui principiu,organele judiciare penale au următoarele obligaţii :
- să dispună începerea urmăririi penale ;
- să intervină în orice moment al desfăşurării procesului penal ;
- să ceară şi să administreze probe ;
- să stabilească faptele ;
- să asigure respectarea drepturilor părţilor,îndrumarea şi sprijinirea
acestora;
- să dispună administrarea din oficiu a probelor;
- să pună în discuţia părţilor orice aspect care să ajute la aflarea
adevărului;
- să examineze cauza penală sub toate aspectele;
- să extindă,atunci cînd este cazul,acţiunea penală sau procesul penal şi
asupra altor fapte şi personae.
În anumite situaţii,principiul rolului activ al organelor judiciare nu operează în
aceste modalităţi,acestea neavînd posibilitatea manifestării unor iniţiative în
administrarea probelor,atunci cînd efectuarea unor acte procesuale are un caracter
strict personal,rămînînd la libera latitudine a subiecţilor interesaţi.
În aceste cazuri,rolul activ ia forma aducerii la cunoştinţa persoanelor respective a
drepturilor procesuale pe care le au şi a condiţiilor exercitării acestor drepturi13.

§5. Principiul garantării libertăţii persoanei

În tot cursul procesului penal este garantată libertatea persoanei. Nici o persoană
nu poate fi reţinută,arestată sau privată de libertate în alt mod şi nu poate fi supusă

12
Art.4 Cod. pr.pen.
13
Constituirea persoanei vătămate ca parte civilă;
Cererea de introducere în cauză a persoanei responsabilă civilmente;
Asigurarea asistenţei juridice cînd aceasta nu este obligatory;
Exercitarea căilor de atac.
vreunei forme de restrîngere a libertăţii decît în cazurile şi condiţiile prevăzute de
lege14.
Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile.
Percheziţionarea ,reţinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în
cazurile şi cu procedura pervăzute de lege15.
Garanţii pentru respectarea principiului garantării libertăţii persoanei :
- cel arestat ilegal are dreptul,în tot cursul procesului penal,să se adreseze
instanţei competente;
- orice persoană împotriva căreia s-a luat,illegal,o măsură preventivă are
dreptul la repararea pagubei suferite;
- în tot cursul procesului penal,învinuitul sau inculpatul arestat preventiv
poate cere punerea în libertate provizorie,sub control judiciar ori pe
cauţiune;
- stabilirea competenţelor organelor judiciare în luarea măsurilor de
prevenţie;
- controlul judiciar permanent efectuat asupra legalităţii măsurilor luate şi
asupra locurilor de deţinere.

§6. Respectarea demnităţii umane

Dreptul la viaţă,precum şi dreptul la integritate fizică şi psihică ale persoanei sunt


garantate.
Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsă sau de tratament
inuman ori degradant16.
Pe lîngă aceste prevederi cu rang de principiu,legea procesual penală cuprinde
reguli care concură la realizarea acestui principiu fundamental.
Potrivit art.64 alin.(2) C.proc.pen.,mijloacele de probă obţinute în mod ilegal nu
pot fi folosite în procesul penal,iar art.68 prevede că este oprit a se întrebuinţa
violenţe,ameninţări ori alte mijloace de constrîngere,precum şi promisiuni sau
îndemnuri,în scopul de a se obţine probe.
De asemenea,este oprit a determina o persoană să săvîrşească sau să continue
săvîrşirea unei fapte penale,în scopul obţinerii unei probe.

§7. Garantarea dreptului la apărare

Dreptul la apărare este garantat.


În tot cursul procesului,părţile au dreptul să fie asistate de un avocat,ales sau numit
din oficiu17.

14
Art.5 alin. (1) şi (2) Cod. proc.pen.
15
Constituţia României. Art.23 alin.(1) şi alin.(2)
16
Constituţia României. Art.22 alin.(1) şi alin.(2)
17
Constituţia României. Art.24 alin.(1) şi alin.(2)
Potrivit art.6 C.proc.pen.,dreptul la apărare este garantat învinuitului,inculpatului
şi celorlalte părţi în tot cursul procesului penal.
Orice parte are dreptul să fie asistată de apărător în tot cursul procesului penal.
Organele judiciare au obligaţia să încunoştinţeze pe învinuit sau inculpat,înainte de
a i se lua prima declaraţie,despre dreptul de a fi asistat de un apărător,consem-
nîndu-se aceasta în procesul-verbal de ascultare.
În condiţiile şi cazurile prevăzute de lege,organele judiciare sunt obligate să ia
măsuri pentru asigurarea asistenţei juridice a învinuitului sau inculpatului,dacă
acesta nu are apărător ales.
Într-o accepţiune largă,dreptul la apărare cuprinde totalitatea drepturilor şi
regulilor procedurale care oferă posibilitatea persoanei de a se apăra împotriva
acuzaţiilor ce i se aduc,să conteste învinuirile,să scoată la iveală nevinovăţia sa.În
această accepţiune largă,se include şi posibilitatea folosirii avocatului.
În accepţiune restrînsă,dreptul la apărare cuprinde doar posibilitatea folosirii unui
avocat.

§8. Limba în care se desfăşoară procesul penal

Procedura judiciară se desfăşoară în limba română.


Cetăţenii români aparţinînd minorităţilor naţionale au dreptul să se exprime în
limba maternă în faţa instanţelor de judecată,în condiţiile legii organice18.
Pentru o normală desfăşurare a procesului penal este important,în ce priveşte
înţelesul unor noţiuni sau a relatărilor cu privire la comiterea faptelor,ca limbajul
folosit între părţi şi organele judiciare să fie unul comun.
Părţilor care nu vorbesc sau nu înţeleg limba română ori nu se pot exprima li se
asigură,în mod gratuit,posibilitatea de a lua la cunoştinţă de piesele
dosarului,dreptul de a vorbi,precum şi dreptul de a pune concluzii în instanţă,prin
interpret.

§9. Prezumţia de nevinovăţie

Pînă la rămînerea definitivă a hotărîrii judecătoreşti de condamnare,persoana este


considerată nevinovată19.
În art.6 alin.(2) al Convenţiei Europene a Drepturilor omului este prevăzut că
,,orice persoană acuzată de săvîrşirea unei infracţuini este prezumată nevinovată
pînă ce vinovăţia sa va fi stabilită legal’’.
Prezumţia de nevinovăţie este însă o prezumţie relativă,care poate fi răsturnată
prin dovedirea vinovăţiei prin probe certe20.

18
Constituţia României. Art.128 alin. (1) şi aln. (2)
19
Constituţia României. Art.23. alin. (11)
20
Ghe.Mateuţ,Prezumţia de nevinovăţie în lumina convenţiilor europene şi a reglementărilor procedurale
interne,în Dreptul nr. 11/2000, p. 59-67.
Art. 66 C. proc. Pen. Prevede că învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumţia
de nevinovăţie şi nu este obligat să-şi dovedească nevinovăţia.
Cînd există probe de vinovăţie,învinuitul sau inculpatul are dreptul să probeze
lipsa lor de temeinicie.
Prezumţia de nevinovăţie poate fi răsturnată numai prin probe certe de vinovăţie.
Dacă nu există probe certe de vinovăţie,îndoiala privind vinovăţia nefiind
înlăturată,prezumţia de nevinovăţie nu este răsturnată,orice îndoială fiind în
favoarea învinuitului sau inculpatului.

§10. Egalitatea persoanelor în procesul penal

Cetăţenii sunt egali în faţa legilor şi a autorităţilor publice,fără privilegii şi fără


discriminări.
Nimeni nu este mai presus de lege21.
Acest drept fundamental,în ceea ce priveşte accesul liber la justiţie,constă în
posibilitatea oricărei persoane de a se adresa justiţiei pentru apărarea
drepturilor,libertăţilor şi a intereselor legitiime.
Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară,prevede în art. 6 alin.(1) că
accesul la justiţie nu poate fi îngrădit,iar în art.7 alin.(2) că justiţia se realizează în
mod egal pentru toţi,fără deosebire de rasă,naţionalitate,origine
etnică,limbă,religie,sex,orientare sexuală,opinie,apartenenţă politică,avere,origine
ori condiţie socială sau de orice alte criterii discriminatorii.
În literatura de specialitate22,se apreciază că acest principiu se manifestă în
următoarele forme :
- tuturor persoanelor implicate în soluţionarea cauzelor penale le sunt
aplicabile aceleaşi legi;
- aceleaşi organe desfăşoară procesul penal,,fără ca anumite personae să fie
privilegiate şi fără să se facă vreo discriminare;

§11. Operativitatea în procesul penal

Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen


rezonabil23.
Necesitatea acestui principiu este definită şi de primul articol al Codului de
procedură penală,denumit scopul procesului penal,în care se arată că procesul are
ca scop,constatarea la timp şi în mod complet a faptelor care constituie infracţiune.
Operativitatea în procesul penal,în sensul larg,presupune rezolvarea rapidă a
cauzelor penale,dar şi simplificarea activităţii procesuale,cînd este cazul24. Cauza

21
Constituţia României, Art.16 ,alin.(1) şi aln.(2)
22
I neagu,op.cit.,p.99.
23
Constituţia României.art.21.pct.3
24
I.Neagu.op.cit.p.101
penală nu trebuie să se întindă exagerat în timp,tărăgănarea aducînd prejudicii
serioase atît soluţionării cauzei penale,cît şi realizării importantelor sale sarcinii.

§12. Dreptul la un proces echitabil

Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen


rezonabil25.Prin dreptul la un proces echitabil trebuie înţeles că organele judiciare
au şi obligaţia de a asigura condiţiile pentru desfăşurarea unui astfel de proces.
Urmează ca practica organelor judiciare să aplice acest principiu funcţie de datele
concrete dar şi de reglementările interne care să permită acest fapt.

§13. Interdependenţa principiilor fundamentale ale procesului penal

Principiile fundamentale care se regăsesc în desfăşurarea întregului proces penal


acţionează într-o interdependenţă şi condiţionare reciprocă26.
Aceste principii se presupun unele pe altele,nerespectarea unuia dintre ele aducînd
atingere şi altora.
De exemplu,principiul legalităţii care este considerat un principiu cadru,impune
respectarea celorlalte principii,deoarece reglementarea celorlalte este prevăzută de
lege.
Încălcarea unuia dintre principii,duce pe cale de consecinţă,la nerespectarea
principiului legalităţii.
În unele cazuri,totuşi,intervine şi rolul organelor judiciare privind respectarea
principiilor fundamentale.

Powered by http://www.referat.ro/
cel mai tare site cu referate

25
N.Volonciu.op.cit.p.127
26
I.Neagu,op.cit.,p.106