Boli cu transmitere sexuala (sifilisul, gonoreea, chlamydia, scabia, SIDA)

generalitati
Bolile cu transmitere sexuala sau bolile venerice sunt infectii transmise prin contact
sexual (normal, oral sau anal) dar care pot fi transmise si pe alte cai. Printre mijloacele de
transmitere ale acestor boli, in afara de contactul sexual, mai putem intilni: contactul cu
zona infectata, contactul cu obiecte infectate (ace, etc.) sau de la mama la fat, etc.

Aceste boli pot fi clasificate in doua mari categorii:

Bolile cu transmitere sexuala majore, din care fac parte:
- sifilisul
- gonoreea sau blenoragia
- sancrul moale
- granulomul inghinal
- limfogranulomatoza inghinala
Bolile cu transmitere sexuala minore, din care fac parte:
- uretritele negonococice (cele mai frecvente boli din aceasta categorie sunt provocate de
chlamydii, mycoplasme,candida albicans, tricomonas vaginalis)
- tricomonaza urogenitala
- candidozele urogenitale
- herpesul genital
- vegetatiile veneriene
- molluscum contagiosum
- scabia
- pediculoza
- unele forme de hepatita virala.

In ultimul deceniu, infectia cu HIV, cea mai periculoasa infectie, alaturi de sifilis, a
provocat epidemii fara precedent.
Exprimarile clinice ale bolilor cu transmitere sexuala apar mai ales in regiunea genitala,
dar pot fi evidente si in cavitatea bucala, pe tegument sau la nivelul ochilor -
conjunctival.
In zona genitala, simptomele se manifesta prin secretii neobisnuite, dureri in zona
pelviana, arsuri, prurit, senzatie de iritatie, dureri in timpul actului sexual (dispareunie)
sau la urinare (disurie). Prezenta tuturor acestor simptome nu este obligatorie - unele
dintre ele disparand de la sine, desi infectia ramane in organism pana la tratare sau
cronicizare.
Primul pas in tratarea bolilor cu transmitere sexuala este consultul medical si
diagnosticarea corecta. Nu este recomandat tratamenulul empiric sau ca urmare a
consultarii altor surse de informare neoficiale de multe ori incorecte. Medicul poate fi
unul de familie in prima faza ce va va trimite la un specialist in boli dermato - venerice,
care va face analize si va aplica tratamentul corespunzator. Acest tratament trebuie
continuat pe toata perioada recomandata, chiar daca simptomele dispar, iar actul sexual
poate fi reluat dupa 3 zile de la incetarea tratamentului in conformitate cu recomandarile
medicului specialist.
Riscul de infectare cu aceste boli este mai mare in contactul sexual cu mai multi
parteneri, atunci cand nu este folosit prezervativul ca mijloc de protectie si cind sunt
utilizare droguri injectabile intravenos, cand partenerul se drogheaza sau are la randul lui
mai multi parteneri sexuali.

cuprins articol

1. Generalitati
2. Sifilis
3. Gonoreea
4. Chlamydia
5. Scabia
6. SIDA
7. De retinut!

Sifilis

Sifilisul apare in urma infectiei cu Treponema Pallidum. El poate fi primar, secundar,

tertiar, poate avea forme congenitale (sifilisul congenital - in care copilul este infectat la
nastere de catre mama bolnava) si alte forme nu foarte bine delimitate:
- latent - fara simptome dar cu rezultatele testelor pozitive
- forme de trecere intre secundar si tertiar, etc.
Primul simptom in cazul sifilisului primar este aparitia unei pete rosii (macula
eritematoasa), care devine o eroziune, adancindu-se, si apoi o ulceratie care doare doar in
cazul traumatizarii sau al suprainfectarii. La femei pot fi afectate labia, vaginul, uretra si
perineul. La ambele sexe mai pot fi afectate regiunea anorectala, mamelonara, buzele,
limba, amigdalele, etc. Complicatiile care pot aparea sunt fimoza, parafimoza,
suprainfectari ale leziunii, blocajul cailor limfatice (limfedem) cu edemul penisului si a
scrotului sau a labiilor.
Sifilisul secundar este considerat o stare septica cu Treponema - simptomele pot aparea in
3 - 6 saptamani, determinand aparitia silifidelor. Acestea sunt pete mici, roz - pal, care nu
ies in relief si determina rozeola silifica sau care ies putin in relief pe piele (papule). Pot
aparea stari asemanatoare gripei (lipsa poftei de mancare, dureri de cap(cefaleea) si
musculare, articulatii ce dor, rinoree, etc). Se poate instala sifilisul latent sau cel tertiar,
dar in ultima perioada acestea apar tot mai rar datorita tratarii la timp si a mijloacelor de
informare in masa.

GonoreeaSus

In cazul acestei infectii, primele simptome apar la 2 - 3 zile de la contactul sexual:

secretii abundente galben - verzui, senzatii de usturime si arsuri, mucoasa congestionata,
rosie, umflarea uretrei, etc. Aceste simptome pot disparea dupa 8 saptamani - dar
disparitia nu marcheaza sfarsitul bolii, ci cronicizarea ei. Complicatiile ce apar sunt
fimozele, prostatite, stricturi uretrale, etc. Gonoreea se transmite prin contactul direct cu
mucoasele sau lichidele infectate si foarte rar prin folosirea in comun a obiectelor
sanitare, prosoape, bureti, etc. Ea se poate trata cu antibiotice recomandate de medic si in
cazul unei diagnosticari precoce, situatie in care si boala este necomplicata, tratamentul
este de scurta durata.
Gonoreea are o frecventa mai mare in tarile in curs de dezvoltare, prezentand un risc
mare de contaminare.

ChlamydiaSus

Chlamydia reprezinta infectia cu bacteria Chlamydia Trachomatis si este cea mai

frecventa boala cu transmitere sexuala in tarile dezvoltate. Aceasta bacterie traieste doar
in interiorul celulelor si este greu de depistat deoarece adesea decurge fara simptome
(dureri la contactul sexual, scurgeri vaginale nu foarte abundente, senzatie de intepaturi,
menstruatie neregulata, arsuri in timpul urinarii, etc). Ca si gonoreea, chlamydia se
transmite prin contactul direct cu mucoasele sau lichidele infectioase. In ceea ce priveste
tratamentul, acesta trebuie urmat de catre ambii parteneri (indiferent de absenta sau
prezenta simptomelor) si dureaza intre 14 - 21 de zile, constand in antibioterapie tintita.

ScabiaSus

Aparitia scabiei presupune prezenta unui parazit femela care sapa un canal in piele in care
depune 2 - 3 oua pe zi timp de o luna, ceea ce determina prurit tegumentar si iritarea
pielii – leziuni de grataj. Transmiterea acestui parazit se face atat pe cale sexuala, cat si
prin contacte curente - gen folosirea in comun de lenjerie si haine. Simptomele sunt
reprezentate de mancarimi (prurit localizat) pe fata interioara a mainilor, intre degete, in
regiunea sanilor si a organelor genitale. In privinta tratamentului, acesta se aplica atat
partenerilor sexuali, cat si persoanelor care coabiteaza cu cei infectati cu scabia.
Lenjeriile si obiectele personale folosite de persoanele infectate necesita dezinfectarea.

SIDASus

SIDA este prescurtarea pentru Sindromul Imunodeficientei Dobandite si marcheaza un

deficit a sistemului imunitar dobandit ca urmare a infectiei cu virusul HIV. SIDA va
predispune la diferite boli care afecteaza in mod tipic persoanele infectate cu virusul HIV
si pe care in mod normal organismul ar trebui sa fie capabil sa le combata – infectii
oportiniste. Ca toate virusurile, HIV nu are metabolism propriu si necesita o celula gazda
pentru a se putea multiplica. Aceste celule gazda sunt, printre altele, celulele sistemului
imunitar, limfocitele, globulele albe, celule sistemului nervos. Cercetatorii clasifica
infectia cu HIV in diferite stadii. Prin SIDA se intelege stadiul in care sistemul imunitar
este foarte slabit si in care pot sa apara diferite boli si tumori – forme de cancer. Evolutia
unei infectii cu HIV difera de la o persoana la alta. La scurt timp dupa infectarea cu HIV,
acesta incepe sa se inmulteasca foarte rapid, astfel incat in primele saptamani nu apar de
obicei simptome (la inceput, eventuale stari gripale). Dupa 12 saptamani de la
contaminare, prin testul cu anticorpi, se gasesc anticorpii construiti de virus.
Infectiile, oportuniste in cazul bolii SIDA, la un organism sanatos uneori nici nu se
manifesta sau pot fi combatute cu destula usurinta. Virusuri nu prea periculoase precum
Herpes simplex sau Herpes zoster pot duce la imbolnaviri grave. Toxoplasmoza,
tuberculoza, citomegalia, PcP - o forma a pneumoniei si ciuperca Candida albicans sunt
de asemenea boli caracteristice stadiului SIDA.
Portile de intrare in organism ale acestui virus sunt ranile deschise, suprafetele iritate,
zgariate sau inflamate ale pielii si tesuturile sensibile gen mucoasa vaginala. Lichidele
infectioase prin care acesta se transmite sunt sangele, sperma, laptele de mama, etc. si nu
cele ca saliva, urina, transpiratie sau lacrimi.

De retinut!Sus

In ultimii ani, bolile cu transmitere sexuala au crescut ca numar si vor creste in continuare
daca nu se vor lua masuri drastice pentru combaterea mecanismului care permite
propagarea acestor afectiuni in randul populatiei.
Cu toate ca s-au luat masuri pentru combaterea acestor boli si au aparut medicamente noi
si eficiente de tratament, numarul acestor boli creste alarmant si apar cazuri noi la o parte
insemnata a populatiei, ceea ce constituie pentru viitor un semn de alarma.
Probabil factorul social - economic in care ne aflam la ora actuala, existenta prostitutiei
clandestine si a unui “vagabondaj” sexual mai mare permite inmultirea acestor afectiuni
cu grave consecinte asupra populatiei si a starii de sanatate.
Contactele sexuale ocazionale mai ales cu persoane necunoscute, ingreuneaza
desfasurarea unei anchete epidemiologice corecte, ceea ce face ca sursa de infectie sa nu
fie descoperita, acest lucru fiind esential in stoparea fenomenului de extindere rapida a
bolilor cu transmisie sexuala.
Educatia sanitara si antiveneriana a populatiei la ora actuala lasa de dorit fiind una din
metodele cele mai eficace de prevenire si combatere a acestor afectiuni, ea nu este
aplicata in mod corespunzator cu rezultate negative vizibile.