562raport de Cercetare

Raport de Cercetare
Grant: Evaluarea potentialului turistic, strategia de dezvoltare si amenajare turistica a Regiunii

de Dezvoltare V Vest si promovarea ofertei turistice in plan transfrontalier si international
Tip A, nr.1094/2004
Autor: Prof.univ. dr. Martin OLARU
Universitatea: Universitatea de Vest din Timişoara
Proiectul ,,Evaluarea potenţialului turistic, strategia de dezvoltare şi amenajare turistică a

Regiunii de dezvoltare V Vest şi promovarea ofertei turistice în plan transfrontalier şi internaţional” a
făcut parte dintr-o expertiză ştiinţifică mai amplă, care şi-a propus să aprofundeze cercetările asupra
dezvoltării regionale în România, cu privire specială asupra fenomenului turistic şi a strategiei de
dezvoltare turistică a regiunii, de lansare a ofertei turistice pe piaţa turistică europeană şi în plan
transfrontalier. Aceasta a propus o largă colaborare internaţională, iniţiată de universităţile din
Tübingen, Angers şi Timişoara, la care au aderat apoi universităţile din Szeged şi Novi Sad.
Prezentul proiect realizează o sinteză a realizărilor geografiei româneşti şi a altor şcoli
europene sau americane care studiază fenomenul turistic în toată complexitatea sa, precum şi
experienţele unor ţări din UE, în dezvoltarea durabilă a turismului, fiind un proces de lungă durată,
elaborat pe baza unor riguroase şi ştiinţifice strategii şi politici coerente de promovare a turismului.
Pe baza unui set de indicatori economici regionali, sa efectuat o analiză a activităţilor turistice.
Analiza este, în general pozitiva, ceea ce determină şi o dezvoltare a turismului tot într-o direcţie
poziţivă. Gradul potenţial al dezvoltării turistice a destinaţiilor este asociat cu gradul de valorificare si
de accesibilitate. Cele trei componente majore ale dezvoltării modelului turistic sunt: resursele turistice
de bază, piaţa şi caracteristicile sociale (resursa umana) şi fizice (infrastructura generala si turistica ).
Aceşti factori se intercondiţionează şi indică potenţialul de dezvoltare turistică a regiunii ca o zonă de
destinaţie pentru turismul intern şi internaţional.
Cercetătorii din echipă – pe baza datelor colectate, a chestionarelor bine structurate, cu
întrebări închise – au întocmit mai multe studii de caz, iar prin analize SWOT, au incercat să găsească
oportunităţile de dezvoltare a turismului, obiectivele ţintă, corelând această dezvoltare cu cea
economico-socială a regiunii, iniţierea unei noi zonări turistice a regiunii, urmată de ierarhizare a
zonelor, subzonelor şi a arealelor turistice. În regiune există numeroase areale protejate (rezervaţii
naturale, 3 parcuri naturale şi 4 parcuri naţionale, din care un parc naţional inclus în Rezervaţia
Biosferei şi (P. N. Retezat) şi unul bilateral Parcul natural Porţile de Fier (cu Serbia-Muntenegru),iar
turismul trebuie dimensionat la capacităţile de suportabilitate a mediului inconjurator si a arealelor
naturale protejate, precum şi menţinerea biodiversităţii şi a geodiversităţii, ca necesitate. De
asemenea, s-a analizat studiul de conservare şi păstrare a patrimoniului cultural-naţional, a
obiceiurilor şi tradiţiilor etno-folclorice ale zonelro, păstrarea elementelor arhaice autentice în asezarile
rurale din cele patru judete ; premisă a dezvoltării turismului rural si a agroturismului, precum şi o
revigorare a traditiilor mestesugaresti precum si a producţiei diversificate artizanale – o şansă reala
pentru satele noastre, dezvoltarea integrantă a spaţiului rural, baza pentru progresul economic al
acestor aşezări, cu respectarea principiilor etnice care ocrotesc cultura şi mediul ambient al acestor
arii de destinaţie turistică. S-a analizat impactul turismului în zonele defavorizate şi convertirea zonelor
afectate grav declinului industrial, prin promovarea şi susţinerea initiativelor antreprenoriale locale.
Echipa de cercetare a prelucrat secvenţial datele statistice – matematice, transpunerea prin
cartografierea computerizată, probând metodologia utilizată şi punerea bazei de date într-o formă
utilizabilă public. Tehnicile de lucru utilizate de către cercetătorii din echipă, se referă la activităţile
turistice, evaluarea cantitativă şi calitativă a potenţialului, la indicatorii circulaţiei turistice, ierarhizarea
zonelor turistice, gradul de atractivitate al resurselor turistice, la aportul diverselor tipuri de analiză:
diacronă, sincronă, corelativă, factorială.
Aplicând acestea s-au finalizat obiectivele proiectului:
- inventarierea şi ierarhizarea resurselor turistice atractive naturale şi antropice;
- înregistrarea fluxurilor turistice interne şi internaţionale; traseele de tranzit;
- cooperarea turistică transfrontalieră trilaterală cu Serbia şi Ungaria;
- elaborarea studiilor de caz;
- promovarea unor produse unicat pe piaţa internă, dar mai ales cea internaţională a
Europei Centrale şi Vestice: Defileul Dunării, Calea fierului bănăţean; turismul ecologic în
cele 4 parcuri naţionale şi 3 parcuri naturale, turismul de afaceri şi reuniuni, turismul rural,
turismul etnic, turismul sustenabil;
Revista de Politica Stiintei si Scientometrie - Numar Special 2005 - ISSN- 1582-1218 1/26
- direcţii în concepţia de amenajare şi dezvoltare a turismului, prin modernizarea
infrastructurii specifice;
- integrarea europeană a turismului din această regiune prin dezvoltarea unui turism durabil
şi totodată recuperarea pieţelor turistice de dinainte de anul 1989 şi prospectarea de noi
pieţe pentru oferta turismului din această regiune.
Prin tema luată în studiu sa constituit şi o bază de date, de informare deosebit de utilă pentru
toate lucrările din domeniul turismului şi va pune la dispoziţia Agenţiei de Dezvoltare Regională –
Timişoara pentru Regiunea % Vest, celor patru Agenţii de Dezvoltare Economico-Socială din cadrul
Consiilor Judeţene: Arad, Caraş-Severin, Hunedoara şi Timiş, Camerelor de Comerţ, Industrie şi
Agricultură din cele patru judeţe, agentiile de mediu din aceste judete, factorii politici, administrativi şi
de decizie.
Metodologia cercetării. Am aplicat o strategie de cercetare multifazică, în care prima fază este
reprezentată de analiza situaţiei existente. Pe parcursul acesteia, am studiat diferitele elemente ale
ofertei turistice (resurse, infrastructură(. În faza următoare am examinat, prin metoda anchetei, apoi pe
baza datelor şi a informaţiilor rezultate din primele două faze, se trece, în faza a treia, cu ajutorul
analizei SWOT, la analiza punctelor slabe şi tari pe care se pot construi strategii de dezvoltare.
Pe parcursul acestor faze, prin metoda analizei documentelor, am evaluat datele diferitelor
surse statistice, datele obţinute astfel au fost corelate cu datele rezultate din anchete, în scopul
obţinerii unei imagini cât mai reale. Pe baza analizei documentelor am definit: resursele turistice
existente în Regiunea de dezvoltare 5 Vest; potenţialul turistic al fiecărei localităţi; nivelul de
dezvoltare al infrastructurii; respectiv datele fundamentale ale circulaţiei turistice (intensitatea acesteia,
locul de provenienţă a turiştilor, durata medie de şedere, etc.).
În cadrul analizei fenomenului turistic din Regiunea Vest a României s-a luat în discuţie, la
nivelul de categorii de factori, situaţia existentă, atât pe ansamblu regiunii, cât şi pe mari zone
funcţionale declarate în funcţie de o serie de criterii specifice. În cadrul acesteia au fost evidenţiate
varietatea potenţialului turistic natural, diversitatea patrimoniului turistic antropic precum şi stadiul
actual al structurilor de primire. În funcţie de toate acestea au fost surprinse principalele posibilităţi şi
direcţii de dezvoltare ale turismului, atât sub aspectul categoriilor cât şi pe areale geografice din
Regiunea 5 Vest.
A urmat o cercetare detaliată – a doua fază de analiză – a fiecărei componente cu impact
turistic, la nivel de unitate adminitrativ- teritorială elementară (comună, oraş), astfel încât să se poată
face o ,,radiografie” precisă a situaţiei reale existente, pe baza unui sistem de indicatori cuantificabili,
astfel încât să poată face o proiecţie obiectivă a posibilităţilor de dezvoltare viitoare.
S-au luat în considerare cele trei mari grupe de factori aparţinând cadrului natural, antropic şi
bazei materiale. Fiecăreia dintre acestea, considerate ca participare cu greutate egală în dezvoltarea
turismului.
În studiile care s-au efectuat au fost identificate elementele fondului turistic, resursele
atractive, a fost analizată baza de cazare, circulaţia turistică, identificarea tipurilor şi formelor de turism
din spaţiul analizat, principalele zone şi subzone turistice, oferind o sinteză a disfuncţionalităţilor
constatate în acest domeniu al turismului, precum, şi propunerile care să reducă sau să soluţioneze
disfuncţionalităţile constatate.
Disfuncţiile care rezultă din desfăşurarea şi localizarea spaţială a fenomenului turistic pot fi
sintetizate în felul următor: disfuncţii legate de turismul de sfârşit de săptămână, disfuncţii legate de
turismul cultural, disfuncţii legate de turismul montan şi cel balnear, disfuncti legate de turismul
itinerant cu valente culturele etc.
Propunerile vizează micşorarea şi reducerea treptată a disfuncţiilor amintite, prin
modernizarea căilor de transport, realizarea unei baze de date spaţiale generale, care să conţină şi
straturile specifice informaţiilor teritoriale din domeniul turismului şi pregătirea unei reţele din
reactualizarea continuă a acesteia; elaborarea unei strategii de dezvoltare a infrastructurii de
comunicaţii şi transporturi; modernizarea şi dezvoltare bazei de cazare, iniţierea şi susţinerea
acţiunilor de restaurare a obiectivelor turistice antropice foarte valoroase; realizarea unei baze de
cazare în interiorul zonei montane; promovarea ecoturismului în parcurile naţionale, naturale, în
arealele protejate şi în zone sălbatice, împădurite; revitalizarea staţiunilor balneare: Călacea, Buziaş.
Operaţionalizarea conceptului de dezvoltare ne conduce la un evantai de concepte utilizate în
teoria şi practica dezvoltării, şi anume: strategii, politici, programe şi proiecte de dezvoltare. Toate
acestea trebuie însă precedate de o analiză-diagnostic a teritoriului.
Demersul strategic va trebui să permită a se adăuga la indispensabilul diagnostic al forţelor şi
al slăbiciunilor sistemului practicat, o viziune pe termen mediu şi lung. Ceea ce se aşteaptă cel mai
mult de la o asemenea abordare strategică este o evaluare a potenţialităţilor turismului în raport cu
pieţele şi cu concurenţa ceea ce permite partenerilor să opereze alegerile de dezvoltare în deplină
cunoştinţă de cauză şi să stabilească priorităţile pentru a concentra mijloacele publice de intervenţie
asupra sectoarelor celor mai promiţătoare.
Formularea strategiilor de dezvoltare a turismului reprezintă o etapă firească ce urmează
analizei – diagnostic şi a cărei sarcină constă în a stabili obiectivele prioritare pe care se vor axa apoi
acţiunile concrete prevăzute în programe. Strategiile cuprind măsurile şi zonele prioritare de
interventie.
Politicile, în special cele de dezvoltare turistică reprezintă un element important al politicii
economice pe care o formulează şi o pune în aplicare puterea politică prin programul politic de
guvernare.
Programele de dezvoltare a turismului pornesc de la obiectivele dezvoltării turismului stabilite
prin strategiile şi politicile în acest domeniu şi cuprind ansamblul acţiunilor, măsurilor şi mijloacelor
prevăzute a fi utilizate pentru realizarea obiectivelor dezvoltării turismului pe un anumit teritoriu.
Obiectivele principale ale dezvoltării turismului se referă la promovarea resurselor locale de
atracţie, prin:
- încurajarea turismului local la mică distanţă;
- reabilitarea şi dezvoltarea obiectivelor turistice;
- promovarea altor forme de turism ( turism rural-agrotiurism, turism de reuniuni,congrese si
afaceri, turism de aventura, turism de proximitate, turism etnic, turism religios si ecumenic
etc. )
Euroregiunea DKMT – un nou orizont pentru dezvoltarea turismului
Poziţia geografică o recomandă în mod deosebit pentru dezvoltarea turismului. Avantaje care
rezultă din această poziţie:
- vecinătatea cu trei ţări;
- contracte, legături vechi cu zonele limitrofe;
- situarea pe mari axe europene: Nord-Sud; Est-Vest;
- existenţa a două aeroporturi cu regim internaţional (Timisoara si Arad ) ;
- apropierea de o serie de capitale: Belgrad, Zagreb, Budapesta, Bratislava, Viena –
precum şi un număr important de alte centre, zone de o mare afluenţă de turişti;
- mari posibilităţi pentru un turism de tranzit;
- importante posibilităţi de cooperare în cadrul Euroregiunii DKMT în organizarea în comun
a diferitelor forme de turism, manifestări culturale, artistice, evenimente artistice;
- valorificarea în acest scop a unor forme organizatorice, structuri, instituţii deja existente,
precum şi a experienţei acumulate în decursul timpului;
- accelerarea proceselor de integrare, de dezvoltare a cooperării transfrontalieră în
domeniul turismului.
Activitatea de cercetare a reuşit să îndeplinească toate cele trei obiective de bază avansate în
propunerea de proiect:
1. Identificarea, inventarierea şi evaluarea resurselor turistice după tipurile şi formele de
turism, a structurilor de primire şi a infrastructurii turistice din Regiunea de dezvoltare
Vest.
2. Strategia de dezvoltare durabilă a turismului în Regiunea 5 Vest.
3. Promovarea unor noi forme şi tipuri de turism: de reuniuni, de afaceri, rural, ecoturism,
transfrontalier, motivaţional, toate ca o componentă a dezvoltării turismului durabil şi
pentru stimularea spiritului antreprenorial şi atargerea investitorilor.
Atingerea obiectivelor generale s-a făcut prin îndeplinirea unui set complex şi interrelaţional de
obiective specifice, după cum urmează:
• Evaluarea potenţialului de poziţie a Regiunii de dezvoltare, în contextul marilor pieţe turistice
din Europa Centrală şi de Sud-Est;
• Evaluarea contextului economic şi social-cultural actual în care evoluează cele patru judeţe
din Regiunea de dezvoltare 5 Vest şi a relaţiilor şi a turismului transfrontalier din cadrul Euroregiunii
D.K.M.T.;
• Evaluarea factorilor de favorabilitate şi restrictivitate, a riscurilor componentelor de susţinere
din spaţiul Regiunii de dezvoltare 5 Vest;
• Diegnoza componentelor de acţiune şi interacţiune (populaţia, valorile cultural-istorice,
aşezările umane, depozitele unui patrimoniu antropic) care mobilizează resursele regionale.
• Evaluarea potenţialului principalelor componente derivate (infrastructura generală,
infrastructura turistică, economia, structurile sociale, calitatea factorilor de mediu) ale regiunii;
• Realizarea zonării turistice a Regiunii de dezvoltare 5 Vest.
Fig. 1 – Cadrul natural si potentialul turistic al Regiunii V Vest
Activităţile de cercetare s-au eşalonat pe parcursul a doi ani şi au cuprins următoarele etape:
Etapa I, anul 2004:
- Elaborarea unui model de lucru fundamentat ştiinţifico-teoretic şi metodologic;
- Achiziţionarea şi colectarea datelor oficiale statistico-turistice, necesare derulării cercetării;
- Impactul activităţilor turistice în zonele defavorizate; Turismul ca o alternativă a dezvoltării
economici. Studiu de caz.
Etapa a II-a, anul 2005
- Analiza SWOT;
- Studii de caz relevante a 4 staţiuni balneare, Băile Herculane, Geoagiu-Băi, Buziaş şi
Moneasa) şi la 3 staţiuni montane (Semenic, Muntele Mic şi Straja);
• Realizarea unor chestionare aplicate în toate zonele turistice ale Regiunii 5 Vest;
• Evaluarea fluxurilor turistice interne şi internaţionale şi capacitatea de suport a mediului;
• Realizarea de studii – proiecte pentru organizarea parcurilor tematice după modelul
Europarcurilor;
• Prelucrarea datelor statistice, redactarea textului în baza analizei ştiinţifice şi elaborarea
studiului final.
Toate activităţile de cercetare s-au derulat pe două faze, după cum urmează:
Faza I sau faza fundamentării teoretice şi metodologice a studiului.
- stabilirea nivelului conceptual şi metodologic al cercetării pe plan internaţional şi naţional
a fenomenului turismului contemporan;
- a fost pusă la punct metodologia de lucru;
- au fost inventariate şi ierarhizate resursele atractive ale cadrului natural şi antropic,
structurile de primire, infrastructura balneară a staţiunilor de interes local sau regional;
- au fost reunite studiile şi materialele elaborate anterior de către membrii echipei şi de alţi
specialişti (economişti, biologi, politicieni) care au preocupări în contextul temei
proiectului, a organizării spaţiului turistic, a strategiei de dezvoltare şi amenajare turistică.
S-au întreprins mai multe activităţi pentru achiziţionarea datelor statistice oficiale necesare
finalizării proiectului. În acest sens, s-a accesat baza de date ale celor patru Direcţii Judeţene de
Statistică, a Agenţiilor de dezvoltare Economico-Socială din cadrul Consiliilor Judeţene ale celor patru
judeţe din Regiunea de dezvoltare 5 Vest şi a Agenţiei de Dezvoltare Regională din Timişoara, au fost
cumpărate Anuarele şi Breviarele turistice elaborate, periodic, de către Institutul Naţional de Statistică
din Bucureşti, a fost achiziţionată de la Institutul Naţional al Monumentelor Istorice (I.N.M.I.) – Lista
Monumentelor Istorice şi Culturale aprobată prin hotărâre guvernamentală.
S-au finalizat 6 studii de caz în zonele defavorizate: Bocşa – Ocna de Fier – Dognecea şi
Anina din Judeţul Caraş-Severin, Tomeşti – Margina şi Nădrag din Judeţul Timiş, Brad, Hunedoara şi
Petroşani din Judeţul Hunedoara şi Timişoara – ca o zonă efervescentă, centru turistic european, pol
de impulsie economică în regiune alături de municipiul Arad şi centru de coordonare şi pol competitiv
în dezvoltarea turismului în Euroregiunea D.K.M.T.
Faza a II-a a însemnat continuarea documentării de teren, îndeosebi în staţiunile balneare şi
cele montane în parcurile naţionale şi naturale pentru a urmări presiunea turistică asupra mediului, în
mediul rural cu pensiuni agroturistice s-au aplicat chestionare; de asemenea s-a propus perimetrul
Geoparcului din Ţara Haţegului – cel al dinozaurilor pitici. Au urmat prelucrarea materialului,
cuantificarea şi codificarea datelor culese. S-a realizat zonarea turistică a Regiunii 5 Vest, analiza
SWOT, stabilirea zonelor, subzonelor, arealelor şi centrelor turistice şi stabilirea ariilor dinamice, a
celor efervescente şi a ariilor în declin turistic. Evaluarea oportunităţilor, a atuurilor şi a obstacolelor în
calea dezvoltării turistice şi a colaborării şi cooperării transfrontaliere în domeniul turismului,
determinarea şi ierarhizarea fluxurilor turistice au conturat în linii mari forma finală a cercetării.
• Regiunea de dezvoltare 5 Vest este considerată din punct de vedere economic o regiune
,,emergentă”, cu rezultate economice superioare mediei naţionale, situată adesea pe locul al doilea
(Timişoara) după capitală, Bucureşti.
• Regiunea a beneficiat de-a lungul timpului de oportunitatea existenţei şi dezvoltării unei
diversităţi culturale, care a generat un potenţial turistic antropic de o mare bogăţie şi diversitate.
• Regiunea dispune de un potenţial turistic al cadrului natural şi un fond turistic antropic de
nivel ridicat, cu numeroase resurse turistice cu caracter de unicat pentru Romania
• Regiunea 5 Vest am analizat-o ca un sistem teritorial funcţional, cu toate componentele sale
si relatiile stabilite cu sistemele turistice invecinate, rezultand in final o ierharhizare a formelor de
turism ce pot fi practicate :
1. Turism recreativ si de drumetie montana;
2. Speoturism;
3. Ecoturism;
4. Turism de congrese şi afaceri;
5. Turism curativ (balnear şi climateric);
6. Turism cultural;
7. Turism rural;
8. Turism industrial;
9. Turism etnic;
10. Turism cinegetic.
• Coordonatele strategiei de dezvoltare a turismului au fost conturate dupa ierharhizarea
prioritatilor, a tuturor necesitatilor recreativ-curative, a oportunitatilor de dezvoltare si a prioritatilor
antreprenoriale.
• Amenajările turistice integrate la nivel interjudetean, interregional si transfrontalier.
Proiectul a contribuit la dezvoltarea resursei umane inalt calificate. Astfel, tinerii doctoranzi, in
peroada derularii grantului au trecut din stadiul II in stadiul III de pregatire, fiind in faza redactarii
tezelor de doctorat. Doctoranzii au intreprins cercetari in cadrul temei proiectului de grant, iar
rezultatele obtinute vor fi valorificate in tezele de doctorat: Ramona Isfanescu- initiativele
antreprenoriale in turism; amalizele SWOT referitaore la managementul statiunilor turistice; Sorin
Pavel- integrarea in circuitul turistic a resurselor turistice de factura antropica din Municipiul Arad si
imprejurimi; Ancuta Catalina- analiza resurselor geosistemului; analize SWOT pentru zonele
defavorizate si analiza fluxurilor turistice; Soroceac Mihaela- resursele climatice; clima ca resursa
atractiva si bioclimatul statiunilor turistice.
I. Turismul religios si ecumenic in Regiunea V Vest
Potenţialul turistic religios din regiunea V Vest se bazează pe următoarele caracteristici:

revelaţii ale unor divinităţi; locurile de naştere ale unor mari personalităţi religioase locale; spaţii
consacrate ritualurilor (sanctuare, catedrale, biserici); aşezări religioase izolate sau semi-izolate
destinate misticilor (mănăstirile, schiturile, sihăstriile); locurile de înmormântare etc.
1. Factorii determinanţi
Dintre factorii care determină practicarea turismului religios bănăţean amintim:
a. Potenţialul natural al zonelor cu semnificaţie mitologico-religioasă:
-munţi sacri (vf. Gugu)
-ape cu potenţial tămăduitor.
b. Potenţialul cultural-istoric:
-stilurile arhitectonice ale construcţiilor religioase (gotic, baroc, rococo etc.)
-vechimea istorică şi/sau evenimentele istorice a unor edificii religioase (războaie, negocieri
ale unor conflicte).
c. Tradiţiile religioase: vindecări, magie albă etc.
d. Capacitatea de atracţie, gradul de polarizare şi puterea de impact asupra vieţii religioase
e. Gradul de informare (ilustrate, pliante, site-uri de internet).
f. Resursele financiare, cifrele de afaceri
g. Amenajarea şi baza materială necesare pelerinilor şi celorlalţi turişti (spaţii construite, corturi etc.)
h. Condiţiile politice şi juridice (Mecca este interzisă non-musulmanilor)
2. Tipurile de turism religios
Tipurile de turism religios din Banat decurg din criteriile după care realizăm clasificarea respectivă.
Principalele criterii pe baza cărora putem analiza tipologia turismului religios bănăţean sunt
următoarele:
a. După natura convingerilor religioase

-turismul ortodox (la mănăstirile Sângeorge, Bocşa, Timişeni, Prislop etc.)
-turismul catolic (la biserica Sf. Maria Radna)
-turism protestant
b. După ritmicitatea fluxurilor turistice:
-sezonier (în funcţie de evenimentele şi festivalurile cuprinse în calendarele religioase)
-săptămânal (în special în week-end: sabatul evreiesc, sabatul sâmbătarilor şi duminicile
creştinilor)
-sporadic (în funcţie de buget şi de timpul turiştilor laici).
c. După numărul de turişti: turism mediu; microturism (cu o accesibilitate sau o popularitate
reduse).
d. După extinderea spaţială: turism religios internaţional, naţional, regional şi local.
e. După perioda de timp: hibernal, estival, de tip week-end şi permanent.
f. După gradul de organizare: organizat (pentru marile obiective turistice religioase), semiorganizat
şi neorganizat.
g. După tipul de turişti: religios şi laic.
3. Obiective turistico-religioase din Mitropolia Banatului
Între obiectivele de factură turistico-religioase din regiunea V Vest menţionăm locurile de pelerinaj
şi monumentele de artă şi arhitectură religioasă.
a. Mănăstirile şi bisericile - locuri de pelerinaj
Biserica catolică Maria Radna este una dintre cele mai grandioase edificii arhitectonice
catolice din sud-vestul ţării şi are hramul Sf. Maria. Atrage în principal turişti catolici, dispunând de un
număr apreciabil de locuri de cazare (circa 200 locuri). Cel mai activ pelerinaj la acest obiectiv turistic
îl prezintă şi astăzi deplasarea caraşovenilor (fig. 3). Din cele şapte sate caraşoveneşti se organizează
la nivel bisericesc deplasarea pe parcursul a trei zile spre Maria Radna. Traseul este următorul:
Caraşova-Reşiţa-Racoviţa-Brestovăţ-Lipova-Radna, durează trei zile, având asigurată cazarea
pelerinilor la diverşi cetăţeni din Racoviţa (prima noapte) şi Brestovăţ (a doua noapte).
Schitul Sf. Ilie de pe Muntele Mic aparţine satului Borlova, comuna Turnu Ruieni şi se
încadrează în rândul schiturilor cu un important pelerinaj de Sf. Ilie. Nu sunt posibilităţi de cazare,
decât în modul în care turiştii se organizează prin aducerea unor corturi. A fost ctitorit între anii
1939-1940 de Uzina Electrică Timişoara, dar corpul de chilii a fost dat în folosinţă în perioda
comunistă celor de la Salvamont din Caransebeş. Reînfiinţată în 1990, grupurile organizate de pelerini
pot ajunge la schit cu telescaunul, sau cu autovehicolele întrucât drumul Borlova-Muntele Mic este
amenajat.
Schitul Sf. Ilie de pe Semenic aparţine comunei Văliug şi dispune de puţine locuri de cazare,
dar pelerinii au posibilitatea accesului şi la baza de cazare a Complexului turistic Semenic. Pelerinii
provin în special din zona Reşiţei şi a Depresiunii Bozovici, dar şi din alte areale bănăţene. Biserica de
lemn a fost construită între 1945-1946, închisă în anii 80 şi reînfiinţată după 1990. În ultimul deceniu s-
au construit mai multe chilii.
Mănăstirea Timişeni aparţine comunei Şag şi are hramul Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul.
Este o mănăstire recentă, din 1944, iar pelerinii provin în special din judeţul Timiş. Serviciile religioase
se ţin în capela imobilului. Clădirile noi cuprind o biserică (construită la 1968), chilii, ateliere de
ţesătorie şi de pictură as icoanelor. Dispune de 15 locuri de cazare a pelerinilor.
Mănăstirile Sângeorge şi Săraca sunt situate la sud de oraşul Gătaia, şi sunt foarte vechi
(secolele XVI-XVII).
Sângeorge este un loc de pelerinaj al sârbilor şi caraşovenilor din Banat, iar Săraca un spaţiu
preferat de populaţia bănăţeană ortodoxă. Mănăstirea Sângeorge aparţine satului Birda (judeţul Timiş)
şi datează din 1623, ctitorită pe stil vechi de despotul Ioan Brancovici, cu pictură interioară de la 1803,
cu icoane şi gravuri de secol al XVIII-lea. Dispune de o biserică, un conac şi un singur călugăr, care
oficiază inclusiv slujba de Sf. Gheorghe.
Săraca este amplasată în satul Şemlacu Mic, şi datează din secolele XIII-XIV. Călugării
franciscani raportau că mănăstirea este o apărătoare a schismaticilor. În timpul lui Iosif al II-lea trece
în proprietata statului şi la 1782 este cumpărată de Ioan Ostoici. Din 1934 revine sub conducerea
Episcopiei Caransebeşului şi în perioada 1948-1987 are statutul de parohie. Biserica e considerată
monument istoric, cu o arhitectură în stil bizantin, picturile datând din sec. al XVI-lea. Pelerinii în
număr mare sunt cazaţi aproape în întregime, datorită lărgirii capacităţilor de cazare după 1996.
Mănăstirea Ciclova Montană este catolică şi atrage numeroşi pelerini catolici de hramul Sf.
Maria, atât din Banat cât şi din străinătate. Dispune de o biserică, chilii şi este legată în partea sa
nordică, deluroasă, printr-o potecă a pelerinilor, de localitatea Caraşova.
Mănăstirea Crişan (Vaca) se află în satul cu acelaşi nume, la 4 km de Ţebea, în judeţul
Hunedoara, şi atrage turişti de Sf. Maria din Ţara Moţilor, Depresiunea Zarandului şi Depresiunea
Petroşani. Datează din perioada Răscoalei lui Horea, Cloşca şi Crişan (1784-1785) şi este formată
dintr-o biserică, o reşedinţă de vară şi chilii.
Mănăstirea Prislop se remarcă prin pelerinajul de Sf. Ioan Evanghelistul a celor sosiţi din
localităţile apropiate (mai ales Haţeg), dar şi din întregul spaţiu geografic al Ţării Haţegului. Construită
în sec. al XIV-lea în localitatea Silvaşu de Sus, a fost incendiată de generalul Bukow în anul 1762, şi
restaurată de mai multe ori până în prezent. Din 1976 funcţionează ca mănăstire de maici şi a avut o
însemnătate istorică şi spirituală în viaţa românilor haţegani. Aşezământul monahal cuprinde şi un
seminar teologic monahal pentru maici şi fetele laice.
O serie de mănăstiri atrag turişti în număr mai mic. Dintre acestea menţionăm: Hodoş-Bodrog,
Bocşa-Izvor, Ciclova Montană, Româneşti, etc.
Mănăstirea Hodoş-Bodrog, mănăstire de călugări, este amplasată în comuna Felnac, judeţul
Arad şi atrage pelerini la hramul bisericii (Intrarea Maicii Domnului în Biserică). Prima atestare
documentară datează din 1177, ca o continuare a vechii mănăstiri de la Cenad (pe Mureş) datată din
jurul anului 1000. Biserica actuală seamănă arhitectonic cu bisericile Curtea de Argeş, Tismana şi
Cozia, datând din sec. al XII-lea. Ea a fost construită pe locul unei biserici de lemn. Pictura din naos şi
altar datează din sec. al XVI-lea, dispunând de o colecţie bogată de cărţi vechi, icoane, obiecte de
patrimoniu din secolele XIV-XIX. Fiind aproape de Mureş, a fost supusă adeseori inundaţiilor.
Posibilităţile de cazare reduse nu sunt suficiente uneori pelerinilor.
Alte areale de pelerinaj, dar cu o manifestare mai puţin intense, sunt Bocşa-Izvor şi Izvorul
Miron (comuna Tomeşti). Mănăstirea de la Bocşa a fost construită la 1905 şi dispune de un atelier de
ţesut covoare din 1933, o colecţie de carte veche, chilii şi ateliere de croitorie şi pictură pe sticlă. În
fiecare an, de Sf. Ilie, sunt atraşi circa 200 pelerini din împrejurimi. O parte a maicilor de la Bocşa au
format la 1997 schitul Brebu, transformat în mănăstire în anul 2000, şi având 10 locuri de cazare.
Mănăstirea Izvorul Miron din satul Româneşti, comuna Tomeşti, atrage pelerini pe 20 iulie
1991, de Sf. Ilie. Construită în 1931, a suportat ample amenajări: un paraclis, chilii, o bibliotecă, spaţii
de cazare şi o colecţie de artă veche bisericească.
Mănăstirea Călugăra din Ciclova Montană este amplasată pe Valea Călugărului, toponim ce
reflectă continuitatea ctitoriei de călugări în acest loc. Datează din 1860 şi cuprinde o capacitate de
cazare de numai 10 locuri, necesare pelerinilor sosiţi de hramul Acoperământul Maicii Domnului.
Mănăstirea Nera din Sasca Montană a fost înfiinţată recent, în anul 1992 şi atrage un număr
redus de pelerini de Sf. Parascheva. Dispune de chilii, o biserică şi un laborator de plante medicinale
pe terenul mănăstirii. Posibilităţile de cazare sunt reduse la doar 8 persoane.
Populaţia sârbă dispune de posibilităţi de pelerinaj şi la mănăstirile dunărene sârbeşti Baziaş,
Zlatiţa şi Cusici, toate datând din sec. al XIII-lea, dar şi la Bezdin – judeţul Arad. Mănăstirea Baziaş a
fost reconstruită în sec. al XVII-lea de Sf Sava, dar a fost adeseori jefuită. Biserica este pictată în anul
1860, cuprinde chilii, dar nu este locuită. Turiştii care doresc să o viziteze se adresează Parohiei
Moldova Veche, iar de hramul Schimbarea la Faţă (19 august pe stil vechi) pelerinii sârbi sosesc în
număr restrâns.
Mănăstirea Zlatiţa, din satul cu acelaşi nume, comuna Socol, datează din sec. al XVIII-lea,
dar a fost ctitorită iniţial de Sava Nemanici în anul 1225.De Sf. Sava(27 ianuarie) preoţi din
Protopopiatul Socol slujesc puţinilor pelerini sârbi.
Mănăstirea Cusici datează din sec. al XVII-lea şi a fost construită iniţial de Sf. Sava în 1225. În
prima duminică din septembrie sosesc pelerini de praznicul Soborul sfinţilor sârbi.
Mănăstirea Bezdin, situată la 4 km nord-est de satul Munar, comuna Secusigiu, datează din
1539 şi este locuită de o singură călugăriţă de etnie sârbă. Are biserică, stăreţie şi chilii. După tradiţie,
aici ar fi fost o altă mănăstire, distrusă în 1242 de tătari (Vlasie, M., 2002, p. 332). Pelerinii sunt doar
sârbi din satele mureşene Sâmpetru Mare, Gelu, Secusigiu etc.
b. Monumentele de artă şi arhitectură de factură religioasă
În categoria turismului religios sunt incluse şi deplasările turiştilor pentru vizitarea

monumentelor de artă şi arhitectură de factură religioasă. În rândul acestora pot fi încadrate şi marea
parte a mănăstirilor unde se efectuează pelerinaj (Mănăstirea Sf. Maria – Dealul Popilor, cartier
Radna, oraş Lipova, Biserica romano-catolică Sf. Maria – Ciclova Montană, oraş Oraviţa, etc.), dar şi
alte biserici şi mănăstiri deschise vizitelor turistice, dintre care menţionăm:
Judeţul Arad se remarcă printr-o ridicată atracţie turistică la Mănăstirea „Sf. Simion Stâlpnicul”
- Gai (1760-1762 din municipiul Arad), Biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (12745-1754) din
municipiul Arad, Biserica evanghelică luterană (1906) din Arad, Catedrala Romano-catolică
(1902-1904) din Arad, Biserica ortodoxă sârbă „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (1698-1702) din Arad,
Biserica „Pogorârea Duhului Sfânt” (sec. XVI), troiţa (1827) din localitatea Dezna, Biserica „Naşterea
Născătoarei de Dumnezeu” (1760) din localitatea Hălmagiu, Biserica „Adormirea Maicii
Domnului” (1388, 1797, 1928) din Lipova.
În judeţul Caraş-Severin vizitatorii români şi străini ar putea fi integraţi într-un circuit turistic la
următoarele obiective: Biserica romano-catolică (1828) din Anina, Biserica „Naşterea Maicii Domnului”
(sec. XVIII) din satul Bănia, Biserica „Sf. Arhangheli” (1836) din Berzasca, Biserica „Adormirea Maicii
Domnului” (1778) din satul Broşteni (oraş Oraviţa), Biserica „Sf. Gheorghe” (1739) din Caransebeş,
Biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului” (sec. al XVIII-lea) din satul Ersig (comuna Vermeş),
Biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1834) din satul Cârnecea (comuna Ticvaniu Mare), Biserica
„Pogorârea Sfântului Duh” (1770) din satul Lăpuşnicu Mare, Biserica Adormirea Maicii
Domnului” (1781) din Oraviţa, Biserica „Prooroc Sf. Ilie” (1755) din Oraviţa, Biserica ortodoxă sârbă
„Sf. Sava” (sec. XVI) din satul Pârneaura (comuna Socol), Biserica „Sf. Dumitru” (1783) din Teregova,
Biserica „Sf. Apostoli Petru şi Pavel” (1780) din Obreja, Biserica „Învierea Domnului” (1722) din
Ticvaniu Mare, Biserica de lemn „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril” (1800) din satul Valea Mare
(comuna Fârliug).
Judeţul Hunedoara este deosebit de atractiv prin următoarele obiective specifice: Mănăstirea
franciscană (biserica şi claustrul din sec. XVII) din municipiul Deva, Turnul bisericii vechi ortodoxe
(1700) din Deva, Mănăstirea franciscană (cu biserica şi claustrul din sec. XV) din satul Baia de Criş,
Biserica Pârveştilor „Pogorârea Sf. Duh” (sec. XVIII) din satul Bărişor (comuna Baru), Biserica „Sf.
Nicolae” (sec. XVI) din satul Bârsău (comuna Hărău), Biserica „Adormirea Maicii Domnului” (sec. XIV)
din satul Criscior, Biserica de lemn Sf. Nicolae” (sec. XVIII) din satul Curechiu (comuna Bucureşci),
Biserica de piatră „Sf. Nicolae” (sec. XIII) din satul Densuş, Biserica „Arhanghelul Mihail” (sec. XIII) din
satul Gurasada, Biserica „Sf. Nicolae” (1458, 1634, 1828) din municipiul Hunedoara, Biserica
reformată (sec. XVIII) din Hunedoara, Biserica de lemn Adormirea Maicii Domnului” (sec. XVIII) din
satul Lăpugiu de Jos, Biserica „Sf. Nicolae” (1400) din satul Leşnic (comuna Veţel), Biserica
„Adormirea Maicii Domnului” din satul Lunca Moţilor (comuna Baia de Criş), Biserica „Înălţarea
Domnului” (sec. XVIII) din satul Nucuşoara (comuna Sălaşu de Sus), Biserica reformată (sec. XIV) din
municipiul Orăştie, Biserica Luterană (1820) din Orăştie, Biserica „Pogărârea Sf. Duh” (sec. XIV) din
satul Ostrov (comuna Râu de Mori), Biserica reformată (sec. XIV) din satul Rapoltu Mare, ruinele
Bisericii româneşti (sec. XV) din satul Răchitova, Biserica „Sf. Nicolae” (1417) din satul Ribiţa, Biserica
Nemeştilor” (sec. XVII) din satul Sălaşu de Sus, Mănăstirea Prislop şi Biserica Sf. Treime” (1654) la 3
km sud de Silvaşu de Sus (oraş Haţeg), Biserica „Sf. Gheorghe” (sec. XIV) din satul Sânpetru
(comuna Sântămărie Orlea), Biserica reformată (sec. XIII) din Sântămărie Orlea, Biserica veche
„Adormirea Maicii Domnului” (sec. XIII) din satul Strei, oraş Călan, Biserica Cnezilor Cândea (sec.
XIV) din satul Suseni (comuna Râu de Mori).
În judeţul Timiş mai frecventate turististic sunt: Domul romano-catolic (1736-1774) din
Timişoara, Catedrala mitropolitană „Sfinţii Trei Ierarhi” (1936-1946) şi Biserica veche sârbească „Sf.
Nicolae” (1792-1796) şi Biserica ortodoxă sârbă (1744-1748) - toate în Timişoara. Ar trebui integrate
în circuitele turistice şi alte obiective-monument, precum: Biserica „Sf. Născătoare de
Dumnezeu” (1779) din satul Beba Veche, Biserica „Învierea Domnului” din satul Belinţ, Biserica de
lemn „Adormirea Maicii Domnului” (sec. XVIII) din satul Capăt (comuna Racoviţa), Biserica ortodoxă
sârbă „Maica Domnului” (1794-1796) din Comloşu Mare, Biserica de lemn „Cuvioasa
Parascheva” (1794) din Curtea, Biserica de lemn „Naşterea Domnului” (1754) din satul Dragomireşti
(comuna Ştiuca), Biserica de lemn „Sf. Dumitru” (sec. XVII) din satul Dubeşti (comuna Ohaba Lungă),
Biserica romano-catolică bulgară „Sf. Maria” (1804) din Dudeştii Vechi, Biserica „Adormirea Maicii
Domnului” (1741) din satul Groşi (comuna Margina), Biserica „Adormirea Maicii Domnului” (sec. XVIII)
din satul Oloşag (comuna Ştiuca), Biserica de lemn Cuvioasa Parascheva” (1814) din satul Poieni
(comuna Pietroasa), Biserica de lemn „Sfinţii Arhangheli” (1784-1785) din satul Povergina (oraş
Făget), Biserica de lemn „Naşterea Sf. Ioan Botezătorul” (sec. XVIII) din satul Româneşti (comuna
Tomeşti), Biserica de lemn „Sf. Apostoli Petru şi Pavel” (sec. XVIII) din satul Zolt (comuna Fârdea).
Dintre monumentele şi ansamblurile de artă şi cu valoare memorială prezentăm: Crucea de
piatră închinată preoţilor martiri din noiembrie 1918-aprilie 1919- în parcul din spatele Primăriei Arad,
statuia „Sf. Ioan Nepomuk” (1729)- municipiul Arad, troiţa lui Ioan Buteanu şi a altor revoluţionari de la
1848 (construită la 1934) din Gurahonţ, troiţa revoluţionarilor de la 1848 pe valea Băneştilor şi
monumentul închinat eroilor neamului (1933) din Hălmagiu, Cimitirul eroilor (1916-1918)- Caransebeş,
crucea comemorativă - prima slujbă religioasă din prima etapă de colonizare a şvabilor (1773) la
Şteierdorf- Anina, Troiţa de lemn (1942-1945) din satul Almaş Sălişte (comuna Zam), crucea
memorială (1916-18) din Balşa şi în Banpotoc (comuna Hărău), cimitirul memorial de război (1916) din
satul Baru Mare, crucea memorială (1916) – sat Boholt, com. Şoimuş, troiţa de lemn (1916) – sat
Boiude Jos, com. Gurasada, crucea memorială (1916)- sat Borz, com. Brănişca, cimitirul comemorativ
(sept. 1944)- Brad, cruce memorială 81916, 1942-1945)- sat Bretea Mare, com. Ilia, cruce memorială
(1916)- bretea Română, com. Bretea, troiţa (1784) din satul Buceş, cimitirul memorial (1916,
1942-1945) din Deva, troiţa (1784) din satul Mihăileni (comuna Buceş), troiţa (1916, 1942) din
Geoagiu Băi, monumentul comemorativ (1916) din Lonea (oraş Petrila), cimitirul memorial (1944) din
Orăştie, cimitirul memorial (1916), cimitirul comemorativ (1916) şi mormântul lui Avram Iancu din
Ţebea. În Timişoara se remarcă un mare flux de turişti care vizitează zilnic Statuia Sf. Maria şi Sf. Ioan
Nepomuk” (1756) din Timişoara şi Monumentul „Sf. Treime” (1740)-Timişoara.
Nu lipsite de importanţă sunt muzeele: Muzeul judeţean Arad, Expoziţia de artă medievală,
Muzeul de carte veche românească a Episcopiei Române-Arad, Muzeul de artă şi etnografie din
Lipova, Muzeul Banatului montan, Muzeul judeţean de etnografie şi a Regimentului de Graniţă,
Muzeul etnografic Orăştie, Muzeul Pădurenilor de la Poieniţa Voinii, Muzeul Banatului din Timişoara,
colecţia de artă veche şi carte veche religioasă - Mitropolia Banatului, Muzeul de istorie, etnografie,
artă plastică şi istoria culturii-Lugoj, Colecţiile muzeale din Buziaş, Lenauheim, Sânnicolau Mare, Deta,
Liebling, etc.
Fig. 2. Principalele curente de pelerinaj de pe teritoriul Mitropoliei Banatului
II. Timişoara,
Timişoara, centru de coordonare şi pol competitiv
în dezvoltarea turismului din DKMT
Aproape toate modelele turistice consacrate (Campbell, Greer şi Wall, Miossec, Cocean etc.)
pun accentul doar pe rolul oraşului de nucleu emiţător de turişti. Pe bună dreptate, de altfel, deoarece
arealele cele mai efervescente de sejur turistic sunt animate de marile aglomeraţii urbane.
Subliniem, însă, că centrele urbane nu doar emit, ci şi atrag turişti, indiferent de mărimea lor
(metropole, oraşe mari, mijlocii, mici), în funcţie de patrimoniul de care dispun şi de favorabilitatea
poziţiei lor. Cei mai puternici absorbanţi de fluxuri turistice sunt, de fapt, la nivel mondial, marile oraşe,
care excelează prin patrimoniul lor cultural, prin calitatea peisajelor urbane, prin complexitatea şi
calitatea serviciilor oferite unei clientele diverse.
Ce fel de centru turistic este şi poate deveni Timişoara? C
are sunt factorii externi favorizanţi? Care sunt atuurile potenţialului turistic propriu? Ce oportunităţi îi
oferă regiunea pe care o polarizează? Cum poate fi stimulată circulaţia turistică prin interacţiunea cu
ceilalţi poli urbani din cadrul DKMT?
1. Timişoara, un oraş privilegiat de poziţia sa geografică?
Poziţia geografică în vestul României conferă oraşului Timişoara elemente specifice de

potenţial natural şi antropic, cu o remarcabilă personalitate, şi influenţează relaţiile pe care acesta le
ţese cu celelalte oraşe româneşti sau cu marile centre urbane ale Europei. Aşezat la 560 km distanţă
faţă de capitala României, Bucureşti, oraşul Timişoara este cel mai mare centru urban din vestul ţării,
cu evidente funcţii macroteritoriale şi cu cea mai largă arie de influenţă directă (5000 kmp), după
capitală. Prin funcţiile sale complexe, oraşul polarizează însă un teritoriu mult mai extins, fiind totodată
şi cel mai mare centru economic şi cultural-ştiinţific al Regiunii de dezvoltare Vest a României. În
relaţie cu aceasta, aici se concentrează 26% din populaţia urbană, cca 30% din producţia industrială,
37% din activităţile comerciale şi numeroase instituţii de învăţământ superior, grupând aproape 70%
din studenţii regiunii.
Bine poziţionat în cadrul unei reţele urbane intens polarizate (se află la mai puţin de 600 km de
10 capitale europene), prin interacţiunea cu care poate fi stimulată dezvoltarea sa social-economică,
Timişoara a ştiut să valorifice o serie de oportunităţi de poziţie, care decurg din:
- situarea la jumătatea distanţei dintre doi mari poli urbani ai Europei central sud-estice, Bucureşti
şi Budapesta, mai aproape de cel din urmă;
- statutul de poartă de legătură între Europa Centrală şi Europa de Sud-Est, subliniat inclusiv de
situarea sa pe coridorul european nr. 4;
- punct de sprijin în relaţia dintre Mediterana central nordică şi istmul Ponto-Baltic (pe relaţia
Milano-Veneţia – Kiev- Sankt Petersburg. Aceasta a permis afirmarea aeroportului internaţional
Timişoara ca a doua poartă aeriană a ţării, după capitală, deservit de numeroase companii
aeriene care îl pun în legătură cu 25 de oraşe europene, cele mai multe din Italia;
- poziţia la o distanţă nu prea mare de „dorsala europeană” (numită şi „banana albastră”), din
interacţiunea cu care beneficiază de un plus de vizibilitate şi de investiţii străine;
- dezvoltarea într-o regiune cu vechi tradiţii antreprenoriale, renumită încă din a doua jumătate a
secolului al XVIII-lea pentru spiritul mercantil al locuitorilor săi, perpetuat până în prezent;
- statutul de principală supapă de legătură a României cu „lumea liberă” (Occidentul) în ultimele
decenii ale regimului comunist, care a dat un plus de cosmopolitism, o mai mare diversitate a
reprezentărilor şi deci un mediu mai fertil pentru iniţiativă şi responsabilitate decât în restul ţării.
Intensa ventilare demografică, economică şi de idei favorizată de această poziţie geografică,
alături de experienţele social-economice complexe la care l-a expus istoria sa modernă şi
contemporană au permis oraşului Timişoara să se afirme ca un centru novator, deschis, tipic
european.
2. Timişoara, un oraş agreabil şi interesant, într-o regiune atractivă pentru turişti?
Care ar fi, deci, principalele atuuri ale Timişoarei, dar principalele obstacole care stau în calea
unei mai puternice atractivităţi turistice?
Dintre atuuri, menţionăm:
- dimensiunea multiculturală evidentă (patrimoniu, deschidere, colaborare şi competiţie
multiculturală tradiţională). Chiar dacă diminuată substanţial în ultimele decenii prin plecarea
majorităţii etnicilor germani (şvabii) şi reducerea ponderii altor minorităţi (maghiară, sârbă,
bulgară etc.), multiculturalitatea continuă să fie o trăsătură caracteristică oraşului şi regiunii sale
de sprijin. Aceasta îi conferă un plus de deschidere către acceptarea celuilalt, către înţelegerea
şi asimilarea selectivă a diverselor practici sociale şi economice, minorităţile respective
reprezentând în acelaşi timp şi solide punţi de legătură cu ţările lor de origine;
- menţinerea în intravilan a unor zone urbane cu peisaj agreabil, valoros (spaţii verzi, arhitectură
bogată) care contribuie la creşterea atractivităţii oraşului şi la consolidarea imaginii sale de
marcă;
- statutul de pol regional de dezvoltare, favorizat de opţiunile strategice luate la nivel naţional şi
regional (UE) în realizarea investiţiilor infrastructurale de rang internaţional sau a celor de
producţie şi servicii;
- dispune de al doilea mare aeroport internaţional al României şi cel mai important din regiune,
după cel de la Belgrad;
- mare şi complex centru universitar şi intelectual, cu servicii în curs de ameliorare;
- administraţie locală deschisă pentru investiţiile în turism şi fiabilă în opţiunile de dezvoltare;
- costurile încă modeste ale fondului funciar, ale imobiliarului şi ale mâinii de lucru, rămase
atractive pentru investitorii străini.
- relaţii bune în teritoriul de sprijin, atât la nivelul regiunii cât şi al DKMT.
Există însă şi o serie de obstacole care pun în pericol sau obstrucţionează evoluţia social-
economică ascendentă, coerentă, a oraşului şi îi afectează atractivitatea:
- poziţia într-o zonă de câmpie, cu potenţial turistic natural relativ redus;
- dezvoltarea urbanistică haotică, care depăşeşte mijloacele de susţinere şi acompaniere ale
puterii publice locale;
- amploarea lucrărilor de reabilitare infrastructurală care blochează multe din axele urbane
importante, accentuează gradul de poluare şi dau senzaţia de insalubru;
- lipsa de coordonare a opţiunilor de echipare infrastructurală între oraşul Timişoara şi comunele
vecine;
- calitatea modestă a infrastructurilor de transport spre obiectivele turistice;
- standardele sub normele europene ale majorităţii capacităţilor turistice din afara oraşului; servicii
turiste nediversificate;
- bilanţul demografic natural tradiţional negativ şi îmbătrânirea demografică accentuată a regiunii
de ancorare a Timişoarei;
- vecinătatea încă dificilă cu Uniunea Serbia-Muntenegru, ca urmare a efectelor de ecou ale
stărilor conflictuale din spaţiul fostei Iugoslavii: război, embargou economic, apoi izolare
internaţională, mai recent vize obligatorii la trecerea frontierei de stat (începând din 2004);
- mediocritatea dimensiunii culturale a vieţii urbane locale.
În aceste condiţii, Timişoara trebuie să-şi orienteze oferta de polarizare turistică nu numai la
spaţiul vestic al României, ci şi la cel transfrontalier, prin interacţiune constructivă cu ceilalţi poli
economici ai euroregiunii DKMT. Dispune Timişoara de argumente interne suficient de convingătoare
în acest sens?
3. Timişoara, oraş vechi şi nou, « Mica Vienă »
Principalele atracţii turistice ale Timişoarei se concentrează în oraşul vechi, cu numeroase

obiective arhitecturale, cu spaţii protejate, parcuri etc, dar şi cu dotări pentru anumite forme de turism
modern, cum este cel de afaceri. Chiar organizarea internă a oraşului este armonioasă, putând
constitui în sine un element de atracţie. Astfel, după 1716, Casa de Habsburg a reconstruit oraşul din
temelii, după un plan radiar-concentric, cu areale interne în tramă rectangulară (cartierele vechi:
Cetate, Fabric, Elisabetin, Josefin etc.), de unde şi supranumele de „Mica Vienă”, evocat în scrierile
mai vechi, însă prezent şi astăzi în conştiinţa localnicilor. Concepută ca un oraş polinuclear coordonat
de cartierul Cetate, Timişoara a evoluat atât spre exterior cât şi spre interior, în tendinţa de a umple
treptat spaţiul dintre nucleele principale (Cetate, Fabric, Elisabetin-Josefin), ocupat de terenuri virane
şi suprafeţe agricole. Planul iniţial a fost păstrat, iar noile cartiere s-au înscris în concepţia de
ansamblu, radiar-concentrică. A rezultat astfel o zonificare urbană mozaicată, în cadrul căreia se
impune prin potenţialul sau turistic ansamblul format din cordonul de parcuri şi spaţii verzi care
flanchează râul Bega, la care se leagă cu uşurinţă toate nucleele oraşului vechi. Pe de altă parte,
oraşul nou tinde să se schimbe, alături de cartierele de blocuri din perioada socialistă conturându-se
liniile urbanismului modern.
4. Patrimoniul istoric, resursă sau obstacol?
Există în prezent cel puţin două concepţii contradictorii legate de patrimoniul arhitectural al
Timişoarei şi de valorificarea acestuia. O primă concepţie este aceea de a păstra intacte clădirile
monument şi spaţiile protejate, inclusiv din perspectiva funcţionalităţii lor. O a doua concepţie este cea
conform căreia patrimoniul trebuie adus la zi, în sensul de a-i conferi utilizări compatibile cu interesele
şi activităţile actuale ale populaţiei. Ambele concepţii au apărători şi critici. Fiecare însă ascunde o
serie de pericole: în primul caz, pericolul principal este acela al degradării continue a patrimoniului şi al
„ieşirii” sale treptate din aria de interes a vieţii urbane; în cel de al doilea, există pericolul ca
intervenţiile pentru viabilizare să degenereze în schimbarea totală a trăsăturilor iniţiale şi, deci, în
ieşirea obiectivelor respective din sfera valorilor de patrimoniu. Pe de o parte, puterea publică, locală
sau naţională, nu are resurse suficiente pentru refacerea şi întreţinerea unui patrimoniu atât de bogat
cum este cel protejat în Timişoara. Pe de altă parte, acesta se concentrează în inima oraşului şi este
de neconceput ca zona centrală (cartierul Cetate, dar şi nucleele cartierelor Iosefin, Fabric şi,
punctual, Elisabetin) să continue să se degradeze, tinzând spre abandon.
Aplicarea unor proiecte de revitalizare a centrului istoric, inclusiv cu sprijin financiar european,
dar care ar urma să ţină cont de particularităţile culturale ale populaţiei actuale (în măsură să le
asigure perpetuarea funcţională) este soluţia cea mai viabilă pentru salvarea unui patrimoniu valoros,
de care multe din celelalte oraşe ale României de azi nu mai dispun (vezi N. Popa, 2000, p. 94-95). O
serie de reuşite ale procesului de reabilitare urbană pot fi citate în cest sens (clădirea Teatrului
Naţional şi strada Alba Iulia, zidurile cetăţii din zona Bastion, ansamblul arhitectural din spaţiul
vechiului bazar, clădirea Muzeului de Artă, Spitalul de Dermatologie etc. Există însă şi nereuşite, cel
mai frecvent rezultate din miza economică extraordinară a terenurilor poziţionate în centrul oraşului,
care generează dispute greu de rezolvat (Abatorul, Cazarma „U” etc.).
5. Marile pieţe ale Timişoarei: un patrimoniu multicultural pus în valoare
Municipiul Timişoara dispune de câteva pieţe urbane emblematice, cu semnificaţii profunde

pentru locuitorii săi. Acestea au o contribuţie importantă la imaginea de marcă pozitivă de care se
bucură oraşul. Este vorba în primul rând de Piaţa Victoriei (numită de localnici şi Piaţa Operei), de
Piaţa Unirii, la care se adaugă Piaţa Libertăţii, Piaţa Traian, Piaţa Bălcescu şi Piaţa Maria, alături de
alte locuri centrale mai vechi sau mai noi, cu rol polarizator local. Cele mai multe din pieţele
emblematice ale oraşului au fost conturate urbanistic în secolul al XIX-lea şi în primele decenii ale
secolului XX. Între acestea, cea care are încărcătura simbolică cea mai bogată pentru populaţia
actuală a Timişoarei este Piaţa Victoriei. Desăvârşirea ansamblului arhitectural care o flanchează este
relativ târzie şi s-a încheiat în anii ‘60 ai secolului trecut, după inaugurarea catedralei ortodoxe şi
completarea frontului imobiliar de pe latura sud-estică. Vast dreptunghi, din capetele căruia se deschid
câteva din marile bulevarde ale oraşului, piaţa este dominată de două din cele mai puternice simboluri
ale Timişoarei: Catedrala Ortodoxă Română şi clădirea Teatrului Naţional şi Operei Naţionale din
Timişoara. Alte simboluri monumentale punctează mediana pieţei, între care simbolul latinităţii (Lupa
capitolina), monumentul închinat eroilor revoluţiei din 1989 şi fântâna arteziană. Urmare a conturării
sale treptate, piaţa este relativ compozită din punct de vedere arhitectural: laturile lungi sunt dominate
de arhitectura baroc de la sfârşitul secolului XIX, cu palate somptuoase, dar şi cu plombe cubiste
specifice imobilelor de la mijlocul secolului XX; capetele de perspectivă revin celor două embleme
amintite, una în stilul neogotic al arhitecturii ecleziastice moldoveneşti (catedrala), cealaltă în stilul
brâncovenesc al arhitecturii munteneşti (arcul de triumf care adăposteşte intrarea şi balconul Operei).
Din punct de vedere urbanistic, Piaţa Victoriei a fost desăvârşită la sfârşitul anilor ‘80, cu puţin timp
înainte de căderea regimului comunist. Atunci au fost scoase liniile de tramvai (deviate pe trasee
ocolitoare), iar întreaga suprafaţă a pieţei a fost consacrată spaţiilor verzi şi circulaţiei pietonale. În
scurt timp, această piaţă avea să devină simbolul rezistenţei anticomuniste şi al luptei pentru libertate:
aici s-au reunit zecile de mii de timişoreni, începând cu 16 decembrie 1989, pentru a protesta
împotriva dictaturii; pe scările Catedralei s-au înregistrat primele victime ale aparatului comunist de
represiune; din balconul Operei a fost proclamată Timişoara „oraş liber de comunism”, primul din
România. Piaţa Victoriei a reprezentat în acele zile inima şi creierul întregului oraş, zeci de mii de
timişoreni umplând zilnic până la refuz spaţiul pieţei, într-o tulburătoare demonstraţie de curaj,
solidaritate şi vizionarism. Spiritul Timişoarei este, de aceea, strâns legat de Piaţa Victoriei şi de
simbolurile sale. Poziţia de culoar de legătură între mari bulevarde şi străzi cu circulaţie pietonală
intensă, între obiective social-culturale şi comerciale cu mare forţă de atracţie, în vecinătatea celor mai
frumoase parcuri ale oraşului, accentuează funcţia polarizatoare a pieţei, care este permanent
animată de fluxuri de populaţie.
Un al doilea loc central emblematic al Timişoarei este Piaţa Unirii, care marchează nucleul
cetăţii şi al cartierului omonim. De formă pătrată, piaţa este înconjurată de unul din cele mai valoroase
ansambluri arhitecturale din oraşele României, cu aspect tipic central-european. Dominant este
barocul, dar se remarcă şi clădiri neoclasice, jugendstil, chiar rococo, într-un dialog închegat
armonios, ca o simfonie. Cele mai importante clădiri care o înnobilează prin simbolistica lor sunt
Catedrala romano-catolică (1736), Catedrala ortodoxă sârbă (1748) şi Palatul Baroc (1733-1754).
Rămasă oarecum în marginalitate (în ciuda centralităţii sale), ca urmare a faptului că marile artere ale
circulaţiei pietonale actuale nu o intersectează, Piaţa Unirii face de câţiva ani obiectul unei atenţii
speciale, în dorinţa de a o transforma într-un centru de referinţă nu doar din punct de vedere istoric şi
arhitectural, ci şi sub raport funcţional. Dezvoltarea în perspectivă a noului complex universitar aflat în
vecinătatea sa nordică imediată poate contribui la creşterea rolului acestei pieţe în viaţa urbană a
Timişoarei, cu atât mai mult cu cât întregul ansamblu de străzi care o înconjoară este prevăzut să fie
transformat în spaţiu pietonal, cu funcţie predominant comercială.
Şi celelalte pieţe din cartierele istorice fac obiectul unor intervenţii urbanistice complexe, în
măsură să le pună mai bine în evidenţă personalitatea şi să le sporească atractivitatea. Este cazul
Pieţei Traian din cartierul Fabric, important nod al transportului urban timişorean, căreia i se refac
integral structura şi compoziţia suprafeţei, piaţă marcată de biserica ortodoxă sârbă Sfântu Gheorghe.
Este, apoi, cazul Pieţei Bălcescu, din cartierul Elisabetin, dominată de impunătoarea biserică catolică,
cu stilul său neogotic târziu (1919), al Pieţei Maria, cu biserica reformată şi locul de unde a pornit
mişcarea revoluţionară în decembrie 1989, respectiv al Pieţei Al. Mocioni, ambele din cartierul Iosefin,
cu profilul pronunţat oriental al vechii catedrale ortodoxe române din Timişoara.
Din păcate, viziunea urbanistică a cartierelor mai noi acordă prea puţină importanţă
conceptului de piaţă publică, fie că este vorba de cvartalele de blocuri construite în deceniile şase-
nouă ale secolului XX, fie de cartierele de vile şi pavilioane individuale de după 1990. Ca urmare,
acestea contribuie masiv la bilanţul teritorial şi demografic al oraşului, dar în foarte mică măsură la
conturarea personalităţii sale şi aproape deloc la suma de imagini emblematice care îl definesc. Iar o
schimbare a acestei optici nu pare a se întrezări, fapt care tinde să penalizeze forţa de atracţie
turistică a oraşului.
6. Timişoara - centru pentru turism de afaceri şi comercial
Rolul Timişoarei de centru polarizator regional s-a consolidat, totuşi, prin înmulţirea numărului
de centre de afaceri, suprafeţe expoziţionale, hoteluri, săli de conferinţe etc. Prin arhitectura lor
modernă, acestea contribuie la înnoirea punctuală a peisajului urban, iar prin funcţiile îndeplinite, la
promovarea valorilor economice şi culturale ale regiunii de vest a României. Această tendinţă este
accentuată de creşterea traficului internaţional pe Aeroportul „Traian Vuia” din Timişoara (peste 350
mii pasageri anual), devenit principala poartă de intrare a oamenilor de afaceri din diverse ţări ale
Europei, interesaţi de potenţialul economic al Banatului.
Rolul polarizator al unui oraş este în relaţie directă cu intensitatea funcţiei sale comerciale.
Chiar dacă în oraşul modern s-au impus şi alte funcţii cu rol centralizator, comerţul continuă să fie un
puternic generator de atractivitate. În sectorul comercial al Timişoarei s-a înregistrat o dinamică
remarcabilă, strâns legată de deschiderea externă a oraşului, de creşterea veniturilor locuitorilor săi şi
de consolidarea funcţiilor sale de polarizare regională.
Principala mutaţie înregistrată în sfera comerţului ţine de creşterea mobilităţii spaţiale a
clienţilor, ceea ce a permis înmulţirea numărului de magazine mari, situate spre periferiile oraşului sau
în spaţiile interstiţiale eliberate de alte utilizări. Primele apărute au fost magazinele Terra, Euro şi
Kapa, grupate în vechile clădiri ale unor unităţi comerciale cu ridicata, ce funcţionau înainte de 1989,
formând un veritabil cartier comercial. Rezultat al iniţiativei locale, acestea sunt tot mai puternic
concurate de oferta unor lanţuri comerciale internaţionale, care au împânzit treptat oraşul ori şi-au
stabilit locaţiile la periferie (Profi cu capital francez, Bila cu capital austriac, Metro, Selgros cu capital
româno-german, Liedl şi Kaufland cu capital german ş.a.). La sfârşitul anului 2005, se adaugă
complexul Iulius Mall Timişoara, cu capital românesc, localizat în poziţie pericentrală, în partea de
nord-est a cartierului Cetate, apreciat ca fiind unul din cele mai mari complexe de acest tip din Europa
de Sud-Est, cu o suprafaţă totală de 12 hectare şi spaţii comerciale de 73 000 mp.
7. Timişoara: infrastructurile de cazare în plină expansiune

Amplificarea rolului polarizator al oraşului şi creşterea diverselor forme de turism, îndeosebi a
celui de afaceri, este atestată şi de extinderea capacităţilor de cazare turistică. De la cele circa 15
unităţi de cazare existente în 1989 (din care unele au ieşit din circuitul turistic), s-a ajuns în 2005 la
peste 50 de hoteluri, pensiuni, moteluri etc., cu o capacitate maximă de peste 3000 de locuri (tabelul
1), aproape dublu faţă de capacitatea de cazare existentă în oraş în 1989.
Tabelul 1. Structura capacităţilor de cazare din Timişoara, în funcţie de vechime (2005)

Perioada intrării în funcţiune:
Înainte de 1990 1990-1995 1996-2000 2001-2005 Total
Nr. unităţi de 11 8 12 21 52
cazare
Nr. locuri 1215 277 558 981 3031
% din totalul 40 9 18,5 32,5 100
locurilor
(Sursa: anchetă personală)
O amploare deosebită a luat-o construcţia de hoteluri mici şi de pensiuni turistice, localizate

mai ales în cartierele vechi ale Timişoarei sau în cartierele de case, cu ambient agreabil (spaţii verzi
etc.), alături de cele localizate central sau în lungul axelor de legătură cu aeroportul internaţional
Traian Vuia din Timişoara.
8. DKMT - o regiune transfrontalieră multipolară, cu potenţial turistic insuficient valorificat
Atracţia turistică a Timişoarei, ca şi a celorlalţi poli de interes din regiune, poate fi ameliorată
prin practicile transfrontaliere şi prin intensificarea colaborării în cadrul euroregiunii DKMT. S-ar putea
astfel pune în valoare mai bine potenţialul turistic complementar de care dispune fiecare din
componentele teritoriale naţionale ale euroregiunii. Există câteva trasee transfrontaliere generoase,
cum sunt, de exemplu, cele care unesc cei patru poli principali de dinamism social-economic ai
euroregiunii (Timişoara, Szeged, Novi Sad şi Arad). Alte trasee locale sau transfrontaliere prezintă de
asemenea potenţiale turistice specifice, remarcabile: în lungul Dunării, al Tisei, în lungul Crişului Alb
sau al Mureşului, în lungul Bârzavei sau al Streiului, în ariile montane, în ariile protejate etc. Punerea
lor în valoare nu se poate face eficient decât împreună, pentru că numai astfel cererea regională poate
ajunge la „greutatea specifică” necesară funcţionării rentabile a capacităţilor existente şi la
modernizarea serviciilor turistice.
De asemenea, promovarea ofertei turistice a euroregiunii poate fi mult mai eficientă decât
promovarea realizată doar separat, pe fiecare componentă naţională. Aceasta nu elimină acţiunile de
promovare realizate la diverse scări, de la nivel individual şi local, până la cel instituţional,
euroregional, naţional şi internaţional. Colaborarea între agenţiile turistice din Serbia, România şi
Ungaria, între autorităţile responsabile de organizarea, reglementarea şi promovarea instituţională a
turismului din cele trei ţări devine astfel indispensabilă. Euroregiunea poate constitui nivelul de
interconectare a acţiunii tuturor acestor actori.
În întreg acest ansamblu, Timişoara dispune de atuuri remarcabile pentru a-şi consolida rolul de
polarizator regional în sfera turismului. Principalele sale argumente constau în ponderea demografică
a aglomeraţiei sale urbane (350 mii locuitori), în poziţia relativ avantajoasă faţă de arealele naturale şi
centrele urbane cu mare potenţial turistic (Munţii Banatului, Munţii Retezat, Munţii Apuseni, oraşele
mari din sud-estul Ungariei şi din Voievodina) şi, mai ales, existenţa aeroportului internaţional
Timişoara, cu potenţial de deservire pentru întreaga euroregiune. Rezolvarea problemelor de trecere a
frontierei, îndeosebi în relaţiile cu Serbia-Muntenegru, rămâne vitală pentru dezvoltarea turismului
euroregional şi pentru valorificarea potenţialului polarizator al Timişoarei.
III. Analiza SWOT. Statiunea Baile Herculane (jud. Caras-Severin)
Puncte tari Puncte slabe

• statiune cunoscuta pe plan international • nu exista mijloace de transport pe cablu ;
(cea mai veche statiune din tara, una dintre • existenta problemelor privind poluarea ;
cele mai vechi din Europa, atestata • invechirea unor unitati de cazare (mobilier,
documentar in 153 i.Hr) instalatii sanitare, restaurant, bazine de
• infrastructura de acces facila : pe sosea (la tratament, etc)
5 km de E70), calea ferata internationala • imbatranirea personalului din hoteluri ;
Bucuresti-Timisoara-Moravita, pe calea • activitatea de promovare turistica este
fluviala a Dunarii sau pe cale aeriana prin insuficienta ;
aeroporturile de la Timisoara si • gradul de ocupare a capacitatii de cazare
Caransebes. De asemenea, exista autobuz scazut ;
de legatura cu statiunea din gara. • lenta renovarea a cladirilor importante din
• potential natural ridicat : raul Cerna., Muntii punct de vedere arhitectural si a unitatilor
Cernei si Mehedinti, roci calcaroase care de cazare cu profil balnear ;
formeaza chei, pesteri, grote. Clima blanda, • slabele investitii in valorificarea potentialului
cu influente mediteraneene, aer puternic turistic ;
ionizat negativ, comparabil cu cel de la • migrarea fortei de munca tinere .
2000-3000 m altitudine ;
• prezenta marcajelor turistice spre
obiectivele turistice naturale, prezentarea
obiectivelor, traseelor si a parcului national
pe panouri bine pozitionate in statiune ;
• potential antropic ridicat (complexul balnear,
baile romane, strandul 7 izvoare, cloaca,
etc)
• statiune cu regim permanent ;
• posibilitatea practicarii unor diverse tipuri de
turism : turism curativ, balneoclimateric,
turism de weekend, turism montan, turism
sportiv (pescuit, alpinism, rafting pe Valea
Cernei), turism de afaceri si congrese;
• Multiplele mijloace de recreere si
divertisment – restaurant, baruri, terase de
vara, bazine de înot cu apa termala, sauna,
masaj, biliard, etc. – precum si posibilitatile
de drumetie si excursii în statiune si pe
valea Cernei ;
• Manifestari permanente : Festivalul
international de folclor Hercules, Balul
Strugurilor, Congresul Spiritualitatii
Romanesti ;
• statiunea dispune de locuri de cazare
pentru toate categoriile sociale de turisti
(peste 4000 de locuri) în mari hoteluri
sanatorial-balneare, moteluri, pensiuni
turistice, camere la localnici
• starea buna a cailor de acces catre hoteluri,
pensiuni, vile ;
• existenta unei imense baze de cazare
pentru turismul de masa ;
• hotelurile dispun de piscine cu apa termala,
baze de tratament (fizioterapie, hidroterapie,
electroterapie, presopunctura, masaj, etc) ;
• existenta centrelor de informare turistica ;
• organizarea de excursii turistice ghidate,
tabere scolare ;
• retea de telefonie fixa si mobila ;
• prezenta magazinelor, bazarelor, punctelor
de alimentatie publica, etc.
• apropierea de importante zone
turistice :Portile de Fier-zona turistica
complexa, Muntele Mic.
Oportunitati Riscuri
• accesibilitate pentru tarile vecine ; • drumurile taiate in versanti, exploatarile
• prezenta cailor ferate internationale si a forestiere, defrisarile din apropierea
drumului european, aeroportului in statiunii, ce au ca effect intensificarea
proximitate ; proceselor gravitationale;
• cresterea fluxului turistic o data cu • poluarea raului Cerna, ca urmarea a
modernizarea soselei in lungul Vaii Cernei, depozitarii resturilor menajere si a deversarii
care leaga Baile Herculane cu Petrosani ; apelor menajare;
• renovarea si modernizarea unor unitati de • schimbarea chimismului apei ca urmare a
cazare; deversarii prin gurile de canalizare a apelor
• valorificarea complexa a apelor termale; sulfuroase in Cerna;
• potential turistic ridicat si diversificat • accesul facil la unele pesteri si desele
vizitari de catre turisti, ce conduc la
distrugerea potentialului natural (Grota
Haiducilor);
• lipsa promovarii turistice si invechirea unor
unitati de cazare duce la pierderea de
turisti.
IV. Evaluarea potentialului turismului in contextul dezvoltarii intra-regionale in sud-vestul
Romaniei
Contextul teritorial creat de globalizare şi de construcţia europeană obligă regiunile să îşi

amplifice capacitatea concurenţială, ale cărei componente fundamentale sunt coerenţa şi avantajele
comparative. Nivelul pertinent de abordare a acestora este nivelul intra-regional, la care se raportează
problemele de amenajare teritorială, planificare şi strategii de dezvoltare.
Importanţa pe care turismul a cunoscut-o începând din a doua jumătate a secolului al XX-lea, pe
plan economic şi social îl consacră ca element central al acestor strategii. Adesea considerat ca
panaceau universal, turismul trebuie privit, de fapt, în ecuaţia mai largă, a sistemului turistic.
A. Factori de favorabilitate nespecifici
1. Poziţie şi localizare geografică. Favorabilitate fizico-geografică şi de interconectare.
Regiunea analizată corespunde vechii regiuni istorice a Banatului. Deoarece părţi mai mici din
aceasta au revenit Serbiei şi Ungariei, în urma Tratatului de la Trianon, regiunea e numită, în genere,
Banatul Românesc. Banatul românesc reproduce – în mic – armonia şi proporţionalitatea reliefului
României. Cadrul fizico-geografic este în general favorabil umanizării şi activităţilor economice, clima
fiind temperat-continentală (temperatura medie anuală de 9-11°C, precipiaţii medii anuale de
600-1200 mm/an), cu topoclimate adaptate treptelor mari de relief şi unele condiţii locale în mod
special favorabile
Localizarea sa geografică deschide regiunea la fluxuri transfrontaliere de diverse tipuri,
inclusiv umane. Frontiera, însă, nu este suficient de permeabilă: există doar 3 puncte de frontieră,
ceea ce determină o ştrangulare a traficului şi o condiţionare strictă a traseelor.
Infrastructura de transport prezintă cea mai mare densitate din ţară, asigurând conectarea cu celelalte
regiuni ale ţării şi dinspre vestul, centrul şi sudul continentului. Un element cu valenţe importante
pentru accesibilitatea regiunii este prezenţa Aeroportului Internaţional Timişoara, precum şi proiectele
privind coridoarele europene.
2. Factori de natură socio-umană şi instituţională
Regiune românească integrată succesiv în structuri politice aparţinând maghiarilor, turcilor,

austriecilor, Banatul a dobândit o identitate aparte, definită de heterogenitate etnică, culturală,
confesională. Aceasta asigură societăţii prezente deschiderea necesară unui spaţiu de primire
turistică. De asemenea, fluxurile alogene stabilite aici, provenind din Europa Centrală au oferit
regiunii nu doar pitoresc şi elemente de cultură materială, ci şi modelul "culturii dezvoltării", concretizat
prin spiritul de a întreprinde.
Fiind una din cele mai dezvoltate regiuni ale ţării, Banatul românesc concentrează o populaţie
urbană ale cărei venituri şi stil de viaţă permit (dacă nu chiar impun) practicarea turismului, regiunea
fiind destinaţia de week-end sau chiar de lung sejur, pentru cei care au reşedinţe secundare.
Factorii de natură instituţională concură şi ei la dinamizarea turismului, în măsura în care
funcţionează agenţii de dezvoltare (Agenţia de Dezvoltare V Vest, Agenţia de Dezvoltare a Judeţului
Timiş, Agenţia de dezvoltare a judeţului Caraş-Severin) care concep startegii şi gestionează programe
cu finanţare europeană.
B. Factori de favorabilitate specifici

a. Resursele turistice
Relieful complex al Banatului, ca şi substratul litologic variat şi tectonica "in tablă de sah"
asigură un potenţial turistic natural bogat şi deosebit de atractiv. Se remarcă următoarele elemente:
- relief carstic (chei şi defilee, pesteri, izbucuri, lacuri carstice);
- elemente pitoreşti (cascade, stânci cu forme curioase);
- relief glaciar;
- culmi cu puncte de belvedere;
- malurile râurilor şi lacurilor;
- izvoare de ape minerale;
- domenii schiabile;
- fonduri cinegetice şi de pescuit;
- arii protejate.
Resursele turistice culturale sunt, de asemenea, bine reprezentate, ele incluzând:
-monumente şi situri arheologice;
-monumente şi ansambluri de arehitectură;
-monumente de artă şi arhitectură de factură religioasă;
-monumnete şi ansambluri de artă plastică şi cu valoare memorială;
-valori etnografice şi folclorice;
-monumente de istoria tehnicii.
b. Structurile turistice de primire

În 2004, regiunea analizată deţinea o capacitate de cazare în funcţiune de 3461 mii locuri/zile,
ceea ce reprezintă 6,4% din totalul pe ţară. Analiza ponderilor faţă de totalul naţionl ale diferitor tipuri
de unităţi de cazare evidenţiază cu ponderi mai mari decât media regională hanurile (31,1%),
amplasate în lungul unor axe de circulaţie europeană, precum şi vilele turistice (8%), mai adaptate
cererii modeste, dispersate de-a lungul anului.
Valori sub media regională prezintă cabanele şi taberele de elevi (5,3%, respectiv 4,2%).
Analiza spaţială a capacităţii de cazare în funcţiune a Banatului românesc evidenţiază pentru
2004 o uşoară predominare a Banatului montan (53,85%), faţă de Banatul de câmpie (46,15%) marea
varietate a potenţialului turistic din arealul montan fiind aproape egalată de localizarea în arealul de
câmpie a principalului pol regional, Timişoara.
Analizând diferenţierile spaţiale ale structurii pe tipuri de unităţi a capacităţii de cazare în
funcţiune, se constată că arealul montan deţine întâietatea pentru hoteluri şi moteluri, cabane tabere
de elevi, pensiuni rurale şi agroturistice. Arealul de câmpie revine pe locul I la pensiuni urbane vile,
campinguri, hanuri.
Analiza globală a capacităţilor de cazare în funcţiune pe tipuri de unităţi subliniază concentrarea
locurilor de cazare în hoteluri (73,27%), la mare distanţă, pe locul al II-lea, urmează pensiunile urbane
(7,54%). Aceeaşi situaţie caracterizează arealul de câmpie, caz în care ponderea pensiunilor urbane
e, însă, mai mare (11,27%), în vreme ce arealul m ontan prezintă o ierarhie uşor diferită, pe locul al II-
lea, cu 5,68%, situându-se taberele de elevi şi preşcolari.
2. Aspecte privind formele de turism şi spaţiile turistice
Aşa cum rezultă şi din datele referitoare la capacitatea de cazare în funcţiune, se poare aprecia
că potenţialul turistic este insuficient valorificat; în arealul nordic al regiunii, se practică mai ales
turismul de tranzit, în vreme ce în arealul sudic, carcateristice sunt formele de turism montan, balnear
şi de week-end.
De subliniat este faptul că turismul tradiţional, balnear, rural şi de week-end este în declin,
datorită următorilor factori:
- pentru turismul montan: absenţa publicităţii, dotările turistice deteriorate, absenţa marcajelor
turistice; transport pe cablu defecte şi neperformant; absenţa infrastructurii de telecomunicaţii;
căi de acces deteriorate;
- pentru turismul balnear: grad avansat de uzură a dotărilor; personal slab pregătit;
management neperformant (inadaptare la evoluţia structurală a cererii);
- pentru turismul cultural: aspectul neîntreţinut al monumentelor; absenţa facilităţilor de acces,
dar şi a iniţiativelor de promovare;
- pentru turismul de week-end: toţi factorii precizaţi anterior, la care se adaugă^absenţa reţelei
de transport public şi semnalizarea defectuoasă a siturilor turistice.
In funcţie de includerea lor în circuitul turistic, precum şi de specificul şi amploarea
amenajărilor, se disting mai multe tipuri de spaţii turistice: situri turistice, locuri turistice, oraşe cu
funcţii diverse, inclusiv turistică, staţiuni turistice.
Rezultă că Banatul nu este o regiune turistică în termeni de continuitate şi osupare intensă a
spaţiului.
La nivelul Banatului se pot identifica următoarele zone de dezvoltare potenţială a turismului, cu

formele corespunzătoare de turism:
- zona de Vest a arealului de câmpie, al cărei specific este dat de: convieţiurea a cel puţin
cinci etnii (română, sârbă, maghiară, germană, bulgară) şi deci de un important patrimoniu
cultural (obiceiuri, monumente, evenimente), de prezenţa zonei viticole de şes Teremia,
renumită pe plan internaţional până nu demult, precum şi de potenţialul de apă geotermală
existentă. Se pot dezvolta, aşadar turismul cultural, turismul de agrement şi de week-end.
- Zona premontană din Nord-Est (a Masivului Poiana Ruscă), pentru care specifice sunt:
formţiunile carstice (interesante pentru formaţiunile şi pentru acustica lor), peisajul pitoresc,
prezenţa unui lac de acumulare (Surduc). Formele de turism potenţiale sunt: turismul de
vizitare şi admirare a zonei montane, turismul rural, agroturismul, turismul pentru practicarea
sporturilor nautice şi a pescuitului sportiv.
- Zona precolinară şi colinară centrală (Buziaş-Recaş-Lugoj): aici sunt prezente izvoare cu
ape minerale şi o bază de tratament cândva renumită, podgorii, ale căror vinuri se
comercializează în spaţiul european. Ttebuie, aşadar, relansat turismul balnear şî dezvoltat
turismul de podgorie sau de degustare;
- Zona de sud a câmpiei (arealul Deta-Banloc), pentru care definitorii sunt două elemente:
castelul cu parcul înconjurător, unde au avut reşedinţa conducători politici ai Banatului şi ai
ţării (paşa de la Timişoara, contele Karacsonyi şi regina Elisabeta) şi resursele geotermale. S-
ar impune, în acest caz, turismul cultural, balnear şi de agrement.
- Zona colinară din Nord, a cărei vocaţie turistică derivă din potentialul geomorfologic,
cinegetic (cu o gamă variată de trofee cinegetice)şi piscicol (există o amenajare de cca
200ha). Formele de turism care pot fi practicate, dacă se creează condiţiile optime sunt:
turismul de vânătoare şi pescuit sportiv, turismul de week-end, turismul pentru practicarea
sporturilor de iarnă, turismul de agrement;
- Zona central-vestică a Munţilor Banatului, cu atracţii turistice naturale deosebite (relief
carstic, lacuri, arii protejate, peisaj complex, fond cinegetic, izvoare termale, climat blând, de
adăpost), dar şi atracţii de factură antropică de mare valoare: varietate etnică, arhitectura
montanistică a localităţilor cu specific minier, linii de cale ferate, primele din ţară şi printre cele
mai spectaculoase din Europa, grandioase manifestări folclorice, monumente arhitectonice şi
de tehnică populară. Formele de turism practicabile sunt: turism montan şi de drumeţie, turism
de circulaţie, speoturism, cicloturism, alpinism, turism rural, turism cultural, turism de
vânătoare şi pescuit, turism ştiinţific.
- Zona Defileului Dunării (Porţile de Fier), pentru care reţinem: lacuri de acumulare, peşteri,
arii protejate, cu floră submediteraneană, dar şi rezervaţii arheologice, vestigii antice şi
medievale, diversitate etnică, ceea ce face posibile ca forme de turism: turismul de circulaţie,
agrement şi sporturi nautice, speoturism, cicloturism, turism de pescuit, turism cultural.
Analiza SWOT pentru dezvoltarea turismului în Sud-Vestul Romaniei
Nr Denumire Puncte tari Puncte slabe Oportunitati Pericole

crt program (S) (W) (O) (T)
1. Mentinerea si -existenta unei -lipsa calitatii -obtinerea de -mentalitatea
dezvoltarea retele turistice infrastructurii finantare UE conservatoare a
structurilor si puternice; rutiere; pentru populatiei.
facilitatilor -existenta unui -lipsa fondurilor infrastructura
turistice din numar mare de pentru investitii;
Timisoara, Arad monumente si putine locuri de
si Resita situri istorice cazare;
-preturi prea
mari
2. Înfiintarea si -existenta -nu este proiect -colaborarea în -cresterea rapida
amenajarea proiectului de de urbanism; vederea obtinerii a preturilor de
unor zone de amenajare a -nu sunt aprobarilor; cumparare;
agrement: Baraj teritoriului; facilitati de -obtinere de -apropierea de
Dumbravita, -existenta infrastructura. finantare de la soseaua de
Bocsa, consensului UE; centura.
Dognecea, politic si -înfiintarea unui
Poiana Marului, administrativ; consortiu public
Orsova, Dubova. privat.
3. Mentinerea si -apa geotermala; -nu exista PUG; -colaborarea cu -obtinerea
dezvoltarea -monumente si -lipsa consens autoritatile tardiva a
facilitatilor situri istorice; politico- administrative aprobarilor
turistice în -rezervatii administrativ. din Ungaria; necesare;
Jimbolia, naturale; -obtinerea de -clarificarea
Sânnicolau -multicultura- fonduri din situatiei juridice
Mare, litate, programe CBC a terenurilor
Caransebes, multietnici-tate si fonduri private
Bocsa, Oravita,
Anina, Orsova.
4. Relansarea si -renumele -starea -relansarea -privatizarea
promovarea localitatii; economica economica a IAS;
zonei viticole de -existenta deplorabila a societatii; -desfiintarea
ses Teremia infrastructurii societatii; -obtinerea unor podgoriei si a
Mare (podgorie, - managemen- fonduri SAPARD cramei.
crama). tul defectuos al pentru
societatii. infrastructura.
5. Înfiintarea unei - infrastructu-ra -starea -relansarea -nerealizarea
zone de în proprietatea deplorabila a economica a atragerii de
agrement primariei; cladirilor; strandului; fonduri;
(strandul -apa geotermala -lipsa -obtinerea unor -mentalitatea
geotermal foarte valoroasa; fondurilor; fonduri din conservatoare.
Lovrin) -initiativa locala. -nu sunt programe EU
facilitati (CBC);
turistice. -atragerea de
fonduri pentru
infrastructura
(SAPARD).
6. Promovarea -peisaj montan -pesteri si grote -includerea în -degradarea
turismului de foarte frumos; neamenajate circuitul turistic pesterilor
drumetie si -foarte multe din punct de montan; existente;
agrement în pesteri si vedere turistic; -includerea în -neobtinerea de
Zona carstica formatiuni -inexistenta catalog de fonduri pentru
Românesti si a carstice; infrastructurii prezentare; amenajare si
Muntilor Aninei, -climat montan turistice (hotel, -înfiintarea de protectie.
Defileul Dunarii foarte favorabil. cabana, asociatii
camping, speologice în
restaurant); Timis si Caras-
-inexistenta Severin.
infrastructurii
rutiere.
7. Înfiintarea si -clasificarea a -lipsa -mentalitate
promovarea cel putin 45 cunostintelor de conservatoare a
agroturismului gospodarii; specialitate în unor sefi de
Zonele Curtea- -existenta unei domeniul exploatatii;
Margina-Poieni, infrastructuri turismului; -neacordarea de
Culoarul Timis- acceptabile; -lipsa asociatei facilitati
Cerna, zona -peisaj montan gospodariilor gospodariilor
Almaj, Defileul foarte atractiv agroturistice agroturistice
Dunarii. pentru turisti
8. Amenajarea ca -existenta celui -inexistenta -obtinerea de -poluarea;
zona de mai mare lac din planului de fonduri de la UE -
agrement a judetul Timis urbanizare; (CBC); supraaglomerar
lacului Surduc, a -existenta unor -inexistenta -obtinerea de ea;
celui de la constructii infrastructurii fonduri pentru -ridicarea
Poiana Marului si nesistematizate necesare; infrastructura nivelului apei si
la Orsova si -posibilitati -clarificarea (SAPARD); inundarea
Mraconia, exceptionale situatiei juridice -înfiintarea gospodariilor.
Dubova. pentru pescuit si a terenurilor. asociatiei
vânatoare; proprietarilor de
-zona mirifica de la Surduc.
agrement si
recreere.
9. Relansarea -exista apa -infrastructura -obtinerea de -neclarificarea
statiunilor carbogazoasa; turistica fonduri pentru situatiei juridice
balneoclimate- -strand cu apa învechita si reparatii si a constructiilor;
rice Buzias si minerala; nefunctionala infrastructura; -neobtinerea de
Calacea -parcul Buzias -lipsa de bani. -catalog de fonduri.
rezervatie promotie;
naturala. -contracte cu
Ministerul
Educatiei si
cercetarii si
MMPS.
10. Punerea în -existenta -starea proasta -colaborari cu -desfiintarea
valoare a exploatatiilor; a exploatatiilor zone viticole din IAS;
potentialului -existenta viticole; tara si -neclarificarea
viticol al zonei cramelor; -inflexibilitatea strainatate; situatiei juridice
Tirol-Buzias- -existenta managemen- -editarea unui a pamântului;
Recas-Lugoj cu infrastructurii tului catalog de -neobtinerea de
organizarea de turistice în prezentare. fonduri.
degustari de fiecare
vinuri în cramele localitate.
podgoriilor
11. Refacerea si -existenta -starea -obinerea de -retrocedarea
promovarea castelului si deplorabila a fonduri pentru castelului si
turismului parcului Banloc. castelului si refacerea parcului vechilor
cultural de pe - existenta parcului infrastructurii si a proprietari;
lânga castelul Teatrului din Banloc; parcului -neobtinerea de
Banloc si a Oravita -inexistenta (SAPARD) fonduri.
Teatrului din facilitatilor
Oravita. turistice în zona
12. Înfiintarea unei -existenta -amenajari -obtinerea de -neobtinerea de
zone de strandului termal turistice si de fonduri prin fonduri.
agrement si (apa de 822 C); tratament programe UE
petrecerea -existenta insuficiente; (CBC);
timpului liber în infrastructurii de -fonduri de -editarea de
Deta. tratament si investitii catalog
turism. insuficiente. promotional.
13. Dezvoltarea si -existenta unor -insuficiena -colaborarea -neobtinerea de
promovarea conditii foarte amenajarii între AJVPS fonduri;
turismului de favorabile pentru turistice; Timis, Caras- -calamitati
vânatoare si pescuit si - infrastructu- Severin si naturale.
pescuit Pischia- vânatoare; ra fizica foarte Mehedinti si
Masloc,Zavoi, -existenta unor slab. societatii
Ruschita, Valiug, amenajari interesate din
Bozovici, Bocsa, turistice pentru zona;
Dubova pescuit si -editarea unui
vânatoare; catalog de
-acord între promotional;
AJVPS Timis si -obtinerea de
Caras-Severin, fonduri de la UE
Mehedinti si si din tara.
societatile din
zona.
14. Înfiintarea si -zona rurala -inexistenta -obtinerea unor -situatia incerta a
dezvoltarea unei foarte linistita, unui acord de fonduri UE proprietatii
zone de propice principiu; pentru terenurilor,
agrement la dezvoltarii unei -inexistenta cooperare si -neobtinerea
Charlottenburg zone de planurilor si dezvoltare; unor fonduri
agrement; aprobarilor -obtinerea unor pentru
-existenta în necesare; fonduri amenajarea
zona a unor -inexistenta SAPARD; infrastructurii
case de vacanta; infrastructurii -licitatie pentru fizice.
-interesul fizice. vânzarea,
organelor locale eventual
pentru aceasta concesionarea
idee. terenurilor.
15. Relansarea si -existenta si -inexistenta -extinderea -degradarea pe
promovarea functionarea unui acord între amenajarii timpul neutilizarii
turismului pentru taberei pentru inspectorat turistice; taberei;
tineret în tineret; teritorial al -întocmirea si -neobtinerea de
localitatea -conditii si Ministerului publicarea unui fonduri pentru
Bogda, Valiug - facilitati turistice Educatiei si pliant de extindere si
Vila Klaus, Râu acceptabile. Cercetarii si promovare; publicitate.
Alb-Secu, organizatiile -obtinerea unor
Mraconia. turistice din fonduri din tara si
tara. din strainatate.
În functie de factorul timp, strategiile de amenajare turistica a Banatului se ierarhizeaza în trei

categorii: pe termen scurt (1 - 2 ani), în functie de tendintele cererii turistice sau a unor segmente ale
acesteia cu efecte economice imediate; pe termen mediu (3 - 5 ani), în acest interval se continua
dezvoltarea si amenajarea începuta în prima etapa, iar pe termen lung (6 - 10 ani), perioada când se
vor amenaja noi puncte, obiective, statiuni, centre, subzone si zone turistice, baze de agrement sau de
tratament balnear, care sa satisfaca o gama variata de motivatii si necesitati ale viitoarei cereri turistice;
precum si alinierea ofertei turistice la standardele europene, recâstigarea si patrunderea pe noi piete
turistice.
Programele strategice de amenajare si dezvoltare turistica sunt legate de zonele si subzonele
turistice ale Banatului, programe prioritare de consolidare si dezvoltare a turismului de odihna si
recreere, a turismului balnear si promovarea cu insistenta a curei profilactice si a fitness-ului în toate
statiunile, promovarea turismului itinerant cu valente culturale si religioase, dezvoltarea turismului rural
si agroturismului, a turismului de afaceri si reuniuni, a turismului pentru practicarea sporturilor de iarna,
a sporturilor nautice, a turismului stiintific, a speoturismului etc., prin introducerea în circuit a noi arii si
valori turistice.
În elaborarea strategiei de dezvoltare si amenajare turistica s-a plecat de la analiza
principalilor factori de dezvoltare; evidentierea principalilor disfunctiuni existente în turismul zonal
banatean (tabel 1 si fig. 1); stabilinduse functiile turistice ale teritoriului, specifice fiecarui judet, a
modalitatilor de valorificare oportuna si conturarea polilor de crestere în domeniul dezvoltarii turismului.
Programele strategice de dezvoltare a turismului se grefeaza pe arealele cu valoroase
resurse atrative cum sunt: turismul alternativ preorasenesc: Timisoara, Arad, Resita; turismul alternativ
multicultural în Câmpia Banatului si în Banatul montan; lansarea produsului turistic ,,Calea fierului
banatean”; agroturism în zona premontana a Muntilor Poiana Ruscai, în Culoarul Timis-Cerna, în
Depresiunea Almajului, Defileul Dunarii, în Muntii Semenicului; turismul pe domeniile schiabile ale
Semenicului si Muntelui Mic, turism alternativ si de tratament balnear la Baile Herculane, Buzias,
Calacea; turismul alternativ, cinegetic si de pescuit (în toate fondurile de vânatoare si pescuit din
judetele Timis, Caras-Severin si din partea sudica a judetului Arad si vestica a judetului Mehedinti);
turism etnic si religios; turism transfrontalier în cadrul Euroregiunii Dunare-Cris-Mures-Tisa (D.K.M.T.).
Pentru dezvoltarea turismului în teritoriu este necesara promovarea turistica a axei Banatului:
Arad-Timisoara-Lugoj-Caransebes-Orsova sau a variantei Timisoara-Deta-Oravita-Moldova Noua-
Defileul Dunarii-Orsova, prin valorificarea localitatilor riveriane cu resurse turistice de mult consacrate si
în plan international: patrimoniul arhitectural al Timisoarei, Aradului, Lugojului, Oravitei,
Caransebesului, Baile Herculane, podgoriile banatene, vestigiile dacice si romane, patrimoniul tehnic-
industrial, cu o vechime de peste 200 de ani, calea ferata Oravita-Anina, sistemele hidrotehnice,
baraje ale lacurilor de acumulare; rezervatii naturale, parcuri nationale si naturale; zona carstica
banateana, turismul de croaziera pe Dunare etc.
Valorificarea obiectivelor turistice banatene prin dezvoltarea unei armaturi turistice adecvate
celor doua culoare transeuropene, prin ridicarea gradului de confort a structurilor de primire existente
si amenajarea de noi capacitati de cazare de tipul motelurilor si a formelor agroturistice, conservarea si
restaurarea unor vestigii istorice: cetati, turnuri medievale, castre romane, monumente si rezervatii de
arhitectura etc.
Elaborarea strategiilor de dezvoltare a turismului precede etapei de analiza - diagnostic,
strategii care vor stabili obiectivele prioritare ce se vor axa pe actiunile concrete prevazute în
programe, cuprinzând toate masurile ce se impun si regiunile (zonele turistice) de interventie.
Abordarea strategica are si rolul de formulare a alternativelor strategice si de solutionare a problemelor
dezvoltarii si amenajarii turistice a spatiului geografic.
Programele de devoltare a turismului reprezinta localizarea operationala a strategiilor si
politicilor de dezvoltare, protejeaza valorile societatii locale, conserva si mentin particularitatile cultural-
istorice ale Banatului.
Fig. 6 – Conceptia de dezvoltare turistica a Regiunii V Vest
V. Analiza SWOT la nivelul Regiunii 5 Vest
Pentru realizarea programelor de dezvoltare şi valorificare a potenţialului turistic s- a folosit

metoda de analiză SWOT.
Puncte tari
• Regiunea dispune de valenţe turistice reprezentative pentru oferta românească, conferindu-i
şi o valoare turistică pe plan internaţional;
• Poziţia geografică în vestul şi sud-vestul României, existenţa în cele 4 judeţe a 14 puncte de
frontieră, precum şi apropierea de importante pieţe turistice tradiţionale vestice – zone emiţătoare de
turişti (Austria, Italia, Germania) – magistrale rutiere şi feroviare care traversează regiunea, străbătute
de fluxuri turistice internaţionale şi interne, iar prin diversificarea şi relansarea ofertei turistice pot fi
reţinute în acest teritoriu, toate acestea îi sporesc valoarea turistică.
• Marea varietate şi complexitate de resurse atractive, permit o valorificare printr-o paletă
largă de tipuri şi forme de turism.
• În cadrul Euroregiunii Dunăre-Criş-Mureş-Tisa (D.K.M.T.), judeţele din Regiunea 5 Vest
oferă produse turistice inexistente pe teritoriul regiunilor transfrontaliere vecine, surse cu un grad
ridicat de atractivitate pentru turiştii din Voivodina (Serbia-Muntenegru) şi Csongrad (Ungaria): munte,
sporturi de iarnă, podgorii şi crame, staţiuni balneoclimaterice, drumeţia montană, dond cinegetic şi
piscicol diversificat şi valoros, obiective şi momente cultural-istorice şi de tehnică industrială, spaţiu
etnic multicultural, intercultural şi confesional, turism rural în zone montane, parcuri naturale, naţionale
şi areale protejate pentru practicarea ecoturismului etc.
• climat plăcut cu influenţe submediteraneene;
• prezenţa pe suprafeţe întinse a padurilor de foioase şi conifere, păduri cu funcţie recreative
şi păduri seculare protejate.
• 2 aeroporturi internaţionale: Timişoara şi Arad.
• Centre infoturistice în capitalele de judeţe.
Puncte slabe
• căi de acces la obiectivele şi staţiunile turistice deteriorate şi prost întreţinute;
• management neperformant în unele staţiuni turistice;
• programe şi produse turistice neatractive şi cu impact negativ pe pieţele turistice
internaţionale; produse şablonard;
• slaba dezvoltare şi diversificare a agrementului cu referire specială în staţiunile montane
pentru practicarea sporturilor de iarnă sau cele nautice
Riscuri (ameninţări)
• degradarea şi afectarea resurselor, a obiectivelor turistice, a obiectivelor turistice, a
complexelor şi staţiunilor turistice prin exploatarea excesivă a pădurilor din proximitatea acestora.
• numeroase monumente istorice şi de tehnică industrială se află într-o stare de conservare
precarĂ şi chiar într-o deterioare continuă, creând o imagine negativă asupra patrimoniului turistic
cultural şi chiar natural al unor zone turistice;
• investitori străini în turism sub nivelul şi valoarea resurselor atractive;
• se practică o concurenţă neloială, mai mult bazată pe interese de grup şi cu profit imediat.
Oportunităţi
• afirmarea recentă a noi tipuri şi forme de turism în regiune; turism etnic – regiunea o zonă
multiculturală; a turismului rural – zone etnografice de mare originalitate şi diversitate; turismul de
afaceri, reuniuni şi congrese – prin noul centru Regional de Afaceri şi Expoziţii din Timişoara; turismul
industrial – Banatul Montan şi Hunedoara; speoturismul în arealele carstice etc.
• reconstrucţia ecologică a zonelor miniere a zonelor defavorizate din cele 4 judeţe prin
dezvoltare şi amenajare turistică.
• turismul alternativ pentru redresarea zonelor monoindustriale şi cele defavorizate.
Fig. 7- Propuneri de amenajare si dezvoltare turistica in Regiunea V Vest
In calitate de director de grant ,in acest moment, coordonez materialele cu rezultatele cercetarii
din acest grant, care au fost adunate, iar unele sunt in curs de afi predate, materiale care vor face
obiectul unui volum , ce va fi depus la editura Universitatii de Vest in luna aprilie 2006, cheltuielile de
tehnoredactare si tiparire fiind suportate din grant.

562raport de Cercetare

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

562raport de Cercetare

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Raport de Cercetare

Grant: Evaluarea potentialului turistic, strategia de dezvoltare si amenajare turistica a Regiunii

Proiectul ,,Evaluarea potenţialului turistic, strategia de dezvoltare şi amenajare turistică a

I. Turismul religios si ecumenic in Regiunea V Vest

Potenţialul turistic religios din regiunea V Vest se bazează pe următoarele caracteristici:

2. Tipurile de turism religios

a. După natura convingerilor religioase

3. Obiective turistico-religioase din Mitropolia Banatului

a. Mănăstirile şi bisericile - locuri de pelerinaj

b. Monumentele de artă şi arhitectură de factură religioasă

În categoria turismului religios sunt incluse şi deplasările turiştilor pentru vizitarea

Poziţia geografică în vestul României conferă oraşului Timişoara elemente specifice de

2. Timişoara, un oraş agreabil şi interesant, într-o regiune atractivă pentru turişti?

3. Timişoara, oraş vechi şi nou, « Mica Vienă »

Principalele atracţii turistice ale Timişoarei se concentrează în oraşul vechi, cu numeroase

4. Patrimoniul istoric, resursă sau obstacol?

5. Marile pieţe ale Timişoarei: un patrimoniu multicultural pus în valoare

Municipiul Timişoara dispune de câteva pieţe urbane emblematice, cu semnificaţii profunde

6. Timişoara - centru pentru turism de afaceri şi comercial

7. Timişoara: infrastructurile de cazare în plină expansiune

Tabelul 1. Structura capacităţilor de cazare din Timişoara, în funcţie de vechime (2005)

O amploare deosebită a luat-o construcţia de hoteluri mici şi de pensiuni turistice, localizate

III. Analiza SWOT. Statiunea Baile Herculane (jud. Caras-Severin)

Puncte tari Puncte slabe

Contextul teritorial creat de globalizare şi de construcţia europeană obligă regiunile să îşi

A. Factori de favorabilitate nespecifici

1. Poziţie şi localizare geografică. Favorabilitate fizico-geografică şi de interconectare.

2. Factori de natură socio-umană şi instituţională

Regiune românească integrată succesiv în structuri politice aparţinând maghiarilor, turcilor,

B. Factori de favorabilitate specifici

b. Structurile turistice de primire

2. Aspecte privind formele de turism şi spaţiile turistice

La nivelul Banatului se pot identifica următoarele zone de dezvoltare potenţială a turismului, cu

Analiza SWOT pentru dezvoltarea turismului în Sud-Vestul Romaniei

Nr Denumire Puncte tari Puncte slabe Oportunitati Pericole

În functie de factorul timp, strategiile de amenajare turistica a Banatului se ierarhizeaza în trei

Fig. 6 – Conceptia de dezvoltare turistica a Regiunii V Vest

V. Analiza SWOT la nivelul Regiunii 5 Vest

Pentru realizarea programelor de dezvoltare şi valorificare a potenţialului turistic s- a folosit

S-ar putea să vă placă și