Copiii victimă

Copil de patru ani bătut cu bestialitate de tatăl vitreg

15 decembrie 2010 – Monitorul de Iaşi
Un copil în vârsta de patru ani se afla internat în stare grava în spital după ce a fost
bătut cu sălbăticie de propriul tata. Bărbatul, fiind sub influenţa băuturilor alcoolice, şi-a lovit
copilul cu pumnii, palmele şi cu o bucată de lemn peste corp şi cap, nervos că băiatul
plângea.
Petru T., de 33 de ani, trăieşte în concubinaj cu mama băieţelului şi este cunoscut cu
antecedente penale. Şocantul incident a avut loc pe 12 decembrie în locuinţa familiei. Copilul
a fost examinat din punct de vedere medico-legal, medicul legist din cadrul Institutului de
Medicină Legală (IML) Iaşi, stabilind că leziunile traumatice s-au produs prin lovire cu
obiect contondent produs şi necesită 30 - 35 de zile de îngrijiri medicale. Tatăl a fost reţinut
pe o perioadă de 24 de ore pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat, urmând
ca astăzi acesta să fie prezentat Tribunalului Iași cu propunere de arestare preventiva.
"Pacientul a fost adus cu stare generala influențata, cu un traumatism cranio - cerebral
deschis, cu o fractura la nivelul osului frontal. Este internat în momentul de fata în serviciul
de neurochirurgie a spitalului nostru pentru supraveghere clinica si tratament de specialitate".
Tîrţirău Petru si concubina sa Tastoi Adina se întorceau duminica seara acasă în urma
vizitei la niște prieteni. Aceștia erau sub influenta alcoolului", a declarat Dr. Catalina Ionescu,
purtător de cuvânt Spitalul de Copii "Sf. Maria" Iași. Acasă bărbatul era deranjat de joaca
dintre cei doi copiii aflați în casa, un băiețel de 4 ani şi o fetița de un an şi 6 luni şi s-a repezit
cu o bucata de lemn asupra băiatului. Acesta s-a speriat şi a încercat Să fuga din casa, dar
bărbatul l-a oprit reușind chiar să rupă ușa, care a căzut peste micuț producând multiple
leziuni la nivelul fetei.
”In cursul după amiezii de ieri Parchetul a dispus reținerea bărbatului în vârsta de 35
de ani din satul Cozmești pentru infracțiunea de tentativa la omor calificat. Din primele date
de ancheta a rezultat ca în seara de 12 decembrie, pe fondul consumului de băuturi alcoolice
inculpatul a fost deranjat de joaca celor 2 copii, împreuna cu care locuia, motiv pentru care a
lovit pe unul dintre aceștia, victima în vârsta de 4 ani, foarte puternic în zona capului, cu o
bucata de lemn. După aceasta agresiune minorul s-a apropiat de ușa locuinței încercând Să
iasă, inculpatul a schițat un gest de a opri plecarea minorului şi prin urmarea smulgerii ușii
aceasta s-a prăbușit peste copil,, sticla provocându-i de asemenea leziuni la nivelul fetei”, a
precizat Carmina Pascal, purtător de cuvânt al Parchetului de langa Tribunalul Iași. Inculpatul
1
nu si-a recunoscut vina. în urma cercetărilor demarate de Direcția Generala de Asistenta
Sociala şi Protecție a Copilului a rezultat faptul ca mama copilului traieste în concubinaj cu
inculpatul fiind căsătorita legal cu Tastoi Gheorghe, tatăl natural al copilului de patru ani.
Femeia mai are 3 copiii cu Tastoi Gheorghe, un copil din prima caSătorie cu Chescu Petru şi
o fetița de 1 an şi 6 luni cu inculpatul. Doar băiețelul şi fetița stau împreuna cu Tintirau Petru,
Doi se afla la Tastoi şi unul la bunica materna. Unul dintre aceștia, un băiat în vârsta de 14
ani se afla la Centrul de Dispoziție în Plasament în Regim de Urgenta pentru ca a furat
alimente dintr-un magazin. "Cazul respectiv este în atenția Direcției Generale de Protecția
Copilului, deja s-au luat o serie de masuri, s-a discutat atât cu mama cât şi cu asistentul social
comunitar, intradevar copiii respectivi, atât cel care este internat, cât şi copilul mai mic care
se afla în prezent în grija mamei, au fost victimele abuzurilor fizice mai ales din partea
tatălui, respectiv concubinului. Urmează ca Direcția Generala de Asistenta Sociala şi
Protecția Copilului Să ia o măsura de plasament la copilul care este internat în spital şi
bineînțeles vom analiza şi monitoriza cazul copilului mic din familie, probabil ca şi acesta va
merge în viitor intr-o măsura de protecție sociala", a conchis Tiberiu Bantas, purtător de
cuvânt al DGASPC Iași.

1. Descrierea articolului şi analiza articolului

Articolul a fost preluat dintr-un reportaj publicat pe postul de televiziune local Tele M
şi este menționat pe prima pagina printr-un text de trimitere la pagina unde poate fi găsit
articolul. Materialul este insotit de fotografii însă trebuie remarcat de asemenea că toate
fotografiile care însoţesc articolul respectă dreptul copilului la protejarea imaginii Săle
publice şi a vieții sale intime, private şi familiale, potrivit reglementărilor şi recomandărilor
organismelor naţionale sau internaţionale cum ar fi UNICEF şi Clubul Român de Presă.
În acelaşi timp, ziaristul a expus public copilul-victimă, dând numele părinţilor lui şi
al localității.
Copilul este surprins în acest articol intr-un context negativ, ca fiind un copil abuzat,
victima a violentei în familie, el fiind de fapt cel care trebuie să suporte consecințele acțiunii
familiei. Se poate remarca faptul ca articolul prezintă un caz din mediul rural, acesta fiind
deseori nucleul știrilor cu caracter negativ.
În acest articol copilul este subiect pasiv, în rol secundar, despre el vorbindu-se la
persoana a treia. Uneori este necesară prezenţa opiniei copilului faţă de deciziile ce îl vizează,
îi afectează viaţa de zi cu zi.

2
 Duritatea abuzurilor la care este supus copilul este prezentată în detaliu de către
jurnalişti iar contextul în care a avut loc abuzul implica mediul familial, căminul.
Relatarea se refera la abuzul fizic şi urmărește atât senzaționalul cât şi conștientizarea
opiniei publice privitor la implicaţiile pe care le poate avea abuzul atât pe plan fizic cât şi
psihologic.
Jurnalistul nu se concentrează doar asupra victimei, a descrierii actului de violenţă ci
şi asupra prezentării cauzelor, circumstanțelor şi a urmărilor asupra persoanelor implicate.
Este specificat în articol faptul ca tatăl a fost sancționat iar copilul internat în spital este în
atenția Direcției Generale de Asistenta Socială şi se vor lua masurile necesare.
Titlul este unul menit să șocheze, se urmărește senzaționalul dar conținutul articolului
nu descrie doar motivele agresiunii şi actul de violenţă, dar şi starea copilului şi chiar
măsurile ce vor fi luate după anchetarea cazului. Jurnalistul prezintă punctele de vedere ale
părților implicate. Altfel spus putem preciza că scopul articolului nu este doar senzaționalul ci
şi atragerea opiniei publice asupra problemei.
Autorul foloseşte expresii cu sens negativ: „Copil de patru ani bătut cu bestialitate”,
„șocantul incident”, „şi-a lovit copilul cu pumnii, palmele şi cu o bucata de lemn peste corp şi
cap”, „s-a repezit cu o bucata de lemn asupra băiatului”
În relatare jurnalistul nu folosește cuvântul “minor”, ceea ce este de preferat întrucât,
acesta are de obicei, o conotaţie negativă, fiind folosit în special în subiectele privind justiţia
juvenilă de aceea se recomandă renunţarea la acest termen în presă în favoarea cuvântului
„copil”.
Articolul este bine documentat, prezentând şi opinia unor experţi. În ştire se face
referire la expertiza medicilor şi la acţiunile poliţiei şi a Direcției Generale de Asistenta
Sociala Iași şi sunt difuzate declaraţiile, numele şi funcţia persoanelor ce fac declaraţii.
Nu este solicitată opinia persoanelor apropiate copilului: mama, de exemplu. Nu se
analizează cum putea fi prevenit acest caz, de ce au loc atât de multe accidente de acest gen.
Jurnalistul nu a prezentat care este rolul familiei sau al comunității în prevenirea
acestor situații. Este de dorit ca articolele să cuprindă modalitățile de prevenire intricat
indirect se poate promova agresivitatea şi alte nedreptăţi sociale.
Nu s-a revenit la subiect pentru a arăta cum a evoluat situaţia copilului şi care a fost
decizia finală cu privire la măsurile luate de autoritatea în privința persoanelor implicate.
Este important să se revină la subiect pentru a arăta evoluţia cazului: Ce s-a întâmplat
cu copil după prezentarea subiectului, s-a îmbunătăţit situaţia lui sau invers? unde se află
acum?, a fost pedepsit autorul abuzului, va fi privată mama de drepturile părinteşti etc.?
3
Omițând acest aspect important, se promovează un mesaj foarte slab de descurajare a unor
asemenea acte.
Cu siguranţă, puteau fi abordate şi alte aspecte ale aceleaşi teme, în aşa fel încât mass-
media să-şi îndeplinească nu numai rolul de sursă de informare despre anumite întâmplări
şocante, ci şi rolul de educare a cetăţenilor. Doar în aceste condiţii, presa îşi îndeplineşte
misiunea sa socială.
Sursele utilizate de jurnalist sunt mentionate în articol şi anume:
- Institutului de Medicina Legala (IML) Iași;
- Dr. Catalina Ionescu, purtător de cuvânt Spitalul de Copii "Sf. Maria" Iași;
- Carmina Pascal, purtător de cuvânt al Parchetului de langa Tribunalul Iași;
- Tiberiu Bantas, purtător de cuvânt al DGASPC Iași;
dovedindu-se astfel ca informaţia necesară s-a obţinut de la profesionişti.

2. Elemente teoretice

Rolul presei scrise într-o societate democratică este bazat, pe de o parte, pe calitatea şi
acurateţea informaţiilor oferite şi, pe de altă parte, pe impactul social pe care îl au, la nivelul
indivizilor sau al autorităţilor, materialele prezentate. Jurnalistul are responsabilitatea de a
informa cititorul dar în acelaşi timp de a construi modele, a propaga valori morale şi de a
previziona consecinţe.
Presa şi mass-media în general au un impact social puternic asupra societăţii. Acest
impact poate fi evaluat prin prisma încrederii pe care opinia publică din România o manifesta
faţă de presă (61% din indivizii chestionaţi în cadrul Barometrului de Opinie Publică realizat
de către Fundaţia pentru o Societate Deschisă în mai 2004 au declarat că au multă sau foarte
multă încredere în presă).
În preambulul la Recomandarea nr. R (97) 19 a Comitetului de Miniştri al Consiliului
Europei cu privire la reprezentarea violenţei în mijloacele electronice de comunicare în
masă, se aminteşte că violenţa sub diversele ei forme face parte din realitatea cotidiană şi că
publicul are dreptul să fie informat cu privire la aceasta şi să-şi formeze astfel propria sa
opinie.
Recomandarea Consiliului Europei stabileşte că accentul trebuie pus pe
responsabilitatea primară a profesioniştilor din mijloacele de comunicare în masă şi pe
importanţa educaţiei publicului.

4
 Acelaşi document vorbeşte şi despre prejudiciile care pot fi aduse evoluţiei fizice,
psihice şi morale a publicului, în special a tinerilor, cum ar fi creşterea insensibilităţii la
suferinţă, a sentimentului de insecuritate şi neîncredere.
Federaţia Internaţională a Jurnaliştilor atrage la rândul său atenţia asupra faptului că
în general mass-media acordă de obicei atenţie copilului în contextul abuzului, al exploatării
şi al ştirilor senzaţionale. În consecinţă devine foarte necesar ca mass-media să contribuie nu
numai la prezentarea onestă şi cu acurateţe a experienţei copilăriei, ci şi să ofere un spaţiu de
expresie pentru opiniile diverse şi creative ale copiilor înşişi.
În anul 2003, FDSC (Fundaţia pentru Dezvoltarea societăţii civile), cu sprijinul
Fundaţiei Principesa Margareta a României, a inventariat şi analizat pentru prima dată modul
în care presa reflectă imaginea copilului în România. Pentru a putea realiza o comparaţie cu
rezultatele studiului din anul 2003 şi pentru a înregistra progresele realizate pe parcursul unui
an de zile, raportul din următorul an a monitorizat în acelaşi interval de timp (martie-
octombrie) cele 5 cotidiane selectate în anul 2003.
Datele cantitative evidenţiază faptul că în ceea ce priveşte imaginea copilului în
cotidienele monitorizate predomină în general articolele care prezintă ştiri pe scurt (peste
80% din articole).
Un procent de 24% al articolelor despre copii sunt prezente în primele 3 pagini ale
ziarelor, 7% dintre acestea regăsindu-se pe prima pagină.
Materialele însoţite de fotografii reprezintă 1/7 din totalul articolelor. Trebuie
remarcat că toate fotografiile care însoţesc articolele respectă dreptul copilului la protejarea
imaginii sale publice şi a vieţii sale intime, private şi familiale.
Privind din perspectiva contextului în care sunt surprinşi copiii, pot fi distinse trei mari
categorii:
- Context negativ – copii abuzaţi, copii victime ale unor accidente, copii infractori.
- Context pozitiv – copii excepţionali (talentaţi/«supradotaţi»), copii care participă
în diferite proiecte (fie iniţiative proprii, fie programe care le sunt adresate).
- Context neutru: articole care încearcă o prezentare a situaţiei şi a problemelor
copilului pe baza unor argumente sociologice şi/sau juridice (legislaţie, statistici
oficiale, studii şi rapoarte).
Copilul prezentat într-un context negativ predomină în 51% din materialele
monitorizate. Mass-media prezintă cazurile extreme, senzaţionale, în defavoarea cotidianului,
a banalului. Este un lucru recunoscut faptul că în general mass-media manifestă o înclinaţie

5
deosebită pentru spectacol, pentru ştiri cu un conţinut bogat în violenţă, menit să şocheze
audienţa
Publicaţiile analizate prezintă copilul într-un dublu rol: pe de o parte acesta este
subiect (actor activ) al evenimentelor, creator al evenimentelor; pe de altă parte el este obiect
(actor pasiv), cel care trebuie să suporte consecinţele acţiunii sau non-acţiunii altor actori.
Cea de-a doua ipostază constituie majoritatea covârşitoare a relatărilor din presă.
principalele ipostaze în care apar copiii în presa scrisă pot fi clasificate astfel:
- Copii beneficiari ai unor programe şi ajutoare – în aceasta categorie au fost
- Copii «excepţionali» (talentaţi / « supradotaţi »)
- Copii infractori
- Copii victime
- Copii abuzaţi
Spaţiul social în care este prezentat copilul se compune din cele două dimensiuni
fundamentale: familia şi spaţiul public.
În cazul materialelor despre copii referitoare la Moldova, numărul reportajelor este
dublu faţă de volumul de ştiri alocate celorlalte provincii iar majoritatea au un coţinut
negativ.
Moldova se detaşează în prezentarea ştirilor despre copii victime ale accidentelor
(datorate în special nesupravegherii părinţilor) sau al celor despre copii abuzaţi.
Analiza evidenţiază faptul că există un contrast între tipul ştirilor despre mediul urban
şi cel rural. Se poate remarca faptul că mediul rural este în general un «rezervor» de ştiri cu
conţinut negativ.
Imaginea generală pe care presa o creează este însă pe ansamblu favorabilă copiilor
din mediul urban, care au mai multe oportunităţi de dezvoltare decât cei din mediul rural.

Copilul abuzat
Duritatea şi violenţa abuzurilor la care sunt supuşi copiii este prezentată detaliat de
către jurnalişti. Contextul în care au loc abuzurile este extrem de variat şi implică autorităţile
şcolare, cele tutelare sau orice alt spaţiu public, din mediul urban şi rural. Abuzurile comise
asupra copiilor şi prezentate de către presă cuprind abuzul fizic, abuzul sexual, neglijarea sau
abuzul indirect al instituţiilor statului.
Cele mai frecvente relatări ale presei se refera la abuzul sexual, situaţie datorata
incidenţei crescute a evenimentelor de acest tip şi impactului puternic pe care îl au pentru
cititori unor astfel de relatări. Relatarea acestor situaţii poate fi privită ca modalitate de
6
conştientizare a opiniei publice privitor la implicaţiile psihologice pe care le poate avea
abuzul (în special cel de natură sexuală) asupra dezvoltării normale a copilului. Cea mai mare
parte a articolelor de această natură se limitează la relatarea unei situaţii în care copii sunt
victime ale abuzului şi mai rar prezintă soluţii pentru prevenirea cazurilor de acest fel care să
conducă la scăderea incidenţei acestora. Majoritatea materialelor se concentrează asupra
victimelor şi doar tangenţial asupra agresorilor, accentul fiind pus asupra descrierii actului de
violenţă, şi mai puţin pe prezentarea cauzelor, circumstanţelor şi efectelor sociale sau
psihologice ale abuzurilor.
În ultimii ani, copii sunt subiectul direct al abuzului în cadrul familiei, fiind supuşi în
propriile cămine la violenţă sau neglijenţa părinţilor sau a rudelor apropiate, ceea ce
prejudiciază dezvoltarea lor emoţională şi cognitivă. Materialele care prezintă copii în
această ipostază au o frecvenţă ridicată în rândul articolelor despre copii abuzaţi.
Comportamentul inadecvat (ignorare, desconsiderare, refuzul de a-l ajuta, etichetări
negative) exercitat de adulţi asupra copilului are efecte negative asupra personalităţii în
formare a copilului. Astfel, se pot produce daune care reduc în mod substanţial potenţialul de
dezvoltare psihică şi de creativitate, precum şi facultative şi procesele mentale ale copilului
(abuz emoţional, psihologic).
Un fenomen extrem de răspândit atât în mediul urban cât şi în cel rural îl reprezintă
abandonul familial. Presa semnalează frecvent episoade de acest fel întâlnite în diverse
regiuni ale ţării, acest comportament fiind cel mai adesea întâlnit în cazul familiilor cu un
nivel scăzut de trai sau dezorganizate, şi în cazul adolescentelor. Exista şi cazuri în care
motivele abandonului sunt mai puţin obişnuite.
O altă temă expusă de către presă se referă la traficul de copii şi prostituţia. În aceste
cazuri în general presa constată caracterul de victimă al copiilor astfel abuzaţi,
neînregistrându-i pe copiii în cauză drept infractori.
La categoria abuzuri au fost de asemenea introduse materialele care se referă la
neîndeplinirea de către stat a obligaţiilor pe care acesta (prin reprezentanţii săi centrali sau
locali) le are faţă de copii sau dezinteresul autorităţilor locale sau centrale în îmbunătăţirea
condiţiilor la care copii au dreptul prin Constituţia României. Presa poate fi considerată în
acest caz o componentă resursă deoarece semnalează frecvent aceste cazuri care au un
impact social ridicat şi atrage atenţia organelor competente pentru a lua măsurile necesare.
În acest caz pot fi distinse două subcategorii:
- Copiii victime ale condiţiilor improprii din sistemul de învăţământ (de stat sau
instituţionalizat)
7
 - Norme legislative care nu au fost respectate
Fără îndoială că situaţiile enumerate mai sus identifică în mod corect cauzele ce
conduc la excluziunea socială a copiilor. Dar cu siguranţă un demers responsabil din partea
ziariştilor implică şi surprinderea deficienţelor în modul de organizare al instituţiilor şi
organismelor implicate în dezvoltarea copilului, probleme precum lărgirea accesului la
servicii destinate lor, tratamentul egal.

Copilul victimă a accidentelor

Circumstanţele (naturale sau artificiale) care conduc la accidente în care sunt implicaţi
copii au loc de cele mai multe ori în mediul rural, şi se datorează condiţiilor structurale în
care trăiesc: sărăcie, nivel scăzut de educaţie.
Materialele în care apar copii au fost clasificate în două categorii principale:
accidente cauzate de către persoane (în mod direct sau indirect) şi accidente din cauze
externe.
În categoria accidentelor cauzate de către persoane pot fi incluse mai multe sub-
categorii:
- Copii implicaţi în accidente cauzate indirect de neglijenţa părinţilor sau ne-
supravegherea corespunzătoare a copiilor:
- Copii implicaţi în accidente cauzate direct de alţi copii sau de adulţi (cele mai multe
cazuri de acest fel sunt accidentele rutiere)
Majoritatea materialelor în care este prezentat stereotipul copilului victimă a
accidentelor sunt simple relatări ale faptelor şi sunt prezentate sub forma ştirilor pe scurt. De
foarte puţine ori se insistă asupra nevoii de a creşte implicarea şi angajamentul părinţilor sau
autorităţilor în viaţa copilului sau de modalităţi de prevenire a acestor accidente.
De foarte multe ori, chiar în cazul în care autorii abuzurilor sunt pedepsiţi în justiţie,
acest fapt este prezentat foarte expeditiv, iar adeseori este chiar omis în întregime. În
consecinţă mesajul de descurajare a acestor tipuri de acţiuni este foarte slab. Şi mai rar există
în finalul articolului exprimarea unor judecăţi de valoare sau comentarii care pun în discuţie
argumente de ordin etic, prin care autorii să încerce a atrage atenţia opiniei publice asupra
problemei generale cărei îi corespunde abuzul prezentat.
Mass-media poate juca un rol important şi în elaborarea legislaţiei din domeniul
protecţiei copilului, în special prin semnalarea unor probleme a căror soluţionare necesită
iniţierea unor politici publice.

8
 Jurnaliştii se opresc rar asupra prezentării mai atente a cauzelor sau consecinţelor unui
anumit eveniment în care sunt implicaţi copii. Şi mai rar se face legătura între serii de
evenimente particulare pentru a se obţine un cadru general de dezbatere a problemelor
generale cu care se confruntă copilul în societate.
Cantitatea foarte mare de “ştiri pe scurt” care relatează abuzuri împotriva copiilor sau
accidente în care sunt implicaţi copii contribuie la promovarea imaginii acestor copii ca
aparţinând sferei faptului divers, a normalului, în timp ce de fapt ele ar trebuie să fie scoase în
afara limitelor a cea ce este acceptat de către societate.
Mediatizarea abuzurilor asupra copiilor poate avea consecinţe negative pentru copii şi
familiile lor. Totuşi acoperirea mediatică a acestor cazuri este vitală dacă se doreşte ca
preocuparea publică pentru problemele copilului să rămână pe agenda politică. Prezentarea
acestor cazuri este şi rămâne deci importantă. Este însă necesară o schimbare a modului în
care jurnaliştii abordează problematica drepturilor şi statutului copilului în societatea
românească. Trebuie insistat pentru o abordare mai angajată şi mai responsabilă a relatărilor
despre copii în mass-media, pornind de pildă, de la recomandările Federaţiei Internaţionale a
Jurnaliştilor privind abordarea problematicii drepturilor şi statutului copilului în mass-media.
Există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte modul de abordare a problematicii copilului
în funcţie de tipul publicaţiei. Organizaţiile nonguvernamentale din sectorul protecţiei
copilului trebuie să îşi orienteze atenţia în direcţia dezvoltării unor parteneriate cu aceste
publicaţii.
Sectorul neguvernamental şi mass-media pot alcătui un parteneriat care să promoveze
crearea unei culturi media care promovează cu prioritate drepturile copilului şi ale tinerilor, în
special ale celor aflaţi în pericol de marginalizare.
Un alt studiu referitor la imaginea copilului victima în media s-a făcut în ianuarie
2009.
Au fost analizate doua ziare centrale: Libertatea şi Gândul.
În general, imaginea copilului în presa scrisă este echivalentă cu imaginea victimei.
Altfel spus, cel mai mediatizat copil este copilul-victima,
La întrebarea Este violenţa un act individual sau o acţiune de grup? Răspunsul tinde
către prima variantă, de vreme ce trei sferturi dintre violenţe au fost comise de către agresori
singulari. În ceea ce priveşte sexul agresorilor datele au arătat că 56% dintre agresori sunt
bărbaţi, iar 20% sunt femei.
Dintre locaţiile considerate în analiză, cele mai „sensibile” ca locuri ale violenţei sunt
considerate casa, locul de muncă, strada şi şcoala. Asocierea acestor locuri familiare cu
9
fenomenul violenţei poate fi explicată prin aceea că este normal ca violenţa să apară acolo
unde individul îşi petrece cea mai mare parte a timpului (casă, serviciu/şcoală), şi în
consecinţă este normal ca televiziunile să reflecte prioritar această realitate.
Faptul că în aproape 44% din actele de violenţă mediatizate nu sunt prezentate
consecinţele actelor de violenţă pentru victimă poate conduce la formarea opiniei în rândul
tinerilor şi copiilor că violenţa nu are urmări asupra victimelor ei.
Din păcate, respectarea acestor coduri rămâne a fi o problemă pentru jurnalişti, astfel
că în mass-media sunt frecvente articole şi reportaje în care sunt prezentaţi, cu încălcarea
normelor de etică şi conduită profesională, copii aflaţi în situaţii limită şi jenante (abuzaţi
fizic, psihic, sexual, bolnavi incurabili sau în stare de suferinţă maximă etc.). Deseori,
jurnaliştii neglijează drepturile elementare ale copilului din dorinţa de a face materialul
jurnalistic mai atractiv pentru public, astfel ridicându-şi raitingiurile, fără să ia în calcul
efectele psihologice şi sociale pe care le pot avea aceste materiale asupra copiilor.
Care sunt urmările actelor de violenţă asupra victimelor? Majoritatea mass-mediei
prezintă cu preponderenţă consecinţe fizice, de tipul decesului, rănirii, spitalizării,
handicapului, sau nu prezintă deloc. Gândindu-ne la copii, o astfel de abordare a realităţii de
către politica editorială a presei poate fi înţeleasă de cei mai mici dintre telespectatori ca o
invitaţie la practicarea violenţei, de vreme ce una din barierele morale împotriva recurgerii la
aceste gesturi – prezentarea suferinţei pe care actul de violenţă o produce la nivelul victimei –
este neprezentată.
Ce păţesc agresorii în urma comiterii actelor de violenţă? Din păcate, de regulă,
răspunsul este: „nimic”. În majoritatea cazurilor, comiterea actelor de violenţă nu este urmată
de prezentarea consecinţelor la nivelul agresorilor (între 45,5 şi 73% din actele de violenţă nu
au prezentate consecinţele asupra agresorilor). Un telespectator minor ar putea înţelege,
privind la programele televiziunilor româneşti, că violenţa este soluţia perfectă de rezolvare a
problemelor, de vreme ce recurgerea la ea nu implică nici consecinţe la adresa celui care o
comite, nici urmări la adresa celui care o suportă.
În fine, ultimul context analizat este cel al intervenţiei pentru ajutorarea victimei. Prin
aceasta am înţeles orice gest de intervenţie, de la încercarea unui “al treilea” de a stopa
conflictul şi/sau de a ajuta victima să facă faţă unor atacatori, la ajutorul medical, psihologic,
economic etc. dat unei persoane aflate în postură de victimă . Itemul este important deoarece,
în contextul vocilor care vorbesc despre “alienarea” prin televiziune, o astfel de scenarizare
care prezintă modele concrete de comportament civic şi social (a lua atitudine, a ajuta pe cel
aflat în dificultate, a încerca să contribui la restabilirea ordinii în spaţiile comune şi activarea
10
acelui spirit comunitar care este responsabil de anumite norme şi valori sociale etc.) poate
inflenţa pozitiv, tot aşa cum lipsa ei poate influenţa negativ, promovând nepăsarea,
neimplicarea care duc la atomizarea socială şi la creşterea sentimentului de insecuritate
socială.

2. Măsuri
Mass-media face parte din elementele pe care le asociem, în mod curent, elementelor
democrației, drepturilor fundamentale ale omului, instrumentelor de formare a opiniei
publice, de creare a liantului în societate.
Mass media este, înainte de toate, o industrie şi se comportă ca atare. În absența
subvențiilor şi în condiții de concurență acerbă, se lasă condusă de regulile profitului şi face
concesii grave consumismului.
Un studiu al Consiliului Național al Audiovizualului arată că valorile fundamentale
sunt promovate/formate în familie şi în şcoală, presa fiind (din nefericire!) preponderent
influentă în privința fenomenelor mai puțin dezirabile..
Având o mare putere de influenţă (pentru că în funcţie de cum sunt prezentate
evenimentele, aşa sunt şi acestea percepute de către cetăţeni) mass-media ar putea susţine
ample campanii de prevenire.
Mass-media ar trebui să aibă rolul de nu panica populaţia prin prezentarea la o scară
amplificată a evenimentelor produse.
Audio-vizualul ar trebui să aloce spaţiu de emisie gratuit specialiştilor în domeniu,
care pot transmite cel mai clar ce anume este de făcut într-oanumită situaţie.
Mass-media trebuie să ţină la curent opinia publică despre modul de acţiune al
forţelor de intervenţie pentru rezolvarea situaţiei de urgenţă.
Mass-media ar trebui să aloce spaţiu pentru diverse campanii naţionale ce au drept
scop educarea populaţiei privind modul de acţiune al acesteia în cazul de risc.
Mass-media nu trebuie să permită difuzarea ştirilor ce pot crea false situaţii de
urgenţă, difuzarea ştirilor formulate pe impresii subiective acestea fiind delimitate strict de
opinii.
Media, ca şi componentă a societăţii civile, poate influenţa legislaţia din domeniul
protecţiei copilului şi reprezintă un partener important al organizaţiilor nonguvernamentale în
promovarea programelor pentru copii pe care acestea le derulează. Media joacă un rol
esenţial în diseminarea cunoaşterii şi în conştientizarea drepturilor copilului de către opinia
publică şi poate fi un mijloc de promovare a competenţei sociale în sfera protecţiei copilului.
11
 Mesajul transmis poate contribui la modelarea valorilor, la schimbarea prejudecăţilor
sau stabilirea de sancţiuni morale în societate. De aceea este important ca jurnaliştii să
expună nu numai relatări ale evenimentelor particulare dar şi să dezvolte sau să promoveze
reguli şi modele de bună practică.

12
 BIBLIOGRAFIE

1. I. DRAGAN, Reprezentarea v iolenţei televizuale şi protecţia copilului,

Editura VANEMONDE, Bucureşti 2009.
2. Raport de monitorizare a mass-mediei privind respectarea drepturilor copilului.
Chişinău 2010.
3. Imaginea copilului în mass-media. Proiect de cercetare
4. V. BURADA, Imaginea copilului in mass-media. Raport al grupului de analiză şi
dezbateri în protecţia copilului (GAD), Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile
Noiembrie 2004

13