Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
FACULTATEA DE INSTALAŢII
STUDII APROFUNDATE
POMPE DE CĂLDURĂ
Cluj-Napoca
2010
GENERALITATI.
Pentru aceasta folosirea regenerativă este foarte importantă deoarece are loc încălzirea
globală, ce are efecte negative asupra Pământului, deci a vieţii populaţiei. Energia recuperativă
nu emite gaze cu efect de seră, ea aflându-se în resurse naturale precum soarele, biomasă,
vânt, ploaie şi căldură geotermală. În Uniunea Europeană această energie este folosită în
proporţie de 8,5 % din totalul ei (Malta 0%, Suedia 39%) obiectivul fiind ca până în anul 2020
acest procent să crească până la 20%.
În cazul locuinţelor această energie este tot mai des utilizată, deoarece are avantaje şi
pe plan economic. Pentru menţinerea acestei energii în interiorul clădirii acestea se pot izola cu
materiale termoizolante, astfel se evită cât mai mult pierderile de căldură din interior.
Este importantă eficientizarea energetică, mai ales în cazul construcţiilor care utilizează
surse regenerabile de energie prin reducerea pierderilor de căldură, acest lucru fiind realizabil
cu ajutorul materialelor termoizolante cu conductivitate termică redusă.
Radiaţia termică reprezintă calea de transmitere a căldurii sub formă de energie radiantă
(sub forma undelor electromagnetice), ca urmare a modificărilor intervenite în configuraţia
electronică a corpului emitor. Radiaţia termică se manifestă la orice nivel de temperatură şi,
spre deosebire de conducţie şi convecţie, nu necesită un mediu transportor. Sunt situaţii în care
radiaţia termică este mică, chiar neglijabilă, în comparaţie cu celelalte moduri de transfer (Ia
diferenţe mici şi medii de temperatură), sau sunt situaţii în care radiaţia termică este dominantă
(Ia diferenţe mari de temperatură, precum radiaţia incidentă de la soare, sau pe timp de noapte
spre spaţiul atmosferic îndepărtat). Dacă o persoană stă în faţa unei ferestre reci, ea pierde
căldură şi simte frig, chiar dacă temperatura aerului la interior este ridicată.
Controlul fluxului de căldură prin anvelopă se realizează prin intermediul unui material
izolator termic, care înveleşte anvelopa clădirii pentru a – i reduce pierderile de căldură spre
exterior.
Consumul de energie termică pentru încălzire, cu referire la energia primară la nivelul
sursei termice, depinde, atât de sarcina termică a consumatorului, cât şi de performanţele de
ansamblu ale instalaţiei dar şi de caracteristicile constructive şi funcţionale ale elementelor
componente.
Folosirea unei pompe de căldură pentru încălzire şi pentru prepararea apei calde
menajere are destul de multe avantaje.
Pompa de căldură obţine aproape trei sferturi din energia necesară pentru încălzire din
mediul înconjurător, iar pentru restul, pompa de căldură utilizează ca energie de acţionare
curent electric. Pompa de caldură oferă posibilitatea pentru încălzire economică şi ecologică
prin utilizarea căldurii ecologice.
Pompele de căldură sunt centrale termice folosite pentru încălzirea clădirilor. Ele
funcţionează singure sau în tandem cu altă centrală termică.
Pentru îcălzirea agentului termic şi a apei calde menajere folosesc cădura mediului
înconjurător, căldură pe care o captează folosind echipamente clasice, alimentate cu energie
electrică. Practic 25% din energia necesară încălzirii locuinţei este energie electrică şi 75% este
energie gratuită captată din mediu înconjurător.
Pompele de căldură sunt extrem de economice deoarece folosesc mai puţină energie
primară decât sistemele de încălzire bazate pe produse petroliere. Doar un mic procent din
căldura generată trebuie plătită.
Centralele geotermale denumite şi pompe de căldură sunt printre cele mai sigure şi
durabile sisteme de încălzire existente. Nu produc poluare în casă, nu necesită flacără sau
combustibil pentru combustie şi nu necesită întreţinere.
Pompa de căldură este o maşină termică care are rolul de a prelua căldura de la un
mediu având temperatura mai scăzută şi de a o ceda unui mediu având temperatura mai
ridicată, altfel spus este o instalaţie ce se cuplează la o sursă de căldură de potenţial termic mai
scăzut şi la un consumator de căldură care are un nivel termic mai ridicat, aceasta fiind sursa
rece, respectiv sursa caldă.
Qk – fluxul de căldură absorbit de sursa rece
Sursele de căldură pot fi depedente mai mult sau mai puţin de temperatura exterioară
sau pot fi provenite din diferite procese industriale. Pompele de căldură pot să preia căldura din
aer, apă, din energia solară, din deşeuri etc.
Principiu funcţionării pompei de căldură
Sunt cunoscute mai multe puncte de vedere în conformitate cu care sunt clasificate
instalaţiile de pompe de căldură, o clasificare completă şi riguroasă fiind foarte dificilă din cauza
numeroaselor tipuri constructive şi condiţiilor de funcţionare.
- instalaţii mici: folosite pentru prepararea apei calde sunt realizate în combinaţie cu
frigiderele având o putere de până la 1 KW.
-Pompe de căldură destinate industriei energetice. În acest caz, ele sunt folosite pentru
încălzirea camerelor de comandă, sursa de căldură fiind, spre exemplu, apa de răcire a
condensatoarelor sau căldura evacuată de la generatoarele şi transformatoarele
electrice.
- aer – aer – au ca sursă de căldură aerul atmosferic şi folosesc aerul ca agent purtător
de căldură în clădirile în care sunt montate. La acest tip de instalaţii inversarea ciclului
este deosebit de uşoară astfel în sezonul rece instalaţia utilizată pentru încălzire iar în
sezonul cald pentru condiţionare.
- apă – aer – folosesc ca sursă apa de suprafaţă sau de adâncime, apa caldă evacuată
din industrie, agentul purtător de căldură fiind aerul.
- sol – aer – folosesc ca sursă de caldură solul iar aerul fiind agentul purtător de căldură.
- soare – aer – folosesc ca sursă de căldură energia termică provenită de la soare prin
radiaţii iar agentul purtător de căldură este aerul.
- aer – apă – folosesc ca sursă de căldură aer iar agentul purtător de căldură este apa.
- apă – apă – apa fiind atât sursă de căldură cât şi agent purtător de căldură.
- sol – apă – folosesc ca sursă de solul iar agentul purtător de căldură este apa.
- soare – apă – folosesc ca sursă de căldură energia termică provenită de la soare prin
radiaţii iar agentul purtător de căldură este apa.
Aerul constituie o sursă de căldură favorabilă şi inepuizabilă. Pentru alegerea unei
pompe de căldură ce foloseşte ca sursă de căldură aerul, este necesar a se cunoaste
amplasamentul ei, precum şi variaţia anuală a temperaturii exterioare. Coeficientul de
performanţă a pompei de căldură variază cu diferenţă de temperatură dintre vaporizator şi
condensator şi scade când această diferenţă creşte. Un dezavantaj al pompei de căldură ce
foloseşte aerul ca sursă de căldură este acela că sarcina termică a ei depinde de temperatura
aerului şi implicit de temperatura de vaporizare. Odată cu scăderea temperaturii aerului
exterior, creşte necesarul de căldură şi implicit creşte înălţimea de pompare influenţând negativ
coeficientul de performanţă al pompei de căldură.
Utilizarea aerului ca sursă de căldură, mai poate prezenta şi un alt dezavantaj, acesta
fiind brumarea (givrarea) vaporizatorului. Prin brumare la temperaturi negative de vaporizare
duce la scăderea performanţelor vaporizatorului, adică a puterii lui şi implicit la scăderea sarcinii
termice a pompei de căldură. Brumarea vaporizatorului apare la temperaturi ale aerului exterior
cuprinse între +50C şi -7°C. Diferenţa optimă între temperatura aerului exterior şi temperatura
de vaporizare a agentului frigorific este ∆t = 5K.
Aerul exterior este o sursă de căldură economică pentru zone climatice care nu
depăşesc 3000 grade zile, adică zone în care iarna este blândă şi lungă. Ierni blânde şi lungi se
afla în ţările din nord-vestul Europei care au o climă continental oceanică.
Apa este cea mai bună sursă de căldură, avându-se în vedere capacitatea sa termică
mare şi caracteristicile de transfer ale căldurii foarte bune.
Apa freatică are o temperatură aproximativ egală (sau mai mare cu 1-2K) cu
temperatura medie anuală a aerului exterior. Având o temperatură uniformă constituie o sursă
de căldură bună şi în timpul iernii. Captarea ei se face în puţuri forate. În general un puţ are o
productivitate de 2-5mc/h de apă, ce este suficientă pentru o pompă de căldură ce alimentează
2-5 apartamente. Prelevarea apei din puţ se poate face cu pompe supraterane cu capacitate
mare de aspiraţie. Pentru a nu se dezamorsa pompa, la baza conductei de aspiraţie se
montează o clapetă de reţinere. După extragerea căldurii din apă, aceasta se introduce din nou
în pânză freatică printr-un alt puţ de returnare. Distanţa dintre cele două puţuri terbuie să fie
cuprinsă între 15-20 m pentru a nu se realiza comunicarea între ele în pânza de apă freatică, iar
puţul de returnare a apei trebuie situat în aval faţă de puţul de preluare în direcţia de curgere a
apei freatice.
Dezavantajul utilizarii apei din pânza freatică prin puţuri e acela ca, în timp, acestea
Factorii cei mai importanţi care caracterizează din punct de vedere solul sunt:
conductivitatea termică, densitatea şi căldura specifică.
În sol se amplasează schimbătoare de căldură prin care circulă un fluid ce preia căldura
de la sol. În timpul funcţionării pompei de căldură apar în sol măriri ale volumului acestuia.
Pentru a evita efecte nedorite ale schimbătoarelor de căldură din sol, acestea se pozează într-
un strat de nisip.
AI doilea mod de realizare a schimbătoarelor de căldură din sol este pozarea lui în
conducte verticale. Principiul de funcţionare al acestui tip este realizat cu conducte ţeava în
ţeava sau alăturate amplasate în sol vertical sau oblice cu o înclinaţie până la 60°.
Utilizarea solului ca sursă de căldură prezintă avantaje faţă de alte surse naturale
deoarece sursa este independentă de necesarul de căldură şi nu are capacitatea minimă la
mijlocul iernii, aşa cum au celelalte surse naturale.
Funcţionarea pompelor de căldură are la bază principiul al doilea al termodinamicii care
afirmă că, căldura nu trece, de la sine, de la un mediu cu o temperatură mai scăzută la un
mediu cu o temperatură mai ridicată. Pentru a face posibilă trecerea căldurii de la un mediu cu
temperatură mai scăzută la un mediu cu o temperatură mai ridicată este nevoie de un consum
de lucru mecanic.
Prin utilizarea unei instalaţii termice sub forma unei pompe de căldură se face posibilă
preluarea energiei termice solare, înmagazinată sub formă de căldură, din apă sol sau aer şi
folosirea ei pentru încălzirea locuinţelor. Toate aceste surse de căldură, mai sus menţionate,
reprezintă un acumulator al energiei solare, astfel încât utilizând aceste surse se utilizează,
de fapt, indirect, energia solară. Pentru mediul din care se extrage căldura, apa, solul sau
aerul, se foloseşte denumirea de mediu răcit, sau sursă caldă. Mediul în care se valorifică
căldura este denumit mediu încălzit sau sursă rece. În componenţa unei pompe de căldură
se regăsesc în mod obligatoriu următoarele aparate: un compresor, un vaporizator, un
condensator şi un ventil de laminare, fără acestea instalaţia nu ar putea funcţiona. Pe lângă
aceste aparate mai pot exista şi altele În funcţie de specificul instalaţi ei, dar acestea vor fi
regăsite În orice instalaţie termică sub formă de pompă de căldură. Alte componente care
mai pot fi regăsite într-o pompă de căldură sunt schimbătoarele de căldură intermediare a
căror importanţă le face să fie folosite frecvent, precum şi elementele de automatizare care
realizează o creştere a randamentului instalaţiei precum şi o uşurinţă mare în utilizare.
Elementul esenţial în procesul de captare şi cedare a energiei este agentul termic din
circuitul interior al pompei de căldură. Acesta are proprietatea de a trece din stare lichidă în
satre de vapori reci la temperaturi scăzute.
În interiorul unei pompe de căldură agentul termic suferă patru transformări ale stării
termodinamice. Cele patru faze ale procesului de transfer termic care are loc în interiorul
pompei de căldură se desfăşoară astfel. Agentul termic lichid la aflat la o temperatură mai
scăzută decât cea a mediului răcit intră în vaporizator unde se produce transferul de căldură de
la sursa caldă la agentul termic. La ieşirea din vaporizator agentul termic este în stare de vapori
reci. Vaporii reci de agent termic intră în compresor unde, cu ajutorul energiei electrice, se
produce creşterea de presiune şi temperatură a acestora. La ieşirea din compresor vaporii calzi
de agent termic vor avea o temperatură mai mare decât cea a mediului încălzit. Vaporii calzi de
agent termic intră în condensator unde se produce transferul de căldură de la vaporii calzi la
apa din circuitul închis al sistemului de încălzire al casei. La ieşirea din condensator, în urma
cedării căldurii, agentul termic este în stare lichidă cu o temperatură şi o presiune mai mare
decât cea a mediului răcit. Agentul termic, lichid intră în ventilul de laminare, unde temperatura
şi presiunea acestuia scade până la o valoare inferioară celei din mediul răcit. Din acest
moment ciclul se reia.
Pompa de căldură este caracterizată prin faptul că temperatura de vaporizare T (T) este
egală cu temperatura mediului ambiant T (Ta=T0v = Ta0v), iar temperatura de condensare T este
egală cu temperatura mediului încălzit T (Tc= Tkck).
Agenţii termodinamici de lucru din pompele de căldură preiau căldura prin vaporizator şi
cedează căldura prin condensare, la temperaturi scăzute sau apropiate de ale mediului
ambiant, deci trebuie să aibă unele proprietăţi particulare, care îi deosebesc de agenţii
termodinamici din alte tipuri de instalaţii, din acest motiv poartă denumirea de agenţi frigorifici.
-CFC (clorofluorocarburi), freoni clasici, care conţin CIor foarte instabil în molecula;
hidrogen, iar Clorul este mult mai stabil şi nu se descompune atât de usor sub acţiunea
radiaţiilor ultraviolete;
Cei mai utilizati in ultimul timp sunt R134a si R407C, aceste tipuri de freoni sunt
considerati definitivi deoarece sunt ecologici, nu conţin în molecula atomi de clor.
A - Căldură ecologică
B - Compresor
E - Condensator
G - Vaporizator
În vaporizator se află agent de lucru la presiune redusă. Nivelul de temperatură al
căldurii ecologice din vaporizator este mai ridicat de cât domeniul de temperaturi de fierbere
corespunzător presiunii agentului de lucru. Această diferenţă de temperatură conduce la
transmiterea căldurii ecologice asupra agentului de lucru, iar agentul de lucru fierbe şi
vaporizează. Căldura necesară se preia de la sursa de căldură (sol, aer, apă).
Vaporii rezultaţi din agentul de lucru sunt aspiraţi continuu din vaporizator de compresor
şi sunt comprimaţi, astfel în timpul comprimării cresc presiunea şi temperatura vaporilor.
Temperatura de lucru a agentului termic din instalaţia de încălzire este mai redusă decât
temperatura de condensare a agentului de lucru din pompa de căldură, astfel încât vaporii se
răcesc şi se lichefiază (condensează) din nou.
Condensarea este procesul termodinamic prin care agentul frigorific îşi schimbă starea
de agregare din vapori în lichid, cedând căldură sursei calde, reprezentate de aerul sau apa de
răcire a condensatorului. Condensarea realizează efectul util în pompele de căldură. Uneori
răcirea condensatorului este realizată mixt, de aer şi apă împreună . De regulă, în cazul răcirii
cu aer, condensarea se realizează în interiorul ţevilor, în aparate construite din serpentine, iar
în cazul răcirii cu apă, condensarea se realizeaza în spaţiul dintre un fascicul de ţevi şi manta,
în aparate de construcţie multitubulara, cel mai adesea orizontale.
Laminarea este procesul care se realizeaza când agentul frigorific lichid trece printr-o
secţiune îngustată , datorită căreia se modifică presiunea fluidului, de la valoarea presiunii de
condensare pk a lichidului obţinut în condensator, până la valoarea presiunii de vaporizare p0 a
agentului care urmează să ajungă în vaporizator. Acest proces se realizează în ventilul de
laminare, care din punct de vedere constructiv se aseamănă cu un robinet, sau o diafragmă
având orificiul de curgere calibrat. Laminarea este considerata adiabatica, deoarece se
desfaşoară fără interacţiuni termice cu mediul ambiant. Având în vedere că în timpul realizării
acestui proces termodinamic, nu se manifestă nici interacţiuni sub formă de lucru mecanic, se
poate considera că entalpia rămâne constantă.
Vaporizarea este procesul termodinamic prin care agentul frigorific îşi schimbă starea de
agregare din lichid în vapori, absorbind căldura de la sursa rece, reprezentată de mediul răcit
(aerul sau un agent termic lichid). În vaporizator, este realizat efectul util al instalaţiilor frigorifice.
De regulă, vaporizarea este realizată în interiorul ţevilor, în aparate construite din serpentine,
destinate răcirii aerului sau răcirii lichidelor, respectiv în spaţiul dintre un fascicul de ţevi şi
manta, în aparate de construcţie multitubulară, cel mai adesea orizontale, destinate răcirii
lichidelor. Se observă că răcirea aerului, sau eventual a altor gaze, poate fi realizată numai prin
vaporizarea agentului frigorific în interiorul ţevilor, iar răcirea lichidelor poate fi realizată atât prin
vaporizarea agentului frigorific în interiorul ţevilor, cât şi prin vaporizarea acestuia între ţevi şi
manta. Dacă în timpul vaporizării agentului frigorific în spaţiul dintre ţevi şi manta, prin interiorul
ţevilor circulă apă, aceasta poate fi răcita cel mult pâna în apropierea temperaturii de 0°C,
pentru evitarea îngheţării la interiorul ţevilor. Formarea gheţii în procesele de răcire a apei, este
permisă numai la exteriorul ţevilor, în bazine prevăzute cu serpentine în care vaporizează
agentul frigorific. Dacă se doreşte răcirea lichidelor la temperaturi negative, vor trebui utilizate
alte substanţe în locul apei. De obicei se utilizează soluţii apoase de tip antigel, sau saramuri,
toate având temperaturi de solidificare negative. În tehnica frigului, aceste substanţe sunt
denumite generic agenţi frigorifici intermediari.