George Cosbuc: PATRIA NOASTRA

„El (Cosbuc) a izbutit, ca si Eminescu dealtfel, sa faca poezie inalta care sa fie sau
macar sa para priceputa poporului si sa educe astfel la marele lirism o categorie de
oameni straini in chip obisnuit de literatura" (G. Calinescu). Cosbuc a dorit ca
poeziile sale sa placa nu numai celor cu pasiunea literaturii, ci sa fie cit mai apro-
piate de limba si de simtamintele poporului. De aceea, mai ales versurile sale
patriotice, smt scrise in fraze scurte si simple, intr-un limbaj accesibil oricui.
Poezia este un imn, un cintec de slava inchinat patriei, pe care, ca toate poemele
de acest fel, o defineste liric.
Asezarea versurilor este echilibrata,- armonioasa - trei strofe de, lungime egala,
care incep fiecare cu termenul de definit si se incheie cu un fel de concluzie.
Cuvintul definitoriu pentru tara este pamintul. Timpurile verbale care deosebesc
versurile initiale ale fiecarei strofe incadreaza patria unui timp egal cu vesnicia, de
vreme ce cuprinde trecutul, prezentul si viitorul. Acest timp al eternitatii este in
relatie cu spatiul etern: „ne-a fost pamintul" - „ne c pamintul" - „ne-o fi pamintul",
adica patria e nemuritoare pentru ca ea exista prin vesnicia aceluiasi pamint. Cele
trei mari unitati ale timpului, care se inlantuie, sustin ideea lantului de generatii,
care asigura continuitatea romanismului, a poporului, ale carui trasaturi sint
neschimbatoare. Trecutul inseamna unitatea poporului in imprejurari de mare
cumpana ale existentei romanesti Adresarea directa (Baia-zide, Sinane ) si
umorul prin care se face evocarea celebrelor batalii apartin modului popular,
lipsit de solemnitate, al intelegerii marilor evenimente istorice. Nesolemna,
modesta, anonima, jertfa stramosilor apare cu atit mai plina de maretie. Ea
impresioneaza prin firescul sau. Modul acesta - anecdotic - de a privi trecutul, se
foloseste uneori si in literatura contemporana.Strofa a doua prezinta unitatea de
constiinta a romanilor din-tr-o epoca moderna a istoriei - adica identitatea de
simtire, de gindire, de idealuri- Poporul e vazut - ca in multe alte poezii patriotice -
asemeni unei imense familii („ne iubim frateste"). Faptul ca in strofa a doua
versurile suna familiar, avind rezonante din Hora Unirii, dovedeste nu numai o
continuitate a traditiei literare (George Cosbuc 1-a citit si 1-a pretuit pe
Alecsandri), dar si acelasi izvor sufletesc al cuvintelor in strofa a treia poetul
pliveste viitorul, patria urmasilor. Se distinge grija pentru valorile ei - „limba, legea
romaneasca si pentru sporirea lor; el vede o imagine triumfala a tarii. Fiecare
strofa are si o anumita independenta - unitatile pe care le reprezinta strofele se
impletesc, dar pot n citite si separat, pentru ca fiecare se incheie cu un vers
memorabil, ca o concluzie. Daca in cazul primei strofe incheierea este o constatare,
(patria inseamna vitejia stramoseasca), in celelalte doua apare indemnul la
cinstirea patriei prin cuget si fapta.
insasi alcatuirea poeziei pune in evidenta ideile care l-au insufletit pe poet;
prezentarea in strofe succesive a trecutului, prezentului si viitorului construieste o
gradatie deschisa.