PATRIA NOASTRA

„El (Cosbuc) a izbutit, ca si Eminescu dealtfel, sa faca poezie inalta care sa fie sau macar sa
para priceputa poporului si sa educe astfel la marele lirism o categorie de oameni straini in chip
obisnuit de literatura" (G. Calinescu). Cosbuc a dorit ca poeziile sale sa placa nu numai celor cu
pasiunea literaturii, ci sa fie cit mai apropiate de limba si de simtamintele poporului. De aceea, mai
ales versurile sale patriotice, smt scrise in fraze scurte si simple, intr-un limbaj accesibil oricui.
Poezia este un imn, un cintec de slava inchinat patriei, pe care, ca toate poemele de acest fel, o
defineste liric.
Asezarea versurilor este echilibrata,- armonioasa - trei strofe de, lungime egala, care incep
fiecare cu termenul de definit si se incheie cu un fel de concluzie.
Cuvintul definitoriu pentru tara este pamintul. Timpurile verbale care deosebesc versurile initiale ale
fiecarei strofe incadreaza patria unui timp egal cu vesnicia, de vreme ce cuprinde trecutul, prezentul
si viitorul. Acest timp al eternitatii este in relatie cu spatiul etern: „ne-a fost pamintul" - „ne c
pamintul" - „ne-o fi pamintul", adica patria e nemuritoare pentru ca ea exista prin vesnicia aceluiasi
pamint. Cele trei mari unitati ale timpului, care se inlantuie, sustin ideea lantului de generatii, care
asigura continuitatea romanismului, a poporului, ale carui trasaturi sint neschimbatoare. Trecutul
inseamna unitatea poporului in imprejurari de mare cumpana ale existentei romanesti Adresarea
directa (Baia-zide, Sinane ) si umorul prin care se face evocarea celebrelor batalii apartin modului
popular, lipsit de solemnitate, al intelegerii marilor evenimente istorice. Nesolemna, modesta,
anonima, jertfa stramosilor apare cu atit mai plina de maretie. Ea impresioneaza prin firescul sau.
Modul acesta - anecdotic - de a privi trecutul, se foloseste uneori si in literatura contemporana.Strofa
a doua prezinta unitatea de constiinta a romanilor din-tr-o epoca moderna a istoriei - adica
identitatea de simtire, de gindire, de idealuri- Poporul e vazut - ca in multe alte poezii patriotice -
asemeni unei imense familii („ne iubim frateste"). Faptul ca in strofa a doua versurile suna familiar,
avind rezonante din Hora Unirii, dovedeste nu numai o continuitate a traditiei literare (George
Cosbuc 1-a citit si 1-a pretuit pe Alecsandri), dar si acelasi izvor sufletesc al cuvintelor in strofa a treia
poetul pliveste viitorul, patria urmasilor. Se distinge grija pentru valorile ei - „limba, legea
romaneasca si pentru sporirea lor; el vede o imagine triumfala a tarii. Fiecare strofa are si o anumita
independenta - unitatile pe care le reprezinta strofele se impletesc, dar pot n citite si separat, pentru
ca fiecare se incheie cu un vers memorabil, ca o concluzie. Daca in cazul primei strofe incheierea este
o constatare, (patria inseamna vitejia stramoseasca), in celelalte doua apare indemnul la cinstirea
patriei prin cuget si fapta.