CARACATERIZAREA GENERALA A MEMORIEI

Stim din viata de toate zilele ca cele percepute de noi in trecut,cele citite sau gandite  etc. nu dispar dupa
ce faptul s-a consumat.In mod obisnuit,reproducem in minte chipurile oamenilor pe care i-am 
cunoscut,infatisarea locurilor prin care am trecut,ganduri,lucruri spuse,auzite sau citite s.a.m.d.Un obiect
pe care l-am mai vazut ,o melodie pe care am mai auzit-o etc. ne apar,cand le percepem din nou,ca ceva
familiar,adica le recunoastem.
In toate aceste cazuri este vorba de procesul psihic denumit memorie.Si memoria este o forma de
reflectare a realitatii.Specific pentru memorie este insa faptul ca reflecta aspecte ale experientei noastre
anterioare.
Din exemplele de mai sus rezulta ca putem definii memoria ca fiind procesul psihic ce consta in
intiparirea,pastrarea si reproducerea sau recunoasterea a ceea ce a facut parte din experienta noastra
trecuta.
Memoria nu se manifesta numai in anumite momente ale vieti.Ea se manifesta in permanenta,in intreaga
noastra viata psihica.Lucrurile pe care le percepem au pentru noi un inteles si ne putem servi de
ele,pentru ca experienta anterioara,actualizata de memorie,ne ajutala aceasta.
Gandurile noastre au un sir,o continuitate pentru ca in fiecare  clipa tinem minte ce am gandit inainte cu o
secunda,cu un minut,cu o ora.Memoria da continuitate vetii noastre sufletesti.
Datorita memoriei,experienta individului se largeste si se imbogateste necontenit.
Memoria se bazeaza in special pe formarea si actualizarea legaturilor nervoase temporare.Legile formarii
si stingeriii reflexului conditionat explica in mare masura fenomenele de memorare si uitare.
Cercetarile moderne au scos in evidenta existenta unor procese fiziologice elemntare care pot de asemenea
contribui la elucidarea problemelor memoriei.Astfel s-a stabilit ca anumite celule corticale au rolul unor
condensatori de energie nervoasa,care-si continua descarcarea catva timp dupa incetarea stimulului.S-a
putut stabili existenta unor asa-zise circuite reverberante,in care influxul nervos poate circula printr-un
lant inchis,facilitandu-se astfel traseul respectiv.
In general prin structura sa ,creierul este capabil de fenomene de remanenta :anumite fenomene bioelectrice
produse de un stimul care poate continua sau reaparea si dupa disparitia stimulului initial.
INVATAREA
Termenul memorie si invatare sunt destul de greu de delimitat,intrucat au multe aspecte comune.Sa incercam
in cele ce urmeaza sa precizam sferele celor doua notiuni.Am vazut mai sus ca memoria este procesul psihic 
constand in retinerea,pastrarea,reproducerea unor fapte din experienta noastra anterioara.Sa vedem acum
prin ce se caracterizeaza invatarea :
A)    In timp ce memoria este,in special,o modalitate de reflectare,invatarea se defineste in special ca o
activitate prin care ne fixam cunostintele in memorie.
B)    Invatarea este o activitate mai complexa decat simpla memorare.Invatarea  implica un effort de
intelegere,de sistematizare si organizare a cunostintelor,exercitii de utilizare a acestora in practica
C)    Invatarea acopera o arie mai larga de fenomene decat simpla memorare.Astfel ,de exemplu,un elev
rezolvand probleme la matematica,isi perfectioneaza ,prin acestea,priceperea de a rezolva
probleme,de aa-si utiliza cunostintele matematice in mod independent si original etc.Aceasta
perfectionare este o forma de invatare.termenul memorare insa nu exprima cele ce se petrec in cazul
dat.Un specialist in domemeniul culorilor invata sa distinga ,exercitandu-se,nuante foarte fine de
culoare.Este o perfectionare a sensibilitatii sale cromatice careia de asemenea i se aplica  bine 
termenul de invatare.
PROCESUL MEMORIEI
D)    Invatarea este  o activitate  si se aplica  oricarei forme  de activitate  - inclusiv cea motorie.Spunem 
de aceea ca un copil invata sa mearga ,un om invata sa inoate.Invatarea presupune intodeauna
memoria adica reflectarea  experientei  anterioare  dar ea implica  atat in fixarea cat si in utilizarea
celor retinute o arie mai larga de fenomene psihice  mobilizate  si o mai intima  si variata integrare in
comportamentul individulu.Spunem despre cineva care invata o limba straina  ca a memorat o serie
de cuvinte noi dar nu spunem ca a ,,memorat’’ sa vorbeasca,sa se exprime in aceea limba.In general
putem definii invatarea  ca fiind activitatea care duce  la achizitii individuale relativ stabile in sfera 
comportamentala.
Dupa cum rezulta din cele de mai sus,principalele procese ale memoriei sunt : intiparirea ,pastrarea si
actualizarea .Ne  vom ocupa pe rand de aceste procese.

1
a) Memorarea   - este primul proces al memoriei,cel in care are loc intiparirea,fixarea experientei
noastre.In procesul memorarii,legaturile nervoase se sistematizeaza si se constitue in stereotipuri
dinamice.Dupa cum ne amintim,intr-un stereotip dinamic e vorba de un sir de acte integrate intr-un
ansamblu cu sens unitar.Cuvintele unei poezii nu se insira,pur si simplu,in memoria nostra,cum de insira
margelele unui sirag.Fiecare cuvant odata rostit il declanseaza pe cel urmator,dar acestea in functie de
locul pe care-l ocupa cuvantul in ansamblu poeziei.
Sa luam un exemplu din Scrisoarea a-3-a,de M.Eminescu :
-Orice gand ai .imparate si oricum vei fi sosit,
Cat suntem inca pe pace eu iti zic Bine-ai venit !
…………………………………………………
De-o fi una ,de-o fi alta..Ce e scris si pentru noi,
Bucurosi le-om duce toate,de e pace de-i razboi……,
Cuvantul pace apare in doua versuri,in doua momente deosebite ale poeziei.Daca stim poezia pe de
rost,cuvintele se succeda,parca de la sine ;
Fiecare cuvant odata rostit devine excitant pentru cuvantul urmator.Dar iata ca acelasi
cuvant,,pace’’declanseaza in primele versuri cuvintele,,….eu iti zic ‘’ etc…, si in celelalte,ccuvintele :,,
…..de-i razboi’’.Si aceasta automat,fara sa ne incurcam.Ceea ce a declansat cuvantul,,pace’’ se
schimba ,deci in functie de cuvintele care l-au precedat adica de locul pe care-l ocupa in ansamblul
poeziei.Asadar,in cursul memorarii,legaturile temporare formate se organizeaza,se
sitematizeaza,constindu-se in stereotipuri dinamice,astfel incat efectul fiecarui excitant nu depinde numai
de el insusi ci si de locul pe care acesta il ocupa in cadrul sistemului.
b)Pastrarea – Odata memorate faptele sunt pastrate un timp mai scurt sau mai indelungat pana cand vor
fii reproduse sau vor servi la un act de recunoastere.Pastrarea este deci al doilea proces al memoriei si
este cuprinsa in intervalul dintre memorarea si actualizarea celor memorate.In timpul
pastrarii,cunostintelor noastre trec printr-un proces de prelucrare si sistematizare.Din punct de vedere
fiziologic,trainicia cu care memoria pastreaza cele retinute exprima stabilitatea legaturilor nervoase
temporare formate.
c)Actualizarea – este al treilea proces al memoriei,proces in care cele pastrate  in memoria noastra un
timp oarecare sunt scoase la iveala si folosite ,valorificate.Actualizarea se poate face prin recunoasterea
sau reproducere.Intalnind un obiect,un fapt cunoscut,in trecut noi il recunoastem,adica ne dam seama ca
am mai avut de-a face cu el in experienta noastra anterioara .Recunoasterea poate fi mai vaga sau mai
precisa.Intalnim uneori oameni care ne apar ca figuri cunoscute.Nu avem insa decat sentimentul acesta 
de ceva cunoscut,familiar,fara sa putem sa relatam altceva despre persoana  respectiva(cine e,unde am
cunoscut-o etc).Acesta este o recunoastere vaga sau generica.Alteori recunoasterea este mai
precisa.Persoana  respectiva este identificata,adica ne amintim si o serie de fapte cu ajutorul carora  se
realizeaza o incadrare in timp,in spatiu,in sistemul de relatii sociale.