Perioada interbelica (1918-1939) s-a caracterizat printr-o puternica dezvoltare
a vietii materiale si spirituale. Ca si in alte tari europene, in Romania au avu t loc reforme democratice, care au dus la o redistribuire a proprietatii si la a ntrenarea unui mare numar de cetateni la viata politica activa. Reforma agrara d in Roman;a (legiferata in 1917-1921) a fost cea mai larga din Europa acelei peri oade; au fost expropriate 6,1 milioane ha, dintre care aproape patru milioane au fost impartite in loturi la tarani: acestia au beneficiat si de circa un milion ha islazuri (pasuni) comunale si de aproximativ 500.000 ha paduri comunale. Ca urmare a refonnei agrare, mosierimea a incetat sa mai aiba un rol dominant in vi ata satului romanesc, in prim-plan impunandu-se taranul proprietar de pamant. Prin reforma electorala, din noiembrie 1918, s-a introdus votul universal, egal, direct, secret si obligatoriu al tuturor barbatilor de la 21 ani in sus. Astfel , numarul alegatorilor a crescut de la circa 100.000, in 1914, la 3,5 milioane, in 1926, si 4.6 milioane, in 1937. Daca, inainte de 1918, un deputat era ales de aproape 400 de cetateni, din 1920, acesta era votat de 50.000 de cetateni, adic a de 125 ori mai multi. Centrul luptei electorale s-a mutat de la oras la sat, p artidele politice fiind nevoite sa inscrie in programele lor satisfacerea dezide ratelor de baza ale taranilor. Optiunile politice s-au diversificat, partidele politice s-au multiplicat, viata publica devenind mult mai intensa si mai plina in continut. Partidul Conservator, neputandu-se adapta noilor realitati, a parasit scena politica. Au apaait partide noi (Partidul Taranesc, Liga Poporului), cu pr ograme atragatoare; in cadrul Romaniei, s-au integrat partidele din Basarabia, B ucovina si Transilvania. Forma de guvernamant a ramas monarhia constitutionala; dupa moartea regelui Ferd inand (20 iulie 1927) i-a succedat la tron regele Mihai. care, fiind minor, era tutelat de o Regenta; la 8 iunie 1930, coroana a fost preluata de Carol al II-le a. Acesta s-a implicat activ in viata politica, urmarind sa discrediteze regimul intemeiat pe partidele politice si sa asigure cresterea rolului monarhiei in vi ata de stat. Constitutia din 1923 consfintea drepturile si libertatile cetatenilor, la nivelu l standardelor europene. Aplicarea ei a lasat adesea de dorit. Principiul potriv it caruia toate puterile statului emana de la natiune' (art. 33) era grav afectat de amestecul aparatului de stat in campania electorala si in stabilirea rezulta telor alegerilor parlamentare, in perioada interbelica s-a mentinut practica, in trodusa de Carol I, de a numi un guvern si a dizolva parlamentul si, apoi, se or ganizau noi alegeri generale. Cabinetul isi plasa oamenii sai in toate verigile vietii administrative, iar acestia actionau pentru castigarea alegerilor de catr e partidul aflat la putere. Astfel, s-a ajuns ca toate guvernele sa obtina victo ria electorala, chiar si atunci cand partidul pe care-l reprezentau nu se bucura de o reala popularitate. Pentru a obtine cat mai multe voturi, partidele politice au recurs pe scara larg a la demagogie, indata ce ajungeau la putere dadeau uitarii promisiunile facute cand se aflasera in opozitie. Acest fapt a dus la discreditarea sistemului de gu vernare prin partidele politice si a regimului democratic, in general. Fenomenul nu era caracteristic doar Romaniei, ci intregului continent european, in unele tari - Ungaria, Italia, Bulgaria, democratia a capotat dupa cativa ani de la incheierea razboiului, instaurandu-se regimuri autoritare de diferite nuan te. Abia dupa 1934. in Romania s-a inregistrat o ascensiune puternica a extremei drepte, pe fondul crizei tot mai evidente a regimului democratic pe plan europe an, mai ales dupa instalarea lui Hitler la putere in Germania (ianuarie 1933). Politica externa a Romaniei a avut ca principale obiective mentinerea pacii si a statu-quo-ului teritorial stabilit prin tratatele de la Paris ( sistemul Versaill es'), promovarea unor relatii bune cu toti vecinii, in acest scop, diplomatia ro maneasca s-a bazat pe sprijinul Frantei si al Marii Britanii, a actionat pentru incheierea unor tratate bilaterale (cu Polonia in 1921, cu Frant a si cu Italia in 1926), pentru crearea Micii intelegeri (alcatuita, in 1921, di n Romania, Cehoslovacia si Iugoslavia) si a intelegerii Balcanice, printr-un pac t semnat de Romania, Grecia, Turcia si Iugoslavia ( 1934). Dupa o perioada tensi onata, relatiile romano-sovietice s-au ameliorat; in 1934, intre cele doua tari s-au stabilit raporturi diplomatice. Romania a fost o prezenta activa la Societatea Natiunilor, sustinand aplicarea S tatutului acesteia, in vederea cultivarii unui climat de pace si de cooperare in ternationala. In 1930 si 1931. ministrul de externe roman, Nicolae Titulescu, a fost ales presedintele Adunarii Generale a Societatii Natiunilor, cea mai inalta demnitate pe care a ocupat-o vreodata un roman. Nicolae Titulescu a fost unul d intre promotorii politicii de securitate colectiva in Europa, sustinand incheier ea unor pacte de asistenta mutuala, care sa impiedice declansarea unor actiuni m ilitare vizand re1 zuirea tratatelor de pace. in acest spirit, Titulescu a parti cipat la negocierea si semnarea, in 1935, a pactelor de asistenta mutuala Franta - Cehoslovacia. Franta-URSS si Cehoslovacia-URSS. El a negociat cu M. Litvinov incheierea unui pact de asistenta mutuala intre Romania si URSS, ajungandu-se, i n iulie 1936, la parafarea proiectului acestui document. Dar, ministrul de exter ne sovietic nu avea mandatul necesar din partea guvernului de la Moscova, astfel ca semnarea lui n-a mai avut loc. in fapt, URSS nu accepta sa semneze un docume nt care prevedea ca granita cu Romania se afla pe Nistru, ceea ce implica recuno asterea actului unirii Basarabiei cu tara din 27 martie 1918. Politica de securitate colectiva a esuat in 1936, ca urmare a atitudinii concili atoriste promovata de Franta si Marea Britanic fata de agresiunile Italiei si Ge nnaniei, care puneau sub semnul intrebarii tratatele de pace. incheiate in 1919- 1920. Pe de alta parte, guvernele de la Paris si Londra tineau sub o stricta observati e situatia din Romania si nu acceptau ideea ca tara noastra sa se apropie de Put erile Axei (Germania si Italia). O asemenea idee era sustinuta de Miscarea Legio nara, care, pe fondul deteriorarii regimului democratic, castiga tot mai mult te ren, in alegerile din decembrie 1937 obtinand 15% din totalul voturilor. Faptul ca liderul acesteia declarase ca in 48 de ore dupa biruinta Miscarii Legionare, R omania va avea o alianta cu Roma si Berlinul' a ingrijorat cercurile conducatoar e de la Paris si Londra, care i-au cerut lui Carol al Il-lea sa intervina energic pentru a stopa ascensiunea legion arilor spre putere. Lovitura de stat din 10 februarie 1938, prin care Carol al Il-lea a instaurat re gimul monarhiei autoritare, a fost indreptata, in primul rand, impotriva Miscari i legionare. La 27 februarie, a fost adoptata o noua Constitutie, iar la 30 mart ie, partidele politice au fost dizolvate. In aprilie 1938, C.Z. Codreanu a fost arestat, iar in mai 1938, a fost condamnat la zece ani inchisoare sub acuzatia d e uneltire contra ordinei sociale'' si de ..razvratire', in noiembrie 1938, Codre anu avea sa fie asasinat din ordinul ministrului de interne. Armand Calinescu, p rincipalul colaborator al regelui Carol al 11-lea. in perioada interbelica, economia Romaniei a cunoscut o puternica dezvoltare, ca urmare a aplicarii politicii prin noi insine', a sprijinului acordat de stat pri n credite, a politicii vamale protectioniste, a lansarii unor comenzi de marfuri catre intreprinderile particulare. Ramura cea mai dinamica a economiei national e a fost industria, care s-a dezvoltat intr-un ritm de 5% pe an, unul dintre cel e mai inalte din lume. in acei ani. s-au infiintat mari intreprinderi moderne, p recum Malaxa' - Bucuresti, IAR-Brasov. Mociornita' - Bucuresti etc. Romania produc ea unele masini si utilaje de inalta tehnicitate, precum locomotive, aparate de radio, cazane cu abur. Cea mai prestigioasa realizare a industriei romanesti, di n perioada interbelica, a fost avionul IAR-81, care se situa pe locul al treilea din lume in privinta vitezei si a plafonului de zbor. Ca urmare a evolutiilor din economie, Romania s-a transformat, de la mijlocul an ilor '30, dintr-o tara agrara intr-una agrar-industriala. A crescut gradul de pr elucrare a materiilor prime, cu consecinte benefice asupra procesului de moderni zare a intregii societati. Leul romanesc a ramas o moneda liber-convertibila, pa rticipand la operatiunile financiare de pe piata europeana. Principalul produs d e export al Romaniei a devenit petrolul, care a luat locul cerealelor. Cultura romaneasca a inregistrat, in perioada interbelica, un salt calitativ, av and dimensiuni cu adevarat europene. Sculptorul Constantin Brarcusi, muzicianul George Enescu, istoricul Nicolae lorga, medicul Constantin I. Parhon, inginerii Constantin Coanda si Lazar Edeleanu, fizi-cianul-medic Stefan Odobleja, matemati cianul Gheorghe Titeica si inca multi altii se numarau printre cele mai ilustre personalitati ale Europei si ale lumii. Scoala superioara romaneasca era frecventata de numerosi tineri din statele veci ne, iar liceul era printre cele mai bune institutii de acest fel din Europa. Analfabetismul s-a diminuat considerabil, numarul stiutori or de caile a jungand la circa 70%. Imaginea oraselor si a satelor s-a schimbat, viata romanilor evo uand dinspn: tr aditionalism spre modernitate. Bucurestii erau considerati iiicul Paris', remarca ndu-se prin cladirile sale inalte, prin vilele din cart erele rezidentiale, prin magazinele cu marfuri extrem de diversificate, prin eleganta doamnelor din Ji'u th li/e', imbracate dupa ultima moda lansata la ~ aris. Londra sau Viena. In sat e s-au construit numeroase case, cu doua-trei ce.'iere. scoli, biserici, primari i, camine culturale etc. Viata orasenilor, mai ales i :elor care aveau serviciu l a sat', era buna. Muncitorii au avut perioade mai grele, mai ales, la sfarsitul razboiului si in a nii crizei economice din 1929-1933. Pentru ameliorarea situatiei lor materiale, acestia au organizat numeroase greve si manifestatii de strada. Guvernantii au r eplicat uneori in forta: in decembrie 1918, au fost ucisi sase muncitori tipogra fi in Bucuresti: in august 1929, au fost omora1' 12 de mineri la Lupeni: in febr uarie 1933, au cazut victima represiunii militare trei lucratori de la caile fer ate. La sate, taranii au fost preocupati de cultivarea pamantului primit prin reforma agrara, de asigurarea vietii de zi cu zi, impovarata de datorii catre banci si catre stat. Legea pentru conversiunea datoriilor agricole, din 1934, a ameliorat intr-o anumita masura situatia taranimii. Nivelul de dezvoltare este reflectat de venitul national pe locuitor, care demon stra ca Romania intrase in randul statelor cu dezvoltare economica medie din Eur opa.