RCIS NR 19 Din 2007-Criminologie

Universitatea „Al. I.
Cuza”, Ia[i Holt Rom=nia

Departamentul de Sociologie Programul pentru Promovarea
[i Asisten]\ Social\ Asisten]ei Sociale
Revista de cercetare
[i interven]ie social\
Volumul 19
decembrie 2007
Review of Revue de
Research and Recherche et
Social Intervention
Intervention Sociale
www.asistentasociala.ro
Editura Lumen, 2007
3
REVISTA DE CERCETARE {I INTERVEN}IE SOCIAL| - VOLUMUL 19/2007
Revista de cercetare
[i interven]ie social\
acreditat\ CNCSIS, cod 657
Director: prof.dr. Vasile MIFTODE
Redactor [ef: conf. dr. {tefan COJOCARU
Secretar general de redac]ie: asist. drd. Daniela COJOCARU
International Advisory Board

prof.dr. Nadji RAHMANIA – USTL Lille, Fran]a
prof.dr. Patrick LeGuirriec – Université Tours, Fran]a
prof.dr. Victor Groze – Case Western University, Cleveland, SUA
prof.dr. Einar Helander – Lisabona, Portugalia
prof.dr. Karl Garber – ENSP Rennes, Fran]a
dr. Lindi Endicott – Planned Parenhood, SUA
prof.dr. Vicky Buchan, Colorado State University, SUA
Consultan]i pentru domeniul protec]iei copilului

[i a familiei
Pintilii PENCIUC/Director Executiv Adjunct DGASPC Ia[i,
Maria Felicia MIHAI/Director Executiv DGASPC Boto[ani,
Ionel {tef\nic\ ARMEANU/Director Executiv DGASPC Vaslui,
Marian LOSPA/Director Executiv DGASPC Neam], Sorin
BRA{OVEANU/Director Executiv DGASPC Bac\u
Colectivul de redac]ie
Antonio SANDU, Asocia]ia Lumen; Iuliana Z|GAN, Holt
Rom=nia; Elena MOCANU, Holt Rom=nia; lect. dr. Nicoleta
NEAM}U, Universitatea Babe[-Bolyai Cluj Napoca; M\d\lina
Constantin, DGASPC Ia[i; Raluca Popescu, ICCV Bucure[ti
ISSN: 1583-3410 (varianta tiparit\);

ISSN: 1584-5397 (varianta online)
Editura Lumen, Ia[i
Adresa redac]iei: Holt România FCSSCF Filiala Ia[i,
Ia[i, str. Bistri]a, nr. 7, Bl. B13, parter, ap.3,
tel./fax: 0332.402515, email: redactia@asistentasociala.ro
4
Revista de cercetare [i interven]ie social\
Realitatea pe masa de disec]ie
Biserica [i comunit\]ile umane din mediul

rural la începutul secolului XXI
Ovidiu - D\nu] SOARE ......................................................................... 7
Teorii despre...
Copilul [i deprivatizarea vie]ii familiale

Daniela COJOCARU .......................................................................... 23
Comunicare social\, interpersonal\, intercomunitar\ [i intercultural\
Vasile MIFTODE, Camelia Nicoleta MORARIU ............................... 35
Cercetarea criminologic\ `ntre practica [i politica anticriminal\
Maria SANDU .................................................................................... 43
Abord\ri, modele, teorii privind fenomenul „brain drain”
Simona Ionela ST|NICA .................................................................... 61
Mobilitate vs migra]ie. Aspecte teoretice
Nicoleta TUFAN ................................................................................. 99
Metode de cercetare [i de interven]ie
Strategii de e[antionare cantitativ\

`n procesul de evaluare a programelor
{tefan COJOCARU .......................................................................... 115
5
Eveniment
150 de ani de la moartea lui Auguste Comte, p\rintele sociologiei

Ion IONESCU ................................................................................... 128
Prezent\ri organiza]ionale
Centrul Virtual de Resurse `n Asisten]a Social\ .................................... 134

Expert Projects ...................................................................................... 136
6
Working together
Biserica [i comunit\]ile umane din mediul rural

la începutul secolului XXI
Preot dr. Ovidiu-D\nu] SOARE
Abstract
The article here is part of the Doctor’s degree thesis entitled „The Church and
the Human Communities”, affirmed at the „Al. I. Cuza” Ia[i University, in 2007
(The Faculty of Philosophy, area of specialization - Sociology), scientific coor-
dinator professor doctor Vasile Miftode. It is presented a part of the sociological
research concerning a rural community and the way the Church influences the
human behavior. The study shows the investigation, by the means of a ques-
tionnaire, applied to the Christian-orthodox community from Lacu S\rat – Br\ila,
in 2006.
Key words: church, human behavior, trust in institutions, social influence.
Introducere
Cercet\rile sociologice întreprinse în ]ara noastr\, dar [i în spa]iul european [i

american scot în eviden]\ faptul c\ Biserica influen]eaz\ comunit\]ile umane, cu
prec\dere pe cele din mediul rural. Dup\ 1989, în ]ara noastr\, via]a religioas\ a
suferit atât modific\ri calitative, cât [i cantitative. Astfel, au început s\ se con-
struiasc\ noi l\ca[uri de cult, în special în mediul urban, dar [i în cel rural.
Biserica [i-a recâ[tigat pozi]ia pe care o avea înainte de al doilea r\zboi mondial:
au ap\rut a[ez\minte sociale patronate de ea, [i-a reluat locul în [coal\, armat\,
spitale [i penitenciare. Barometrul de opinie public\, mai 2006, realizat de The
Gallup Organization Romania, prezint\ încrederea pe care o au cei chestiona]i
fa]\ de anumite institu]ii [i profesii, Biserica [i preo]ii/pastorii aflându-se pe
primele locuri (88% din cei chestiona]i au încredere mult\ [i foarte mult\ în
Biseric\ [i 73% au încredere mult\ [i foarte mult\ în preo]i/pastori )1. Numeroase
studii actuale, care analizeaz\ comportamentul religios la români, scot în eviden]\
1
Barometru de opinie public\, mai 2006, p.59-60; site web: http://www.gallup.ro/romana/poll_ro/
releases_ro/pr060705_ro/pr060705_ro.htm.
7
apropierea pe care o au ace][tia fa]\ de Dumnezeu [i Biseric\2. }inând seama de

faptul c\, la nivel na]ional, încrederea fa]\ de Biseric\ este de 88% – în condi]iile
în care 98% dintre cei chestiona]i î[i declar\ credin]a în Dumnezeu – se pune
întrebarea: care este influen]a Bisericii în cadrul unei comunit\]i rurale, prin
înv\]\turile [i rânduielile pe care le de]ine, via]a social\ în totalitatea ei, de la felul
în care membrii acelei comunit\]i se în]eleg în cadrul familiei, î[i aleg prietenii [i
se ajut\ reciproc [i pân\ la alegerea vestimenta]iei, alimenta]iei [i decor\rii lo-
cuin]ei? În comunitatea studiat\ (din Lacu S\rat - Br\ila), Biserica tr\ie[te în
istorie sau este ancorat\ în prezentul social? Activitatea ei este sim]it\ de c\tre
întreaga comunitate sau numai de o parte a ei? Are ea influen]\ asupra genera]iei
tinere? G\se[te genera]ia tân\r\ elemente comune cu Biserica? Care este leg\tura
dintre genera]ia matur\ [i Biseric\? Ce fel se raporteaz\ ea la înv\]\turile Bisericii
[tiindu-se faptul c\ perioada comunist\ nu a fost una propice dezvolt\rii rela]iilor
dintre Biseric\ [i societate. În ce rela]ie se afl\ b\trânii satului cu Biserica?
Ipotezele cercet\rii
Cercetarea sociologic\ a pornit de la ipoteza principal\ c\ membrii unei

comunit\]i rurale sunt influen]a]i în comportamentul lor social de Biseric\. Din
aceast\ ipotez\ principal\ rezult\ o serie de ipoteze secundare:
- Biserica influen]eaz\ diferit membrii unei comunit\]i în func]ie de vârst\,
sex [i studii.
- Frecven]a la biseric\ este mai mare în rândul femeilor decât în cel al
b\rba]ilor.
- Frecven]a la biseric\ este mai mare pentru femeile în vârst\.
- Biserica are influen]\ [i asupra persoanelor care vin odat\ la câ]iva ani la
biseric\ [i care respect\ în mic\ m\sur\ înv\]\turile [i rânduielile biserice[ti.
- Slujitorii Bisericii pot fi modele de urmat în via]\ pentru membrii unei
comunit\]i.
- Biserica este factor de coeziune social\ în cadrul unei comunit\]i.
În studiul de fa]\ prezent\m o parte din cercetarea sociologic\ care s-a facut
asupra popula]iei investigate [i anume ancheta prin chestionar. Ancheta ca metod\
specific\ [tiin]elor socio-umane, presupune un schimb de informa]ii, o comunicare
între cercet\tor [i indivizii umani, chestionarul provocând un comportament verbal
asupra persoanelor anchetate. Informa]iile pot fi transmise de c\tre persoanele
anchetate oral sau în scris. Am optat pentru ancheta indirect\ sau ancheta prin
2
vezi: M\lina Voicu, Modernitate religioas\ în societatea româneasc\, în „Sociologie româneasc\”,
serie nou\, nr. 1-4, 2001, p. 70-96; M\lina Voicu (coord.), Capital uman [i simbolic în
dezvoltarea social\, Academia Român\, Institutul Na]ional de Cercet\ri Economice, Institutul
de Cercetare a Calit\]ii Vie]ii, Bucure[ti, 2005, pp. 68-72 (Religiozitate [i revitalizare religioas\
în România post-comunist\).
8
REALITATEA PE MASA DE DISEC}IE
autocompletarea chestionarului. Prin acest tip de anchet\ s-a înl\turat influen]a

perturbatoare a operatorului, s-a p\strat anonimatul subiec]ilor [i s-a l\sat un timp
de gândire pentru formularea r\spunsurilor. Aceast\ anchet\ a fost realizat\ în
localitatea Lacu S\rat-Br\ila, pe un e[antion de 36 gospod\rii, trase la sor]i, dintr-
un total de 365. Membrilor lor în vârst\ de 14 ani [i peste le-au fost distribuite 112
chestionare, care au fost completate individual. S-a folosit e[antionarea pe grupuri
adecvat popula]iilor complexe. Gospod\riile ]\r\ne[ti constituie veritabile unit\]i
de e[antionare în studiile rurale, structura [i natura acestora neputându-se conserva
în e[antioane atomizate, formate din indivizi extra[i sau izola]i de contextul lor
social, de colectivit\]ile din care fac parte3.
Prin aceste chestionare s-au ob]inut unele date subiective ale membrilor co-
munit\]ii din Lacu S\rat referitoare la :
- comportamentul religios al subiec]ilor,
- influen]a Bisericii asupra rela]iilor interumane,
- influen]a Bisericii asupra rela]iilor de familie.
Chestionarul a cuprins întreb\ri închise, întreb\ri deschise [i întreb\rile scalate.
Întreb\rile închise sunt acelea care solicit\ persoanele interogate s\ aleag\ între
modalit\]i de r\spuns formulate dinainte de cercet\tor. Au fost folosite întreb\ri
închise bipolare [i cele cu un evantai de r\spunsuri precodificate4. Cele deschise
sunt cele la care persoanele interogate r\spund cum vor. Întreb\rile deschise au
avantajul de a privilegia categoriile prin care indivizii percep lumea social\, în loc
s\ le impun\ acestora categorii construite prin variante de r\spunsuri închise5.
Chestionarele au fost confiden]iale.
1. Popula]ia investigat\
Satul Lacu S\rat se afl\ în apropierea municipiului Br\ila la o distan]\ de 10

km. C\ile de comunica]ie c\tre zona urban\: calea ferat\ Bucure[ti - Br\ila la
distan]a de 1 km fa]\ de sat, linia de tramvai din sta]iunea Lacu S\rat [i drumul
na]ional DN 2B care trece prin sat. La recens\mântul din anul 2002 satul avea o
popula]ie de 1179 locuitori6.
3
Idem, Tratat de metodologie sociologic\, Editura Lumen, Ia[i, 2003, p. 262.
4
Pentru alc\tuirea unui chestionar vezi Vasile Miftode, Metodologia sociologic\, Editura Porto-
Franco, Gala]i, 1995, pp. 259 - 279 (Redactarea formularului de chestionar); Francois de
Singly [.a., Ancheta [i metodele ei: chestionarul, interviul de producere a datelor, interviul
comprehensiv, traducere E. St\nciulescu [.a., Editura Polirom, Ia[i, 1998, pp. 61 - 79, (Ela-
borarea chestionarului: regulile chestion\rii); Lucian Marina, Investiga]ia socialului, Editura
Emia, Deva, 2003, pp. 33 - 47 (Principalele metode de cercetare sociologic\ [i tehnicile lor).
5
François de Singly [i colab., Ancheta [i metodele ei, Editura Polirom, Ia[i, 1998, p. 63.
6
Datele statistice referitoare la popula]ia din Lacu S\rat au fost furnizate de Direc]ia Regional\ de
Statistic\ – Br\ila.
9
Popula]ia pe sexe se prezint\ în felul urm\tor:

Populaţia pe sexe
la Recensământul Populaţiei şi Locuinţelor 2002
Localitatea Total Bărbaţi Femei

Lacu Sărat 1179 586 593
sursa – Direc]ia Regional\ de Statistic\ – Br\ila
Structura populaţiei pe religii

localitatea Lacu Sărat
recensământ 2002
1%
creş tin ortodoxă
alte religii
99%
sursa – Direc]ia Regional\ de Statistic\ – Br\ila
2. Variabilele de cercetare
Variabilele de cercetare au rezultat din analiza investiga]iei, fiind date de

caracteristicile e[antionului: vârsta, sexul, ocupa]ia, studiile, statutul marital.
Al\turi de acestea s-au ad\ugat variabile care reprezint\ factori de influen]\:
frecventarea bisericii, respectarea rânduielior biserice[ti: postit, spovedit, îm-
p\rt\[it [i rolul social al slujitorilor Bisericii.
3. Indicatori [i metode statistice de analiz\
Indicatorii utiliza]i în analiza tuturor caracteristicilor reprezint\ distribu]iile [i

structurile variabilelor de cercetare7. Au fost utilizate pentru analiza influen]ei pe
care o are Biserica asupra subiec]ilor chestiona]i, corela]ii [i analize comparative.
4. Prezentarea e[antionului
Structura e[antionului pe vârste se prezint\ în felul urm\tor:
7
vezi [i Traian Rotaru (coord.), Metode statistice aplicate în [tiin]ele sociale, Editura Polirom,
1999.
10
Sexul subiecţilor chestionaţi
47% femei
bărbaţi
53%
Din num\rul total de persoane chestionate procentul cel mai mare este de]inut
de cei care au studii liceale – 35,71 %, urmat de cel al persoanelor cu 8 clase –
20,53%; un procent foarte mic – 1,78% fiind reprezentat de persoane f\r\ studii.
Studiile subiecţilor chestionaţi
studii superioare 9.82%
liceu 35.71%
10 clase 18.75%
8 clase 20.53%
4 clase 13.39%
fără studii 1.78%
0.00% 10.00% 20.00% 30.00% 40.00% 50.00%
Func]ie de statutul marital, situa]ia este urm\toarea: persoanele c\s\torite –

68,75%, persoane nec\s\torite – 21,42%.
Statutul marital al subiecţilor chestionaţi
necăsătoriţi 21.42%
căsătoriţi 68.75%
concubinaj 0.89%
divorţaţi 1.78%
văduve 7.14%
0.00% 20.00% 40.00% 60.00% 80.00%
În ceea ce prive[te ocupa]ia, ponderea cea mai mare din cadrul e[antionului o
au persoanele casnice [i pensionarii – 35,71%.
11
Ocupaţia subiecţilor chestionaţi
elevi-studenţi 11.60%
pensionari-casnice 35.71%
cadre superioare 8.92%
funcţionari cadre medii 9.82%
meşteşugari comercianţi 0.89%
muncitori 25.89%
ţărani agricultori 7.14%
0.00% 10.00% 20.00% 30.00% 40.00% 50.00%
5. Descrierea chestionarului
Chestionarul este alc\tuit din 27 de itemi:

- primii patru se refer\ la vârst\, sex, studii [i statut marital,
- întreb\ri închise, semideschise [i deschise referitoare la prezen]a la biseric\,
rug\ciunea, respectarea rânduielilor biserice[ti: postitul, spoveditul [i îm-
p\rt\[ania,
- întreb\ri ce se refer\ la influen]a pe care biserica o poate avea asupra
vorbirii, vestimenta]iei, lecturii, obiceiurilor alimentare, alegerii prietenilor,
- întreb\ri referitoare la rela]ia care exist\ între membrii comunit\]ii [i felul
în care aceste rela]ii sunt influen]ate de Biseric\: armonia din cadrul fa-
miliei, dac\ Biserica îi face pe oameni mai lega]i unii de al]ii, leg\tura cu
str\mo[ii.
6. Prelucrarea datelor
La întrebarea Merge]i la biseric\ ? 50% din femeile cu vârsta cuprins\ între 76

[i 85 de ani au r\spuns c\ merg la biseric\ în fiecare duminic\ [i s\rb\toare [i 50%
au r\spuns c\ merg câteodat\ duminica [i la s\rb\torile mai importante.
La întrebarea De ce merg la biseric\? Femeile din aceea[i grup\ de vârst\ au
r\spuns:
- s\ m\ rog la Dumnezeu,
- s\-mi tr\iasc\ copiii,
- s\ fiu s\n\toas\,
- m\ rog la Maica Domnului,
- s\ ascult Sfânta slujb\.
12
Grupa de vârst\ a femeilor care merg cel mai pu]in la biseric\ este cea de 35-
46 de ani. Aici nu întâlnim pe nimeni care s\ mearg\ în fiecare duminic\ [i
s\rb\toare la biseric\. Este grupa de vârst\ unde 28,57% dintre femei merg odat\
la câ]iva ani la biseric\.
Prezenţa la biserică - femei
duminica şi sărbătorile
76-85 ani
66-75 ani
câteodată duminica şi la
56-65 ani sărbătorile m ari
46-55 ani la Paş ti şi la Crăciun
36-45 ani
26-35 ani odată la câţiva ani
18-25 ani
14-17 ani niciodată
0% 20% 40% 60% 80% 100%
Cele care merg la biseric\ odat\ la câ]iva ani au r\spuns:

- nu mi-am creat acest obicei, apropia]ii din grup nu au acest obicei,
- din lips\ de timp.
Din grafic se observ\ c\ prezen]a la biseric\ este mai mare la femeile tinere [i
la cele în vârst\. Interesant este faptul c\ nici o femeie nu a r\spuns c\ nu merge
niciodat\ la biseric\.
Spre deosebire de femei, în cazul b\rba]ilor, frecven]a este mai mic\. Dac\
pentru grupa de vârsta 76-85 de ani, jum\tate dintre femei merg în fiecare du-
minic\ [i s\rb\toare la biseric\, la b\rba]i 50% merg câteodat\ duminica [i la
s\rb\torile mari, iar jum\tate odat\ la câ]iva ani.
prezenţa la biserică bărbaţi
76-85 ani duminica şi sărbătorile

66-75 ani
câteodată duminica şi la
56-65 ani
sărbătorile mari
46-55 ani la Paşti şi la Crăciun
36-45 ani
odată la câţiva ani
26-35 ani
18-25 ani
niciodată
14-17 ani
0% 20% 40% 60% 80% 100%
13
Cei din grupa de vârst\ 76-85 de ani, care merg odat\ la câ]iva ani la biseric\,
au motivat c\:
- sunt ocupat cu îngrijirea animalelor,
- sunt bolnav [i nu pot s\ stau în picioare,
- sunt b\trân.
Pentru grupa de vârst\ 14-17 ani, 50% dintre b\rba]i [i femei vin câteodat\
duminica [i la s\rb\torile mai importante [i 50% vin la biseric\ la Pa[ti [i la
Cr\ciun.
Vom analiza comportamentul persoanelor care vin cel mai des [i cel mai rar la
biseric\, func]ie de r\spunsurile pe care ace[tia le vor da la întreb\rile referitoare
la influen]a pe care o are Biserica asupra exprim\rii, obiceiurilor alimentare,
alegerii prietenilor, ajutorului dat unor persoane [i al leg\turii cu str\mo[ii, precum
[i la p\rerea în leg\tur\ cu rolul înv\]\turilor Bisericii în privin]a respect\rii legilor
statului, a armoniei în familie [i a apropierii dintre oameni.
Pentru b\rba]i:
Cei care vin cel mai rar la biseric\ sunt din grupa de vârst\ 46-55 de ani, odat\
la câ]iva ani, pentru c\:
- nu am timp,
- din cauza programului foarte înc\rcat,
- nu am obi[nuit.
Ace[tia sunt în num\r de cinci. În tabelul de mai jos sunt centralizate r\s-
punsurile lor cu privire la influen]a pe care o are Biserica asupra exprim\rii,
obiceiurilor alimentare, alegerea prietenilor, ajutorul dat unei persoane [i al le-
g\turii cu str\mo[ii, precum [i dac\ Biserica îi ajut\ s\ nu încalce legile statului,
dac\ aduce armonia în familie [i dac\ îi face pe oameni mai lega]i.
Bărbaţii din grupa de vârstă 46-55 ani care vin odată la câţiva ani la biserică
Biserica vă influenţează Biserica
vă ajută îi face pe
ajutorul legătura să nu oameni vă aduce
obiceiurile alegerea
exprimarea dat unei cu încălcaţi mai legaţi armonia în
alimentare prietenilor
persoane strămoşii legile unii de familie
statului alţii
foarte mult xxx xxx x x
mult xxxx xxx xx xx xx xxxx xxxx
puţin x x xx x
foarte puţin xx
deloc xx x
14
Chiar dac\ vin foarte rar la biseric\, persoanele din grupa de vârst\ 46-55 ani,
sunt influen]ate de c\tre Biseric\ foarte mult, dup\ cum se observ\ din tabel, în
ajutorul dat unei persoane [i în respectarea legilor statului. Din punctul de vedere
al acestor persoane se observ\ c\ Biserica influen]eaz\ rela]iile dintre oameni [i
armonia din familie mult sau foarte mult. Chiar dac\ merg foarte rar la biseric\,
aceste persoane prin p\rerea pe care o au despre influen]a Bisericii asupra com-
portamentului lor, demonstreaz\ c\ exist\ o leg\tur\ între ei [i Biseric\.
Cei care vin cel mai des la biseric\, în fiecare duminic\ [i s\rb\toare, sunt din
grupele de vârst\ de 66-75 ani [i 56-65 ani.
R\spunsurile pentru cei care vin în fiecare duminic\ [i s\rb\toare sunt:
- pentru iertarea p\catelor [i luminarea min]ii,
- pentru credin]\, s\n\tate, binele casei,
- pentru a m\ ruga.
Bărbaţii din grupa de vârstă 66-75 ani care vin tot timpul la biserică
statului alţii
foarte mult x x x xx xx xx xx xx
mult x x x
puţin
foarte puţin
deloc
Pentru b\rba]ii care vin tot timpul la biseric\, aceasta, le influen]eaz\ com-
portamentul, specificat în tabelul al\turat, mult [i foarte mult.
Pentru femei:
Grupele de vârst\ de la extremit\]i, cele în care femeile vin cel mai des [i cel
mai rar la biseric\ sunt, a[a cum rezult\ din grafic, din grupa de vârst\ 76-85 de
ani, respectiv cele din grupa de vârst\ 36-45 de ani.
Motivele pentru care vin odat\ la câ]iva ani la biseric\ sunt:
- s\ m\ rog pentru mine [i familia mea,
- nu mi-am creat acest obicei, apropia]ii din grup nu au acest obicei.
Dac\ facem o compara]ie între femeile [i b\rba]ii care vin odat\ la câ]iva ani la
biseric\ observ\m c\ b\rba]ii sunt mai mult influen]a]i de biseric\ decât femeile.
Astfel, pentru b\rba]i numai 7,5% din r\spunsuri sunt deloc, pe când la femei
avem 29,16% r\spunsuri deloc.
15
femeile din grupa de vârstă 36-45 ani care vin odată la câţiva ani la biserică
statului alţii
foarte mult x
mult x xx x x xx
puţin x xx x
foarte puţin x x xx x
deloc xx x xx x x
femeile din grupa de vârstă 76-85 ani care vin tot timpul la biserică
statului alţii
foarte mult xx xx x xx xx xx x xx
mult x
puţin x
foarte puţin
deloc
influenţa Bisericii asupra celor care vin odată la câţiva ani la

biserică
60%
50%
40%
femei
30%
bărbaţi
20%
10%
0%
foarte mult mult puţin foarte puţin deloc
Pentru femeile care vin în fiecare duminic\ [i s\rb\toare la biseric\, influen]a

pe care o are biserica asupra lor este asem\n\toare cu cea pe care o are biserica
16
asupra b\rba]ilor care vin tot timpul la biseric\, a[a cum rezult\ [i din graficul
urm\tor:
influenţa Bisericii asupra celor care vin în fiecare duminică şi
sărbătoare la biserică
100%
90%
80%
70%
60%
femei
50%
bărbaţi
40%
30%
20%
10%
0%
foarte mult mult puţin foarte puţin deloc
Pentru a vedea o latur\ a nivelului cultural reflectat în lectura de carte [i dac\

Biserica are o influen]\ în acest sens, dac\ poate fi o institu]ie cu rol cultural în
cadrul unei comunit\]i, în mediul rural, am pus întrebarea Citi]i c\r]i de la
Biseric\? Am specificat de la Biseric\ pentru c\ dac\ întrebarea se referea în
general la c\r]ile religioase, acestea puteau s\ nu fie toate din partea Bisericii. Se
observ\ c\ cea mai mare influen]\ în citirea c\r]ilor de la Biseric\ este pentru
persoanele cu vârsta între 67 [i 85 de ani unde 28,57% citesc foarte mult c\r]i de
la biseric\ urmat\ de cei cu vârsta între 66 [i 75 unde 11,76% citesc foarte mult
c\r]i de la Biseric\, acela[i procent de 11,76% avându-l tinerii cu vârsta între 14 [i
17 ani.
răspunsul la întrebarea :
citiţi cărţi de la Biserică ?
100%
90%
80%
70% deloc
60% foarte puţin
50% puţin
40% mult
30% foarte m ult
20%
10%
0%
14-17 18-25 26-35 36-45 46-55 56-65 66-75 76-85
ani ani ani ani ani ani ani ani
O latur\ o coeziunii sociale, care poate fi dezvoltat\ de c\tre o institu]ie în

cadul unei comunit\]i, este [i cea a leg\turilor de prietenie care se formeaz\ între
17
cei care au leg\tur\ cu acea institu]ie. Pentru a vedea gradul în care Biserica poate
influen]a rela]iile de prietenie între membrii unei comunit\]i am pus întrebarea
Biserica v\ influen]eaz\ în alegerea prietenilor? Se observ\ din analiza graficului
c\ persoanele cu vârsta de 46 de ani [i peste sunt influen]ate din ce în ce mai mult,
odat\ cu înaintarea în vârst\, ajungându-se la un maxim de 28,57% pentru per-
soanele cu vârsta între 76-85 de ani.
influenţa Bisericii asupra alegerii prietenilor
76-85 ani
66-75 ani
56-65 ani
foarte mult
46-55 ani mult
36-45 ani puţin

foarte puţin
26-35 ani
deloc
18-25 ani
14-17 ani
0% 20% 40% 60% 80% 100%
Prin r\spunsurile la întrebarea Slujitorii Bisericii au fost sau v\ sunt modele de

urmat în via]\? vom afla, pe de o parte, felul în care credincio[ii îi percep pe
reprezentan]ii Bisericii (ca pe ni[te modele culturale?) [i, pe de alt\ parte, dac\
slujitorii Bisericii se pot ridica la nivelul de a[teptare al credincio[ilor, privind
rolul lor educativ în cadrul comunit\]ilor, sau, altfel spus, dac\ exempul personal
al slujitorilor Bisericii este benefic pentru o comunitate.
Întrebarea nu se refer\ numai la slujitorii din cadrul comunit\]ii chestionate, ci
se dore[te o analiz\, din partea celui chestionat, general\, privitoare la slujitorii
Bisericii.
răspunsul la întrebarea:
slujitorii Bisericii au fost sau vă sunt modele de urmat în viaţă?
100%
80%
60%
40%
20%
0%
14-17 18-25 26-35 36-45 46-55 56-65 66-75 76-85
nu 6 10 6 5 4 2 3 1
da 2 4 17 9 13 11 14 5
18
Se observ\ c\, dintre persoanele chestionate cu vârsta de peste 56 de ani, au

r\spuns da peste 80%, iar cel mai pu]in au r\spuns da 25% dintre tinerii cu vârsta
între 14 [i 17 ani.
slujitorii Bisericii au fost sau vă sunt modele ?
33%
da
nu
67%
O analiz\ f\cut\ pentru to]i responden]ii arat\ c\ 67% dintre ei consider\ c\

slujitorii Bisericii le-au fast sau le sunt modele de urmat în via]\, acest procent
fiind de acela[i ordin de m\rime cu studiul GfK pe anul 20058, în care procentul
responden]ilor care au încredere în clerici pentru toate ]\rile este de 64%, iar
pentru România este de 84%, procent de acela[i ordin de m\rime cu al res-
ponden]ilor cu vârsta de 56 de ani [i peste.
Privire de ansamblu a Indicelui de incredere GfK: încrederea în cadrul
grupurilor individuale profesionale
Primăvara Cadre
Doctori Armata Poliţişti Clerici Avocaţi Jurnalişti Manageri Politicieni
2005 didactice
Procentajul de respondenţi care au încredere în fiecare grup profesional**

România 82 90 84 48 84 57 68 47 18
Toate
84 82 72 72 64 49 38 35 15
ţările
** Procentajul responden]ilor care au r\spuns cu 3 sau 4 pe scala de la 1 la 4.

Sursa: GfK Custom Research Worldwide, studiul Indicele de incredere 20059.
La întrebarea Biserica îi face pe oameni mai lega]i unii de al]ii? Peste 60% din
cei chestiona]i au r\spuns mult [i foarte mult. Prin acest r\spuns se recunoa[te, în
cadrul comunit\]ii din Lacu S\rat, c\ Biserica aduce coeziune.
8
Înfiin]at în 1934, Grupul GfK este, ast\zi, dup\ zeci de ani de experien]\ [i inova]ie, unul dintre
liderii mondiali în domeniul cercet\rilor de pia]\. Grupul GfK a p\truns pe pia]a Europei
Centrale [i de Est în 1989 prin deschiderea primei filiale în Ungaria. În fiecare an, noi ]\ri din
regiune s-au ad\ugat re]elei GfK. Din birourile din Nurenberg, Germania, GfK coordoneaz\
activitatea celor aproape 7.500 de salaria]i ai grupului din cele peste 120 de filiale [i sucursale,
situate în peste 70 de ]\ri din întreaga lume. Grupul GfK efectueaz\ anual milioane de interviuri
în toat\ lumea [i a realizat, în anul 2005, o cifr\ de afaceri de peste 935 milioane de Euro -
http://www.gfk-ro.com
9
http://www.gfk-ro.com/ro/index.php?page=grupul_gfk
19
Exist\ r\spunsul deloc la cei din grupele de vârst\ 26-35 [i 66-75 ani, procentul
fiind de 4,34%, respectiv 5,88%.
Biserica îi face pe oameni mai legaţi unii de alţii ?
100%
90%
80%
70% deloc
60% foarte puţin
50% puţin
40% mult
30% foarte mult
20%
10%
0%
14-17 18-25 26-35 36-45 46-55 56-65 66-75 76-85
Armonia este din ce în ce mai dorit\ în cadrul familiei moderne. Numeroase

studii arat\ c\ violen]a domestic\ înregistreaz\ o cre[tere în România10. La în-
trebarea Biserica v\ aduce armonia în cadrul familiei? se observ\ c\ nu exist\
r\spunsul deloc, cele mai multe r\spunsuri fiind foarte mult [i mult.
Biserica vă aduce armonia în cadrul familiei ?
100%
90%
80%
70%
deloc
60% foarte puţin
50% puţin
40% mult
foarte mult
30%
20%
10%
0%
14-17 18-25 26-35 36-45 46-55 56-65 66-75 76-85
Pentru responden]ii cu vârsta de peste 26 de ani, mai mult de 50% au r\spuns

foarte mult.
10
În România num\rul de femei victime ale violen]ei domestice a crescut de 5 ori din 1996 pân\
în 1998 [i de 7 ori pân\ în 2002 - http://www.proiectns.org/archives/000050.html
20
Concluzii
Cercetarea a confirmat ipoteza c\ membrii unei comunit\]i rurale sunt influen]a]i

în comportamentul lor social de Biseric\. Concluziile prezentate mai jos constituie
argumente în acest sens [i scot în eviden]\ faptul c\ prezen]a la biseric\ a mem-
brilor comunit\]ii [i rela]ia b\trânilor cu aceast\ institu]ie sunt definitorii pentru o
via]\ religioas\ autentic\:
– Cei care vin cel mai des la biseric\, în fiecare duminic\ [i s\rb\toare, sunt
cei din grupa de vârst\ 76-85 de ani femei [i 56-65 de ani, 66-75 de ani
b\rba]i; cei care vin cel mai rar la biseric\ sunt din grupa de vârst\ 36-45 de
ani femei [i 46-55 de ani b\rba]i. Nu exist\ r\spunsul niciodat\ la întrebarea
merge]i la biseric\.
– Biserica are influen]\ [i asupra persoanelor care vin foarte rar la biseric\,
odat\ la câ]iva ani; aceast\ influen]\ este mai mare asupra b\rba]ilor, decât
asupra femeilor.
– B\trânii satului î[i iau în serios rolul de continuatori ai tradi]iilor locale
care sunt pentru ei de neschimbat.
– Cea mai mare influen]\ în citirea c\r]ilor de la Biseric\ este pentru per-
soanele cu vârsta între 67 [i 85 de ani.
– Persoanele cu vârsta de 56 de ani [i peste sunt influen]ate, de c\tre Biseric\,
cel mai mai mult în alegerea prietenilor, ajungându-se la un maxim de
28,57% pentru persoanele cu vârsta între 76-85 de ani
– Pentru 67% dintre responden]i, slujitorii Bisericii au fost sau sunt modele
de urmat în via]\.
– Biserica are rolul de a înt\ri coeziunea social\ din cadrul comunit\]ii
rurale.
– Exist\ o strâns\ leg\tur\ între Biseric\ [i familie reflectat\ prin r\spunsurile
la întrebarea Biserica v\ aduce armonia în cadrul familiei?, unde r\s-
punsurile foarte mult [i mult, sunt în propor]ie de 61%, respectiv 27% . Nu
exist\ la aceast\ întrebare r\spunsul deloc.
Bibliografie
B\descu, I., Istoria Sociologiei, Editura Porto-Franco, Gala]i, 1994.

B\descu, I., Radu, N., De la comunitatea rural\ la comunitatea urban\, Editura [tiin]ific\
[i enciclopedic\, Bucure[ti, 1980.
Francois de Singly [.a., Ancheta [i metodele ei: chestionarul, interviul de producere a
datelor, interviul comprehensiv, Editura Polirom, Ia[i, 1998
Gusti, D., Opere, vol I-III, Editura Academiei R.S.R., Bucure[ti, 1968.
Marina, L., Investiga]ia socialului, Editura Emia, Deva, 2003.
Miftode, V., Metodologia sociologic\, Editura Porto-Franco, Gala]i, 1995.
21
Miftode, V., Migra]iile [i dezvoltarea urban\, Editura Junimea, Ia[i, 1978.

Miftode, V., Elemente de sociologie rural\, Editura [tiin]ific\ [i Enciclopedic\, Bucure[ti,
1984.
Miftode, V., Tratat de metodologie sociologic\, Editura Lumen, Ia[i, 2003.
Miftode,V., Metodica organiz\rii anchetelor sociale de teren în cadrul comunit\]ilor
rurale, în „Caiete sociologice”, nr. 1, Editura Funda]iei Academice Axis, Ia[i,
2003.
Miftode,V., Socioligia educa]iei, vol. I, Editura Universit\]ii „Alexandru Ioan Cuza”, Ia[i,
1987.
Rotaru, T., (coord.), Metode statistice aplicate în [tiin]ele sociale, Editura Polirom, 1999.
Stahl, H. H., Tehnica monografiei sociologice, Editura SNSPA, Bucure[ti, 2001.
Stan, D., Sociologia ruralului tradi]ional românesc, Editura Universit\]ii „Alexandru
Ioan Cuza”, Ia[i, 2001.
***, Barometru de opinie public\, mai 2006
***, Enciclopedia of Sociology, Macmillan Reference USA, New Zork, 2000.
***, http://www.gallup.ro/romana/poll_ro/releases_ro/pr060705_ro/pr060705_ro.htm.
***, http://www.gfk-ro.com/ro
***, http://www.proiectns.org/archives/000050.html
Rezumat
Articolul de fa]\ face parte din Teza de doctorat cu titlul: „Biserica [i

comunit\]ile umane”, sus]inut\ în cadrul Universit\]ii „Al. I. Cuza” Ia[i, în anul
2007 (Facultatea de Filosofie, specializarea Sociologie), conduc\tor [tiin]ific
prof. univ. dr. Vasile Miftode. Este prezentat\ o parte din cercetarea sociologic\
întreprins\ asupra unei comunit\]i rurale, cercetare care prive[te rela]ia dintre
Biseric\ [i comunitate [i felul în care Biserica influen]eaz\ comportamentul uman.
Studiul prezint\ ancheta prin chestionar aplicat\ comunit\]ii cre[tin-ortodoxe,
din localitatea Lacu S\rat-Br\ila, în anul 2006.
22
Working together
Copilul [i deprivatizarea vie]ii familiale

Asist. Univ. Drd. Daniela COJOCARU
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Ia[i
Departamentul de Sociologie [i Asisten]\ Social\
Abstract
This article surveys some theoretical approaches of „public” and „private”

concepts, focusing the constructionist framework of family private; according to
this approach, the domestic order is a cultural construction, deprivatized by
multiple institutional mesages, adressed to the child and to his welfare. Further,
we interogate the deprivatization of care in foster families.
Key words: care, domesticity, public, private, child protection.
Semnifica]ii ale termenilor de privat [i public
Într-o lucrare publicat\ în 1995, T. Fahey face o evaluare critic\ a distinc]iei

dintre termenii de public [i privat, a[a cum sunt ei utiliza]i în special în studiile
familiale, punând în eviden]\ ambiguitatea [i variabilitatea semnifica]iilor acestor
termeni, atât în textele sociologice, cât mai ales în limbajul cotidian. Literatura
asupra dihotomiei public-privat este destul de contradictorie, comenteaz\ Fahey
(1995, pp. 687-702) [i acoper\ o palet\ foarte larg\ de semnifica]ii diferite, uneori
chiar contradictorii, încorporate în abord\ri teoretice la fel de diverse ale familiei,
comunitariste, liberale, feministe etc. În literatura despre familie, distinc]ia între
familia [i lumea din afara ei s-a suprapus peste distinc]ia celor dou\ sfere, public\
[i privat\, astfel c\ familia a fost identificat\ cu mediul privat, iar lumea din afara
ei, cu spa]iul social privat (Cheal, 1991).
Holstein [i Gubrium constat\ faptul c\ imaginea familiei în cultura occcidental\
este una de entitate separat\, distinct\ de alte institu]ii sociale, care „a înflorit în
cultura popular\, discursul cotidian [i studiile familiale” (1995, p. 894). Originea
reprezent\rii dihotomice a familiei [i spa]iului public se afl\ într-o serie de texte
ale sociologiilor comunitariste, între care cel mai vizibil îi apar]ine cu siguran]\
lui Tönnies , care pune în opozi]ie comunitatea, al c\rei depozitar de valori este
familia, cu lumea impersonal\ a societ\]ii; aceasta din urm\ era reprezentat\ de
institu]iile societ\]ii industriale, de birocra]ii, în care individul era anonim, iar
23
rela]iile dintre oameni sunt caracterizate de competi]ie. Familia este v\zut\ de o

serie de autori ca o lume distinct\, cu func]ii specifice (Parsons [i Bales, 1955) sau
ca un nomos (Berger [i Kellner, 1970). În viziunea clasic\ a lui Parsons, familiei
îi este rezervat\ o sfer\ sau un domeniu, cu grani]e delimitate, cu un tip de
experien]e [i practici specifice, cu func]ii bine precizate. Miller comenteaz\ în
abordarea lui Parsons faptul c\ „familia este descris\ ideologic, ca o diviziune
idealizat\ a muncii, bazat\ pe diferen]a de gen [i de vârst\” (1991, p.610); o astfel
de descriere a familiei este idealizat\ pentru c\ nu ]ine cont de „varietatea de
moduri în care rolurile sociale [i rela]iile sunt organizate în via]a cotidian\ sau
cum problemele obi[nuite, practice, sunt definite [i gestionate în grupurile umane”
(1991, p.610) [i, ceea ce este mult mai important prin consecin]ele ulterioare,
descrierea aceasta devine „normativ\ [i prescriptiv\, când fiecare membru al
familiei este considerat r\spunz\tor de îndeplinirea responsabilit\]ilor lui sau ei,
în diviziunea idealizat\ a muncii familiale” (p.610).
Una din cele mai radicale abord\ri ale opozi]iei dintre public [i privatul familial
este cea a lui Cristopher Lasch, care sus]ine erodarea privatului familial prin
reglementarea familial\, introdus\ de c\tre statul bun\st\rii, sau prin penetrarea
sferei familiale de c\tre televiziune pentru a m\ri controlul social; una din func]iile
principale alocate de autor familiei, în condi]iile modernit\]ii, este aceea de a
servi individului ca un sanctuar al exprim\rii libere a emo]ionalit\]ii [i a sinelui
autentic, ca un „refugiu din lumea crud\ a politicii [i a muncii” (Lasch, 1977,
p.xxiv), sau ca un „paradis într-o lume lipsit\ de suflet” a societ\]ii îndustriale. În
ciuda persisten]ei imaginii private a familiei, privit\ în viziunea liberal\ ca pro-
tec]ie a individului împotriva exercit\rii puterii arbitrare a statului, studiile fe-
ministe au „demistificat” ideologia separ\rii sferelor privat\ [i public\, printr-o
„ruptur\ de paradigm\”, interogând critic rolul pe care l-a avut aceasta în exer-
citarea controlului asupra femeilor [i în limitarea rolurilor acestora în societate
(Thorne, 1987, pp.85-109). Bernardes (1997, p.44) comenteaz\ faptul c\, în
privin]a cuno[terii [i interpret\rii vie]ii familiale, o contribu]ie important\ au avut-
o studiile feministe, prin eviden]ierea a dou\ teme care fuseser\ ignorate de studiile
clasice, [i anume tema maternit\]ii [i îngrijirii copiilor [i tema muncii domestice,
care se suprapun peste realitatea „privat\”, al c\rei actor principal, în îndeplinirea
acestor roluri, a fost desemnat\, în mod tradi]ional, femeia.
Privatul familial din perspectiva construc]ionist\
Regândirea distinc]iei dintre public [i privat în teoriile sociologice pleac\ de la

observa]ia c\ „utiliz\rile academice ale dihotomiei public-privat sunt selective [i
tind c\tre reificare; (...) exist\ numeroase dualisme public – privat în via]a social\,
dar ele nu sunt dat-uri obiective, observabile din exterior, ci construc]ii subiective,
modelate de c\tre contextele în care apar” (Fahey, 1995, p.688). Prin urmare, între
24
TEORII DESPRE...
sferele public\ [i privat\ nu exist\ o grani]\ unic\, obiectiv\, de separa]ie, ci ele

sunt construc]ii culturale „puse în lucru în diverse situa]ii, pentru a servi o
diversitate de interese [i de scopuri” (p.687).
Abandonarea modelului sferelor diferite în mod obiectiv poate fi f\cut\, în
opinia lui Gubrium [i Holstein, prin luarea în considerare a variet\]ii de sem-
nifica]ii [i de contexte de atribuire a semnifica]iilor, iar distingerea publicului [i
privatului trebuie tratat\ „analitic”, ca pe o distinc]ie pe care persoanele inter-
actante însele o fac, pe m\sur\ ce se angajeaz\ în interpretarea experien]ei, în
diverse contexte, ca pe o „resurs\ cultural\ comun\, utilizat\ pentru a semnifica,
organiza [i structura via]a social\” (1995, p.205).
Procesul de reificare a imaginii privatului familial este explicat ca fiiind efectul
cumul\rii urm\toarelor presupozi]ii (Gubrium [i Holstein, 1987, pp.774-776):
- Presupozi]ia c\ ordinea domestic\ este specific\ unui domeniu distinct
al experien]ei umane, prin urmare ea nu poate fi produs\ sau reprodus\ în
nici o alt\ sfer\ experen]ial\, [i poate fi caracterizat\ ca „sentimental\,
loial\, protectiv\” (Gubrium [i Holstein, p.774),
- Presupozi]ia localiz\rii stricte a experien]ei familiale în spa]iul casei
sau al gospod\riei, considerat\ un fel de habitat natural, care prezerv\
intimitatea [i ordinea domestic\; Skolnick (1983, p.56) nume[te familia
american\ ca fiind „cea mai secret\ institu]ie” din America, a c\rei realitate
se desf\[oar\ în spatele u[ilor închise: „familia este o zon\ de culise (...) în
care oamenii pot fi relaxa]i, informali [i destin[i, în mod sigur pentru c\ nu
pot fi observa]i de c\tre cei din exterior”.
- Presupozi]ia c\ accesul în mediul familial este selectiv, fiind privilegiul
absolut al membrilor, iar cunoa[terea realit\]ilor acestui domeniu reclam\
utilizarea unor metode speciale; chestiunea metodei este acompaniat\ într-
o serie de studii [i de chestiunea moral\, legat\ de faptul c\ „natura privat\
[i intim\ a familiei impune constrângeri unice [i ridic\ probleme etice
distincte pentru cercet\torii care folosesc metode calitative” (La Rossa,
Bennett, Gelles, 1985, p. 303), acestea fiind considerate cele mai potrivite
pentru specificul obiectului de studiu, în ciuda frecven]ei lor reduse de
utilizare.
Fahey (1995, pp.689-692) invit\ la o reflec]ie asupra variabilit\]ii semni-
fica]iilor termenilor de public [i privat în discursul comun [i subliniaz\ în primul
rând faptul c\ nu se poate vorbi despre public sau despre privat ca despre entit\]i
simbolice omogene, ci ar fi mult mai potrivim s\ discut\m despre grade diferite
de public sau de privat, atât în sfera familiei, cât [i în sfera birocra]iilor. Într-un
studiu realizat în 1994 pe marginea „teritoriilor familiale”, J. Kellerhals (1994,
p.4) indic\ spa]iul familial, prin frontierele sale, ca pe un indicator sau revelator
extrem de pertinent al proiectului familial, pentru c\ „permite citirea ierarhia
priorit\]ilor familiale [i a modului de integrare a indivizilor în grupul [i în
25
comunitatea local\” (Kellerhals, 1994, p.4); astfel, în interiorul spa]iului familial

pot fi decelate zone specializate sau polivalente, din punct de vedere func]ional,
zone ierarhizate sau polarizate, din punct de vedere identitar, frontiere mai laxe
sau mai etan[e, pentru reglarea „distan]ei optime” dintre indivizi; frontierele care
separ\ spa]iul domestic sunt marcate corespunz\tor [i divers, ele putând fi obiecte,
activit\]i sau mesaje, iar miza vizibilit\]ii lor este aceea c\ ele „ arat\ împortan]a
strategiilor de apropriere a identit\]ii personale [i a normelor de rela]ionare cu
ceilal]i” (Kellerhals, 1994, p.4).
Spa]iul unei locuin]e con]ine zone „identitare [i statutare” (St\nciulescu, 1994,
p.124), care construiesc imaginea public\ a unei familii, [i în care este permis
accesul, evident, selectiv, al nemembrilor unei familii (cum sunt camera de zi,
buc\t\ria), dup\ cum exist\ spa]ii pe care le putem considera ca având o mai mare
intensitate a privatului, (dormitorul p\rin]ilor, b\ile), unde accesul este mai pu-
ternic restric]ionat de reguli [i este controlat\ cu mai mare aten]ie utilizarea lor.
O alt\ concluzie a studiului lui Fahey (1995, p.690) este aceea c\ publicul [i
privatul nu trebuie în]elese exclusiv în dimensiunea lor spa]ial\; aceasta, chiar
dac\ exist\, nu este cea mai important\; astfel, con]inutul privatului poate s\ fie
spa]iu fizic, dar poate fi la fel de bine o informa]ie, o activitate, o rela]ie social\,
un interes, iar frontierele care îl delimiteaz\ de public sunt mult mai volatile; de
asemenea, nu numai sfera domestic\ are intensific\ri sau estomp\ri graduale ale
privatului, dar [i sfera public\ con]ine zone de privat, iar o categorie special\ de
rela]ii sociale care fac vizibil\ coexisten]a lor este aceea legat\ de serviile pro-
fesionale private (preotul care gestioneaz\ taina spovedaniei, psihologul, tera-
peutul sau medicul în raport cu pacientul s\u, ofi]erul de banc\ în raport cu
clientul s\u); acestea sunt caracterizate de existen]a unor reguli stricte de con-
fiden]ialitate, gestionate într-un cadru institu]ional.
Prin urmare, utilizarea no]iunilor de public [i privat, semnifica]ia [i func]iile
lor sunt strict legat\ de context: „dac\ no]iunea de privat este un steag simbolic,
(...) el poate fi ata[at foarte multor tipuri diferite de lucruri [i rela]ii. În func]ie de
circumstan]e, apelul la privat poate fi folosit de c\tre grupuri subordonate, pentru
a lupta împotriva controlului, de c\tre grupuri dominante, pentru a impune [i
legitima autoritatea lor asupra sferelor particulare ale vie]ii, de c\tre furnizori ai
serviciilor profesionale, ca un ajutor pentru îmbun\t\]irea rela]iilor de afaceri cu
clien]ii lor, sau de c\tre prieteni, ca un mijloc de a crea spa]iu social pentru
intimitatea rela]iei lor. (...) privatul nu este doar o grani]\ care limiteaz\ locurile în
care regulamentul oficial sau serviciile sociale pot ajunge. El poate ap\rea [i în
lumea «public\» a statului bun\st\rii însu[i, [i s\ creeze acolo obstruc]ii, spa]ii
ascunse, [i zone de excludere, la care noi tindem s\ ne gândim ca la marile spa]ii
deschise ale sferei publice” (Fahey, 1995, p.700). În sintez\, prezent\m con-
cluziile reflec]iilor studiului lui Fahey, asupra privatului [i publicului, în]elese ca
fiind construc]ii umane [i sociale (1995, p.691):
26
TEORII DESPRE...
- Exist\ o multiplicitate de zone private în via]a social\, care îmbrac\ o

diversitate de forme (spa]ii fizice, rela]ii sociale, activit\]i, informa]ii,
interese) [i care pot avea diverse func]ii: de control, de exercitare a autori-
t\]ii, de protec]ie împotriva controlului exercitat din afar\ etc.;
- Frontierele care marcheaz\ zonele de privat pot fi unele evidente, fizice
(u[i, pere]i etc.), iar altele simbolice: conven]ii sociale, cum ar fi regulile de
polite]e care se aplic\ atunci când intri într-o înc\pere, norme juridice etc;
frontierele pot fi stabile unele (cele fizice), sau, dimpotriv\, foarte volatile,
altele (de exemplu, într-o conversa]ie privat\ frontierele privatului dispar
odat\ cu finalizarea conversa]iei).
Natura zonelor de privat este una construit\, limitat\ [i specific\ contextului,
toate zonele de privat fiind caracterizate de faptul c\ includ, într-o form\ implicit\,
sau explicit\, o manier\ de distingere între membrii [i nemembrii grupului privat,
aceast\ manier\ este îns\ variabil\ [i adaptat\ la context, nicidecum aplicabil\
universal: „lumea social\ este de fapt populat\ din bel[ug cu frontiere de privat
(...) [i cei mai mul]i dintre noi, în vie]ile noastre cotidiene, d\m de multe dintre ele
(unii ca participan]i din interior, al]ii ca intru[i, fiind exclu[i). Aceast\ multi-
plicitate reduce, dac\ nu chiar elimin\ în întregime, preten]ia, a priori, a vreunui
anume privat, de precedent empiric, atât timp cât importan]a empiric\ a oric\rui
privat este specific\ contextului [i variabil\. Cu siguran]\, sociologia familiei e
drept s\ priveasc\ «privatul familial» ca fiind important, atât ca instrument ana-
litic, cât [i ca un construct cultural activ în via]a cotidian\. Totu[i, în func]ie de
cum dicteaz\ circumstan]ele, semnifica]ia ata[at\ de actorii sociali «privatului
familial» se poate schimba” (Fahey, 1995, p.692).
Deprivatizarea mediului familial
Abordarea construc]ionist\ a familiei ignor\ dihotomia public – privat [i apa-

ren]a privat\ [i unitar\ a familiei, al\turându-se unui curent de gândire care se
constituie într-o veritabil\ schimbare de paradigm\ în studiile familiale [i care
promoveaz\ tendin]a „teoretiz\rii [i cercet\rii mai incluzive a familiei” (Bacca
Zinn, apud Holstein [i Gubrium, 1995) recunoscând pluralitatea [i diversitatea
formelor familiale. „Contururile sociale ale deprivatiz\rii” vie]ii familiale sunt
trasate de tendin]a general\ de deprivatizare a vie]ii sociale, care este din ce în ce
mai mult, în condi]iile postmodernit\]ii, organizat\ [i condus\ sub auspiciile
grupurilor formale [i informale, organiza]iilor, birocra]iilor [i institu]iilor, „adesea
în rela]ie cu practicile profesionale [i disciplinare” (Gubrium [i Holstein, 1995,
p.209).
Teza deprivatiz\rea vie]ii familiale este sus]inut\ într-o serie de lucr\ri de-ale
lui Gubrium [i Holstein (1985, 1987, 1988, 1990, 1993, 1995), care abordeaz\
27
familia din perspectiva epistemologic\ [i analitic\ a unui construc]ionism de

factur\ etnometodologic\; din aceast\ perspectiv\, familia este „o constela]ie de
idei, imagini sau terminologii, utilizat\ pentru a atribui semnifica]ii aspectelor
vie]ii cotidiene” (1995, p.896), iar structura familiei [i sensurile domesticit\]ii
sunt „proiecte interac]ionale” [i interpretative; altfel spus, „familia nu este doar o
categorie legal\, sau un grup social concret, localizat în gospod\rie, ci o resurs\
cultural\, pe care interactan]ii o folosesc pentru a interpreta situa]ii [i pentru a
ac]iona în ele. Familia este constituit\ in situ, pe m\sur\ ce interactan]ii se definesc
pe ei în[i[i [i pe ceilal]i , ca membrii ai familiei [i clasific\ diverse rela]ii sociale
în tipuri familiale” (Miller, 1991, p.609).
În condi]iile acestei defini]ii a familiei, deprivatizarea ordinii [i imageriei
domestice nu se refer\, în viziunea construc]ionist\, la intruziunea institu]iilor [i
birocra]iilor în via]a familial\, a[a cum sus]inea Lasch, ci la faptul c\ o serie de
„obiecte experien]iale personale (adesea private) cum ar fi familia, sinele [i cursul
vie]ii sunt supuse discu]iei, dezbaterii [i definirii publice extinse” (Holstein [i
Gubrium, 1995, p.204). Deprivatizarea domesticit\]ii este legat\, în opinia celor
doi autori, de conceptul de elasticitate a demarca]iei mediului privat care deriv\,
în opinia lor (1995, pp. 209-210) din trei surse:
- din caracterul atribuit [i nu dat al semnifica]iilor experien]elor personale,
pe baza istoriei tr\ite a individului, în urma interpret\rii acesteia;
- din caracterul diferen]iat al consecin]elor atribuirii semnifica]iilor pentru
interpret\rile ulterioare, într-o palet\ limitat\ de posibilit\]i. În opinia lui
Schütz, „orice interpretare se efectueaz\ în limitele unui sistem de per-
tinen]\, generat de activitatea selectiv\ a spiritului uman, care face ca
obiectele exterioare s\ prezinte sau nu interes, sub un aspect sau altul,
pentru individ. Situa]ia determinat\ biografic orienteaz\ activit\]ile viitoare,
întrucât în ansamblul de tipifica]ii din care este constituit\ se afl\ un evantai
limitat de posibilit\]i, un desen disponibil al acestor activit\]i” (St\nciu-
lescu, 1996, p.81).
- din orientarea practicii interpretative c\tre domenii particulare ale pri-
vatului, cum ar fi intimitatea conjugal\, rela]iile dintre fra]i etc., [i nu c\tre
integralitatea sa, care poate fi (re)construit\ plecând de la oricare din aceste
experien]e.
Mai departe, cei doi autori (Gubrium [i Holstein, 1997, p.211) identific\ trei
tipuri de condi]ii interpretative care condi]ioneaz\ construc]ia grani]elor mediului
privat: a) primul tip este denumit cultur\ local\ [i desemneaz\ o sum\ de resurse
conceptuale (categorii [i vocabulare) circumstan]iale, accesibile pentru inter-
pretare; b) al doilea tip desemneaz\ modul cum sunt utilizate aceste resurse, adic\
felul în care „contingen]ele culturale sunt articulate cu experien]a [personal\,
n.n.], prin intermediul ra]ionamentului practic” (1997, p.211), c) iar al treilea este
denumit întemeiere organiza]ional\ (organizational embeddedness) [i se refer\ la
28
TEORII DESPRE...
„organizarea social\ a circumstan]elor în care are loc interpretarea” (1997, p.

211). Întemeierea organiza]ional\ a ordinii domestice este ilustrat\ de Gubrium [i
Holstein cu ajutorul exemplului programelor de terapie familial\, care contituie,
în viziunea autorilor, surse importante de ordine domestic\: aceste programe pot
furniza versiuni foarte diferite, uneori chiar contradictorii, ale unui aceluia[i
eveniment familial; aceste variante interpretative, care au drept consecin]\ [i
versiuni terapeutice diferite, ascund defini]ii diverse ale familiei, ordinii [i de-
zordinii familiale; de pild\, un program de terapie familial\ î[i poate centra
interven]ia pe optimizarea comunic\rii între membrii familiei, pe ameliorarea [i
facilitarea împ\rt\[irii sentimentelor în rela]iile intrafamiliale, un altul se poate
concentra pe în]elegerea statusurilor membrilor familiei în termeni de putere [i
autoritate; defini]iile „ascunse” ale familiei, cu care lucreaz\ cele dou\ tipuri de
programe sunt foarte diferite: primul se raporteaz\ la familie ca la o constela]ie de
sentimente, iar al doilea, ca la o organiza]ie ierahic\, iar fiecare din aceste pro-
grame „furnizeaz\ participan]ilor o orientare [i un vocabular pentru interpretarea
[i descrierea problemelor domestice” (Holstein [i Gubrium, 1995, p.894) ; aceste
defini]ii nu sunt tratate de cei doi autori în termenii legitimit\]ii diferen]iate a
uneia în raport cu cealalt\, pentru c\ nu se poate spune c\ exist\ defini]ii ale
familiei mai autentice sau mai legitime decât altele.
Copilul – vector al deprivatiz\rii vie]ii familiale
Copilul este vectorul unei multitudini de mesaje institu]ionale, adresate prac-

ticilor adul]ilor [i, în special, p\rin]ilor, în mediul domesstic; aceste mesaje adre-
seaz\ „lec]ii morale [i terapeutice exprimate în literatura popular\, regimuri de
tratament [i programe de consiliere” (Gubrium [i Holstein, 1995, p.207); prin
arbitrajul realizat de o serie de institu]ii asupra practicilor de îngrijire parental\
are loc o deprivatizare substan]ial\ a domesticit\]ii, pentru c\ „interesul copilului”
a reprezentat o no]iune care a servit [i serve[te ca justificare pentru interven]ia
statului în familie (Rollet, pp.4-11). Activitatea de îngrijire este definit\ de Rud-
dick (apud. Glenn, 2000, p.86) ca având dou\ dimensiuni: una practic\ [i una
etic\; dimensiunea etic\ este descris\ ca implicând atât ra]iunea cât [i sentimentele,
incluzând cunoa[tere [i preocupare [i sentimentul de responsabilitate fa]\ de
satisfacerea nevoilor celuilalt, iar dimensiunea practic\ se refer\ la diverse ac-
tivit\]i de întâmpinare a nevoilor sau a bun\starii unei alte persoane; acestea pot
include îngrijirea fizic\ (hr\nirea, sp\larea etc.), îngrijirea emo]ional\ (crearea
sentimentului de securitate, de în]elegere) [i servicii directe (înso]irea unei per-
soane pentru consulta]ii medicale, juridice etc). Aceast\ definire a îngrijirii are, în
opinia lui Glenn, urm\toarele consecin]e:
- recunoa[te nevoia universal\ de îngrijire, indiferent de vârst\ sau de statut
social, chiar [i pentru cei care sunt defini]i în mod normal independen]i de
grija celorlal]i;
29
- sub`ntinde realitatea unei rela]ii de interdependen]\ între cel care ofer\

îngrijire [i cel care o prime[te, de[i adesea aceast\ rela]ie este considerat\
asimetric\ din punctul de vedere al distribu]iei puterii, cel care îngrije[te
fiind considerat într-o pozi]ie privilegiat\, fa]\ de cel dependent; „munca de
îngrijire este constituit\ din [i prin rela]ia dintre cel care d\ [i cel care
prime[te îngrijire” (Ruddick, apud Glenn, 2000, p.88);
- recunoa[te faptul c\ îngrijirea poate fi organizat\ în maniere foarte diverse;
cu toaate acestea, este considerat\ paradigamatic\ pentru îngrijire rela]ia
mam\-copil, care adesea serve[te ca model pentru conceperea îngrijirii. Ce
caracterizeaz\ acest model este faptul c\ îngrijirea (matern\) este v\zut\ ca
natural\, instinctiv\, o voca]ie natural\ a femeii. Glenn comenteaz\ modelul
lui Ruddick ca fiind idealizat [i simplist, „pentru c\ ignor\ actuala di-
versitate în maniera în care se acord\ îngrijire în interiorul [i de-a lungul
diverselor culturi” (p.87).
Raportul care exprim\ ponderea privatului sau publicului în activitatea de
îngrijire, în general, este destul de complicat, practicile de îngrijire fiind prezente
atât în spa]iul privat, cât [i în cel public, atât în condi]ii pl\tite, cât [i în condi]ii de
voluntariat, sau pot fi „fragmentate, divizate între mai mul]i furnizori de îngrijire
[i între sfera privat\ [i cea public\” (Glenn, 2000, p.87).
În condi]iile protec]iei copilului prin substituirea parentalit\]ii în forma asis-
ten]ei maternale vorbim despre o tendin]\ de gestionare a îngrijirii prin transferul
par]ial al responsabilit\]ii îngrijirii dinspre familiile naturale, c\tre sistemul public,
[i prin împ\r]irea responsabilit\]ii îngrijirii între institu]ia de protec]ie, familiile
subsitutive [i familiile naturale; acest transfer face parte dintr-un proces denumit
în literatura de sociologia copil\riei familializarea copil\riei, generat de îm-
br\]i[area filosofiei dezvolt\rii optime a copilului în familie, sus]inut\ de o serie
de lucr\ri de pshihologie a dezvolt\rii; Pentru c\ domeniile privat [i cel public nu
sunt caracterizate de acelea[i valori, ba ele sunt v\zute în opozi]ie (emo]ie, aple-
carea spre particular [i individual, spre satisfacerea nevoilor materiale [i ne-
materiale, afectivitate, subiectivitate în domeniul privat [i ra]iune, universalitate,
obiectivitate [i abilitatea de a ac]iona pe baza unor principii abstracte, în domeniul
public” (Glenn, 2000, pp. 84-85), problema transferului îngrijirii, mai ales dinspre
familie spre institu]ii ridic\ o serie de probleme.
Foner (apud Glenn, 2000, p. 91) sus]ine c\ principala problem\ a organiz\rii
birocratice a îngrijirii este aceea c\ ea creeaz\ dileme fundamentale pentru lu-
cr\torii sociali, prin[i între idealuri conflictuale, datorit\ „cu[tii de fier a bi-
rocra]iei, care constrânge oamenii din organiza]ii”. În timp ce birocra]iile opereaz\
în acord cu principiile standardiz\rii, regulilor impersonale [i eficien]ei, rela]ia de
îngrijire încurajeaz\ tratamentul individual, rela]iile personale [i r\bdarea” (apud.
Glenn, 2000, p. 91). Necesitatea regulilor birocratice [i a controlului activit\]ilor
de îngrijire este justificat\ de nevoia de a evita abuzurile, apelându-se la modelul
30
TEORII DESPRE...
societ\]ii de risc. Stone (1999, pp. 61-67) consider\ c\ acest conflict între regulile
birocratice [i propriile principii de îngrijire afecteaz\ [i munca celor care ofer\
îngrijire pl\tit\ în institu]iile de îngrijire, care adesea încalc\ regulile, petrec timp
peste program, sau cheltuiesc bani proprii, în anumite situa]ii. O serie de studii au
relatat existen]a „unor culturi în opozi]ie, în care lucr\torii colaboreaz\ pentru a
oferi un gen de îngrijire pe care structurile birocratice nu îl recunosc sau nu îl
permit” (Glenn, 2000, p. 91).
De pild\, familiei de asisten]\ maternal\ îi sunt adresate mai multe tipuri de
vocabulare insitu]ionale al c\ror vector în familia de îngrijire este copilul plasat,
dar cel mai proeminent, prin frecven]a cu care apare în dezbaterea public\, este
cel pe care îl circumscrie cadrul protec]iei drepturilor copilului; prin aceasta,
familia de asisten]\ maternal\ reprezint\ un produs al practicilor interpretative ale
institu]iilor de protec]ie care propun prescip]iile [i modelele de îngrijire. Punctul
de vedere sus]inut de textele de sociologia copil\riei este acela c\ tendin]a de
familializare a copil\riei, coroborat\ cu promovarea modelului de normalitate
familial\ prin familia nuclear\ a creat [i avansat modelul substitu]iei familiale a
copiilor care au fost abandona]i de c\tre p\rin]ii biologici sau a celor care au fost
abuza]i în familiile lor; acest model al familiei substitutive întrunea calitatea
proximit\]ii fa]\ norma familiei nucleare [i a fost considerat solu]ia optim\ pentru
protec]ia copiilor, iar legitimitatea lui a fost construit\ prin prezentarea în contrast
cu varianta institu]ional\ de îngrijire. Promovarea excesiv\ [i exclusiv\ a mo-
delului familiei nucleare, împreun\ cu teoria dezvolt\rii optime a copilului în
mediul familial a avut drept consecin]\ dezvoltarea modelului familiei substitut,
în ciuda tuturor problemelor care au fost sesizate de sistem, în aceast\ form\ de
protec]ie, în special cele de abuz fizic [i sexual asupra copilului (Mason, 2005, pp.
91-97). Sistemul de protec]ie a copilului a devenit un sistem de sanc]ionare a
practicilor parentale în familiile s\race; considerate nepotrivite pentru dezvoltarea
copilului, aceast\ impunere a modelelor de bun\ practic\ parental\, specifice
familiei nucleare occidentale, a ocultat, ba chiar a devalorizat modelele parentale
alternative, n\scute din alte realit\]i familiale (s\r\cie, familii cu mul]i copii etc);
Campion (1995, p. 244) comenteaz\ situa]ia de „criticism la adresa situa]iei co-
piilor de culoare, care au prea multe responsabilit\]i” familiale [i o interpreteaz\
ca pe o „extensie a gândirii occidentale despre copii, ca fiind neajutora]i [i având
nevoie de protec]ie împotriva realit\]ilor dure din via]a adult\, pentru cât mai mult
timp posibil, înainte s\ fie arunca]i într-o via]\ de total\ independen]\”. Într-un
mod total diferit de cel prezent în familia nuclear\, de talie mic\ [i cu un statut
socioeconomic mediu, copiii din societ\]ile non-occcidentale „trebuie s\ participe
la munca domestic\ [i la activit\]ile vie]ii familiale imediat ce încep s\ mearg\. Ei
trebuie s\ fie capabili s\ se spele [i s\ se îmbrace singuri, s\ ajute la munci
domestice din ce în ce mai complexe, la îngrijirea fra]ilor [i astfel s\ în]eleag\
faptul c\ ei îndeplinesc un rol util în familiile lor, ca model pentru propriile lor
vie]i viitoare” (p. 244).
31
În România a fost sesizat\ o reac]ie similar\ a sistemului de protec]ie în cazurile

de abuz [i neglijare a copilului difuzate de mass-media, în mediul rural (exemplul
copiilor ]inu]i în lan]uri de p\rin]i, pe perioada cât erau pleca]i de acas\, pentru a
li se asigura securitate, copii ]inu]i în ]arcuri acoperite, care au fost definite ca
fiind „cu[ti” etc. De altfel, în procesul de regularizare a copil\riei [i arbitrare a
practicilor parentale, un rol extrem de important îl au agen]ii media, dup\ cum
atrag aten]ia o serie de studii recente; Goddard [i Saunders (2001, p. 1) constat\
faptul c\ media „a început s\ aib\ mai mult\ influen]\ asupra politicilor [i prac-
ticilor din protec]ia copilului decât profesioni[tii care lucreaz\ în domeniu”, în
Australia, Statele Unite [i Marea Britanie; ea reprezint\ o verig\ extrem de im-
portant\ în sus]inere acestui proces de deprivatizare a parentalit\]ii, prin rolul
major de vehicul de diseminare a defini]iilor „normalului”, „patologicului” din
rela]ia dintre copil [i adult, [i frontierei care marcheaz\ sfera abuzului asupra
copilului. Implicarea agen]ilor media în ra]ionalizarea raporturilor dintre p\rin]i [i
copii a devenit din ce în ce mai vizibil\ [i în România, ei constituind parteneri
importan]i într-o serie de programe sociale, derulate de agen]ii private sau publice
de servicii, în special în domeniul protec]iei copilului, domeniu privilegiat pentru
ac]iunea [i interven]ia social\; cele mai multe dintre programe adreseaz\ mesaje
care încorporeaz\ defini]ii ale abuzului, neglij\rii, exploat\rii copiilor; în al doilea
rând, media difuzeaz\ materiale care sus]in „modelele de bun\ practic\” sau
incrimineaz\ comportamentele nedezirabile, ata[ate unor fenomene familiale cum
ar fi, de pild\, migra]ia for]ei de munc\ în str\in\tate, cu consecin]ele pe care
aceasta le are asupra copiilor sau fenomenele de abuz [i neglijare a copilului, în
special în familiile din mediul rural.
Bibliografie
Berger, P.L., Kellner, H., 1974, „Marriage and the construction of reality”, Coser R.L.
(coord.), The family, it’s structures [i functions, St Martin’s Press, New York, pp.
157-175.
Campion, M.J., 1995, Who’s Fit to Be a Parent?, New York, Routledge.
Cheal, D., 1991, Family and the state of theory, University of Toronto Press, Toronto.
Fahey, T., 1995, „Privacy and the family: conceptual and empirical reflections”, Socio-
logy, 29 (4), pp.687-702.
Glenn, E.N., 2000, „Creating a caring society”, Contemporary sociology, 29 (1), pp.84-
94.
Goddard, G.R. [i Saunders B.J., 2001, „Child abuse and the media”, Child abuse pre-
vention, 14, Australian Institute of Family Studies and National Protection Clea-
ringhouse, Melbourne.
Gubrium, J., 1988, „Family responsibility and caregiving in the qualitative analysis of the
Alzheimer's disease experience”, Journal of marriage and the family, 50(1), pp.
197-207.
32
TEORII DESPRE...
Gubrium, J.F., Holstein J.A., 1987, „The private image: experiential location and method
in family studies”, Journal of marriage and the family, 49(4), pp.773-786.
Gubrium, J.F., Holstein J.A., 1990, What is family?, Mayfield Publishing Company,
Mountain View, California.
Gubrium, J.F., Holstein J.A., 1993, „Family discourse, organizational embeddedness, and
local enactment”, Journal of marriage and the family, 14(1), pp.66-81.
Gubrium, J.F., Holstein, J.,A., 1995, “Qualitative inquiry and the deprivatization of
experience”, Qualitative inquiry, 1(2), pp.204-222.
Gubrium, J.F., Lynott, R.J., 1985, „Family rethoric as social order”, Journal of family
issues, 6(1), pp.129-152.
Holstein, J., Gubrium J.A, 1995, „Deprivatization and the construction of domestic life”,
în Journal of marriage and the family, 57, pp.894-908.
Holstein, J.A., 1988, „Studying «family usage»: family image and discourse in mental
hospitalization decisions”, Journal of contemporary ethnography, 17(3), pp.261-
284.
Kellerhals, J., 1994, „Plaidoyer pour une etude des territoires de la famille”, în Bawin
Legros, B., Dandurand R., Kellerhals, J., de Singly, F. (coord.), Les espaces de la
famille, Actes du colloque, Liege, pp.3-11.
Lasch, C., 1977, Haven in a heartless world: the family besieged, Basic Books, New
York.
Mason, J., 2005, „Child protection policy and the construction of childhood”, Mason, J.,
Fattore, T.(coord.), Children taken seriously: in theory, policy and practice, Jessica
Kingsley Publishers, London [i Philadelphia, pp. 91-97.
Miftode, V., 2006a, „Perspective sociologice de abordare a familiei”, Revista de cercetare
[i interven]ie social\, vol. 13, pp.77-109.
Miller, G., 1991, „Family as excuse and extenuating circumstance: social organization
and use the family rhetoric in a work incentive program”, Journal of marriage and
the family, 53, pp.609-621.
Parsons, T., Bales, R. F., 1955, Family Socialization and Interaction Process, Free Press,
Glencoe, IL.
Rollet, C., 1993, „De l’intérêt de l’État aux droits de l’enfant”, Le groupe familial, 138,
pp. 4-11.
Roth-Szamosközi M, 1999, Protec]ia copilului. Dileme, concep]ii [i metode, Presa Uni-
versitar\ Clujean\, Cluj-Napoca.
St\nciulescu, E., 1994, „Redefinition et construction progresives des espaces domestiques
du point de vue de l’enfant”, Bawin Legros, B., Dandurand R., Kellerhals, J., de
Singly, F. (coord.), Les espaces de la famille, Actes du colloque, Liege, pp.121-
131.
St\nciulescu, E., 1996, Teorii sociologice ale educa]iei, Polirom, Ia[i.
St\nciulescu, E., 1998, Sociologia educa]iei familiale, vol. 2, Polirom, Ia[i.
Stone, D., 2000, „Caring by the book”, Harrington – Mayer M. (coord.), Care work:
gender, labor and the welfare state, New York, Routledge.
Thorne, B., 1987, „Re-visioning women and social change”, Gender & Society, 1(1), pp.
85-109.
33
Rezumat
Acest articol trece în revist\ o serie de abord\ri teoretice ale conceptelor de

public [i privat, detaliind perspectiva construc]ionist\ a privatului familial; con-
form acestei abord\ri, ordinea domestic\ este o construc]ie cultural\, depri-
vatizat\ de o multitudine de mesaje institu]ionale, adresate copilului [i bun\st\rii
lui. În continuare este interogat\ deprivatizarea experien]ei de îngrijire, în familia
de asisten]\ maternal\.
34
Working together
Comunicare social\, interpersonal\,

intercomunitar\ [i intercultural\
Prof. dr. Vasile MIFTODE
Prep. drd. Camelia Nicoleta MORARIU
Universitatea „Al.I.Cuza” Ia[i
Abstract
Communication is the most important aspect of social interactions and the

center of social performances. Currently is most evident that all human activities
are built upon communication. According to Gilles Wilelt, „it is easily observable
in all areas that a society, an institution, or a firm come to life and maintain
themselves with the help of their numerous processes and networks”.
Key words: communication axioms, social interaction, cultural management,
interdisciplinary approach.
Comunicarea este inima interac]iunilor sociale [i se afl\ în centrul performan]elor

sociale. În prezent, este mai mult ca evident c\ toate activit\]ile organizate de
oameni î[i au izvorul în comunicare: „În toate mediile se con[tientizeaz\ faptul c\
tot mai mult o societate, o institu]ie sau o întreprindere se constituie [i se men]in
datorit\ [i prin intermediul numeroaselor lor procese [i re]ele”, opineaz\ Gilles
Wilelt (1992, apud I. Dr\gan, 1996, p. 7).
Definit\ în modul cel mai simplu, comunicarea const\ într-un proces de tran-
smitere a informa]iilor, ideilor [i opiniilor de la un individ la altul [i de la un grup
social la altul. În genere, rela]iile umane ([i nu numai) reprezint\ interac]iuni
comunica]ionale. Comunicarea a devenit un concept universal [i atotcuprinz\tor
pentru c\ totul „comunic\”, societatea îns\[i este definit\ de „comunicare”. Co-
municarea este substan]a societ\]ii (Sfez, 1993, p.147). A comunica înseamn\ a
transmite o informa]ie, a împ\rt\[i „cuiva” fapte sau sentimente, prin mijloace
care le fac inteligibile interlocutorului [i care exprim\ ceea ce emi]\torul a dorit s\
exprime.
Comunicarea impune capacitatea unui subiect-emi]\tor de a transmite un con-
]inut în integralitatea semnifica]iei acestuia, pe de o parte [i capacitatea unui
subiect-receptor de a în]elege [i asimila în întregime con]inutul respectiv, pe de
35
alt\ parte. În acest sens, comunicarea însemn\ „o comuniune de gând, sim]ire [i

ac]iune” (Bârliba, M., C., 1987).
A comunica nu înseamn\ a te exprima pur [i simplu, ci a te face inteligibil
„celorlal]i”, atât în ceea ce prive[te con]inutul direct, restrâns, cât [i în ceea ce
prive[te con]inutul general sau „contextul comunic\rii” (vezi [i Abric, J.C, Psi-
hologia comunic\rii, Editura Polirom, Ia[i, 2002).
Din punct de vedere sociologic, comunicarea este definit\ ca „mod funda-
mental de interac]iune psihosocial\ a persoanelor, realizat\ într-un limbaj articulat
sau prin alte coduri, în vederea transmiterii unei informa]ii, a ob]inerii stabilit\]ii
sau a unor modific\ri de comportament individual sau de grup” (Dic]ionar de
sociologie, 1993).
COMUNICARE COMUNICARE
INTERPERSONALĂ INTERCULTURALĂ
Prejudecăţi Tabuuri
Înţelegere Diversitate culturală
Mondializare
Acceptare Respingere Globalizare Pluralitate Multi-
culturală culturalism
Blocaj Civilizare şi
comunicaţional Civilizaţie Cultură
informaţională
Confuzie Conflict
Aculturaţie Inter- Intra-
(„construcţie culturală”) cultural cultural
Contra-comunicare
şi Trans-
Contra-aculturaţie Context cultural cultural
Fig. 1: Paradigma conceptelor „câmpului comunicaţional”
Dimensiunea interdisciplinar\ a managementului cultural
COMPORTAMENTUL SOCIAL
- SOCIOLOGIA INTERCULTURALĂ -
Antropologie Management comunicaţional
Sociologie Management intercomunitar
Psihologie MANAGEMENT Marketing comunicaţional

INTERCULTURAL
Management Marketing intercultural
Comunicare Managementul cunoaşterii
ISTORIA ŞI FILOSOFIA
CULTURII ŞI CIVILIZAŢIEI
Fig. 2: Interferen]e disciplinare ale managementului intercultural (câmp, obiect,

metod\, rezultate, eficien]\)
36
TEORII DESPRE...
Procesul comunic\rii poate fi abordat [i în]eles într-o tripl\ perspectiv\:

a) perspectiva oferit\ de „teoria sistemelor”;
b) a „contextului social” (din perspectiv\ sociologic\);
c) a „dimensiunii psihologice”.
A fost stabilit în acest sens, un sistem specific de axiome, oglindind atât natura
spa]iului social [i psihosocial, cât [i natura general\ a „interdependen]ei sistemice”
dintre ansamblul elementelor componente sau implicite în comunicarea social\ [i
inter-uman\. D. Barnlund (1968) a propus [ase aser]iuni cu privire la comunicarea
uman\, utile [i în în]elegerea comunic\rii sociale.
El afirma c\ procesul comunic\rii (Barnlund, 1968) este dinamic; cercet\torii
percep procesele comunica]ionale ca pe o entitate vie, în permanent\ schimbare,
care cre[te [i se maturizeaz\ (Turliuc, 2004, p.212), continuu, circular, irepetabil
(timpul nu se repet\ [i, de aceea, aser]iunea potrivit c\reia comunicarea se repet\
este anulat\), ireversibil (orice act de comunicareeste ireversibil, c\ci odat\ produs,
el declan[eaz\ un mecanism ce nu mai poate fi dat înapoi), complex (comunicarea
este un proces complex deoarece el este profund implicat în structura func]ion\rii
rela]iilor interumane, de-a lungul ciclului vie]ii).
Ipotetic, axiomele comunic\rii sunt urm\toarele:
1) Axioma permanen]ei: orice activitate uman\ implic\ diferite forme de co-
municare, inclusiv „rela]iile de respingere” dintre oameni [i ac]iunile neinten-
]ionate. „Nu exist\ necomunicare” în existen]a uman\ (Beavin et al., 1990). În tot
ceea ce facem sau nu facem [i în tot ce spunem sau nu spunem exit\ comunicare
(Sassu, 2006, p.72).
2) Axioma rela]ion\rii (nu reac]ia, ci rela]ia este important\). Actul comunic\rii
nu are la origine atât stimulul, cât rela]ia generat\ sau provocat\ de „transmiterea
stimulului” respectiv. În aceast\ perspectiv\, personalitatea uman\ se define[te în
mod esen]ial prin sistemul rela]iilor comunica]ionale la care particip\. Comu-
nicarea interpersonal\ [i, sistemic, cea intercultural\, ocup\ un loc definitoriu în
via]a individual\ [i comunitar\.
3) Axioma determin\rii sau selec]iei stimulilor comunic\rii. Individul este
invadat de numero[i stimuli sau este este bombardat de variate informa]ii pe care
trebuie s\ le supun\, în mod necesar, unei selec]ii sau „alegeri”. Capacitatea
individului de a reac]iona [i „a intra în rela]ii” cu „ceilal]i” este fizic, intelectual
[i afectiv destul de limitat\. Ne construim astfel sisteme specifice de rela]ii
interindividuale [i interculturale, în care ne manifest\m ca actori comunica]ionali
[i, deci, ca parteneri de via]\ social\ (în familie, în comunitate, în institu]ie etc).
Determinarea comunica]ional\ vizeaz\ atât tema comunic\rii, cât [i „lista par-
ticipan]ilor” la activitatea sau la actul respectiv.
4) Axioma eficien]ei sau a „economiei de efort” (fizic, psihic, spiritual). În
mod obi[nuit, individul particip\ la „comunic\ri utile” [i evit\ „infla]ia
37
comunica]ional\”, „comunic\rile repetate” sau temele nesemnificative (unii

indivizi „vorbesc mult [i comunic\ pu]in”). Eficien]a sau economia de efort ne
oblig\ s\ avem în vedere c\ „fiecare comunicare este o negare a alteia posibile”
(Sassu, Raluca, p.74). În plus, trebuie s\ ne concentr\m asupra unei singure teme
comunica]ionale [i s\ evit\m „rela]iile comunica]ionale frustrante sau dezam\-
gitoare”, pe de o parte [i comunic\rile „pierdante”, lipsite de orice „câ[tig”, pe de
alt\ parte. În concluzie, „comunic\rile alese le excud pe celelalte [i reduc di-
versitatea comunic\rilor posibile [i, prin aceasta, eforturile inutile [i descurajante”
(Sassu, Raluca, p.74).
5) Axioma institu]ionaliz\rii: se refer\ la tendin]a rela]iilor comunica]ionale de
a se repeta, a se înt\ri [i, astfel, a se men]ine în diferite forme [i în diverse „spa]ii
sociale” (familie, grupuri, comunit\]i, organiza]ii sociale etc). Institu]ionalizarea
[i chiar manifest\rile informale ale rela]iilor comunica]ionale asigur\ aceast\
constan]\ [i stabilitate (este cazul institu]iilor economice, familiale, politice,
[tiin]ifice [i al rela]iilor comunica]ionale specifice acestora).
6) Axioma a[teptabilit\]ii: orice comunicare deschide calea spre „a[tept\ri”,
descoperiri, rezultate dorite, semnifica]ii noi, dar, în acela[i timp, închide sau
limiteaz\ „câmpul ofertelor” prin reguli sau restric]ii impuse de tema comunic\rii,
pe de o parte [i de natura participan]ilor, pe de alt\ parte. Experien]a personal\ [i
„înv\]area social\” ne ajut\ s\ ne determin\m corect atât legitimitatea particip\rii
la o anumit\ rela]ie comunica]ional\, cât [i natura sau dimensiunea a[tept\rilor
din partea actului comunica]ional dat. Având în vedere aceste exigen]e putem
evita comunic\rile inutile, „conflictele comunica]ionale”, blocajul comunica]ional
sau „pierderea de timp” social.
7) Axioma regulilor [i a rolurilor: teoria comunic\rii eficiente impune res-
pectarea unor reguli [i eliminarea întâmpl\rii. Unele reguli vizeaz\ limbajul,
sistemul de roluri folosit, „ritualul” actului comunica]ional (exemplul clasic: la
pe]itul miresei, la stabilirea unei afaceri etc, polite]ea, respectul cuvenit unor
actori participan]i).
Tabelul 1: Dispunerea comportamentelor de rol [i a celor comunica]ionale
Grupurile primare Grupurile cvasi-primare Grupurile secundare
Aşteptările de rol aşteptări de posibilitate aşteptări de obligaţie aşteptări de necesitate
Tipurile de rol roluri situaţionale roluri de poziţie status-roluri
Manifestările de rol puţin determinate mai severe rigide
Sistemul de sancţiuni puţin determinate mai severe rigide
Comportamentele
deschise neoficiale reglementate puternic reglementate
comunicaţionale
Acceptanţa personală determinate limitate doar relevanţă funcţională
Formele de relaţionare simetrice/complementare simetrice/complementare simetrice/complementare
8) Axioma con]inut-rela]ie: actul comunica]ional implic\ un con]inut [i o

rela]ie, pe de o parte [i o pondere specific\ a rela]iei în raport cu con]inutul
38
TEORII DESPRE...
vehiculat, pe de alt\ parte. Exist\ comunic\ri în care predomin\ con]inutul

(comunic\ri [tiin]ifice) [i comunic\ri în care predomin\ rela]ia (în grupurile primare,
mai ales, în familii, în bandele de cartier etc). În acest din urm\ caz, „con]inuturile
nu sunt decât paravan pentru înlesnirea procesului comunica]ional” (Beavin et al.,
1990, p.77). În unele comunic\ri datele vehiculate sunt mai importante decât
rela]iile, în alte comunic\ri predomin\, dimpotriv\, modul în care informa]iile
respective sunt percepute de c\tre receptori (de c\tre partenerii comunic\rii). „În
timp ce recep]ia con]inuturilor este determinat\ cognitiv, cea rela]ional\ este
determinat\ emo]ional. Fiecare influen]eaz\ partenerul comunic\rii în mod diferit.
Cine este interesat de aspectul de con]inut va ignora aspectul rela]ional, con-
siderându-l chiar deranjant, perturbator. Pe de alt\ parte, cine este interesat de
aspectul rela]ional, va considera con]inutul doar vehicolul rela]ion\rii, f\r\ a-l lua
în considerare” (Sassu, 2006, p.77). Este important s\ avem în vedere faptul c\
aspectele afective [i cognitive ale unei comunic\ri sunt simultane, dar efectul
poate ap\rea ulterior. În plus, componenta rela]ional-afectiv\ este adesea in-
con[tient\ [i ipotetic influen]eaz\ decisiv procesul comunic\rii.
9) Axioma controlului se înscrie în teoria controlului social generalizat potrivit
c\reia nu exist\ comunicare f\r\ control [i nici control f\r\ comunicare. Se impune
s\ preciz\m c\:
- „participan]ii la actul comunica]ional se controleaz\ reciproc în cele ex-
primate”
- fiecare participant poate controla exprimarea celuilalt prin aprobare sau
dezaprobare (în cazul comunic\rii verbale) (Sassu, 2006, p.78).
Controlul comunica]ional are misiunea de a stabiliza sistemul rela]ional [i prin
aceasta, de a men]ine un echilibru între varia]ie [i constan]\, pe de o parte [i între
tradi]ie [i înv\]are, pe de alt\ parte. Cunoscutul sociolog american Talcott Parsons
ar\ta c\ menirea controlului era – în perspectiva sociologiei ac]iunii – de a
împiedica comportamentul deviant [i într-o perspectiv\ sistemic\, de a restabili
sistemul [i a regla homeostazia acestuia. Comunicarea este, în acest sens, so-
cializare prin control social.
10) Axioma perturb\rilor se refer\ la posibilitatea ca orice act comunica]ional
s\ fie perturbat. Aspectul tehnic al perturb\rii estestudiat de teoria informa]iei,
potrivit c\reia „semnalele transmise prin comunicare sunt supuse perturb\rilor [i
nu pot fi influen]ate nici de emi]\tor [i nici de receptor”, ceea ce face ca semnalele
s\ ajung\ distorsionate la receptor. Zgomotul aduce, de pild\, pe lâng\ informa]ia
inten]ionat\, dorit\ [i o informa]ie fals\, suplimentar\. Exist\ [i alte forme de
perturb\ri generate de diferi]i factori implica]i: domeniul informa]iei, contextul
comunic\rii [i, desigur, emi]\tor [i receptor. În cazul comunic\rii interpersonale,
perturb\rile sunt mai importante decât informa]ia transmis\ deoarece, adesea,
interlocutorii sunt mai interesa]i s\ afle unul despre cel\lalt decât s\ schimbe
informa]ii unul cu cel\lalt (important nu este ce spui la telefon sau ce scrii într-o
scrisoare, ci faptul c\ ai comunicat, c\ ]i-ai manifestat sau afirmat existen]a [i
39
„dorin]a de comunicare”). Perturb\rile fac parte din însu[i sistemul comunica]ional,

îndeosebi în cazul în care rela]ia predomin\ con]inutul. Perturb\rile pot apare atât
la nivelul semnelor, al semnifica]iei [i al reprezent\rii, cât [i la nivelul rela]ion\rii
(Sassu, 2006, p.80).
Tabelul 2: Tipologiile perturb\rilor comunica]ionale
Niveluri ale perturbării Tipuri ale perturbării Strategii de înlăturare a
perturbărilor
- Perturbări la nivelul canalului - Lărgirea benzii de transmisie,
de transmitere creşterea puterii de transmitere
- Perturbări ale transmiterii în - Limitarea factorilor
Perturbări tehnice
cazul unei situaţii perturbatori, intensificarea
comunicaţionale fără mediu relaţiilor comunicaţionale
tehnic
- ca perturbare actuală a -Corectarea strategiei de
înţelegerii comunicare
Perturbări semantice
- ca perturbare genetică (izolare - Metacomunicare
unui partener)
- ca perturbare relaţională actuală -Corectare; amânarea comunicării
- ca perturbare relaţională pentru un moment mai favorabil
Perturbări ale eficienţei
permanentă în cadrul şi între -Metacomunicare cu scopul
(relaţia între emiţător şi receptor)
sisteme comunicaţionale modificării condiţiilor de
interacţiuni
11) Axioma comunic\rii de consum versus comunicarea instrumental\ vizeaz\

diferen]a dintre comunicarea care reprezint\ însu[i scopul actului comunica]ional
(ca dorin]\ sau trebuin]\ a receptorului [i nimic altceva) [i comunicarea ale c\rei
func]ii „nu se refer\ strict la procesul comunic\rii” (caz în care este instrumental\).
Comunicarea consumatoric\ se deosebe[te de cea instrumental\ a[a cum ac]iunea
„de a c\l\ri de pl\cere” – potrivit exemplului lui Frohlich W. – se deosebe[te de
ac]iunea „de a îndemna un cal pentru ca acesta s\ mearg\ mai repede”. Co-
municarea instrumental\ se manifest\ sub mai multe forme, în func]ie de scopurile
urm\rite:
- informa]ie;
- instruire (în raport cu forma transmiterii informa]iei, a prelucr\rii acesteia);
- incitare (manipulare, obligare prin norme, porunci, indica]ii);
- persuasiune, reclam\ propagand\;
- orientare: informa]ii indicative, imperative [i conjunctive pentru a adopta
un anumit comportament;
- integrare comunica]ional\, social\. Exist\ raporturi de interac]iune [i chiar
„de transfer” între comunicarea instrumental\ [i cea consumatoric\ (Abric,
2002).
Noi vorbim de diversitate cultural\, de pluralitate cultural\ [i multiculturalism
în diferite domenii ale vie]ii, în [coal\ sau loc de munc\ (Matsumoto, Juang, 2006,
p. 6). Deoarece cultura se refer\ la atât de multe aspecte, nu e de mirare c\ ea
genereaz\ mult\ confuzie [i ambiguitate. La începutul anilor 1971, cercet\torii
Murdock, Ford [i Hudson au descris 79 de aspecte diferite ale vie]ii în care este
40
TEORII DESPRE...
implicat\ cultura. Barry (1980) rearanjeaz\ aceast\ list\ limitând-o la 8 categorii

mari (Condurachi, 2007, p.31):
- caracteristici generale;
- mâncare [i îmbr\c\minte;
- tehnologie [i cas\;
- economie [i transport;
- activit\]i individuale [i de familie;
- comunitate [i guvernare;
- religie, bun\stare [i [tiin]\;
- sex [i perioadele vie]ii.
În aceast\ perspectiv\, comunicarea interpersonal\ devine intercultural\ [i
reflect\ orice aspect al vie]ii noastre [i totodat\ orice produs uman. Comunicarea
intercultural\ poate fi definit\ astfel, drept o comunicare antropologic\ [i etno-
logic\.
COMUNICARE ùI EFICIENğĂ SOCIALĂ
comunicare
management
psihologie strategia socială
sociologie MRU - resurse umane
antropologie marketing
IE managementul cunoaúterii
I. Suport metodologic
(oferta de metode úi
instrumente)
cultură, civilizaĠie
(realul economic úi
socio-cultural ca III. Exploatarea rezultatelor
mediu al afacerilor) (utilizatori - beneficiari)
II. Câmpul de acĠiune

(domeniul cunoaúterii)
Fig. 3: Interferen]e metodologice în func]ionarea [i exploatarea

managementului intercultural
41
Bibliografie
Abric, J.C., Psihologia comunic\rii, Editura Polirom, Ia[i, 2002.

Barnlund, D., Interpersonal Communication: Survey and Studies, Boston, Houghton
Mifflin, 1968.
Beavin, H. [i colaboratorii, Menschliche Kommunikation, Berna-Toronto, 1990.
Condurachi, A., Mondializarea. Fenomenul leadershipului intercultural, Universitatea
Al.I.Cuza, Ia[i, 2007.
Dinu, M., Comunicarea, Editura [tiin]ific\, Bucure[ti, 1997.
Dr\gan, I., Paradigme ale comunic\rii de mas\, Editura [ansa SRL, Bucure[ti, 1996.
Matsumoto, D., Juang, L., Culture and Psihology, Editura Thomson Wadsworth, London,
2006.
Saussure, F., Curs de lingvistic\ general\, Editura Polirom, Ia[i, 1998.
Sassu, Raluca, Axiomele comunic\rii,în Revista de Sociologie, anul IV, nr.1, Sibiu, 2006.
Sfez, L., Critique de la communication, Editura Seuil, Paris, 1993.
Turliuc, N.,M., Psihologia cuplului [i a familiei, Editura Performatica, Ia[i, 2004.
Tran, V., Teoria comunic\rii, Editura SNSPA, Bucure[ti, 2000.
42
Working together
Cercetarea criminologic\ `ntre practica

[i politica anticriminal\
Lect. Dr. Maria SANDU
Universitatea „Al.I.Cuza” Ia[i
Abstract
Nowadays, criminological research takes into consideration both the

multifactorial etiology of the phenomenon of criminality under the aspect of
studying the crime, the criminal, and the victim, and the social reaction to the
phenomenon, which affords the specificity of anticriminal policy and practice.
Thus, a change of viewpoint imposes itself starting with the study of antisocial
phenomena from the perspective of risk factors and criminogenic needs and needs
to lay at the basis of flexible, efficient criminal policies, delineating anticriminal
strategies and practices focused on the component of social prevention. The
ultimate purpose of the investigative undertaking should be represented by the
ensurance of public safety in the context of applying the principles of restorative,
relational or balanced justice.
Key words: criminality, restorative justice, victim, social reaction to
criminality.
1. Domeniul cercet\rii criminologice
Înc\ din cele mai vechi timpuri oamenii au fost preocupa]i de observarea [i
studierea „genezei [i esen]ei fenomenului criminal” cristalizându-se ceea ce li-
teratura de specialitate nume[te curente de gândire criminologic\1 care au generat
tot atâtea solu]ii [i concluzii. Vechimea în timp a [tiin]ei criminologice, com-
parabil\ cu a celorlalte [tiin]e sociale2 se întinde în timp începând cu regulile
Hamurabi ale Babilonului – Codul lui Hamurabi – continuând cu gândirea cri-
1
Termenul de „criminologie” era folosit ca un termen generic pentru toate [tiin]ele criminale;
crimen (lat.) – crim\ (fapt\ penal\, infrac]iune); logos (gr.) – cuvânt, idee, [tiin]\.
2
Apari]ia sociologiei ca [tiin]\ este legat\ de numele sociologului francez Auguste Comte care
întemeiaz\ „pozitivismul sociologic”.
43
minologic\ din Egipt, Grecia antic\, Evul mediu (Oprean, H., Popovici, P.,
Oprean, L., 2000, pp.34-52) Evul modern [i Epoca modern\ (Amza T., 2002, pp.
18-32; Bohm, R. M., Haley, K.N., 2002, pp. 95-97).3
Termenul de „criminologie” a fost folosit pentru prima dat\ de antropologul
francez Paul Topinard (1879). Grosso modo, criminologia ar desemna [tiin]a
despre crim\, abordare care ar diminua interesul pentru criminal, victim\ sau
reac]ia social\ asupra fenomenului criminal. Astfel încât, preocuparea major\ în
lunga perioad\ de constituire a criminologiei ca [tiin]\ a fost reprezentat\ de
delimitarea obiectului de studiu [i implicit definirea domeniului [tiin]ific4, proces
în c\drul c\ruia criminologia a fost uneori perceput\ ca „[tiin]\ f\r\ regat” (Thor-
sten Sellin) sau chiar ca o „super[tiin]\” (Laignel Lavastine, Vasile V. Stanciu).
Delimitarea obiectului de studiu al criminologiei se realizeaz\ în func]ie de
perspectiva asupra criminalit\]ii (Amza, T, pp. 29-50) care, în prezent, îmbin\
abord\rile centrate pe fenomenul criminalit\]ii, reac]ia social\ împotriva cri-
minalit\]ii (Iacobu]\, Al. I., 2002, pp. 321-349), precum [i pe practica [i politica
anticriminal\.
1.1. Criminalitatea ca fenomen social
Abordarea criminologiei ca [tiin]\ a „fenomenului criminal”, ca fenomen

„uman [i social”, iar nu ca „simpl\ abstrac]ie juridic\”, include în domeniul de
cercetare, atât o „realitate individual\” – crima, criminalul [i victima – cât [i o
„realitate colectiv\” – criminalitatea. Drept urmare, criminologia a fost definit\
pe rând sau concomitent ca:
- {tiin]a despre fenomenul criminal în general (E. Seelling, 1990);
- {tiin]a asupra criminalit\]ii ca fenomen social (Edwin H. Sutherland, D. R.
Cressey, 1997);
- {tiin]a despre criminal (Enrico Ferri, 1905, Etienne de Greff, G. Henyer,
Jean Pinatel);
- {tiin]a despre crim\ (Emile Durkheim, 1956), „discursul cu privire la
crim\”, [tin]a crimei (R. Vouin, J. Léauté, 1956);
- {tiin]a despre fenomenul criminalit\]ii5 (J. M. van Bemmelem, 1942,
Narcis Giurgiu, 1992);
- Studiul victimei sau victimologia (Tudor Amza, Ioan Al. Iacobu]\);
3
Pentru detalii privitoare la gândirea criminologic\ în antichitate [i în Evul mediu [i pentru o
trecere în revist\ a principalelor curente criminologice pân\ în Epoca modern\, a se vedea
literatura de specialitate indicata. În anul 1934 se înfiin]eaz\ Societatea Interna]ional\ de
Criminologie.
4
Criminologia pozitivist\ a fost fondat\ de Cesare Lombroso (1876), L’uomo delinquente.
5
Studiul criminalit\]ii [i al profilaxiei acesteia – prevenire [i combatere.
44
TEORII DESPRE...
- {tiin]a despre dinamica actului criminal (Etienne de Greff), teorie centrat\

pe procesele [i mecanismele „trecerii la act” care va pune bazele „cri-
minologiei dinamice” [i a utiliz\rii metodelor calitative, în opozi]ie cu
„criminologia etiologic\” a anilor ’50 care utilizeaz\ preponderent metode
cantitative.
În ceea ce prive[te no]iunea de crim\, literatura de specialitate consemneaz\
trei accep]iuni ale acesteia, dup\ cum urmeaz\:
- În sens comun no]iunea de crim\ se refer\ fie la infrac]iuni inten]ionate
împotriva persoanei, fie la infrac]iuni cu alt obiect juridic principal dar care
au ca rezultat moartea unei persoane, fie la alte fapte penale grave.
- Sensul penal al no]iunii de crim\ se refer\ la o infrac]iune grav\ care atarge
pedepse diferite [i proceduri speciale în raport cu celelalte infrac]iuni, sens
atribuit [i de legisla]ia penal\ român\ de la 1865, respectiv 19366.
În dreptul penal român actual se men]ine concep]ia unitar\ cu privire la
infrac]iune, dealtfel aspru criticat\ în literatura de specialitate, contraven]iile ie[ind
din sfera de reglementare a dreptului penal. Infrac]iunea este o fapt\ care prezint\
pericol social, s\vâr[it\ cu vinov\]ie [i prev\zut\ de legea penal\ (art. 17 din
Codul penal român). Aceast\ lacun\ legislativ\ este corectat\ prin modificarea
Codului penal român în vara anului 2004, modificare r\mas\ în stare de proiect,
dup\ nenum\rate prorog\ri de termen, care va intra în vigoare în anul 20087.
Conform noului Cod penal român, faptele prev\zute de legea penal\ ca infrac]iuni
se împart, dup\ gravitatea lor, în crime [i delicte (art. 3 din Noul Cod Penal).
Împ\r]irea bipartit\ a infrac]iunilor în crime [i delicte, conform Noului Cod
Penal român, modific\ în]elesul no]iunii de „delict”, care nu se mai refer\ la
„violarea unei anumite legi” în general, ci în mod particular la înc\lcarea legii
penale, r\mânând ca diferen]ierea între „crime” [i „delicte” s\ se realizeze în
func]ie de gravitatea faptei penale – valoarea pagubei, valoarea obiectului lezat [i
modul de comitere a faptei – [i de sanc]iunea aplicat\ – penal\ sau corec]ional\
(Banciu, D., 1999, pp.112-114). Rezult\ c\ o fapt\ constituie infrac]iune – crim\
sau delict – numai dac\ întrune[te cele trei tr\s\turi esen]iale – gradul de pericol
social, vinov\]ia [i prevederea în legea penal\ – care în fapt reprezint\ criterii de
diferen]iere de alte forme de ilicit juridic (civil, administrativ, disciplinar etc).
Crima, în sens penal, reprezint\ o infrac]iune grav\ care atrage pedepse diferite
[i proceduri speciale în raport cu celelalte infrac]iuni.
6
În Codul penal român de la 1865 [i Codul penal Carol al II-lea de la 1936, coduri în care se
reg\se[te împ\r]irea tripartit\ a infrac]iunilor în crime, delicte [i contraven]ii, împ\r]ire care se
men]ine [i ast\zi în Fran]a, Belgia, Luxemburg, San-Marino, Grecia.
7
Modificare realizat\ prin O.U.G. nr. 50 din 2006 pentru prorogarea termenului prev\zut la
art.512 din Legea nr. 301/2004 - Codul penal [i la art.97 alin (1) din Legea nr. 294 din 2004
privind executarea pedepselor [i a m\surilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului
penal (publicata în M.Of. nr. 566 din 30 iunie 2006).
45
Delictul reprezint\ fapta antisocial\, comis\ în societate, ce const\ în ac]iunea

sau inac]iunea unei anumite persoane, care atenteaz\ cu discern\mânt [i vinov\]ie
la anumite valori [i rela]ii sociale ce sunt protejate de norme de drept penal.
Infrac]ionalitatea, în sens generic [i ca fenomen sociouman, desemneaz\ an-
samblul faptelor penale comise într-un spa]iu [i într-o perioad\ de timp de-
terminate. În sens criminologic, crima este un fenomen (realitate observabil\ [i
repetabil\), un fapt uman [i social, care transcende no]iunii de crim\ în sens
penal, în corela]ie cu principiul legalit\]ii incrimin\rii. De aceea, no]iunea de
crim\ în sens criminologic este mult mai cuprinz\toare referindu-se atât la faptele
penale incriminate (infrac]iuni), cât [i la faptele cu justificat\ aparen]\ penal\,
f\r\ elemntul constitutiv al infrac]iunii, cum ar fi de pild\, devian]a care genereaz\
(favorizeaz\ [i determin\) delincven]a. De exemplu, faptele cu aspect prede-
lincven]ional care prezint\ pericol social mai redus (art. 18 C.P.), faptele comune,
tentativa, participa]ia (art. 144 C.P.), situa]iile care înl\tur\ caracterul penal al
faptei (art. 44-51 C.P.).
Din perspectiva ar\tat\, criminalul este o persoan\ care comite o crim\ în toate
sensurile mai sus ar\tate: fapt\ penal\ [i fapt\ cu justificat\ aparen]\ penal\. În
vederea evit\rii etichet\rii, teoriile aboli]ioniste propun înlocuirea [i utilizarea
sintagmei persoan\ care a comis o crim\, aspect confirmat de men]inerea ter-
menului delincven]\ juvenil\ cu referire expres\ la minorii care comit acte anti-
sociale. Delincven]a juvenil\ cuprinde acele conduite [i acte antisociale, care
exced viol\rii legii penale, [i care sunt comise de persoane care n-au atins înc\
vârsta majoratului (18 ani în România).
Criminalitatea ca fenomen socio-uman, inclus\ în domeniul de cercetare al
criminologiei, desemneaz\ „ansamblul faptelor penale comise într-un spa]iu [i
într-o perioad\ de timp determinate. Ca fenomen juridic, criminalitatea reprezint\
ansamblul comportamentelor umane considerate infrac]iuni – incriminate [i san-
c]ionate – în cadrul unui sistem de drept penal. Literatura de specialitate opereaz\
diferite clasific\ri ale criminalit\]ii fie în func]ie de criterii subiective – unit\]i de
spa]iu [i timp – fie în func]ie de criterii obiective cu referire la gradul de cunoa[tere
a faptelor penale de c\tre organele de justi]ie penal\. Astfel se poate distinge între
urm\toarele tipuri de criminalitate:
- Criminalitatea real\ (C.R.) reprezint\ totalitatea faptelor penale s\vâr[ite
într-un anumit spa]iu sau teritoriu [i într-o anumit\ perioad\ de timp.
- Criminalitatea aparent\, relevat\, (C.A.) reprezint\ totalitatea faptelor
penale reclamate sau sesizate din oficiu [i se refer\ la acea parte a in-
frac]ionalit\]ii reale care a fost descoperit\ de organele specializate ale
statului (organe de cercetare [i urm\rire penal\);
- „Cifra neagr\” a criminalit\]ii este reprezentat\ de diferen]a dintre faptele
penale s\vâr[ite [i cele reclamate sau constatate de organele de urm\rire
penal\.
46
TEORII DESPRE...
- Criminalitatea legal\ sau judiciar\ (C.L.) reprezint\ acea parte a

criminalit\]ii descoperite ce ajunge s\ fie: a) judecat\, f\r\ s\ se pronun]e o
hot\râre definitiv\ de condamnare (de exemplu, în cazul încet\rii procesului
penal, al achit\rii condamnatului etc.; b) condamnat\ sau definitiv\ pentru
care s-a pronun]at o hot\râre definitiv\ de condamnare.
1.2. Reac]ia social\ împotriva criminalit\]ii
Noul curent, care se desprinde de criminologia tradi]ional\ centrat\ pe cercetarea

originilor criminalit\]ii [i care înglobeaz\ formele de reac]ie social\ împotriva
acesteia, realizeaz\ con]inutul “noii criminologii”. În acest sens are loc o deplasare
a centrului de greutate din sfera personalit\]ii criminale [i a mecanismelor trecerii
la actul criminal, pe procesele sociale ce produc devian]\ [i delincven]\, proces
dinamic de interac]iune cu alte procese complexe de ac]iune [i reac]iune (R.
Gassin). Reac]ia social\ împotriva criminalit\]ii intervine ante-factum sau post-
factum, astfel încât, la „studiul [tiin]ific al omului delincvent [i al delictului”
(Jean Pinatel) se adaug\ „studiul reac]iei sociale la fenomenul criminalit\]ii”
(Giurgiu, N. 1992, p. 4 apud Iacobu]\, Al. I., pp.17-18). Astfel, în procesul de
producere a criminalit\]ii se disting trei niveluri de ac]iune social\ (St\noiu, R.
M., 1998) [i anume:
- Nivelul elabor\rii legii;
- Nivelul reac]iilor interpersonale;
- Procesul institu]ional al reac]iei sociale care creaz\ „direct [i nemijlocit”
devian]a [i delincven]a.
Criminalul este din acest punct de vedere, rezultatul proceselor sociale de
criminalizare, al implic\rii, al imput\rii [i al stigmatiz\rii (Robert, Ph., 1973) iar
crima constituie obiectul socialmente construit în cursul interac]iunii sociale, care
constitie activitatea delincvent\ îns\[i (Narcis Giurgiu, 1992 apud Iacobu]\, I. Al.,
p. 34). Ca atare, cercet\rile criminologice înscrise pe aceast\ direc]ie vizeaz\
probleme privitoare la analiza socio-politic\ a normei penale, procesele de le-
giferare [i aplicare a legii penale (incriminarea primar\ [i secundar\), interferen]a
dintre diferite tipuri de control social sau cele legate de impactul politicii penale
asupra traiectoriei sociale a individului.
1.3. Politica [i practica anticriminal\
În strâns\ leg\tur\ cu aspectele mai sus relevate [i care se constituie în tot

atâtea direc]ii de analiz\ a fenomenului criminal, în func]ie de reac]iile specifice
ale societ\]ii, se contureaz\ mijloacele [i metodele specifice de control al fe-
nomenului criminal care circumscriu practicii [i politicii anticriminale.
47
Definirea domeniului practicii [i politicii anticriminale care se constituie în

obiect de sudiu al criminologiei are în vedere, în primul rând, rela]ia dintre teorie8
[i cercetare (Miftode, V., 2003) care este abordat\ în literatura criminologic\ din
dou\ perspective [i anume:
- Modul tradi]ional vizeaz\ o ordine progresiv\ plecând de la datele furnizate
de cercetarea empiric\ pe care se întemeiaz\ faptele, constituindu-se în teorii
explicative ale acestora [i care, la rândul lor fundamentaeaz\ politicile derivate.
- În sens invers, teoria reprezint\ baza cercet\rii criminologice, adic\, oamenii
pornind de la experien]a lor î[i formeaz\ o p\rere general\, viziuni ne[tiin]ifice
care devin moduri de interpretare în ceea ce prive[te prevenirea la toate nivelurile
(primar, secundar, ter]iar) a crimei.
Privitor la rela]ia dintre teorie – practic\ – politic\ anticriminal\ se men]in [i
ast\zi controversele cu privire la r\spunsul care poate fi dat la întrebarea Cri-
minologia este o [tiin]\ fundamental\ sau o [tin]\ aplicativ\? Împ\carea ex-
tremelor o realizeaz\ G. Canepa (1971) care surprinde dublul caracter sau fi-
nalitate a cercet\rii criminologice axat\ deopotriv\ pe cauze [i probleme, precum
[i pe utilizarea rezultetlor în practic\: prevenire [i reinser]ie social\. Acest punct
de vedere este amplu argumentat în literatura de specialitate prin realizarea di-
feren]ierii între „criminologia teoretic\” [i „criminologia practic\”, fiecare în parte
fiind asociat\ fenomenului criminalit\]ii (Cioclei, V., 2003).
CRIMINOLOGIE TEORETICĂ
PRACTICA FENOMENUL
CRIMINOLOLOGIE APLICATIVĂ ANTICRIMI- CRIMINAL
NALĂ
Fig. 1. Criminologia [i practica anticriminal\

Practica anticriminal\ este legat\ de modul de organizare [i func]ionare a
sistemului de justi]ie penal\ în form\ institu]ional\ – poli]ie, parchet, instan]\,
serviciul de proba]iune [i protec]ie a victimelor, unit\]i de deten]ie – a c\rei
eficien]\ este r\spunsul direct la politicile penale9, ca rezultat al interdependen]ei
între criminologie – [tiin]\ empiric\ ce utilizeaz\ metoda inductiv\ („ceea ce
este”) – [i dreptul penal – [tiin]\ normativ\ ce utilizeaz\ metoda deductiv\ („ceea
ce trebuie s\ fie”, A. G. P. de Molima, 1996). Înc\ din 1975, Vintil\ Dongoroz
8
Teoria reprezint\ un ansamblu sistematic de idei sau de cuno[tin]e (theoria, gr. – contempla]ie).
9
În sens restrâns, termenul de „politic\ penal\” reflect\ în mod strict activitatea represiv\ a
institu]iilor de justi]ie penal\, accep]iune infirmat\ în sistemul românesc de justi]ie penal\ de
introducerea în anul 2001 a proba]iunii în form\ institu]ional\: serviciile de protec]ie a vic-
timelor [i reintegrare social\ a infractorilor.
48
TEORII DESPRE...
considera criminologia o adev\rat\ „busol\ în orientarea practicii procesului pe-

nal” sub aspectul „orient\rii practicii judec\tore[ti”, al „orient\rii organismelor
care pun în aplicare dispozi]iile sentin]elor penale”, precum [i al „îmbun\t\]irii
mijloacelor de perfec]ionare a tratamentului delincven]ilor” (Iacobu]\, Al. I., p.
35).
În ceea ce ne prive[te, avem în vedere sensul larg al no]iunii de „politic\
penal\” asociat cu cel al no]iunii de „politic\ criminal\” („politique criminelle”),
accep]iune controversat\ în doctrin\ deoarece, de[i are o sfer\ mai larg\, indic\
contrariul a ceea ce dore[te în realitate s\ exprime. Drept urmare, a fost preferat
termenul de „politic\ anticriminal\” (M.L. Rassat, 1983; G. Picca) conducând la
aboradarea managerial\ recent\ ce are în vedere „gestiunea fenomenului cri-
minal” ce presupune atât analiza [i în]elegerea fenomenului criminal, cât [i apli-
carea unor strategii specifice (Christine Lazerges, 1987). Este ceea ce Valerian
Cioclei nume[te „ [tiin]a politicii criminale” al\turi de „practica anticriminal\” în
func]ie de care se ia „decizia de politic\ criminal\” cu caracter statal exprimând
voin]a politic\ interpus\ între zona teoretic\ [i zona practic\ (Cioclei, V., p.57). În
acela[i sens, Ioan Iacobu]\ define[te „ [tiin]a politicii penale” ca disciplin\ „auto-
nom\” [i „integratoare” constituind puntea de leg\tur\ dintre criminologie [i
[tiin]ele penale (drept penal, drept procesual-penal, drept execu]ional) (Iacobu]\,
Al. I., p. 26).
Îns\, politica penal\10 exprimat\ prin strategia [i tactica la nivelul întregii
societ\]i, pentru lupta împotriva fenomenului criminal, nu poate fi confundat\ cu
politica în general, care are în vedere promovarea unor interese sau deziderate de
grup sau partid. Cu toate c\ politica penal\ nu poate avea culoare politic\, în
prezent se vorbe[te de o adev\rat\ „criz\ institu]ional\ cu privire la teoretizarea
op]iunilor penale ale statului” fiind vizat chiar domeniul „explorator”, al cercet\rii,
cu implica]ii directe asupra institu]iilor autonome [i specializate, cum ar fi In-
stitutul Na]ional de Criminologie (Poenaru, I., p.9-11).
Politica anticriminal\ se refer\ la „ansamblul teoriilor [i al strategiilor con-
cepute în scopul st\pânirii fenomenului criminal, precum [i sistemul mijloacelor
aplicate efectiv, de c\tre stat, în acela[i scop” (Cioclei, V., p.58). Cu toate c\
politicile penale sau politicile anticriminale nu se confund\ cu politicul, acesta
din urm\ influien]eaz\ actul de administrare a justi]iei penale în sensul c\ solu]iile
[i m\surile sunt aplicate „doar dac\ nu lezeaz\ interese economice [i valori ale
puterii” (Poenaru, I., p.11). Situa]ia este aplicabil\ chiar [i în ideea moderniz\rii [i
flexibiliz\rii justi]iei penale în ]ara noastr\ prin introducerea institu]iei proba]iunii
– sistemul de reintegrare social\ [i supraveghere a infractorilor [i de protec]ie a
victimei – rolul acesteia în cadrul sistemului fiind hot\rât de c\tre guvern, acti-
vit\]ile specifice fiind „determinate direct prin politicile guvernamentale”, adic\
„politicile stabilite de clasa politic\” (Haines, K., în Durnescu, I., 2002, p.81).
10
Unii autori contest\ conceptul de „politic\ penal\”, cu atât mai mult caracterul autonom al
acesteia (O. Tr\snea, 1970; C. Bulai, 1972; R. M. St\noiu).
49
Astfel, dincolo de „problemele majore” legate de crim\ [i criminalitate surprinse

în cadrul teoriilor criminologice – cauze, condi]ii, m\suri de împiedicare – „în-
]elegerea social\” exprimat\ prin „politicile crimei”, „nu trebuie s\ deranjeze
marile interese de grup ale celor care de]in puterea” (Tudor, A., 2002, p. 1005).
Echilibrarea situa]iei se poate realiza prin definirea exact\ atât a rolului statului,
cât [i a societ\]ii civile în administrarea justi]iei în comunitate11 de unde decurge
necesitatea colabor\rii politicului cu exper]i criminologi, psihologi, asisten]i
sociali, sociologi, consilieri de proba]iune etc. A[a cum rezult\ din defini]ia
politicii anticriminale, atât statul, cât [i societatea civil\ trebuie s\ colaboreze în
vederea „cunoa[terii” [i „st\pânirii” adic\ a realiz\rii controlului asupra feno-
menului criminal.
POLITICA
CRIMINOLOGIA TEORETICĂ ANTICRIMINALĂ
FENOMENUL
CRIMINOLOGIA APLICATIVĂ PRACTICA CRIMINAL
ANTICRIMINALĂ
Fig. 2 Criminologia, politica anticriminal\ [i practica anticriminal\

Un nou model privitor la administrarea justi]iei în comunitate ne este oferit de
implementarea proba]iunii în România, caracterul institu]ional fiind dat de in-
serarea acesteia ca o nou\ verig\ în cadrul sistemului de justi]ie penal\. Prin toate
tipurile de activit\]i specifice realizate în colaborare cu celelalte institu]ii de
justi]ie penal\, proba]iunea are un impact deosebit asupra urm\toarelor zone:
- Practica anticriminal\ prin toate cele trei componente: drept penal –
executarea pedepselor neprivative de libertate (sentin]e comunitare) în
colaborare cu instan]a de executare; tratament – supravegherea în co-
munitate, prin controlul respect\rii m\surilor [i obliga]iilor impuse de in-
stan]\, dublat\ de asistarea psihosocial\ specializat\ (penal\ [i post-penal\);
prevenire în special focalizat\ pe recidiv\ (preven]ie ter]iar\) al\turi de
preven]ie primar\ [i secundar\ în parteneriat cu agen]ii comunitari spe-
cializa]i.
- Decizia de politic\ anticriminal\ prin conturarea unor strategii [i planuri
de ac]iune fezabile, la nivel local [i na]ional.
- {tiin]a politicii anticriminale atât prin oferirea de explica]ii cauzale (cri-
minologia clinic\), cât [i de modele de analiz\ a trecerii la act (criminologia
strategic\) în cadrul cazurilor evaluate, supravegheate [i asistate; de ase-
menea, realizarea de cercet\ri fundamentale privitoare la delincven]a
11
A se vedea [i standardele interna]ionale cu privire la realizarea preven]iei sociale.
50
TEORII DESPRE...
juvenil\ în special, la procesul de victimizare în cadrul anumitor tipuri de

infrac]iuni, validarea unor instrumrnte de lucru în vederea estim\rii actua-
riale a ratei de recidiv\, dezvoltarea organiza]ional\ [i comunitar\ în cadrul
cercet\rii-ac]iune (C.A.), analiza comparativ\ a eficien]ei sanc]iunilor co-
munitare fa]\ de cele privative de libertate, realizarea de statistici etc.
- Implicit politicile penale, în sens restrâns, prin impactul direct a fun-
c]ion\rii eficiente a serviciilor de proba]iune [i protec]ie a victimei, asupra
legisla]iei penale (legi organice [i legi speciale).
În func]ie de abordarea diferit\ a obiectului de sudiu – criminalitatea ca
fenomen social, reac]ia social\, practica [i politica anticriminal\ – în cadrul unor
„concep]ii sectoriale dominante” (fapta penal\ sau crima, criminalitatea sau to-
talitatea de fapte penale, f\ptuitorul, victima, reac]ia social\, mijloacele [i me-
todele de prevenire a infrac]iunilor) (Iacobu]\, I. Al., 2003, pp.12-18). Defini]iile
date criminologiei sunt fie de „tip restrictiv” având în vedere cauzalitatea actului
criminal („criminologia etiologic\”)12, fie de „tip extensiv” cu referire la cri-
minologie ca [tiin]\ integratoare (Cioclei, V., p. 62)13.
Potrivit defini]iei desprinse din documentele Congresului VIII al O.N.U. pentru
prevenirea infrac]iunilor [i tratamentul delincven]ilor, Havana, 27 august-7 sep-
tembrie 1990, „criminologia este [tiin]a care analizeaz\ cauzele infrac]iunilor [i
factorii care influen]eaz\ comiterea acestora, elaborând politici în materie de
prevenire [i justi]ie penal\ în cadrul planific\rii sociale de ansamblu. Totodat\, se
evalueaz\ costurile sociale ale fenomenului infrac]ional [i se urm\re[te realizarea
unei politici de ansamblu, pentru ob]inerea unei protec]ii eficiente, corespun-
z\toare realit\]ilor [i nevoilor sociale, aflate în continu\ evolu]ie” (Iacobu]\, I. Al.,
p.36).
Din perspectiva „criminologiei de tratament”, Rodica M. St\noiu (1998) de-
fine[te criminologia ca „[tiin]\ care studiaz\ factorii [i dinamica actului criminal
în sens larg, precum [i reac]ia social\ fa]\ de acesta, în scopul prevenirii cri-
minalit\]ii, umaniz\rii sistemului de represiune [i reintegr\rii sociale a delin-
cven]ilor”. Având în vedere limitele modelului curativ ca reac]ie social\ împotriva
criminalit\]ii, aspecte abordate pe larg în lucrarea de fa]\, vom trece în revist\ [i
alte defini]ii care se bazeaz\ pe o abordare ceva mai ampl\. Astfel, Denis Szabo
(….) define[te criminologia din perspectiva analizei „trecerii la act” ca „disciplin\
care analizeaz\ etiologia conduitei delincven]ei sub aspect bio-psihologic [i
12
Într-o prim\ opinie este considerat\ cauzalitatea ca obiect de studiu al criminologiei, criticile
aferente f\când trimitere la o „repetare nejustificat\” (Alecu I. Iacobu]\, 2002) deoarece analiza
fenomenului infrac]ional se realizeaz\ inclusiv sub aspectul cauzalit\]ii; o alt\ opinie, do-
minant\, consider\ cauzalitatea ca scop, structurând con]inutul criminologiei etiologice (Va-
lerian Cioclei, 1996).
13
A se vedea [i „teoriile criminologice integrative” – teoria integrativ\ a violen]ei (Wolfgang,&
Ferracuti, 1967), teoria general\ sau „bonding theory” (Hirschi &Gottfredson), [i în fine,
teoria integr\rii culturale diferen]iale (Denis Szabo) (pentru detalii, Rodica M. St\noiu, 1998).
51
sursele sociale legale ale devian]ei [i criminalit\]ii, sub aspectul socio-cultural,

juridic [i politic” (Amza, T. 2002, p.957).
O abordare care face trimitere expres\ [i la victimele infrac]iunilor, atât din
perspectiva analizei etiologice, cât [i din cea a eficientiz\rii practicii anticriminale,
este oferit\ de Ioan Al. Iacobu]\ în 2001, în definirea criminologiei ca [tiin]\ care
„studiaz\ fapta, f\ptuitorul [i victima, pentru a stabili cauzele care determin\ [i
condi]iile care favorizeaz\ sau înlesnesc s\vâr[irea faptelor penale [i a recomanda
m\suri de reeducare a infractorilor [i de prevenire a infrac]ionalit\]ii (Iacobu]\, I.
Al., 2002, p. 35).
Integrarea perspectivelor deja ar\tate, cu impact asupra clasific\rii teoriilor
criminologice – criminologia etiologic\, criminologia reac]iei sociale [i cri-
minologia dinamic\ – o realizeaz\ Valerian Cioclei în definirea criminologiei care
„reprezint\ ansamblul cercet\rilor cu caracter [tiin]ific ce se ocup\, pe de o parte,
cu studierea fenomenului criminal, urm\rind cunoa[terea complex\ a acestuia [i,
pe de alt\ parte, cu evaluarea practicii anticriminale, în scopul optimiz\rii aces-
teia” (Cioclei, V., 2002, p. 63). Aspectele mai sus ar\tate delimiteaz\ [i definesc
scopul [i func]iile criminologiei care constituie criterii esen]iale pentru parti-
cularizarea domeniului de cercetare, mai ales în cadrul [tiin]elor penale. Astfel,
scopul general al criminologiei, în func]ie de raporturile acesteia cu alte [tiin]e,
are în vedere fundamentarea unei politici anticriminale eficiente, iar scopul
imediat (particular) are în vedere „fenomenologia penal\” reprezentând un criteriu
de diferen]iere de dreptul penal ca [tiin]\ normativ\ (Iacobu]\, Al. I., 2002, p.19).
De asemenea, literatura de specialitate distinge între „criminologia general\” –
axat\ pe studierea factorilor generali ai fenomenului criminalit\]ii care dife-
ren]iaz\ criminalul de noncriminal – [i „criminologia clinic\” al c\rei scop este
reprezentat de surprinderea interac]iunilor particulare sau specifice din cadrul
actului criminal (St\noiu, R. M., 1998, p. 26). O alt\ diferen]iere se realizeaz\
între „criminologia tradi]ional\”, fondat\ de paradigma etiologic\ care are în
vedere cauzalitatea actului infrac]ional, [i „noua criminologie” sau „crimonologia
reac]iei sociale” care-[i propune s\ extind\ domeniul de cercetare asupra fe-
nomenelor [i proceselor sociale care creaz\ direct (nemijlocit) sau indirect de-
vian]\, delincven]\ [i criminalitate.
În func]ie de obiectivele generale [i specifice ale [tiin]ei criminologice se
contureaz\ func]iile acesteia (Iacobu]\, I. Al. pp.20-21)14 sub aspect descriptiv ce
are în vedere „fenomenologia criminalit\]ii”; explicativ sau etiologic ce vizeaz\
„teoria factorilor”; predictiv ce înglobeaz\ anticiparea evolu]iei fenomenului
criminal; în fine, sub aspect profilactic ce are în vedere cercetarea remediilor
criminalit\]ii care include preven]ia la cele trei niveluri: primar, secundar [i ter]iar.
14
Autorul arat\ importan]a func]iei preventive a criminologiei care, în ultimul deceniu, a fost
reluat\ [i reevaluat\.
52
TEORII DESPRE...
2. Evolu]ia teoriilor [i modelelor explicative asupra fenomenului

criminalit\]ii
Evolu]ia unor curente [i doctrine în domeniul criminologiei [i al sociologiei

devian]ei, a antrenat unele schimb\ri în filosofia sistemului de justi]ie penal\
reflectate de politica [i practica anticriminal\. A[a cum ar\tam, teoriile crimi-
nologice ofer\ explica]ii atât despre comportamentul persoanelor care comit actul
criminal, cât [i despre cel al victimelor, al personalului din institu]iile de justi]ie
penal\, precum [i al altor actori implica]i în procesul de justi]ie penal\. Totu[i,
analiza devian]ei, delincven]ei [i criminalit\]ii nu se poate reduce la o perspectiv\
strict juridic\ deoarece acestea sunt în primul rând fenomene de natur\ social\ din
punctul de vedere al mecanismelor de producere [i implica]ii, care se raporteaz\
la întregul sistem de valori al societ\]ii, având caracter antisocial [i ilicit. De
aceea, cunoa[terea teoriilor criminologice este necesar\ pentru „în]elegerea funda-
mentului politicilor care sunt propuse [i implementate” cu scopul prevenirii [i
controlului criminalit\]ii (Bohm, R. M., Haley, K. N., p.140).
Literatura de specialitate grupeaz\ reprezent\rile în leg\tur\ cu fenomenul
criminal (orient\ri [i teorii), care s-au succedat de-a lungul istoriei, în func]ie de
cele trei etape care au marcat evolu]ia umanit\]ii (conform sociolgului francez
Auguste Comte) conturând astfel: viziunea diabolic\ asupra crimei, specific\
Evului Mediu15; concep]ia clasic\, utilitarist\ sau beccarian\; concep]ia [tiin]ific\
demarat\ odat\ cu [coala pozitivist\ italian\ [i continuat\ cu teoriile moderne.
Primele explica]ii de natur\ etiologic\16 cu privire la fenomenul criminal au
fost fundamentate în cadrul studiilor de drept penal realizate de reprezentan]i de
seam\ ai [colii clasice a dreptului penal sau criminologiei clasice (Cesare Bo-
nesana, marchiz de Beccaria17 considerat fondatorul dreptului penal modern;
Jeremy Bentham18, filosof britanic care a întemeiat o adev\rat\ filosofie a dreptului
preluând [i dezvoltând principiul utilitarismului). Principiul utilitarismului spe-
cific criminologiei clasice vizeaz\ în esen]\ urm\toarele aspecte:
15
Un amplu studiu asupra sistemelor de putere menite s\ pedepseasc\ [i s\ disciplineze este
realizat\ de Michel Foucault în lucrarea A supraveghea [i a pedepsi (1974) în care analizeaz\
muta]ia suferit\ de sistemele de putere între 1760 [i 1840.
16
Criminologia etiologic\ este acea subramur\ a criminologiei teoretice ce se ocup\ cu stabilirea
cauzelor, a condi]iilor sau a factorilor care detrmin\ ori favorizeaz\ fenomenul criminal
(Cioclei, V., 2003)
17
Dei delitti e delle pene (Despre infrac]iuni [i pedepse), 1764, este opera care consacr\ principiile
beccariene „demolând vechile [abloane…, total anacronice” [i stabilind principiile de baz\ în
domeniul legislativ-penal (Valerian Ciclei, 2003, p.73).
18
Introduction to the Principles of Morales and Legislation, 1780; Panopticon: or the Inspection
House, 1787; A fragment on Government, 1787.
53
- legalitatea pedepselor;
- caracterul retributiv, descurajant al pedepselor care implic\ atât egalitatea,
cât [i personalitatea acestora;
- modera]ia pedepselor;
- propor]ia dintre infrac]iuni [i pedepse;
- necesitatea prevenirii delictelor.
Concep]ia utilitarist\ a [colii clasice a dreptului penal prefigureaz\ explica]iile
de tip noncauzal reprezentând un punct de reper [i subscriind totodat\, unei viziuni
dinamice în abordarea [i explicarea actului criminal care va pune, în viitor, bazele
„criminologiei empirice” (M. Cusson).
Ulterior s-au constituit principalele „[coli” criminologice clasice – [coala
geografic\ sau cartografic\ (L. A. J. Quetelet în Belgia; A. M. Guerry în Fran]a;
H. Mayhew în Anglia), [coala lyonez\ sau „[coala mediului social” (A. La-
cassagne, L. Manouvrier), [coala interpsihologic\ (G. Tarde), [coala sociologic\
(E. Durkheim), analiza statistico-matematic\ a criminalit\]ii (von List în Ger-
mania; A. Prins în Belgia; von Hammel în Olanda), [coala socialist\ sau tezele
filosofiei marxiste (Duceptiaux în Belgia; Dupuy [i Legoyt în Fran]a; Berg în
Germania; Turati, Battaglia [i Loris în Italia; W. A. Bonger în Olanda) – care au
contribuit de pe pozi]ii diferite la constituirea orient\rii sociologice propriu-zise
(Cioclei, V., pp.85-86). De exemplu, crima ca „fenomen social normal” care se
manifest\ în toate societ\]ile datorit\ eterogenit\]ii condi]iei umane [i „starea de
anomie” ca stare obiectiv\ a mediului social caracterizat\ printr-o dereglare a
normelor sociale inerent\ unor schimb\ri sociale bru[te este amplu argumentat\
de Emile Durkheim, unele constat\ri confirmându-se în condi]iile sociale din
România (Cioclei, V., 2003, p.91) inclusiv sub aspectul practicii penale.
Principiile [colii criminologice clasice dezvoltate ulterior [i de [coala neo-
clasic\ (sec. al XIX-lea) se centreaz\ în jurul ideii de credin]\ în „existen]a unei
voin]e libere” [i corecta „individualizare a pedepsei”, cel de-al doilea aspect, mai
ales în cazul minorilor (Iacobu]\, Al. I., pp.46-47). A[adar, explica]iile [colii
criminologice clasice [i neoclasice bazate pe teoria liberului arbitru realizeaz\
progrese privitoare la „studiul abstract al faptei” [i „diminuarea pedepsei” rea-
lizând totodat\, posibilitatea trecerii la “studierea complet\ a faptei”, ca rezultat al
unei ac]iuni umane, ca fapt natural [i social, în cadrul teoriilor deterministe
multifactoriale propuse mai târziu de pozitivismul italian.
Plecând de la doctrina evolu]ionismului darwinist, studiile de fiziognomie,
frenologie (J. G. Levateur, F. J. Gall) – corelarea caracterului cu particularit\]ile
fizionomice sau a unor func]ii psihice corespunz\toare cu diverse por]iuni din
creier – [i psihiatrie (A. B. Morell) – alieni[tii demonstrând rolul investiga]iei
psihiatrice în criminologie – s-a conturat [i dezvoltat, ca o variant\ a antropologiei
criminale, [coala pozitivist\ italian\ (Enrico Ferri, Cesare Lombroso, Raffaele
54
TEORII DESPRE...
Garofalo). Reprezentan]ii pozitivismului italian ofer\ explica]ii de tip cauzal

subscriind unei viziuni deterministe asupra criminalit\]ii ca fenomen multifactorial
ce deschide perspectiva dezvolt\rii „criminologiei clinice” de mai târziu. Abor-
darea în discu]ie vizeaz\ atât studiul f\ptuitorului – asupra c\ruia se opereaz\
conceptual cu „tipul criminal”, „atavismul”, „stigmatele” (C. Lombroso) ori
periculozitatea sau „temibilitatea” (R. Garofalo, pioner al criminologiei clinice) –
cât [i analiza contextului socio-economic-cultural impus\ de „teoria multifac-
torial\” (E. Ferri).
Astfel, factorul psihologic devine un element comun al teoriilor etiologice
moderne – teorii psiho-biologice, psiho-sociale sau psiho-morale (Cioclei, V.,
2003) – în cadrul c\rora afectivitatea joac\ un rol primordial în oferirea ex-
plica]iilor cauzale, în func]ie de preponderen]a accentelor bio-socio-morale; to-
todat\, aceste teorii admit c\ delincven]a [i criminalitatea reprezint\ un fenomen
multifactorial, ceea ce le întrege[te caracteristicile, fie c\ ne referim, de exemplu,
la „teorii bio-tipologice” (E. Kretschmer), „teoriile inadapt\rii bio-psihice” (J.
Pinatel, R. Gassin), „teorii psiho-morale de factur\ psihanalitic\” (S. Freud) sau
„teorii psiho-morale autonome” (E. de Greff, J. Pinatel) [i în fine, la teorii de
factur\ psiho-social\.
Referitor la teoriile etiologice care accentueaz\ importan]a factorilor sociali ai
fenomenului criminal, acestea continu\ „[coala” sociologic\ din trecut, literatura
de specialitate oferindu-ne diverse clasific\ri bazate fie pe modelul consensual fie
pe modelul conflictual (St\noiu, R. M., 1998). Modelul consensual, specific
sociologiei nord-americane, este inspirat de gândirea sociologic\ a lui Emile
Durkheim, Vilfredo Pareto sau Talcott Parsons [i include [coala de la Chicago,
teoriile de esen]\ culturalist\, cele de esen]\ func]ionalist\ [i teoriile controlului
social; nota comun\ a acestor teorii rezult\ din abordarea actului criminal ca fiind
rezultatul inadapt\rii individului la normele [i valorile sociale dominante, remediul
constând în „resocializarea” în cadrul re]elei sociale de „solidaritate”.
Modelul conflictual în analizele criminologice a fost antrenat de criza de valori
a sistemului social din anii ’60-’70, explica]iile fiind înglobate în cadrul curentului
interac]ionist, al reac]iei sociale sau al criminologiei critice (radical\ de factur\
neomarxist\); în principiu, aceste teorii identific\ sursa actelor criminale fie în
cadrul unor procese sociale de stereotipizare care au la baz\ stigmatizarea, eti-
chetarea fie în cadrul dinamicii interac]ionale a unor „procese complexe de ac]iune
[i reac]iune” (R. Gassin) situate la nivelul elabor\rii legii, al reac]iilor inter-
personale sau al reac]iilor institu]ionalizate (apud. St\noiu, R. M., 1998).
În consecin]\, dac\ în cadrul orient\rilor clasice asupra fenomenului criminal
accentul în explicarea cauzalit\]ii se schimb\ de pe fapt\ pe f\ptuitor, sanc]iunea
fiind dat\ fie în func]ie de gravitatea faptei, fie în func]ie de periculozitatea
55
f\ptuitorului, ulterior, în cadrul teoriilor criminologice contemporane, au început

s\ fie lua]i în calcul factorii contextuali de natur\ socio-economic\ [i cultural\19.
FAPTA LIBER ARBITRU SANCŢIUNE
Sancţiunea este dată în funcţie de gravitatea faptei
Schema 1. Orientarea clasic\ propriu-zis\ plaseaz\ cauzele principale ale

actelor deviante în natura uman\, în via]a subiectiv\, în voin]a infractorului care
are total\ libertate de alegere între satisfac]iile ce decurg din înc\lcarea legii
penale [i sanc]ionarea pentru faptele comise.
DETERMINISM
FĂPTUITOR BIO-PSIHO-SOCIAL SANCğIUNE
SancĠiunea este dată în funcĠie de periculozitatea făptuitorului
Schema 2. Orientarea pozitivist\ plaseaz\ cauza comportamentului

infrac]ional la nivelul unor factori individuali, biologici, psihologici [i sociali.
Ulterior, mi[carea de idei din criminologie axat\ pe teoriile cognitive, „in-
stitu]ionalizarea” cercet\rii [i chiar „statalizarea” acesteia, precum [i modificarea
fenomenului criminal în sensul cre[terii num\rului infrac]iunilor de profit [i
apari]ia criminalit\]ii inteligente a condus la instituirea „ra]iunii” în centrul ex-
plica]iilor criminologice, care nu face decât s\ „completeze” explica]iile cauzale
bazate pe „afectivitate” (V. Cioclei, pp.179-180).
Ca atare, viziunea cauzal\, determinist\ multifactorial\ asupra fenomenului
criminal care î[i are originea în [coala pozitivist\ italian\ [i teoriile etiologice
moderne, a fost completat\ de viziunea noncauzal\, dinamic\ asupra actului
criminal, care actualizeaz\ utilitarismul clasic beccarian („respingerea lui Lom-
broso în favoarea lui Beccaria”) [i ideea liberului arbitru ca fundament al oric\rei
ac]iuni (Cusson, M., 1981, p. 64 apud Cioclei, V., p. 146). Astfel, s-a conturat
19
Ace[ti factori sunt explica]i în literatura de specialitate prin intermediul orient\rilor socio-
economice [i a celor sociologice propriu-zise – teorii de esen]\ func]ionalist\ (teoria tensiunilor
sociale; teoria oportunit\]ilor diferen]iate) [i teorii de esen]\ culturalist\ (teoria asocia]iilor
diferen]iate; teoria conflictelor culturale; teoria subculturilor delincvente); pentru detalii a se
vedea Rodica St\noiu, Criminologie, Oscar Print, Bucure[ti, 1998; Albert Ogien, Sociologia
devian]ei, Ed. Polirom, Ia[i, 2002.
56
TEORII DESPRE...
ceea ce speciali[tii numesc „criminologia dinamic\” sau „criminologia actului”20,

mai întâi ca o prelungire a explica]iilor etiologice – teorii dinamice complementare
cuprinzând atât „modele particulare de trecere la act” (E. de Greff, J. Pinatel, H.
Becker), cât [i un „model general” (A. Cohen) – [i ulterior, sub forma teoriilor
dinamice principale – „teoria re]inerii” (W. C. Reckless) [i „teoria strategic\” (M.
Cusson, L. N. Dormont).
Noua abordare „empiric\” î[i propune s\ cerceteze „actul situat în actual”,
adic\ actul (comis sau omis), libertatea de alegere a persoanei umane, finalitatea
(propus\ de actor), rezultatul (efectiv), analiza strategic\ (proprie criminalului),
precum [i motiva]iile (legate de finalitate [i scop) (Dormont, L. N., 1992, p. 183
apud Cioclei, V., p. 165). Cu toate contradic]iile inerente aplicabilit\]ii teoriei
strategice în condi]iile realiz\rii unor corela]ii între liberul arbitru, responsa-
bilitatea social\ [i r\spunderea penal\, care-i reduce valabilitatea, cel pu]in în
cazul minorilor delincven]i [i persoanelor iresponsabile, precum [i în cazul ex-
plic\rii tenta]iilor sau a impulsurilor incon[tiente, dar [i a recidivei, este de
necontestat aportul în abordarea ra]ional\ a fenomenului criminal în sensul „com-
plementarit\]ii reciproce” cu abordarea bazat\ pe afectivitate, constituindu-se în
„dou\ faze distincte” ale aceluia[i fenomen (V. Cioclei, pp.164-176).
CRIMINOLOGIA ETIOLOGICĂ
Clasică Pozitivistă Modernă
CRIMINOLOGIA DINAMICĂ
Criminologia actului
CRIMINOLOGIA REACğIEI SOCIALE
Prevenire Control ReinserĠie socială ProtecĠie comunitară
Schema 3. Complementaritatea teoriilor criminologice actuale

Paradigmatic, a[a cum reiese din schema de mai sus, complementaritatea dintre
criminologia etiologic\ [i criminologia dinamic\ este întregit\ la rândul s\u de
20
Subramur\ a criminologiei teoretice care se ocup\ cu studierea fenomenului criminal, din punct
de vedre al mecanismelor [i al proceselor care înso]esc trecerea la act (Cioclei, V., 2003, p.
145).
57
criminologia reac]iei sociale, care, mai ales în analizele focalizate pe reac]ia

social\ institu]ionalizat\, accentueaz\ preven]ia [i interven]ia la toate nivelurile.
În concluzie, teoriile criminologice actuale aduc în centrul aten]iei atât ca-
racterul „determinat”, cât [i cel „determinant” al oric\rei ac]iuni umane în cadrul
unei societ\]i caracterizat\ prin „conflict asupra valorilor morale”; astfel încât,
îns\[i cercetarea criminologic\ este puternic marcat\ de accente valorice, cea ce
face „imposibil\ ideea de obiectivitate”. Astfel, în func]ie de perspectiva îm-
br\]i[at\ – conflictualist\, radical\, pacifist\ sau feminist\ – în abordarea fe-
nomenului criminalit\]ii, paradigmele explicative ale cercet\rilor actuale sunt
centrate în general pe teoriile etichet\rii sau stigmatiz\rii (Labelling Theory ai
c\rei reprezentan]i sunt F. Tannenbaum, E. Lemert, H. Becker), pe teoriile luptei
de clas\ [i a luptei pentru putere, precum [i pe cele privitoare la patriarhat [i
practica asupririi (Bohm, R. M., Haley, K. N., p.142).
Bibliografie
Amza, Tudor, Criminologie. Tratat de teorie [i politic\ criminologic\, Lumina Lex,

Bucure[ti, 2002.
Banciu, Dan, Control social [i sanc]iuni sociale, Ed. Victor, Bucure[ti, 1999.
Beccaria, Cesare, Despre infrac]iuni [i pedepse, Editura Rosseti, Bucure[ti, 2001.
Bujor, Valeriu, Aspecte criminologice privind infrac]iunile s\vâr[ite cu violen]\, studiu
monografic, Mirton, Timi[oara, 2003.
Butoi, Ioana-Teodora, Tratat universitar de psihologie judiciar\. Teorie [i practic\,
Bucure[ti, Phobos, 2003.
Butoi, Tudorel (coord.), Victimologie. Curs universitar – perspectiva psihologiei victimale
asupra cuplului penal victim\-agresor, Editura Pinguin Book, Bucure[ti, 2004.
Chantraine, Gilles, Par-delà les murs. Expériences et trajectoires en maison d’arrêt,
Presses Universitaires de France, 1-re édition, 2004.
Cioclei, Valerian, Manual de criminologie, All Beck, Bucure[ti, 2003
Cusson, Maurice, Pourquoi punir?, Dalloz, Paris, 1987.
Dublea Aurel, [.a., Ghid de practici institu]ionale în instrumentarea cauzelor cu minori,
Asocia]ia Alternative Sociale, Ia[i, 2005.
Durnescu, Ioan (coordonator), Manualul consilierului de reintegrare social\ [i supra-
veghere, Ed. Themis, Funda]ia European\ „Nicolae Titulescu”, Filiala Craiova,
2002.
Ferréol, Gilles, Neculau, Adrian (coord.), Violen]a. Aspecte psihosociale, Polirom, Ia[i,
2003.
Foucault, Michel, A supraveghea [i a pedepsi, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1995.
Grecu, Florentina, R\dulescu, Sorin, M., Delincven]a juvenil\ în societatea contem-
poran\. Studiu comparativ între Statele Unite [i România, Lumina Lex, Bucure[ti,
2003.
Iacobu]\, Al. Ioan, Radiografia crimei, Ia[i, Graphix, 1995
Iacobu]\, Al. Ioan, Criminologie, Ed. Junimea, Ia[i, 2002.
58
TEORII DESPRE...
Institutul Na]ional de Criminologie, „Studiu privind evaluarea aplic\rii unor ele-mente de

justi]ie restaurativ\ în România”, în Evaluarea sistemului de justi]ie restaurativ\
în România, Editura Oscar Print, Bucure[ti, 2004.
Kalmthout, Anton M. Van (edit.), Durnescu, I. (trad.), Reintegrarea social\ [i
supravegherea infractorilor în opt ]\ri europene, SITECH, Craiova, 2004.
Medeanu, Tiberiu-Constantin, Crima [i criminalul. Geneza crimelor [i descoperirea
criminalilor, Bucure[ti, Lumina Lex, 2000.
Miftode, Vasile (coord.), Popula]ii vulnerabile [i fenomene de automarginalizare – stra-
tegii de interven]ie [i efecte perverse, Lumen, Ia[i, 2002.
Miftode, Vasile, Tratat de metodologie sociologic\. Tehnici de investiga]ie de teren.
Elaborarea proiectelor de interven]ie, Lumen, Ia[i, 2003.
Miftode, Vasile (coord.), Sociologia popula]iilor vulnerabile. Teorie [i metod\, Editura
Universit\]ii „Al. I. Cuza”, Ia[i, 2004.
Mureanu, Carmen-Daniela, Percep]ia crimei – criminologia aplicat\ [i criminologia
clinic\ –PHOBOS, Bucure[ti, 2006.
Neam]u, George., Stan, Dumitru, Asisten]a social\. Studii [i aplica]ii, Editura Polirom,
Ia[i, 2005.
Negrier-Darmont, Lygia, Le criminologue dans la cité, Éditions Européennes Erasm, La
Garanne Colombes, France, 1990.
Negrier-Darmont, Lygia, Criminologie, Ed. Litec, Paris, 1992.
Negrier-Darmont, Lygia, Criminologie de l’acte et philosophie pénale. De l’ontologie
criminelle des Anciens à la victimologie appliquée des Modernes, Ed. Litec, Paris,
1994.
Ogien, Albert, Sociologia devian]ei, Ed. Polirom, Ia[i, 2002.
Oprean, Horea, Criminologie, Servo-Sat, Arad, 2000.
P\unescu, C., Agresivitatea [i condi]ia uman\, Editura Tehnic\, Bucure[ti, 1994.
Poledna, Sorina (coordonator), Proba]iunea în România – politici. legisla]ie, proceduri,
Presa Universitar\ Clujean\, 2001. Poledna, Sorina (coord.), Raport de cercetare.
Comportamentul delincvent. Factori de risc [i factori protectivi, Anul III, nr. 11/
2004, E.D.P., R.A., Bucure[ti, 2004.
R\dulescu, Sorin, Banciu Dan, Sociologia crimei [i criminalit\]ii, Casa de editur\ [i pres\
„{ANSA” S.R.L., Bucure[ti, 1996.
Reid, Sue Titus, Crime and Criminology, 6th ed., Fort Worth, Holt, Rimhart and Winston,
1991.
Sandu, Maria, Aspecte asisten]iale din perspectiva dezvolt\rii sistemului românesc de
proba]iune, în Petru Ilu], Laura Nistor, Traian Rotariu, România social\. Drumul
schimb\rii [i al integr\rii europene, vol. III, EIKON, pp. 311-330.
Sandu, Maria, „Proba]iune [i protec]ia victimei în cadrul reformei penale din România”,
în Analele Universit\]ii „Al. I. Cuza” Ia[i, 2004.
Scripcaru, Gheorghe, Criminologie clinic\ [i rela]ional\, Synposion, Ia[i, 1995.
St\ni[or, Emilian, B\lan, Ana, Pripp, Cristina, Universul carceral. Culegere de studii de
criminologie [i penologie, Editura Oscar Print, Bucure[ti, 2004.
St\noiu, Rodica Mihaela, Metode [i tehnici de cercetare în criminologie, Bucure[ti,
Editura Academiei R.S.R., 1981.
St\noiu, Rodica Mihaela, Criminologie, Oscar Print, Bucure[ti, 1998.
T\n\sescu, Iancu, Criminologie.Agresologie. Victimologie. Detentologie, All Beck, Bu-
cure[ti, 2003.
59
Concepte cheie: fenomenul criminalit\]ii; cercetarea criminologic\; factorii

de risc criminogen; reac]ia social\ împotriva criminalit\]ii; modelul preven]iei
sociale; practica [i politica anticriminal\
60
Working together
Abord\ri, modele, teorii privind fenomenul

„brain drain”
Simona Ionela ST|NICA
Doctorand în sociologie, {coala Doctoral\
Universitatea Bucure[ti
Coordonator: Prof. Univ. Dr. Maria Voinea
Abstract
The article intends to present different approaches, models, theories that

explain and analyse the brain drain phenomenon, as well as the gains and losses
of this phenomenon from the interaction point of view between the source
countries, the destination countries and migrants themselves.
Key words: brain drain, international migration, highly skilled labour mi-
gration, theories of international migration, approaches of the brain drain phe-
nomenon.
Introducere
În prezent nu exist\ o singur\ teorie coerent\ a migra]iei interna]ionale, doar

un set fragmentat de teorii care au ap\rut izolat una de alta. Modelele actuale
sugereaz\ c\ o în]elegere complet\ a proceselor migratorii contemporane nu se va
realiza doar dac\ ne baz\m numai pe instrumentele unei singure discipline sau ne
concentr\m pe un singur nivel de analiz\. Mai degrab\, natura lor complex\ [i cu
multe aspecte necesit\ o teorie complex\ care s\ încorporeaze o varietate a per-
spectivelor, nivelelor [i ipotezelor.
Teoriile existente ce au menirea de a explica [i analiza fenomenele migra-
]ioniste au o deosebit\ importan]\ pentru a în]elege tipologia fluxurilor [i re-
fluxurilor migra]ioniste, în cazul de fa]\ al celor cu un v\dit caracter intelectual.
Astfel, fiecare dintre ele abordeaz\ diferit acelea[i aspecte ale migra]iei: unele din
punct de vedere economic, altele din punct de vedere al re]elelor sociale, cert este
c\ aproape toate abordeaz\ tendin]a de cre[tere a bun\st\rii individului.
Massey [i al]ii (1993, 1998) [i Schoorl (1995) clasific\ abord\rile teoretice ale
migra]iei interna]ionale în dou\ categorii: abord\ri teoretice care analizeaz\
61
apari]ia migra]iei [i abord\ri teoretice care analizeaz\ evolu]ia migra]iei. Teoria

economiei neoclasice, teoria dual\ a pie]ei muncii, noua economie a migra]iei,
teoria dependen]ei [i teoria sistemelor mondiale încearc\ s\ explice apari]ia mi-
gra]iei. Teoria re]elei [i institu]ional\ încearc\ s\ analizeze cursul fluxurilor mi-
gratorii interna]ionale de-a lungul timpului. Pe lâng\ aceste teorii voi prezenta [i
alte abord\ri care analizeaz\ fenomenul brain drain.
1. Abord\ri teoretice care explic\ apari]ia migra]iei
1.1. Teoria economiei neoclasice
Teoria economiei neoclasice a fost utilizat\ pentru început în explicarea de-

plas\rilor interne ale popula]iei, devenind una dintre construc]iile teoretice majore
din domeniul migra]iei, perioada anilor ’60 - ’70 pârând a fi în mare dominat\ de
încerc\rile de rafinare a teoriei din perspectiva migra]iei interna]ionale (Arago,
2000: 284).
Conform acestei teorii, diferen]ele între ]\ri, în ceea ce prive[te venitul real,
dau na[tere la dou\ fluxuri acolo unde se creaz\ un nou echilibru interna]ional în
care veniturile reale sunt la acela[i nivel în toate ]\rile. Primul este un flux de for]\
de munc\ slab calificat\ dinspre ]\rile cu venit sc\zut c\tre ]\rile cu venit ridicat.
Al doilea este este un flux de capital dinspre ]\rile cu venit ridicat c\tre ]\rile cu
venit sc\zut. Acest flux de capital include, în principal, capitalul de munc\ intens
industrializat [i va fi înso]it de for]a de munc\ înalt calificat\. Acest mecanism
care conduce la echilibru este prezentat de Öberg (1997: 24, figura 3.3.).
Figura 3.3. Mecanismele neoclasice care conduc la echilibru

Atât migra]ia net\ în scop de munc\, cât [i fluxurile nete de capital vor fi egale
cu zero când se ajunge la echilibru. Din acest punct de vedere, migra]ia in-
terna]ional\ net\ în scop de munc\ este un fenomen temporar. În cadrul teoretic,
62
TEORII DESPRE...
lan]ul cauzal [1-6-9-1] reflect\ procesele a[a cum sunt descrise de teoria economiei
neoclasice (Figura 3.4.).
Figura 3.4. Teoria economiei neoclasice [1-6-9-1]

Aici diferen]ele de venit între ]\ri reprezint\ momentul plec\rii. Datorit\ acestor
diferen]e fluxurile în scop de munc\ apar dinspre ]\rile cu venit sc\zut spre ]\rile
cu venit ridicat (s\geata 1). În general, migran]ii sunt relativ tineri. Prin urmare,
este mult mai probabil ca migra]ia în scop de munc\ s\ aib\ un impact de îm-
b\trânire pentru societ\]ile de origine [i un impact de reîntinerire pentru societatea
gazd\ (s\geata 6). Mai mult, pe termen lung migra]ia interna]ional\ poate avea un
impact de reîntinerire asupra compozi]iei demografice a societ\]ilor gazd\ datorit\
ratei ridicate a fertilit\]ii (Hjarno, 1996). Schimbarea compozi]iei demografice
reduce diferen]a în ceea ce prive[te dimeniunea capitalului uman între ]\rile de
origine [i ]\rile de destina]ie (s\geata 9).
Aplicând teoria economiei neoclasice la migra]ia interna]ional\ putem afirma
c\, ]\rile care se confrunt\ cu o lips\ a for]ei de munc\ în ceea ce prive[te capitalul
au un echilibru ridicat al venitului, în timp ce ]\rile cu o ofert\ mare de for]\ de
munc\ au un echilibru sc\zut al venitului. Datorit\ acestor diferen]e în ceea ce
prive[te venitul, fluxurile de for]\ de munc\ au loc dinspre ]\rile cu venit sc\zut
c\tre ]\rile cu venit ridicat (Borjas, 1989; Massey [i al]ii, 1993; Bauer [i Zimmer-
mann, 1995).
Teoria privilegiaz\ rolul factorilor economici în explicarea apari]iei fluxurilor
de migra]ie (varianta macro) [i a deciziei de migra]ie (varianta micro).
63
1.1.1. Teoria economiei neoclasice la nivel macro

Teoria economiei neoclasice în varianta sa la nivel macro, probabil cea mai
veche [i cea mai cunoscut\ teorie a migra]iei interna]ionale, a fost realizat\ ini]ial
pentru a explica migra]ia for]ei de munc\ în procesul dezvolt\rii economice.
Teoria sus]ine c\ diferen]ele geografice dintre cererea [i oferta de for]\ de munc\,
dintre ]\rile de origine [i destina]ie determin\ fluxurile de migran]i, iar diminuarea
sau înl\turarea acestor diferen]e va conduce la reducerea migra]iei pân\ la dis-
pari]ie. Mi[carea capitalului include [i capitalul uman înalt calificat care se de-
plaseaz\ dinspre ]\rile cu capital bogat c\tre ]\rile cu capital s\rac pentru a
beneficia de trimiterile de bani în baza calific\rilor lor, într-un mediu s\rac în
capital uman, conducând la o mi[care paralel\ a managerilor, tehnicienilor [i altor
categorii de personal înalt calificat. Fluxurile de migra]ie interna]ional\ devin, în
concep]ia sus]in\torilor acestei teorii, mecanismele de echilibrare ale deficien]elor
interne de pe pia]a for]ei de munc\ la nivel global.
Perspectiva economiei neoclasice la nivel macro cuprinde mai multe teoreme
implicite [i ipoteze (Massey [i al]ii, 1993: 433-434):
1. migra]ia interna]ional\ a lucr\torilor este cauzat\ de diferen]ele de venituri
între ]\ri;
2. eliminarea diferen]elor de venit va avea drept efect încetarea deplas\rii
for]ei de munc\ [i migra]ia nu va mai ap\rea în lipsa unor asemenea diferen]e;
3. fluxurile interna]ionale de capital uman – care sunt lucr\torii înalt califica]i
– sunt sensibile la diferen]e în ceea ce prive[te rata de reîntoarcere a capitalului
uman, care poate s\ fie diferit\ de rata general\ a veniturilor, sco]ând la iveal\ un
model distinct al migra]iei care poate s\ fie opus celui care face referire la
muncitorii necalifica]i.
4. pie]ele de munc\ reprezint\ mecanismele primare prin care fluxurile in-
terna]ionale ale for]ei de munc\ sunt induse; alte tipuri de pie]e nu au efecte
importante asupra migra]iei interna]ioanle.
5. modalitatea prin care guvernele controleaz\ fluxurile migratorii este re-
gularizarea sau influen]area pie]elor for]ei de munc\ din ]\rile de origine [i/sau de
destina]ie.
Potrivit acestei abord\ri teoretice, doar pia]a muncii reprezint\ mecanismul
prin intermediul c\ruia sunt induse mi[c\rile migratorii.
1.1.2. Teoria economiei neoclasice la nivel micro

În cazul teoriei economiei neoclasice în varianta sa la nivel micro, indivizii
ra]ionali decid s\ migreze ]inând seama de calculul cost-beneficiu care ar conduce
la un beneficiu net, în general financiar în urma migra]iei. Potrivit acestei abord\ri
teoretice, intensificarea migra]iei este generat\, pe de o parte, de caracteristicile
64
TEORII DESPRE...
capitalului uman care intensific\ beneficiile poten]iale ale migra]iei [i, pe de alt\
parte, de factorii individuali, sociali [i tehnologici care diminueaz\ costurile.
Variabilele explicative-cheie ale migra]iei sunt determinate de diferen]ele de
venituri [i de ratele ocup\rii for]ei de munc\ (Vasile, Zaman, 2005: 88).
Migran]ii poten]iali estimeaz\ beneficiile [i costurile deplas\rii c\tre diverse
destina]ii [i migreaz\ acolo unde îi va fi asigurat\ cea mai mare recompens\, dup\
o perioad\ de timp (Borjas, 1990). Evenimentul de migra]ie se va produce atunci
când rezultatul calculului este pozitiv c\tre destina]ia care va furniza cea mai
mare recompens\ în raport cu abilit\]ile individului, migra]ia devenind practic o
form\ de investi]ie în capitalul uman (Arango, 2000: 285).
În teorie, un poten]ial migrant merge acolo unde profitul este cel mai mare,
ceea ce conduce la câteva concluzii importante (Massey [i al]ii, 1993: 435):
1. mi[carea interna]ional\ se na[te din diferen]ele interna]ionale, atât în ceea ce
prive[te rata câ[tigurilor, cât [i rata ocup\rii, al c\ror produs determin\ câ[tigurile
a[teptate (modelul anterior, în contrast [i-a asumat deplina ocupare a for]ei de
munc\).
2. caracteristicile capitalului uman individual care cresc posibila rat\ de re-
munerare sau probabilitatea de ocupare în ]ara de destina]ie în compara]ie cu ]ara
de origine, va cre[te probabilitatea mi[c\rii interna]ionale, alte aspecte fiind egale.
3. caracteristicile individuale, condi]iile sociale sau tehnologiile care scad
costurile de migra]ie contribuie la cre[terea ratei nete a migra]iei, crescând astfel
probabilitatea mi[c\rii interna]ionale.
4. din cauza punctului 2 [i 3 indivizii din aceea[i ]ar\ pot manifesta tendin]e
foarte diferite în ceea ce prive[te migra]ia.
5. fluxurile migratorii între ]\ri reprezint\ simple sume de mi[c\ri individuale
formate pe baza calculelor individuale de ob]inere a beneficiilor.
6. mi[carea interna]ional\ nu apare în absen]a diferen]elor dintre câ[tiguri [i/
sau rata ocup\rii for]ei de munc\ dintre ]\ri.
7. m\rimea diferen]ei reîntoarecerilor anticipate determin\ m\rimea fluxului
interna]ional al migran]ilor între ]\ri.
8. deciziile migratorii reies din dezechilibrul sau discontinuit\]ile dintre pie]ele
de munc\; alte pie]e nu influen]eaz\ în mod direct decizia de a migra.
9. dac\ condi]iile din ]\rile de destina]ie sunt atractive din punct de vedere
psihologic pentru migran]i, costurile de migra]ie pot fi negative. În acest caz, o
diferen]\ negativ\ între câ[tiguri poate s\ fie necesar\ pentru a opri migra]ia între
]\ri.
10. controlul guvernelor asupra migra]iei prin politici care afecteaz\ câ[tigurile
anticipate în ]\rile de origine sau de destina]ie, de exemplu, acelea care încearc\
s\ scad\ probabilitatea angaj\rii sau s\ creasc\ riscul subocup\rii pie]ei muncii în
65
zonele de destina]ie (prin sanc]iuni impuse angajatorului), acelea care caut\ s\

creasc\ veniturile în ]ara de origine (prin programe de dezvoltare pe termen lung)
sau acelea care urm\resc s\ creasc\ costurile migra]iei (atât cele psihologice, cât
[i cele materiale).
1.2. Noua economie a migra]iei
Noua economie a migra]iei combate multe dintre ipotezele [i concluziile teoriei

neoclasice. Unul dintre elementele de baz\ ale noii abord\ri este aceea c\ deciziile
cu privire la migra]ie nu sunt luate în mod izolat [i individual, ci de c\tre grupuri
de persoane înrudite – familii/gospod\rii, în care oamenii ac]ioneaz\ în mod
colectiv nu numai pentru maximizarea venitului urm\rit, dar [i pentru minimizarea
riscurilor [i înl\turarea constrângerilor asociate cu o varietate de e[ecuri ale pie]ei,
exceptându-le pe acelea ale pie]ei muncii (Stark [i Bloom, 1985: 173-178).
Spre deosebire de indivizi, gospod\riile pot controla riscurile pentru bun\starea
lor economic\ prin diversificarea reparti]iei resurselor, precum, munca familiei.
În timp ce unor membrii ai familiei le pot fi repartizate activit\]i economice în
economia local\, al]ii pot fi trimi[i s\ lucreze pe pie]ele de munc\ str\ine, acolo
unde salariile [i condi]iile de munc\ nu sunt corelate sau slab corelate cu cele din
zona local\. În cazul în care condi]iile economice locale se deterioreaz\ [i ac-
tivit\]ile nu pot aduce venit suficient, gospod\ria se poate baza pe trimiterile de
bani ale migrantului.
În cadrul unei entit\]i precum gospod\ria, certitudinea sau incertitudinea ve-
nitului reprezint\ principalul motiv pentru migra]ia for]ei de munc\. Migra]ia
unui membru al unei gospod\rii reprezint\ modul de distribuire a riscului, legat de
un venit insuficient, în cadrul unei gospod\rii. În cadrul teoretic aceast\ rela]ie
este redat\ de c\tre s\geata 1, care ac]ioneaz\ ca un declan[ator al procesului
(figura 3.6). Mai târziu, acel membru al gospod\riei poate trimite bani, care pot
conduce la cre[terea venitului acesteia (s\geata 5). Mai mult, teoria noii economii
a migra]iei subliniaz\ faptul c\ trimiterile de bani au un efect pozitiv asupra
dezvolt\rii macro-economice în ]\rile de origine.
Veniturile gospod\riei nu mai sunt considerate în absolut (ca în varianta neo-
clasic\) ci prin raportare la nivelul comunit\]ii de origine. Migra]ia înceteaz\ s\
fie numai efectul diferen]elor de dezvoltare între ]\ri, reproduse în decalajul în
ceea ce prive[te nivelul salariilor. Situarea gospod\riei pe o anumit\ pozi]ie, din
punct de vedere al veniturilor, la nivelul comunit\]ii de origine, poate ac]iona ea
îns\[i ca stimulent pentru migra]ie. Prin urmare, una dintre consecin]ele im-
portante ale fenomenului la nivel comunitar este cre[terea probabilit\]ii de mi-
gra]ie în cadrul gospod\riilor f\r\ migran]i, ca urmare a rearanj\rii pozi]iilor în
distribu]ia de venituri [i amplificarea depriv\rii relative (Constantinescu, 2002:
98).
66
TEORII DESPRE...
Figura 3.6. Noua economie a migra]iei for]ei de munc\ [1-5-1]

Modelele teoretice ale noii economii a migra]iei ofer\ un set de teoreme [i
ipoteze care sunt diferite de cele care reies din teoria neoclasic\ [i acestea conduc
la un set cu totul diferit de recomand\ri privind politicile (Massey [i al]ii, 1993:
439-440):
1. familiile, gospod\riile [i alte unit\]i culturale definite ca fiind de produc]ie
[i consum sunt unit\]ile potrivite de analiz\ pentru cercetarea migra]iei, nu in-
dividul.
2. diferen]a între venituri nu reprezint\ o condi]ie necesar\ pentru apari]ia
migra]iei interna]ionale; gospod\riile pot avea stimulente puternice pentru a di-
versifica riscurile prin intermediul mi[c\rilor transna]ionale, chiar [i în absen]a
diferen]elor între venituri.
3. migra]ia interna]ional\ [i ocuparea sau produc]ia local\ nu reprezint\ po-
sibilit\]i care s\ se exclud\ reciproc. Într-adev\r exist\ puternice stimulente pentru
gospod\rii pentru a se angaja atât în activit\]ile migratorii, cât [i în cele locale. În
fapt, o cre[tere a return\rilor c\tre activit\]ile economice locale poate cre[te
atractivitatea migra]iei ca un mijloc de dep\[ire a constrângerilor referitoare la
capital [i risc prin investi]ia în acele activit\]i. Astfel, cre[terea economic\ în
cadrul regiunilor de origine nu conduce în mod obligatoriu la reducerea presiunilor
pentru migra]ia interna]ional\.
4. mi[carea interna]ional\ nu se opre[te în mod obligatoriu atunci când di-
feren]ele de venit au fost eliminate de-a lungul grani]elor na]ionale. Stimulentele
67
pentru migra]ie pot continua s\ existe, chiar dac\ alte pie]e din cadrul ]\rilor de
origine sunt absen]e, imperfecte sau în dezechilibru.
5. acela[i câ[tig anticipat în ceea ce prive[te venitul nu va avea acela[i efect
asupra probabilit\]ii de a migra a gospod\riilor situate în puncte diferite ale
distribu]iei venitului sau printre gospod\riile localizate în comunit\]i cu distribu]ii
diferite ale venitului.
6. guvernele pot influen]a ratele migratorii nu numai prin politici care afecteaz\
pie]ele de munc\, dar [i prin acelea care creaz\ pie]ele de asigur\ri, pie]ele de
capital [i alte pie]e care pot ap\rea.
7. politicile guvernamentale [i schimb\rile economice care modeleaz\ dis-
tribuirea venitului vor modifica lipsurile relative ale unor gospod\rii [i astfel
modific\ inten]iile lor de a migra.
8. politicile guvernamentale [i schimb\rile economice care afecteaz\ distri-
buirea venitului vor influen]a migra]ia interna]ional\ indiferent de efectele lor
asupra venitului mediu.
De[i teoria neoclasic\ a capitalului uman [i noua economie a migra]iei conduc
la concluzii divergente referitoare la originile [i natura migra]iei interna]ionale,
ambele reprezint\ modele esen]iale de decizie la nivel micro. Ceea ce difer\ sunt
unit\]ile de luare a deciziei (individul sau gospod\ria), entitatea fiind maximizat\
sau minimizat\ (venit sau risc), ipotezele referitoare la contextul economic al
factorilor de decizie (pie]e complete [i care func]ioneaz\ versus pie]e imperfecte
sau care lipsesc) [i dimensiunea la care decizia de migrare este contextualizat\
social (dac\ venitul este evaluat în termeni absolu]i sau relativi fa]\ de unele
grupuri de referin]\).
1.3. Teoria pie]ei for]ei de munc\ segmentare (duale)
Distinct de aceste modele de alegere ra]ional\ este teoria pie]ei for]ei de munc\
duale care nu se bazeaz\ pe deciziile luate de c\tre indivizi [i sus]ine c\ migra]ia
interna]ional\ apare ca rezultat al cererii intrinseci de munc\ al societ\]ilor in-
dustriale moderne. Conform acestei teorii, segmente ale pie]ei muncii din aceste
]\ri pot fi distinse ca fiind primare [i secundare. Segmentul secundar este ca-
racterizat de metodele de produc]ie intens capitalizate [i predomin\ for]a de munc\
înalt calificat\, în timp ce sectorul secundar este caracterizat de metodele de
produc]ie intensive [i predomin\ for]a de munc\ necalificat\. Teoria pie]ei for]ei
de munc\ duale presupune c\, migra]ia interna]ional\ a for]ei de munc\ decurge
din cererea de for]\ de munc\ din segmentul intensiv al societ\]ilor industriale
moderne, respectiv, ]\rile de destina]ie (Piore, 1979; Massey [i al]ii, 1993).
Piore, a fost cel mai puternic sus]in\tor al acestui punct de vedere teoretic
sus]inând c\ migra]ia interna]ional\ este cauzat\ de c\tre o cerere permanent\ de
for]\ de munc\ imigrant\ care este inerent\ structurii economice a na]iunilor
68
TEORII DESPRE...
dezvoltate. Conform lui Piore, migra]ia nu este cauzat\ de factorii de respingere

din ]\rile de origine (venituri sc\zute sau un nivel ridicat al [omajului), ci de
factorii de atrac]ie din ]\rile de destina]ie (o nevoie cronic\ de for]\ de munc\).
Aceast\ nevoie implicit\ de for]\ de munc\ imigrant\ reiese din patru caracteristici
fundamentale ale societ\]ilor industriale avansate [i din economiile lor, respectiv:
infla]ia structural\, problemele motiva]ionale, dualismul economic, demografia
ofertei for]ei de munc\ (Piore, 1979).
Piore (1979) ofer\ trei posibile explica]ii cu privire la cererea de for]\ de
munc\ str\in\ din societ\]ile industrializate moderne: diferen]ele privind for]a de
munc\ în general, nevoia de ocupare a locurilor de munc\ aflate cel mai jos pe
scala ierarhiei locurilor de munc\ [i diferen]ele în segmentul secundar al pie]ei
duale a muncii.
Diferen]ele de pe pia]a muncii conduc la neocuparea locurilor de munc\ cel
mai slab ierarhizate. La diferen]ele generale de pe pia]a muncii pot fi ad\ugate [i
diferen]e specifice care reies ca urmare a problemelor motiva]ionale [i demo-
grafice sau din cauza schimb\rilor sociale din societ\tile industrializate moderne
(Massey [i al., 1993). În teorie, lan]ul cauzal [9-1-6-9] poate reflecta teoria dual\
a pie]ei muncii. Schimb\rile demografice [i sociale în societ\]ile de destina]ie pot
cauza o sc\dere în ceea ce prive[te oferta de for]\ de munc\ slab calificat\ (s\geata
9). Drept urmare, salariile pentru lucr\torii slab califica]i cresc, fapt ce poate avea
drept urmare o cre[tere a fluxurilor migratorii (s\geata 1). Cre[terea migra]iei,
poate avea apoi influen]\ asupra dezvolt\rilor demografice [i sociale (s\geata 6),
care pot cauza schimb\ri în ceea ce prive[te oferta de for]\ de munc\ (s\geata 9).
Acest mod de abordare nu este, totu[i realist. Acolo unde sunt avute în vedere
salariile [i condi]iile de munc\, Oberg (1996) sus]ine c\, diferen]a dintre ]\rile
aflate în curs de dezvoltare (de origine) [i ]\rile dezvoltate (de destina]ie) este atât
de mare astfel încât schimb\rile minore în ceea ce prive[te salariile [i condi]iile de
munc\ au doar o influen]\ indirect\ asupra migra]iei interna]ionale prin inter-
mediul m\surilor politice. Cererea de for]\ de munc\ calificat\ [i necalificat\
determin\ adesea impunerea unor condi]ii specifice de intrate în aceea ]ar\ (Boh-
ning, 1998). În vremurile de criz\ pe pia]a muncii, ]\rile de destina]ie scad
condi]iile de intrare (s\geata 13) care ofer\ posibilitatea poten]ialilor migran]i de
a intra în aceste ]\ri (s\geata 4). Ace[ti migran]i determin\ o cre[tere a ofertei de
for]\ de munc\ slab calificat\ (s\ge]ile 6 [i 9). Astfel, lan]ul cauzal [9-12-4-6-9]
mai mult decât [9-1-6-9] reprezint\ cea mai bun\ reflec]ie a teoriei duale a pie]ei
muncii.
Aten]ia acordat\ abord\rii s-a concentrat, cel pu]in în prim\ faz\, în special
asupra test\rii ipotezei segment\rii pie]ei for]ei de munc\ [i mai pu]in asupra
migra]iei, dificultatea identific\rii celor dou\ segmente [i a metodologiei adecvate
ridicând serioase semne de întrebare asupra construc]iei teoretice în sine la în-
ceputul anilor ‘80. Abia la jum\tatea deceniului al VIII-lea, în urma public\rii
69
studiului lui Dickens [i Lang, „teoria pie]ei for]ei de munc\ segmentate câ[tig\ o
nou\ credibilitate” (Massey [i al]ii, 1993: 716).
Figura 3.5. Teoria pie]ei for]ei de munc\ duale [9-13-4-6-9]

Capacitatea teoriei de a deschide noi linii de cercetare este îns\ evident\.
Dezvoltarea comunit\]ilor entice de imigran]i, active economic [i studiile care le-
au fost dedicate au nuan]at teoria pie]ei for]ei de munc\ duale prin identificarea
unui al treilea segment al pie]ei muncii: enclava etnic\ (economic\) „asociat\ cu
firmele proprietate a imigran]ilor” (Portes, Kenneth, 1980: 295-319).
Particularitatea enclavei const\ în combina]ia de caracteristici specifice sec-
torului primar [i secundar, „creând oportunit\]i noi de mobilitate pentru imigran]i”
[i permi]ând „utilizarea investi]iei lor anterioare în capital uman”, ambele tr\s\turi
fiind absente în sectorul secundar, dar prezente în cel primar (Portes, Kenneth
1996: 315). De[i exist\ dovezi care sus]in dezvoltarea enclavelor în cazul mai
multor comunit\]i de migran]i (cubanezi, japonezi, coreeni în SUA) este greu de
precizat în ce m\sur\ apari]ia enclavei poate fi postulat\ în cazul oric\rui flux, în
condi]iile în care, conform studiilor de pân\ acum, cel pu]in dou\ condi]ii sunt
necesare pentru dezvoltarea comunit\]ii de imigran]i c\tre enclav\: „prezen]a
imigran]ilor cu capital suficient [i abilit\]i antreprenoriale” [i „reînnoirea for]ei de
munc\ a enclavei prin imigra]ie sus]inut\” (Portes, Kenneth 1996: 314).
Teoria pie]ei for]ei de munc\ duale nici nu confirm\, nici nu infirm\ faptul c\,
actorii iau decizii ra]ionale în interes propriu, a[a cum sus]ine modelul micro-
economic. De[i nu se afl\ în conflict inerent cu economia neoclasic\, teoria pie]ei
70
TEORII DESPRE...
for]ei de munc\ duale are implica]ii care sunt diferite fa]\ de cele care eman\ din
modelele de decizie la nivel micro:
1. migra]ia interna]ional\ a for]ei de munc\ se bazeaz\ în general pe cerere [i
este ini]iat\ de c\tre recrutarea din partea angajatorilor în societ\]ile dezvoltate
sau de c\tre guverne care ac]ioneaz\ în numele lor.
2. din moment ce cererea de lucr\tori migran]i dep\[e[te nevoile structurale ale
economiei [i este exprimat\, mai degrab\, prin parctici de recrutare decât ofertele
de salariu, diferen]ele interna]ionale în ceea ce prive[te salariul nu reprezint\ o
condi]ie necesar\ sau suficient\ pentru apari]ia migra]iei for]ei de munc\.
3. nivelele sc\zute de salarizare în societ\]ile de destina]ie a migran]ilor nu
cresc ca r\spuns al sc\derii ofertei de lucr\tori migran]i; acestea sunt men]inute la
un nivel sc\zut de c\tre mecanisme sociale [i institu]ionale [i nu sunt libere s\
reac]ioneze la fluctua]ii între cerere [i ofert\.
4. nivelele sc\zute de salarizare se pot pr\bu[i ca rezultat al cre[terii ofertei de
lucr\tori migran]i din moment ce constrângerile sociale [i institu]ionale care
men]in salariile la un nivel sc\zut nu le împiedic\ s\ se pr\bu[easc\.
5. este prea pu]in probabil ca, guvernele s\ influen]eze migra]ia interna]ional\
prin intermediul politicilor care determin\ schimb\ri minore în ceea ce prive[te
nivelul salariilor sau rata [omajului; migran]ii satisfac cererea de munc\, care este
construit\ în mod structural într-o economie modern\ postindustrializat\ [i astfel,
influen]area acestei cereri necesit\ schimb\ri majore în organiza]ia economic\.
Din perspectiva acestei abord\ri, procesele care domin\ spa]iul interna]ional [i
intern (conceput în termeni rural – urban) „prin care surplusul este canalizat
dinspre periferie c\tre zonele din centru, în cadrul sau între ]\ri, nu sunt auto-
reglatoare, ci cumulative, conducând la o mai mare s\r\cire a zonelor mai pu]in
dezvoltate” sau în termenii lui Frank, capitalismul global „dezvolt\ subdezvoltare”
(Wood, citat în Kearney, 1986: 339).
1.4. Teoria dependen]ei
Teoria dependen]ei are „pu]ine de spus despre migra]ie, mai ales în forma sa
interna]ional\” (Arango, 2000: 285) excep]ia constituind-o poate „fascina]ia”
(Massey [i al]ii, 1998: 36) pentru „migra]ia creierelor”. F\r\ a acorda o aten]ie
special\ deplas\rii popula]iei între diverse arii geografice, teoria dependen]ei joac\
un rol important în evolu]ia gândirii despre migra]ie, impunând în primul rând o
schimbare de perspectiv\ dezvoltat\ ulterior de teoria sistemului mondial, prin
importan]a acordat\ aspectelor de ordin macrostructural în apari]ia [i dezvoltarea
fluxurilor, devenit\ pentru moment alternativ\ [i în timp complement al abor-
d\rilor psihologizante, cu accent pe factori individuali deriva]i din economia
neoclasic\.
71
Teoria dependen]ei apare ca un cadru care une[te cauzele unor procese aparent
diverse. Migra]ia intern\ rural-urban a urmat fluxul unidirec]ional al surplusului
economic [i a reflectat exploatarea zonelor rurale [i a ora[elor mici de c\tre
metropolele na]ionale. Migra]ia interna]ional\ a for]ei de munc\ a urmat un proces
similar în care popula]iile s\r\cite ale ]\rilor înapoiate au luptat s\ ob]in\ acces la
economiile industriale dezvoltate. În sfâr[it, exportul de „materie cenu[ie” din
lumea a treia a fost înc\ o manifestare a exploat\rii acestor societ\]i [i pierderii lor
permanente de resurse fa]\ de cele avansate (Kearney, 1986: 331-336).
1.5. Teoria sistemelor mondiale
Teoria sistemelor mondiale a ap\rut ca o a doua linie a teoriei istorico-struc-

turale [i s-a bazat pe munca teoreticienilor dependen]ei. Prin teoria sa, Wallerstein
dore[te s\ clarifice de ce modernizarea a avut efecte atât de r\spândite [i diferite
în lume. În esen]\, teoria sistemelor mondiale, în loc s\ perceap\ migra]ia ca un
rezultat caracteristic al economiilor individuale, o asociaz\ cu penetrarea rela]iilor
economiilor capitaliste în societ\]ile non-capitaliste sau pre-capitaliste (Waller-
stein, 1998).
Bazat\ pe munca lui Wallerstein, o varietate de sociologi au sus]inut faptul c\
originile migra]iei interna]ionale nu se bazeaz\ pe bifurcarea pie]ei muncii în
cadrul anumitor economii na]ionale, ci pe structura pie]ei mondiale care s-a
dezvoltat [i extins începând cu secolul al VI-lea. Conform acesteia, penetrarea
rela]iilor economice capitaliste în societ\]ile periferice, noncapitaliste creeaz\ o
mobilitate a popula]iei care se orienteaz\ c\tre str\in\tate. În trecut, aceast\
penetrare a pie]ei era înso]it\ de regimuri coloniale care administrau regiunile
s\race în beneficiul intereselor economice în societ\]ile colonialiste. În zilele
noastre, acest lucru este f\cut de c\tre guvernele neocolonialiste [i firmele multi-
na]ionale care perpetueaz\ puterea elitelor na]ionale care fie particip\ în economia
mondial\ în calitate de capitali[ti sau ofer\ resursele lor na]ionale firmelor globale
în condi]ii convenabile.
Teoria sistemelor mondiale poate fi v\zut\ ca o posibil\ explica]ie pentru
existen]a diferen]elor în dezvoltarea economic\ care determin\ în mod direct
(s\geata 1) sau indirect (s\geata 8 [i 2) volumul migra]iei interna]ionale. Deoarece,
interpretarea diferen]elor în ceea ce prive[te dezvoltarea economic\ este mai
degrab\ controversat\, teoria sistemelor mondiale este utilizat\ în principal pentru
a explica existen]a leg\turilor dintre ]\ri, care sunt localizate într-o zon\ geografic\
extins\. Cu alte cuvinte, teoria sistemelor mondiale poate fi folosit\ pentru a
explica existen]a fluxurilor migratorii care sunt determinate de s\geata 3 din
cadrul teoretic (figura 3.9.). Leg\turile dintre ]\ri pot avea, de asemenea, o in-
fluen]\ indirect\ asupra migra]iei interna]ionale prin societ\]ile cluster. Leg\turile
culturale pot influen]a stilul de via]\ [i atitudinea fa]\ de migran]i. În societ\]ile
postmoderne, de exemplu, oamenii prefer\ adesea s\ lucreze cu jum\tate de norm\,
72
TEORII DESPRE...
deoarece timpul liber, pe l\ng\ venit, este de asemenea considerat important.

Aceast\ influen]\ indirect\ a leg\turilor culturale asupra migra]iei interna]ionale
este prezentat\ de c\tre s\ge]iile 11 [i 12.
Figura 3.9. Teoria sistemelor mondiale

La început, nici teoria mondial\, nici teoria dependen]ei nu au fost interesate
de migra]ia interna]ional\. Dar la sfâr[itul anilor 1970, pozi]ia lor s-a schimbat
radical c\nd diferi]i „vizitatori” nu se mai întorceau acas\. Una dintre principalele
probleme ale acestor teoreticieni a fost interesul lor în ceea ce prive[te exodul
creierelor. Ei s-au comb\tut cu privire la faptul c\ migra]ia lucr\torilor califica]i
din ]\rile slab dezvoltate afecteaz\ grav viitorul acestora lipsindu-le de capital
uman esen]ial. Prin atragerea [i recrutarea celor mai buni lucr\tori din ]\rile în
curs de dezvoltare, na]iunile puternice au secat o important\ resurs\ pentru viitoa-
rea prosperitate economic\. Mai mult de atât, exodul creierelor a fost în fapt, o
subven]ie acordat\ ]\rilor bogate de c\tre cele s\race deoarece cele din urm\
acoper\ costurile de hran\, îmbr\c\minte, educa]ie [i cre[tere a emigran]ilor pân\
ace[tia ajung la o vârst\ productiv\ (Massey, [i al]ii, 1998).
Rolul jucat de factorii invoca]i de sistemul mondial în migra]ie este indis-
cutabil, dar invocarea lor pare mai degrab\ a descrie realitatea lumii contemporane
în m\sura în care posibilitatea de a explica ratele diferen]iate de migra]ie (la
nivelul ]\rii de origine) este redus\ la elemente strict particulare (de genul leg\turi
coloniale, sta]ionarea trupelor armate ale puterilor din centru, flux intens de
investi]ie de capital economic). Practic teoria las\ neacoperit\ o secven]\ im-
portant\ a procesului de migra]ie, pentru c\ r\spunsul s\u la întrebarea „De ce?”
73
se limiteaz\ la l\murirea mecanismelor care conduc la apari]ia unei categorii de

indivizi cu o probabil\ propensiune pentru migra]ie. De ce numai o parte dintre ei
([i probabil o mic\ parte) aleg migra]ia interna]ional\ [i ceilal]i (probabil cel mai
mul]i) se orienteaz\ c\tre alte alegeri r\mâne un aspect neclar. În aceste condi]ii,
teoria sistemului mondial în migra]ie nu mai furnizeaz\ o explica]ie pentru apari]ia
unui fenomen, ci descrie o realitate, fundalul pe care migra]ia se desf\[oar\.
(Constantinescu, 2002:104).
Savan]i ca Bhagwati [i Hamada, Bhagwati [i Rodriquez au fost printre primii
îngrijora]i de posibilele efecte pe care exodul creierelor le-ar putea exercita asupra
bun\st\rii [i cre[terii economice în ]\rile de origine (Commander, Kangasniemi,
Winters, 2004). Ei au studiat un context general echilibrat [i au subliniat im-
plica]iile migra]iei înalt calificare asupra bun\st\rii acelora care au r\mas in ]ara
de origine. Ei au sugerat c\ brain drain-ul poate avea consecin]e d\un\toare asupra
]\rilor în curs de dezvoltare ca rezultat al introducerii a dou\ tipuri de modific\ri,
prima asociat\ cu pozi]ia salarial\ [i cea de-a doua cu finan]area educa]iei. Mai
mult, impactele negative, în ciuda pierderii veniturilor fiscale pentru ]\rile de
origine, const\ în pierderea investi]iilor educa]ionale ini]iale sau dezvoltarea
sl\biciunii din sectorul [tiin]ei ca [i consecin]e ale invaziei de muncitori califica]i.
Ca o solu]ie la aceast\ problem\, Bhagwati [i Hamada recomand\ implementarea
de reguli cu privire la brain drain sau adoptarea mai multor reforme neoliberale
(Bhagwati, Hamada, 1974:19-42).
Teoria sistemelor mondiale subliniaz\ faptul c\ migra]ia interna]ional\ în-
so]e[te organizarea politic\ [i economic\ a unei pie]e globale aflate în expansiune,
o perspectiv\ din care se desprind [ase ipoteze distincte (Massey [i al]ii, 1993:
447):
1. migra]ia interna]ional\ este o consecin]\ natural\ a form\rii pie]elor ca-
pitaliste în ]\rile în curs de dezvoltare; penetrarea economiei globale în regiunile
periferice reprezint\ catalizatorul pentru mi[carea interna]ional\.
2. fluxul interna]ional al for]ei de munc\ înso]e[te fluxul interna]ional al bu-
nurilor [i capitalului, dar în direc]ia opus\.
3. migra]ia interna]ional\ se realizeaz\ în special între fostele puteri coloniale
[i fostele lor colonii, deoarece leg\turile culturale, lingvistice, administrative, de
transport [i de comunica]ii au fost stabilite [i li s-a dat posibilitatea s\ se dezvolte
liber fa]\ de competi]ia din afar\ în timpul erei coloniale, ducând la formarea
pie]elor transna]ionale specifice [i sistemelor culturale.
4. deoarece migra]ia interna]ional\ rezult\ din globalizarea economiei de pia]\,
modalitatea guvernelor de a influen]a migra]ia este prin regularizarea activit\]ilor
de investi]ii a corpora]iilor [i prin controlul fluxurilor interna]ionale ale bunurilor
[i capitalului.
5. interven]iile politice [i militare ale guvernelor ]\rilor capitaliste de a proteja
investi]iile din str\in\tate [i de a sprijini guvernele str\ine simpatizante extinderii
74
TEORII DESPRE...
pie]ei globale, în momentul în care e[ueaz\, produc mi[c\ri de refugia]i,

direc]ionate c\tre anumite ]\ri, constituind în acest fel o alt\ form\ a migra]iei
interna]ionale.
6. în ultimul rând migra]ia interna]ional\ are prea pu]in\ influen]\ asupra
veniturilor sau diferen]elor de ocupare a for]ei de munc\; aceasta reiese din
dinamica apari]iei pie]ei [i din structura economiei globale.
2. Abord\ri teoretice care analizeaz\ evolu]ia migra]iei
2.1. Abordarea din perspectiva re]elelor de migran]i
Cre[terea interesului pentru re]elele de migran]i începe s\ se manifeste în anii

’60 –’70, în dezbaterea legat\ de efectele migra]iei rural – urban la nivel in-
dividual. Împotriva perspectivei indivizilor atomiza]i [i rup]i din mediul de origine
se adaug\ eviden]a empiric\ a re]elelor de rudenie, a celor bazate pe originea
comunitar\ comun\ care integreaz\ migran]ii în noul mediu, men]inându-i în
conexiune func]ional\ cu cel vechi (Douglas, Caces, 1992: 153-154).
Re]elele de migran]i reprezint\ seturi de leg\turi interpersonale care leag\
migran]ii, fo[tii migran]i [i nonmigran]ii din zonele de origine [i de destina]ie prin
leg\turi de prietenie sau având aceea[i origine. Aceste re]ele m\resc probabilitatea
apari]iei migra]iei interna]ionale, deoarece scad costurile [i riscurile deplas\rii [i
cresc câ[tigurile nete ale migra]iei. Structura re]elei constituie o form\ a capitalului
social prin care oamenii sunt atra[i c\tre locurile de munc\ din str\in\tate. Indivizii
afla]i la destina]ie ac]ioneaz\ ca o ancor\ pentru valurile urm\toare, ajutând nu
numai practic, prin minimizarea riscurilor [i informa]ii relevante, ci [i simbolic
prin îns\[i existen]a unui model de urmat. Evenimentele de migra]ie nu trebuie
tratate separat, ele alc\tuind o istorie cu sens, fiecare migrant antrenând plec\ri
viitoare, fiind o resurs\ pentru acestea (C\lin, Umbre[, 2006:146).
Boyd sublinia faptul c\ recunoa[terea rela]iilor sociale [i a rolului lor în
migra]ia interna]ional\ adaug\ un important accent teoretic, reorientrând actul
migrator dinspre perspectiva suprasocializat\ a structurii sociale sau perspectiva
subsocializat\ a actorilor atomiza]i. Aceast\ perspectiv\ de mijloc, care reliefeaz\
for]ele sociale implicate în migra]ie, reorienteaz\ analiza mi[c\rii interna]ionale:
„Astfel studiind re]elele, în special cele legate de familie [i gospod\rii, permite
în]elegerea migra]iei ca un produs social – nu ca un singur rezultat al deciziilor
individuale f\cute de c\tre actori, în mod individual, nu ca un rezultat singular al
parametriilor economici sau politici, mai degrab\ ca un rezultat al interac]iunii
tuturor acestor factori” (Boyd, 1989: 462).
O implicare a acestei teze o reprezint\ aceea c\ procesul fiind conectat social
la o persoan\ care a migrat creaz\ în mod necesar un mecanism de feedback al
75
actului migrator, acolo unde contactele se comport\ precum conduite ale

inform\rii pentru poten]iali migran]i (Aceast\ linie a argument\rii este atribuit\
lui Alberto Palloni). A[a cum a fost men]ionat de c\tre Portes „migra]ia este
definit\ ca un proces de creare a re]elei, deoarece dezvolt\ o plas\ tot mai dens\ de
contacte între locurile de origine [i destina]ie”. Odat\ stabilite asemenea re]ele se
permite procesului de migra]ie s\ se între]in\ singur [i s\ devin\ insensibil la
schimb\rile pe termen scurt ale stimul\rilor economice (Portes, 1995: 92).
M\rimea fluxului migratoriu dintre dou\ ]\ri nu este strâns legat\ de diferen]a
între venituri sau rata ocup\rii for]ei de munc\, deoarece indiferent de efectele pe
care aceste variabile le au în promovarea sau stoparea migra]iei, ele sunt dep\[ite
de c\tre costurile [i riscurile migra]iei ce rezid\ din cre[terea num\rului re]elelor
de migran]i de-a lungul timpului. Datorit\ faptului c\ migra]ia interna]ional\
devine institu]ionalizat\ prin formarea [i dezvoltarea re]elelor, aceasta devine în
mod progresiv independent\ fa]\ de factorii care au cauzat-o, fie ace[tia structurali
sau individuali.
Re]elele de migran]i ajut\ poten]iali migran]i, de exemplu, prin contribu]ii la
finan]area deplas\rii, ajutând la g\sirea unui loc de munc\ sau unei acomod\ri
corespunz\toare sau prin oferirea de informa]ii privind posibilit\]ile de educa]ie
sau de acces la securitate social\. Dac\ plas\m teoria re]elei în contextul nivelului
microeconomic al algerii individuale putem spune c\ re]elele scad costurile mi-
gra]iei [i probabilitatea deport\rii [i cresc probabilitatea de angajare la destina]ie.
Cu alte cuvinte, prezen]a acestei forme de capital social m\re[te c\[tigurile nete
a[teptate ale migra]iei. Acest fapt se reflect\ în lan]ul cauzal [6-9-1-6] (figura
3.10.).
Figura 3.10. Teoria re]elei [6-9-1-6]

76
TEORII DESPRE...
Teoria re]elei încearc\ s\ explice de ce migra]ia interna]ional\ este un fenomen

ongoing. Migran]ii interna]ionali schimb\ compozi]ia etnic\ în ]\rile de destina]ie
(s\geata 6). Ca rezultat al influxurilor mari de migran]i interna]ionali se pot forma
re]ele migratorii. Aceste re]ele cresc probabilitatea angaj\rii [i ob]inerii uni venit
decent (s\geta 9). Împreun\ cu costurile sc\zute ale migra]iei, probabilitatea
crescut\ de ocupare a unui loc de munc\ [i a unui venit decent cresc c\[tigurile
nete a[teptate ale migra]iei. Aceaste c\[tiguri nete a[teptate ale migra]iei cresc
volumul migra]iei interna]ionale (s\geata 1) conducând la cre[terea popula]iei
migratorii (s\geata 6).
Aceast\ teorie dinamic\ accept\ migra]ia interna]ional\ ca un proces de decizie
individual sau la nivel de familie, dar argumenteaz\ c\ actele de migra]ie, sis-
tematic alterneaz\ contextul în care deciziile migratorii sunt luate, crescând pro-
babilitatea ca [i alte persoane s\ ia decizia de a migra. Conceptualizarea migra]iei
ca un proces de difuziune de sine st\t\tor are implica]ii care sunt diferite de cele
care deriv\ din analizele generale privind echilibrul specific studierii fenomenului
migratoriu (Massey [i al]ii, 1993: 449):
1. odat\ demarat\, migra]ia interna]ional\ tinde s\ se extind\ de-a lungul timpul
pân\ în momentul în care leg\turile re]elei s-au extins atât de mult într-o regiune
de origine, astfel încât to]i oamenii care doresc s\ migreze pot s-o fac\ f\r\ a
întâmpina dificult\]i; apoi migra]ia începe s\ scad\.
2. m\rimea fluxului migratoriu între dou\ ]\ri nu este strâns corelat cu diferen]a
dintre nivelul veniturilor [i ocuparea for]ei de munc\, deoarece indiferent de
efectele pe care aceste variabile le au în sus]inerea sau inhibarea migra]iei, acestea
sunt progresiv dep\[ite de c\tre costurile [i riscurile deplas\rii ce reies din cre[terea
num\rului re]elelor migratorii de-a lungul timpului.
3. deoarece migra]ia interna]ional\ devine institu]ionalizat\ prin formarea [i
elaborarea re]elelor, aceasta devine progresiv independent\ de comunitatea sau
societatea de origine.
4. în timp ce re]elele se extind [i costurile sau riscurile migra]iei scad, fluxul
devine mai pu]in selectiv în termeni socio-economici [i mai mult reprezentativ
pentru comunit\]ile sau societ\]ile de origine.
5. guvernele pot întâmpina mari dificult\]i în controlarea fluxurilor odat\ ce
ele au ap\rut, deoarece procesul de formare a re]elelor se întinde dincolo de
controlul lor [i apare independent de regimul politic.
6. anumite politici privind migra]ia, precum acelea care urm\resc promovarea
reunific\rii în str\in\tate între emigran]i [i familiile lor.
Exist\ câteva modele conceptuale care pot explica modul în care opereaz\
re]elele. Primul este reprezentat de modelul capitalului social, care presupune c\,
actorii migreaz\ pentru a maximiza câ[tigurile în investi]iile lor în capitalul uman
[i, f\când asta se r\sfrânge asupra capitalului social inclus în re]elele interpersonale
77
[i al doilea model îl reprezint\ modelul diversific\rii riscului care sus]ine faptul

c\, gospod\riile reprezint\ unit\]iile de luare a deciziei.
Graeme Hugo sugera spre exemplu, c\ în cazul migran]ilor cu un nivel de
educa]ie ridicat, re]eaua de migran]i joac\ un rol mult mai pu]in important decât
în cazul celor cu un nivel de educa]ie mai sc\zut (diferen]e semnificative sunt
semnalate [i în func]ionarea ca surse de informa]ii, una dintre func]iile importante
ale re]elei) (Hugo, 1981: 207).
Folosind capitalul social, costurile [i riscurile asociate actului migrator se
reduc, (de exemplu: accesul la un transport mai sigur, locuin]\, loc de munc\ [i
interac]iunea social\) [i astfel probabilitatea de a migra cre[te. Similar unor modele
economice ale migra]iei, sus]in\torii capitalului social afirm\ c\, indivizii vor
folosi re]elele lor ca mijloace de câ[tig cât mai mari, ca urmare a investi]iilor lor
în capitalul uman. În plus, teoria capitalului social sus]ine c\, accesul la co-
nexiunile sociale, în forma re]elelor de migran]i reduce costurile mi[c\rii [i fa-
vorizeaz\ actul migrator c\tre locuri unde exist\ o egalitate social\ (Massey,
Palloni, Ceballos, Espinosa [i Spittel, 2001: 1262–1298).
Modelul diversific\rii riscului se inspir\ din ceea ce a fost numit „noua eco-
nomie a migra]iei” care sus]ine faptul c\, cauzele [i procesul de luare a deciziilor
în migra]ia interna]ional\ trebuie s\ fie studiat la nivelul gospod\riei, nu la nivel
individual. Din aceast\ orientare se pot extrage 2 ipoteze diferite: decizia de a
migra se poate lua pentru a maximiza câ[tigul urm\rit al gospod\riei (care d\
na[tere la ceea ce a fost denumit ca „migra]ie în lan]”) dar, poate fi luat\ [i pentru
a minimiza riscul [i a l\rgi constrângerile asociate cu e[ecurile pie]ei. A doua
ipotez\ sus]ine c\, gospod\riile utilizeaz\ re]ele lor pentru a diversifica venitul
gospod\riei. Prin trimiterea unui membru al gospod\riei în str\in\tate c\tre o alt\
pia]\ financiar\, gospod\ria poate în mod efectiv s\-[i distribuie riscul ei financiar.
Ulterior, primul membru care este trimis în str\in\tate poate reprezenta un punct
de contact în cazul în care apare necesitatea, precum, un e[ec al pie]ei, gospod\ria
poate trimite al]i membrii c\tre aceea[i loca]ie, ]inând cont de avantajul leg\turii
realizate de c\tre primul (Massey [i Palloni, 1992).
2.2. Teoria institu]ional\
Teoria institu]ional\ se centreaz\ pe studiul institu]iilor care apar [i se dezvolt\

în cadrul [i exclusiv ca rezultat al fluxurilor de migra]ie. Categoria este extrem de
eterogen\, incluzând pe de o parte agen]i care speculând oportunit\]ile economice
oferite de diferen]a între num\rul mare de indivizi care doresc s\ emigreze [i
restric]iile de intrare/munc\/[edere/legalizarea situa]iei din cele mai multe din
]\rile dezvoltate, u[ureat\ intrarea, transportul, g\sirea unui loc de munc\, locuin]\,
faciliteaz\ ob]inerea actelor etc. în ]ara de destina]ie (Massey [i al]ii, 1998: 44) [i
organiza]iile voluntare care asigur\ imigran]ilor suport, militând pentru drepturile
acestora sau chiar furnizând ajutor material, juridic etc.
78
TEORII DESPRE...
În sens larg conceptul de „institu]ii” poate fi folosit pentru a reliefa structura

întregului mediu social în care indivizii trebuie s\ ia decizii. De exemplu, De
Bruijn define[te conceptul de institu]ii nu numai pentru entit\]i contextuale, ca
universit\]i, organiza]ii [i firme care sunt percepute în limbaj comun drept institu]ii
... [dar, de asemenea pentru] construc]ii sociale mai abstracte, precum democra]ia,
religia, politica [i „oraganismele de cunoa[tere” (De Bruijn, 1999: 122).
Analizând institu]ile într-un sens mai larg întreaga abordare sistemic\ a mi-
gra]iei interna]ionale poate fi v\zut\ ca o abordare institu]ional\. De exemplu,
s\geata 4 reprezint\ constrângerile politice [i legale [i oportunit\]ile migra]iei
interna]ionale. Datorit\ lui Masey [i al]ii (1993) folosim teoria institu]ional\
f\când referire la organiza]iile profit [i nonprofit, care pot fi legale [i ilegale.
Aceste organiza]ii ofer\ servicii [i sprijin pentru transport (clandestin), contracte
de munc\, documente (contraf\cute) sau asisten]\ legal\ pentru migran]i [i sunt
cuprinse acesea în re]elele migratorii. În cadrul teoretic, teoria institu]ional\ este
reflectat\ de c\tre ciclul [6-7-3-7] (figura 3.11.).
Figura 3.11. Teoria institu]ional\ [7-3-7]

Ideea central\ a abord\rii este c\ dezvoltarea laturii institu]ionale a unui flux
combinat\ cu existen]a re]elelor de migran]i confer\ independen]\ procesului în
raport cu mediul în care se desf\[oar\, constituind elementele fundamentale pe
care se bazeaz\ caracteristica sa de autosus]inere (Constantinescu, 2002: 106).
Recunoa[terea unor institu]ii ierarhizate, organiza]ii [i antreprenori care s\
aib\ ca obiect de activitate organizarea intr\rii emigran]ilor, în mod legal sau
79
ilegal, scoate la iveal\ ipoteze care sunt diferite de acelea care rezult\ din modelele
de decizie la nivel micro (Massey [i al]ii, 1993: 451):
1. Deoarece organiza]iile sprijin\, sus]in [i promoveaz\ mi[carea interna]ional\,
fluxul interna]ional de migran]i devine din ce în ce mai institu]ionalizat [i in-
dependent de factorii care l-au cauzat.
2. Guvernele au dificult\]i în controlul fluxurilor migratorii de îndat\ ce au
început deoarece procesul de institu]ionalizare este dificil de regularizat. Date
fiind profiturile care se realizeaz\ prin intrarea migran]ilor în ]ara de destina]ie,
eforturile poli]iei servesc doar la crearea unei pie]e negre în mi[carea interna]ional\
[i politicile de emigrare întâmpin\ rezisten]\ tot mai mare din partea grupurilor
umanitare.
3. Alte abord\ri, modele, teorii privind fenomenul „brain drain”
3.1. Modelul na]ionalist
Se consider\ c\ primele antologii cu privire la „brain drain” au fost elaborate

în 1968 în perioada dintre Don Pantinkin [i Harry Johnson (Ansah, 2002: 21-24).
Modelul na]ionalist al lui Don Pantinkin sprijin\ politicile protec]ioniste [i res-
trictive cu privire la munc\ [i migra]ie, începând cu protejarea locurilor de munc\
domestice pentru cet\]enii proprii [i pân\ la prevenirea exodului de personal
calificat din ]ara de origine. Premisa lor este c\ fiecare ]ar\ trebuie s\ î[i creeze [i
s\ î[i foloseasc\ propriul capital uman [i pierderea oric\rei resurse, în special a
capitalului uman, împiedic\ statul respectiv s\-[i men]in\ stabilitatea politic\ [i
economic\, precum [i bun\starea. Na]ionali[tii critic\ selectivitatea ]\rilor pri-
mitoare drept un mecanism care perpetueaz\ problema prin filtrarea for]ei de
munc\ calificate dintr-o ]ar\ surs\. Acest curent se baza pe aspectul esen]ial
conform c\ruia crearea de personal înalt calificat este foarte costisitoare [i de
obicei este finan]at\ în mod substan]ial din fonduri publice; în acest fel ]\rile care
atrag for]\ de munc\ înalt calificat\ sunt acuzate de acapararea „brain power”.
3.2. Modelul interna]ionalist (mondial sau cosmopolitan)
Opus modelului na]ionalist – protec]ionist al ]\rilor de origine, modelul inter-

na]ionalist al lui Harry Johnson, numit [i modelul mondial sau cosmopolitan
define[te conceptul brain drain ca un schimb pozitiv de capital uman [i fiscal într-
o pia]\ contemporan\ global\ a muncii.
Sus]in\torii acestui model consider\ c\ oamenii caut\ în mod inten]ionat cele
mai mari recompense corespunz\toare cu educa]ia [i preg\tirea lor [i tendin]a
reflect\ alegerile voluntare f\cute de emigran]i. Aceast\ perspectiv\ consider\ c\,
în condi]ii de egalitate, migra]ia se va baza numai pe cererea [i oferta de for]\ de
80
TEORII DESPRE...
munc\ [i modul în care un lucr\tor poate beneficia sau folosi deprinderile

dobândite.
Interna]ionali[tii sus]in c\ efectele negative, dac\ apar, sunt temporare, [i c\,
exodul creierelor poate provoca pierderi economice pe termen scurt pân\ când
sunt preg\ti]i înlocuitorii pentru emigran]i. Cu toate acestea, una dintre pierderile
recunoscute de c\tre interna]ionali[ti este cea a veniturilor din taxe pentru gu-
vernele care ar fi beneficiat de pe urma salariilor mari primite de c\tre ace[ti
profesioni[ti. Cu privire la acest fapt, Harry Johnson sugereaz\ c\ este necesar\
introducerea unei taxe pl\tite de c\tre ]ara primitoare sau de c\tre angajator, lucru
care îns\ nu ar corespunde unui spirit liberal, iar impunerea la nivel interna]ional
ar fi problematic\. A[a c\ r\mâne la latitudinea ]\rii de origine s\-[i construiasc\
o pia]\ a muncii atractiv\, astfel încât lucr\torii preg\ti]i s\ r\mân\, decât s\
a[tepte ca ]ara de destina]ie s\ îi pl\teasc\ compensa]ii pentru oamenii care au
decis s\ emigreze din proprie ini]iativ\. Punctul de vedere interna]ionalist sus]ine
c\ la nivelul întregii societ\]i pierderile suferite din cauza exodului creierelor nu
afecteaz\ societatea într-un mod semnificativ. Astfel, pierderile provocate trebuie
s\ dep\[easc\ nivelul câ[tigului particular al emigrantului [i al ]\rii din care acesta
a plecat (Ansah, 2002: 21-24).
Prin contradic]ie, modelul na]ionalist al lui Don Paintinkin atac\ modelul
interna]ionalist argumentând c\, în practic\ este folosit mai mult pentru a sprijini
dreptul migra]iei în exterior (emigra]iei) decât dreptul migra]iei în interior (imi-
gra]iei). Este mai ales folosit pentru a combate politica ]\rilor care încearc\ s\
limiteze num\rul celor care pleac\; [i mai pu]in pentru a combate politica ]\rilor
care încearc\ s\ limiteze num\rul celor care sosesc, acest din urm\ aspect fiind
considerat ca o exercitare corect\ a suveranit\]ii na]ionale (Vezi: Kuznetsov,
2006).
În plus, pentru a dovedi c\ migra]ia lucr\torilor califica]i este folositoare nu
numai pentru lume, dar atât pentru ]ara de origine cât [i pentru cea de destina]ie,
modelul teoretic cosmopolitan de referin]\ propus de c\tre Grubel [i Scott în
timpul primului val al dezbaterilor privind exodul creierelor presupun imobilitatea
capitalului psihic [i absen]a externalit\]ilor (Vinokur, 2006: 7-24).
Conform acestor presupuneri, un emigrant î[i ia cu el întreaga sa contribu]ie
marginal\ la produsul total al ]\rii de origine, [i în condi]iile în care capitalul
uman al emigrantului este mai mare decât venitul mediu pe cap de locuitor al ]\rii
de origine, atunci venitul net [i cel pe cap de locuitor vor sc\dea, dar nu [i
câ[tigurile individuale ale reziden]ilor ei. Drept urmare, exodul de lucr\tori înalt
califica]i va contribui la distribuirea optim\ a capitalului [i cre[terea nivelului
general al bun\st\rii ]\rii de origine [i celei de destina]ie.
Mai mult, Grubel [i Scott sus]in c\ ]ara surs\ poate beneficia de efectele de
feedback (trimiteri de bani [i transferul tehnologic, dac\ ace[tia se întorc) [i de
alte rezultate precum: accesul liber la noile tehnologii produse în comun în ]\rile
81
de destina]ie de c\tre cercet\torii nativi sau imigran]i (Vinokur, 2006: 7-24).

Conform lui Grubel [i Scott, venitul mondial ar trebui s\ creasc\ odat\ cu capitalul
uman mobil [i productivitatea marginal\ va tinde s\ echilibreze, astfel rezultatul
acestei politici este modelul neoclasic de cre[tere laissez passer ce prive[te ca-
pitalul uman ca un factor al produc]iei (Grubel, Scott, 1966: 268-274).
3.3. Teoria depriv\rii relative
Teoria depriv\rii relative subliniaz\ c\ rolul relativ al venitului unei gospod\rii

sau unui individ este un factor important al migra]iei interna]ionale. Voi prezenta
în continuare descrierea a dou\ lan]uri cauzale, ambele având gradul de inegalitate
într-o societate ca punct de plecare.
Lan]ul cauzal (2-6-2) reflect\ teoria cauzalit\]ii cumulative [i impactul re-
trimiterilor în analiza cadrului teoretic (Vezi figura 3.7). Similar analizelor efec-
tului pe care îl au retimiterile asupra cre[terii economice, analiza efectului re-
trimiterilor de bani asupra inegalit\]ii în ]\rile de origine (s\geata 6) nu ofer\ un
consens asupra faptului dac\ acest efect este pozitiv sau negativ. Unele studii
(Stark [i al]ii, 1988; Docquier [i Rapoport, 2003) sugereaz\ c\ efectul rerimiterilor
de bani asupra gradului de inegalitate nu este monotonic. Pe termen scurt, re-
trimiterile de bani pot avea ca rezultat o cre[tere a inegalit\]ii, iar pe termen lung
duce la o descre[tere a acesteia.
Alt\ consecin]\ a migra]iei care ar putea avea un impact asupra inegalit\]ii este
formarea capitalului uman. În cadrul teoretic lan]ul cauzal reflect\ teoria depriv\rii
relative [i rolul form\rii capitalului uman. Faptul de a fi înalt calificat reprezint\
un imbold pentru a migra dintr-o ]ar\ mai slab dezvoltat\. Pân\ de curând per-
spectiva dominant\ cu privire la brain drain era aceea c\ reduce produc]ia din ]ara
de origine, deoarece pierderea capitalului uman are un efect negativ asupra pro-
duc]iei totale. Aceast\ perspectiv\ ignor\ efectul pozitiv al migra]iei for]ei de
munc\ înalt calificate asupra stimulentelor pentru formarea capitalului uman în
]\rile de origine. Abordarea „overlapping generations” (Acest model economic a
fost introdus de Sameulson în 1958 [i reprezint\ un model economic în care
agen]ii (indivizii) tr\iesc o perioad\ finit\ de timp, dar suficient pentru a se
suprapune cu o perioad\ din via]a genera]iei urm\toare) nu ignor\ efectul brain
drain (Mounford, 1997, Vidal, 1998).
Ciclul lucr\torilor ca indivizi poate fi împ\r]it în dou\ perioade: în prima
perioad\ ei învestesc în formarea capitalului uman [i în a doua perioad\ ei încearc\
s\ capitalizeze în investi]iile lor (Vidal,1998). Un num\r mare de migran]i înalt
califica]i de succes pot servi ca exemplu pentru poten]ialii migran]i care se afl\
înc\ în prima perioad\ de acumulare a capitalului uman al ciclului lor de via]\.
Surplusul de valoare al educa]iei pe pia]a muncii în ]\rile de destina]ie este mai
mare decât surplusul de valoare al educa]iei pe pia]a muncii din ]\rile de origine
dac\ diferen]ele între venituri pentru fora]a de munc\ înalt calificat\ între ]\rile de
82
TEORII DESPRE...
origine [i ]\rile de destina]ie sunt mai mari decât diferen]ele pentru for]a de munc\
necalificat\. Posiblitatea pentru emigrare poate cre[te stimulentele pentru a do-
bândi o mai bun\ educa]ie (capitalul uman) în acest caz (s\geata 5). Cu toate
acestea, trebuie s\ ]inem cont de faptul c\ costul oportunit\]ii ap\rute în urma unei
educa]ii în primul stagiu îl reprezint\ pierderea de venit din beneficiile de pe pia]a
muncii. Mai mult, trebuie s\ ]inem cont c\ atât educa]ia, cât [i migra]ia presupun
costuri. Extinderea cadrului educa]ional poate avea drept rezultat mai multe
oportunit\]i egale acolo unde se urm\re[te ob]inera unui nivel final de educa]ie,
deoarece alegerile de preg\tire [i performan]ele la vârste înaintate sunt mai pu]in
determinate de c\tre p\rin]i, decât la vârste fragede (Mare, 1981 în SCP, 1994). O
mai mare egalitate educa]ional\ conduce la un venit mai mare [i o egalitate de
status, deoarece realiz\rile educa]ionale (Blau [i Duncan, 1967; Van Eijck, 1996)
au un impact pozitiv asupra statusului ocupa]ional [i venitului. Drept urmare, o
mai mare egalitate într-o ]ar\ poate avea un efect de dimuare a migra]iei inter-
na]ionale.
Mounfrod a analizat modelele în care interac]iunea dintre distribuirea venitului,
acumularea capitalului uman [i migra]ia era exprimat\. A concluzionat c\ în
momentul în care capitalul uman este endogen [i când succesul migra]iei nu
reprezint\ o certitudine, interac]iunea între deciziile de acumulare a capitalului
uman, cre[terea [i distribuirea venitului pot conduce brain drain, temporar sau
permanent care poate contribui la cre[terea pe termen lung a nivelului de venit [i
egalit\]ii de venituri într-o economie mic\, deschis\ (Mountford, 1997: 302-303).
Figura 3.7. Teoria depriv\rii relative [i rolul trimiterilor de bani [2-6-2]
83
Figura 3.8. Teoria depriv\rii relative [i rolul form\rii capitalului uman [2-5-
8-2]
3.4. Abordarea neoliberal\
Din numeroase motive capitalul uman este important pentru dezvoltarea unei
na]iuni. Cheltuielile cu capitalul uman, cu educa]ia [i s\n\tatea cresc veniturile [i
îmbun\t\]esc s\n\tatea de-a lungul vie]ii unei persoane. Toate acestea sunt im-
portante pentru economia unei ]\ri deoarece aceste cheltuieli nu pot fi recuperate
din cuno[tin]ele individuale, s\n\tatea sau valorile unui individ, cum se poate face
cu bunurile financiare si fizice. În cazul apari]iei brain drain-ului investi]iile în
educa]ie pleac\ împreun\ cu persoanele calificate. Astfel, un brain drain global
genereaz\ acel tip de probleme cu care se confrunt\ ]\rile mai pu]in dezvoltate în
ridicarea nivelului capitalului uman al cet\]enilor lor. Conform lui Eleanor Cam-
bridge, pe lâng\ aspectele financiare, migra]ia for]ei de munc\ înalt calificate
presupune costuri sociale importante în sensul c\ elimin\ influen]a politic\ sta-
bilizatoare a clasei mijlocii (Cambridge, 2006). Daca exodul creierelor are loc
permanent [i rapid atunci se elimin\ memoria institu]ional\ în ]\rile în curs de
dezvoltare.
În cadrul noii doctrine a „economiei cunoa[terii”, fenomenul brain drain se
bazeaz\ pe premisa c\ migra]ia „min]ilor luminate” din ]\rile în curs de dezvoltare
are efecte negative pentru dezvoltarea lor socioeconomic\ (Hunger, 2002). Astfel,
brain drain-ul va m\ri stocul deja existent al ]\rii de destina]ie [i va reduce stocul
]\rii de origine sub pragul critic, ceea ce va determina c\i de cre[tere deviante [i
posibil îndreptarea acesteia din urm\ c\tre o „capcan\ a s\r\ciei” (Schiff, Özden,
84
TEORII DESPRE...
2006). Sugestia care poate fi f\cut\ aici este aceea c\, o politica na]ional\ de
protec]ie este necesar\ din partea sursei [i/sau compensarea din partea ]\rii de
destina]ie. O alt\ solu]ie pentru ]ara de origine a exodului creierelor este de a
acumula capital uman la o rat\ suficient de înalt\ încât s\-[i men]in\ sau s\-[i
m\reasc\ stocul în ciuda emigr\rii printr-un nivel ridicat al cheltuielilor publice
cu educa]ia, dar efectul de bumerang poate fi acela de a genera mai mult\ migra]ie.
Oportunit\]ile de migra]ie m\resc întoarcerile a[teptate c\tre educa]ie [i a[a în-
curajeaz\ mai mul]i oameni s\ învesteasc\ în educa]ie. Dac\ acest efect stimulant
rezult\ într-o balan]\ pozitiv\ între crearea de noi abilit\]i [i pierderea lor, atunci
emigrarea va oferi ]\rii de origine un câ[tig net de for]\ de munc\ înalt calificat\
(Vinokur, 2006:7-24).
În consecin]\, pe de-o parte brain drain-ul presupune reducerea capitalului
uman, ceea ce pare a fi o reducere a bun\st\rii pentru popula]ia care r\mâne din
cauza pierderii abilit\]ilor care lipsesc. Acest model al teoriei cre[terii men]ioneaz\
c\ reducerile nivelului mediu de capital uman au, f\r\ dubii, efecte negative
pentru cre[terea economic\. În plus, brain drain-ul implic\ diferite traiectorii de
cre[tere între ]\rile bogate [i cele s\race. Pe de alt\ parte, ]\rile de destina]ie
beneficiaz\ de pe urma cuno[tin]elor imigran]ilor înalt califica]i întrucât ex-
ternalit\]ile tehnologice pozitive deriv\ din capitalul uman suplimentar, disponibil
în societatea gazd\ (Moguerou, 2006).
Argumentele recente, în principal ipoteza „brain gain” r\stoarn\ aceast\ con-
cluzie [i subliniaz\ faptul c\ printr-o remigra]ie a elitelor stocul de capital uman
cre[te [i de asemenea cre[te [i poten]ialul de cre[tere al ]\rii în curs de dezvoltare.
Aceasta nu înseamn\ c\ stocul de capital uman este m\rit prin procesul brain
drain, dar înseamn\ c\ un câ[tig calitativ suplimentar este ob]inut prin acumularea
de cuno[tin]e, datorit\ locuirii într-o ]ar\ industrializat\. Aceast\ supozi]ie admite
c\ în cazul repatrierii, brain drain-ul ac]ioneaz\ în mod pozitiv asupra procesului
de dezvoltare din ]ara de origine. În plus, nu este numai presupus c\ capitalul
uman este m\rit de repatrierea elitelor, dar de asemenea transferurile de capital
financiar în ]\rile în curs de dezvoltare sunt foarte probabile. Acest argument a
fost sus]inut de cercet\rii asupra migra]iei [i anume c\ migran]ii înalt califica]i
sunt capabili s\ îndeplineasc\ pozi]ii cu statut înalt în societ\]ile industrializate
care le permit s\ acumuleze capital (Hunger, 2002).
În consecin]\ capitalul financiar este în principal transferat prin expedierile
f\cute de emigranti c\tre familie [i prieteni în ]ara de origine. Acest punct de
vedere al teoriei presupune c\ emigran]ii întor[i î[i vor investi probabil capitalul
cu un avansat know-how economic pe care l-au câ[tigat în ]\rile industrializate. În
plus, este posibil ca acel capital s\ poat\ fi investit cu mai mult succes prin
reîntoarcerea emigran]ilor decât prin elitele locale care nu au fost capabile s\-[i
m\reasc\ capitalul uman [i financiar peste hotare. Dac\ capitalul uman [i financiar
reprezint\, de asemenea, o a treia form\ de capital, a[a numitul capital social,
acesta poate fi m\rit în ]\rile în curs de dezvoltare prin repatrierea elitelor.
85
Sus]in\torii fenomenului brain drain argumenteaz\ c\ antreprenorii repatria]i de

exemplu, pot furniza accesul c\tre pie]e în ]\rile industrializate, ceea ce este
esen]ial pentru succesul economic. Toate aceste rela]ii pot fi utile pentru a deschide
noi c\i de investi]ii pentru ]\rile în curs de dezvoltare. În acest caz elitele repatriate
vor func]iona ca [i capete de pod între ]\rile dezvoltate [i cele în curs de dezvoltare
(Hunger, 2002). Astfel, ]\rile în curs de dezvoltare pot crea stimulente pentru a
atrage elitele de emigran]i [i pentru a-i introduce în procesul dezvolt\rii. Aceast\
relatare pare s\ fie cea mai serioas\ obiec]ie a ipotezei „brain gain”. Totu[i,
sus]in\torii punctului de vedere tradi]ionalist asupra brain drain-ului, ori aceia
care sus]in influen]a negativ\ a brain drain-ului, concluzioneaz\ c\ luarea în
considerare a presupunerii c\, repatrierea func]ioneaz\ ca [i capete de pod între
lumea dezvoltat\ [i cea în curs de dezvoltare este teoretic [i empiric improbabil\,
deoarece elitele de emigran]i nu se vor mai întoarce dintr-o ]ar\ dezvoltat\, mai
ales, dac\ au standard de via]\ peste hotare care este mult mai avansat comparativ
cu standardul de via]\ din ]ara de origine. Aici migra]ia elitelor a fost v\zut\ ca o
pierdere ireversibil\ pentru ]ara în curs de dezvoltare (Hunger, 2002).
Înc\ ipoteza „brain gain” dezbate aceast\ concluzie în loc s\ sus]in\ pre-
supunerea opus\: este teoretic posibil [i realizabil, pentru ]\rile în curs de dez-
voltare s\ atrag\ elitele de peste grani]\ [i s\ le încorporeze în procesul dezvolt\rii.
Aceast\ relatare se bazeaz\ pe modele care afirm\ c\ inegalit\]ile în ceea ce
prive[te standardele de via]\ între ]\rile în curs de dezvoltare [i cele industrializate
rezult\ în factori puternici de intrare-ie[ire pentru oamenii talenta]i [i educa]i s\
p\r\seasc\ ]\rile s\race [i s\ înceap\ o via]\ nou\ într-o ]ar\ bogat\ (Hunger,
2002).
Noua literatur\ asupra brain drain-ului subliniaz\ c\, migra]ia persoanelor înalt
calificate poate furniza informa]ii importante pentru afaceri [i activit\]i noi în ]ara
de origine prin re]elele de expediere (Commander, Kangasniemi, Winters, 2002).
În consecin]\, se pot distinge dou\ efecte de cre[tere. Primul, un „brain effect”
anterior când perspectivele migra]ioniste m\resc investi]iile în educa]ie, din cauza
întoarcerilor masive de peste hotare. Iar cel de-al doilea un „drain effect” posterior
cauzat de actualul flux migrator. Un câ[tig de inteligen]\ apare când primul efect
domin\, adic\ atunci când nivelul normal de capital uman este mai înalt în
economia deschis\ c\tre migra]ie decât în economia închis\ acesteia (Beine,
Docquier, Rapoport, 2001:275-289).
3.5. Noua abordare endogen\ a cre[terii
Pentru a sus]ine validitatea ipotezei despre câ[tigul de inteligen]\, C\t\lina

Andreea P\nescu analizeaz\ efectele brain drain-ului folosind dou\ posibile canale
pentru câ[tigul de inteligen]\, [i anume: un câ[tig anterior condi]ionat de asimetria
informa]ional\ [i un câ[tig posterior prin re]elele [tiin]ifice din diaspora, încercând
s\ le încadreze într-o funda]ie teoretic\ solid\. Ea sus]ine c\ potrivit studiilor
86
TEORII DESPRE...
recente sunt câteva stimulente în inversarea brain drain-ului în brain gain. Ideea
cheie este c\, sub ipoteza incertitudinii privind migra]ia, o parte a capitalului
uman suplimentar acumulat poate constitui un brain gain pentru ]ara de origine.
Din punct de vedere al modelor teoretice ea î[i înt\re[te cercetarea printr-o analiz\
empiric\, concentrat\ asupra test\rii supozi]iilor teoretice despre brain gain.
Analizând ipotezele asupra brain gain-ului, P\nescu începe prin a explica rolul
capitalului uman în noua abordare endogen\ a cre[terii (P\nescu, 2003). Astfel,
identific\ mai multe tipuri de re]ele de cunoa[tere, dintre care re]elele [tiin]ifice [i
intelectuale din diaspora au o influen]\ pozitiv\ asupra dezvolt\rii ]\rii de origine.
Aceste re]ele depind foarte mult de internet [i interac]ioneaz\ în numeroase
proiecte de dezvoltare cu agen]ii guvernamentale [i private [i organiza]ii non
profit din ]ara de origine. În principal, activit\]ile lor const\ în proiecte de cer-
cetare, transfer de tehnologie [i consultan]\ de specialitate, cursuri de perfec]ionare
[i prin aducerea companiilor str\ine în ]ara de origine. Dup\ ce migra]ia are loc,
deoarece migran]ii înalt califica]i împart acela[i capital social cu cona]ionalii lor,
apare un poten]ial important pentru leg\turi efective [i implicare în proiecte de
dezvoltare (P\nescu, 2003).
În contrast cu primul curent al teoriei cre[terii endogene, al doilea val consider\
brain drain-ul ca benefic chiar [i pentru ]\rile de origine. Aici, acumularea de
capital uman este abordat\ nu numai ca o activitate individual\, ci ca una social\
din cauza rev\rs\rilor pozitive pe care le genereaz\. Punctul central care sus]ine
ipoteza convergent\ a teoriei neoclasice îl reprezint\ descre[terea produsului
marginal al capitalului. Cu un produs marginal stabil al capitalului, nu exist\ o
stare de fapte sigur\, care elimin\ ideea de convergen]\. Pentru a explica aceasta,
noua teorie a cre[terii endogene adopt\ conceptul de capital în sens mai cu-
prinz\tor. Astfel, capitalul fizic [i capitalul uman sunt v\zute ca intr\ri cores-
punz\toare în produc]ie. Nu consider\ constante alte forme de capital în calcularea
produsului marginal, astfel încât s\ se creeze un cerc vicios (P\nescu, 2003).
În ciuda faptului c\ aceast\ nou\ teorie asupra cre[terii endogene este un pas
înainte în recunoa[terea importan]ei capitalului uman, viziunea pe care o ofer\
este foarte limitat\. Bagajul de cuno[tin]e este reflectat ca oricare alt proces de
produc]ie [i cuno[tin]ele însele ca o form\ a capitalului fizic într-o dezvoltare
personal\ care ignor\ suportul social al economiei. F\r\ îndoial\ capitalul uman
nu este un întreg precum capitalul fizic, ci o structur\ cu leg\turi interactive
complexe [i interinfluen]e între componentele sale (Hunger, 2002).
Se poate observa c\ anumite beneficii posibile ale brain drain-ului pentru ]\rile
surs\ sunt dezb\tute puternic. În acela[i cadru teoretic al teoriei cre[terii endogene,
Miyagiwa a m\surat scalele economice în educa]ia avansat\ [i a confirmat c\
brain drain-ul poate cre[te nivelul educa]iei [i nivelele de salarizare din ]ara surs\
(Miyagiwa, 1991: 743-7590).
87
Mountford a demonstrat c\, atunci când migra]ia nu este un proces persistent,

brain drain-ul poate cre[te productivitatea medie în economia surs\ (Mountford,
1997: 287-303). Mountford a promovat de asemenea ideea unui brain drain
benefic prin stimularea educa]iei. Oamenii aleg s\ se auto-educe mai mult în ideea
de a deveni ap]i pentru migra]ie [i mai apoi pentru a avea acces la câ[tigurile mai
mari ale pie]ei de munc\ str\ine. El a explicat c\ dac\ s-ar interzice migra]ia
anumitor lucr\tori înalt califica]i, efectul motiva]ional dat de existen]a unor salarii
mai mari care se pot câ[tiga în str\in\tate poate promova acumularea de capital
uman în ]ara de origine [i poate contrabalansa efectul negativ al brain drain-ului
(Mountford, 1997: 287-303). În consecin]\, dac\ nu este permis tuturor mun-
citorilor s\ emigreze câ[tigul în acumularea total\ de capital uman produs prin
aceste stimulente poate balansa pierderea de capital uman reprezentat\ de actualul
brain drain. Astfel, brain drain-ul poate fi benefic pentru cre[terea bun\st\rii în
]ara de origine. Mountford, de asemenea, în studiul s\u critic\ [i infirm\ supozi]iile
lui Haque [i Kim care argumenteaz\ c\ sub ipotezele standard asupra func]iei
acumul\rii capitalului uman, brain drain-ul întotdeauna reduce venitul pe cap de
locuitor (Mountford, 1997: 287-303). Stark concluzioneaz\ c\ brain drain-ul poate
aduce ]ara de origine c\tre un nivel mediu mai înalt de capital uman pe muncitor
(Oded, Helmenstein, Prskawetz, 1998: 363-367).
3.6. Teoria cauzalit\]ii cumulative
Teoria cauzalit\]ii cumulative poate fi considerat\ o teorie ce se aplic\ posterior

altor teorii care studiaz\ cauzele migra]iei. Înglobând o serie de teorii enun]ate
anterior, aceast\ viziune propune o structur\ ciclic\ a migra]iei la nivel mezo:
schimb\rile suferite de comunitatea de origine datorit\ migra]iei nu numai c\
faciliteaz\ viitoarele evenimente de migra]ie, dar le face chiar necesare. Migra]ia
devine norma impus\ fie prin cultura de migra]ie emergent\ în comunitate, fie
prin modific\rile economice structurale (de tipul depriv\rii relative a non-mi-
gran]ilor) (C\lin, Umbre[, 2006: 146).
Teoria cauzalit\]ii cumulative a lui Myrdal (Myrdal, G., 1996 [1994]:1065) a
ap\rut pentru prima dat\ în Anexa 3 din American Dilemma. Era „principiul
cumul\rii”, care punea accentul pe „cercul vicios” între discriminarea popula]iei
albe în rândul popula]iei de culoare [i standardul sc\zut de via]\ al popula]iei de
culoare. Myrdal sublinia existen]a un cerc virtuos în ]\rile dezvoltate (state ale
bun\st\rii) [i un „cerc vicios” în ]\rile slab dezvoltate. El recuno[tea existen]a
acestui cerc vicios al nivel mondial [i sublinia necesitatea unei „lumii a bun\st\rii”,
urmând premisele valorii. Aceast\ teorie a fost aplicat\ la problema cre[terii
inegalit\]ii observate între ]\rile dezvoltate (statul bun\st\rii) [i ]\rile în curs de
dezvoltare la sfâr[itul anilor 50. Teoria cauzalit\]ii cumulative al lui Myrdal se
compune din 4 teze, dup\ cum urmeaz\:
1. Teza de baz\: conceptul de „backwash effects” (efecte backwash)
88
TEORII DESPRE...
2. Teza opus\ sau excep]ional\: conceptul de „spread effects” (efecte spread)

3. Teza legat\ de scopul analizelor: ideea importan]ei factorilor institu]ionali
4. Teza implica]iilor politice
Myrdal a propus conceptele perechi „backwash effects” (definit ca „toate
schimb\rile relevante adverse” (Myrdal 1957, 30), folosit doar pentru comer],
migra]ie [i capital uman) [i „spread effects” (se concentreaz\ pe transferal teh-
nologic [i pe cre[terea cererii de produse agricole în regiunile dezvoltate, vezi
Myrdal, 1957: 31-33, 35-37). Ultimul este foarte important deoarece reprezint\
logica convergen]ei [i caracterizeaz\ teoria cauzalit\]ii cumulative a lui Myrdal.
Teoria cauzalit\]ii cumulative are o importan]\ teoretic\ în explicarea procesului
divergent [i nu contest\ posibilitatea unui proces convergent. A[a cum reiese din
cea de-a treia tez\, Myrdal, ca un economist institu]ional insist\ c\, dac\ factorii
noneconomici ar fi exclu[i de la analiz\ ar putea avea drept rezultat denaturarea
recunoa[terii rezultatelor. De[i Myrdal admite poten]iala posibilitate a conver-
gen]ei, era prea pesimist s\ g\ndeasc\ c\ o astfel de posibilitate ar putea deveni
realitate. El a preferat s\ cread\ în politicile economice, în special în cele ce
reprezint\ egalitarismul, pentru a r\sturna for]ele economice care alc\tuiesc cercul
vicios [i induc o cre[tere economic\ ridicat\ (Aceasta a fost convingerea lui
începând cu studiul privind condi]iile de bun\stare suedeze în anii 1930. De
asemenea, se poate vedea Myrdal, 1957: 39-42 [i Myrdal, 1960).
În „The Political Element in the Development of Economics Theory” (prima
dat\ publicat în 1930) Myrdal critica economiile conven]ionale, deoarece ele
includeau implicit distorsiuni politice printre principiile laissez-faire. Privind
aceasta nu poate s\ fie o [tiin]\ obiectiv\, astfel el a c\utat o nou\ metodologie
care ar putea s\ fie obiectiv\ [i practic compatibil\. Aceasta a ap\rut în Anexa 2
din American Dilemma ca „premis\ cu valoare explicit\” pe care Myrdal [i-a
construit teoria. Premisa valorii celei mai mari a fost „egalitatea”.
Ideile dezvoltate în cadrul teoriei cauzalit\]ii cumulative a lui Myrdal au fost
preluate [i aplicate domeniului migra]iei interna]ionale actuale de c\tre acela[i
Douglas Massey (Massey [i al]ii, 1998: 45-49). Practic este vorba de dezvoltarea/
integrarea elementelor furnizate în special de teoria re]elelor de migran]i (ca-
pitalului social) în direc]ia cauzalit\]ii procesului. Cauzalitatea este cumulativ\
deoarece fiecare act de migra]ie modific\ con]inutul social f\când deciziile ul-
terioare de emigrare mai probabile.
Pân\ în prezent sociologii au identificat [i analizat un num\r de [ase factori
socioeconomici care sunt afecta]i de migra]ie în acest mod cumulativ: distribu]ia
veniturilor (gospod\riei la nivel de comunitate) (sau deprivarea relativ\ în termenii
lui Arango), distribu]ia p\mântului [i modul de organizare agrar (la nivelul co-
munit\]ii de origine), cultura migra]iei (comunitate de origine), distribu]ia re-
gional\ a capitalului uman (regiune de origine), etichetarea social\ (destina]ie),
c\rora li se adaug\ re]elele de migran]i [i institu]iile (Constantinescu, 2002: 108).
89
Contribu]ia acestei teorii se reduce la eviden]ierea distribu]iei p\mântului [i a

modului de produc]ie agrar, la distribu]ia la nivel regional a capitalului uman (de
altfel un subiect al economiei neoclasice) [i la apari]ia [i dezvoltarea culturii
migra]iei. Considerând distribu]ia p\mântului ca [i a modului de produc]ie agrar
ca factori cheie în explica]ia migra]iei, înseamn\ c\, agricultura [i proprietatea
asupra p\mântului sunt elemente definitorii pentru situa]ia de plecare a viitorului
migrant/familiei –gospod\riei sale. La nivel comunitar, cauzalitatea cumulativ\
sus]ine scoaterea din ce în ce a mai multor terenuri din circuitul productiv, reduce
num\rul locurilor de munc\ disponibile [i implicit constituie un impuls pentru
adoptarea migra]iei ca strategie de supravie]uire. Pe de alt\ parte, aceea[i orientare,
sus]ine recursul familiilor/gospod\riilor de migran]i la tehnologia avansat\ în
domeniu [i implicit reducerea necesarului de for]a de munc\ (modificare modului
de produc]ie agricol).
Cultura migra]iei este poate una dintre contribu]iile cele mai interesante în
cadrul abord\rii, departe îns\ de a fi specificat\. În principiu, se afirm\ c\ gusturile
[i motiva]iile migran]ilor sufer\ schimb\ri în urma experien]ei în ]\rile industriale
dezvoltate. Indivizii cap\t\ „obi[nuin]a” unui stil de via]\ (incluzând consumul)
care sunt greu de sus]inut în aria de origine la întoarcere, crescând probabilitatea
unei întoarceri în spa]iul de destina]ie anterior. Situa]ia descris\ este f\r\ îndoial\
interesant\, dar trebuie remarcat, c\ nu spore[te probabilitatea de migra]ie a altor
indivizi ci pe cea a celor cu experien]\ de migra]ie, ceea ce este cu totul altceva,
decât extinderea fenomenului. Dac\ ducem ra]ionamentul mai departe, migra]ia
repetat\ a unui individ nu este neap\rat rezultatul schimb\rii postulate (Con-
stantinescu, 2002: 108-109).
Factorul capital uman considerat la nivel regional în ]ara de destina]ie, este
poate punctul cel mai slab al abord\rii. Cauzalitatea cumulativ\ postuleaz\ cercul
vicios al pierderii suferite de ]ara de origine prin migra]ie în termeni de capital
uman, argumentând c\ cei care migreaz\ sunt cei „relativ bine educa]i, califica]i,
productivi [i puternic motiva]i” crescând productivitatea în aria de destina]ie,
mic[orând-o în acela[i timp la origine. „De-a lungul timpului, deci, acumularea
capitalului uman consolideaz\ cre[terea economic\ în aria de destina]ie în timp ce
epuizarea sa simultan\ în aria de origine îi exacerbeaz\ stagnarea, astfel in-
tensificând condi]iile pentru (producerea) migra]iei” (Massey [i al]ii, 1993: 453).
Din analiza migra]iei interna]ionale în termeni dinamici ca un proces cumulativ
social, se desprind un set de teoreme care corespund în mare m\sur\ cu cele care
deriv\ din teoria re]elei (Massey [i al]ii, 1993: 453-454):
1. Schimb\rile sociale, economice [i culturale ap\rute în ]\rile de origine [i de
destina]ie datorit\ migra]iei interna]ionale ofer\ acestui fenomen o puternic\
rezisten]\ intern\ la un control u[or sau reglement\ri, deoarece mecanismele de
feedback ale cauzalit\]ii cumulative se întind în afar\ puterii de guvernare.
90
TEORII DESPRE...
2. În perioadele de [omaj [i lipsei locurilor de munc\, guvernelor le este foarte

greu s\ reduc\ migra]ia în scop de munc\ [i s\-[i aduc\ lucr\torii înapoi în locurile
de munc\ de]inute de migran]i. S-a produs o schimbare în ceea ce prive[te valorile
în rândul lucr\torilor nativi, care refuz\ locurile de munc\ ale migran]ilor, f\când
astfel necesar\ recrutarea de mai mul]i migran]i.
3. Etichetarea social\ a unui loc de munc\ ca fiind destinat\ unui migrant apare
ca rezultat al concentr\rii migran]ilor în acel domeniu; odat\ ce migran]ii au
ocupat în num\r mare un anume tip de loc de munc\, indiferent de caracteristicile
acesteia, va fi dificil s\ se fac\ recrutarea lucr\torilor nativi pentru acel loc de
munc\.
3.7. Abordarea sistemic\
Perspectiva sistemic\ argumenteaz\ c\ for]e determinante care opereaz\ la

diferite nivele conduc la un nivel de permanen]\ pentru fluxurile interna]ionale [i
de-a lungul timpului au condus la crearea sistemelor migratorii stabile. Aceste
sisteme sunt caracterizate de un num\r relativ mare de fluxuri de migran]i între
statele membre comparativ cu fluxurile din afara sistemului (Massey [i al]ii,
1993: 462).
Teoria sistemului de migra]iei se focalizeaz\ atât pe factorii de la nivel macro,
cât [i pe cei de la nivel micro. Probleama cheie este identificarea [i examinarea
fluxurilor migratorii stabile între locurile de origine [i destina]ie pentru a explica
apari]ia [i perpetuarea migra]iei.
Problema care se pune în cadrul abord\rii sistemice este dac\ exist\ inter-
dependen]\ între experien]ele de migra]ie ale ]\rilor de origine [i/sau de destina]ie.
Fluxurile migratorii, m\rimea [i caracteristicile lor sunt privite ca un rezultat al
leg\turilor între zonele de origine [i destina]ie care variaz\ de-a lungul timpului
(Kritz, 1995, Kritz, Lim [i Zlotnik, 1992, Mabogunje, 1970).
Ideea de baz\ care st\ în spatele abord\rii sistemice este c\, nu define[te
migra]ia în termeni simpli de cauz\-efect. Efectele de feedback [i cele circulare
împreun\ cu procesele interdependente [i cele care se modific\ singure, presupun
c\, schimb\rile într-o parte a sistemului pot avea un efect asupra altor p\r]i ale
sistemului [i astfel asupra întregului proces.
Abordarea sistemic\ se bazeaz\ pe urm\toarele premise (Zlotnik, 1992: 20):
1. Prima premis\ este aceea c\ migra]ia creaz\ un „spa]iu unificat” care cu-
prinde atât locul de origine, cât [i cel de destina]ie.
2. A doua premis\ este c\ migra]ia este un proces legat de zonele de origine [i
destina]ie [i este strâns legat\ de alte procese care adesea au o istorie îndelungat\.
Aceasta explic\ de ce migra]ia este mai ridicat\ între acele zone care au deja
stabilite câteva leg\turi istorice, culturale, politice sau economice.
91
3. A treia premis\ este c\, procesele legate de zonele de origine [i destina]ie

modific\ condi]iile în ambele zone de-a lungul timpului, dând na[tere meca-
nismelor de feedback care pot transforma procesele ini]iale.
4. A patra premis\ face referire la rolul statului în conturarea fluxurilor mi-
gratorii interna]ionale, fie prin politici explicite, fie prin strategiile economice
dezvoltate sau leg\turile politice cu alte state care pot conduce indirect la migra]ie.
5. A cincea premis\ este aceea c\, mecanismele care influen]eaz\ dinamica
migra]iei la nivel macro au, de asemenea, un impact la nivel micro, de exemplu,
decizia individual\ de a migra.
Un sistem interna]ional de migra]ie include, în general, o regiune principal\ de
destina]ie care poate s\ fie o ]ar\ sau un grup de ]\ri [i un grup de ]\ri de origine
legate de obicei prin fluxuri mari de migran]i (Fawcett, 1989; Zlotnik, 1992).
Fa]\ de utilizarea abord\rii sistemice o pozi]ie mai important\ o ocup\ iden-
tificarea sistemelor de migra]ie. Un grup de ]\ri poate fi considerat ca generator al
unui sistem dac\ el îndepline[te urm\toarele condi]ii:
a) Dac\ ]\rile au o pozi]ie relativ similar\ spre migra]ie [i pot fi identificate
atât ca poli de atrac]ie pentru migran]i, cât [i ca surse de migran]i;
b) Dac\ ]\rile implicate sunt în principal ]\ri de destina]ie, fluxurile mi-
gratorii care se îndreapt\ spre ele ar trebui s\ arate o diferen]\ considerabil\
în ceea ce prive[te ]\rile implicate;
c) }\rile implicate ar trebui s\ aibe acela[i nivel de dezvoltare, un grad
ridicat al afinit\]ii culturale [i structuri institu]ionale similare;
d) Ele ar trebui s\ prezinte anumite grade de coeren]\ a politicilor pe care le
folosesc sau pe care le-au folosit pentru a controla migra]ia [i ar trebui s\ fie
legate puternic de conexiunile economice sau politice.
Re]elele de migran]i ajut\ la transmiterea resurselor [i informa]iilor între
comunit\]i, prin facilitarea migra]iei viitoare a indivizilor. Astfel, abordarea sis-
temic\ se bazeaz\ pe „conceptualizarea unui sistem de migra]ie ca o re]ea de ]\ri
legate prin interac]iuni migratorii a c\ror dinamic\ este larg conturat\ prin fun-
c]ionarea unei variet\]i de re]ele legând actorii migra]iei la diferite nivele de
agregare” (Kritz, Lim [i Zlotnik, 1992: 15).
De[i nu este o teorie distinct\ la fel ca [i generalizarea care reiese din teoriile
mai sus men]ionate, abordarea sistemic\ scoate în eviden]\ câteva teoreme [i
ipoteze interesante (Massey [i al]ii, 1993: 454):
1. ]\rile din cadrul unui sistem nu este necesar s\ fie apropiate din punct de
vedere geografic, deoarece fluxurile reflect\ mai degrab\ leg\turile politice [i
economice, decât cele fizice.
2. sisteme multipolare sunt posibile acolo unde un grup de ]\ri principale
dispersate primesc migran]i de la un grup suprapus.
92
TEORII DESPRE...
3. na]iunile pot apar]ine mai multe sisteme migratorii, dar acest aspect este mai
comun ]\rilor de origine, decât celor de destina]ie.
4. deoarece condi]iile politice [i economice se schimb\, sistemele evolueaz\
astfel încât stabilitatea nu presupune o structur\ fix\. ]\rile pot s\ intre sau s\ ias\
dintr-un sistem ca r\spuns la schimb\rile sociale, fluctua]iile economice sau
politice.
Concluzii
De[i progrese considerabile au fost f\cute în elucidarea mecanismelor care dau

na[tere [i men]in fluxurile migratorii [i stabilesc interrela]iile dintre ele, este înc\
nevoie de o abordare holistic\ a migra]iei. Cercetarea migra]iei de-a lungul dis-
ciplinelor sociale este adesea determinat\ de o compara]ie sistematic\ a ipotezelor
care contureaz\ teoriile (Brettell [i Hollifield, 2000).
Cele mai multe teorii despre brain drain au cuantificat avantajele [i deza-
vantajele acestui fenomen din punct de vedere al interac]iunii dintre ]\rile de
origine, ]\rile de destina]ie [i migran]ii în[i[i. În general, literatura tradi]ional\
despre „brain drain” sus]ine c\, migra]ia muncitorilor înalt califica]i este asociat\
cu mirajul unei vie]i mai bune într-o ]ar\ industrializat\ sau/[i condi]iile negative
din ]\rile în curs de dezvoltare. Literatura despre brain drain sus]ine c\ aceste
circumstan]e sunt reversibile. O întoarcere a elitelor [i/sau întemeierea re]elelor
transna]ionale sunt de a[teptat dac\ argumentele în favoarea întoarcerii în ]ara de
origine [i/sau contra-argumentele în favoarea r\mânerii în ]ara industrializat\
prevaleaz\ oferind migrantului beneficii în urma re-migra]iei. Odat\ remigra]ia
început\ [i re]elele stabilite noi tipuri de remigra]ii vor urma (Uwe Hunger, 2002).
De fapt abordarea tradi]ional\ asupra brain drain-ul si argumentele contemporane
asupra brain gain-ul coexist\ cu mobilitatea interna]ional\ (Schiff, 2005: 3-4). [i
nu e sigur faptul c\ fenomenul de brain drain poate fi în]eles ca o migra]ie
permanent\ [i ireversibil\ cu impact în detrimentul ]\rilor de origine. Chiar dac\
exist\ autori care neag\ conceptul reîntoarcerii ca o încheiere a unui ciclu de
migra]ie, existen]a unui câ[tig poate fi totu[i acceptat\ dac\ exist\ interac]iuni de
cuno[tin]e cu ]ara de origine.
Teoriile dezvoltate pentru a în]elege procesul contemporan al migra]iei in-
terna]ionale eviden]iaz\ mecanismele care opereaz\ la diferite nivele de analiz\.
De[i teoremele, supozi]iile [i ipotezele care decurg din fiecare perspectiv\ nu sunt
în mod obligatoriu contradictorii, acestea demonstreaz\ f\r\ îndoial\ diferite
implica]ii pentru politicieni. În func]ie de tipul de model sus]inut [i sub care
circumstan]e, un sociolog ar putea recomanda politicienilor s\ încerce s\ re-
gularizeze migra]ia interna]ional\ prin modific\ri ale condi]iilor de salarizare [i
de ocupare a locurilor de munc\ în ]\rile de destina]ie; prin promovarea dezvolt\rii
93
economice în ]\rile de origine; prin înfiin]area de programe de asigurare social\ în

]\rile de origine; prin reducerea inegalit\]ii între venituri în ]\rile de origine; prin
îmbun\t\]irea perspectivelor de viitor [i a pie]elor de capital în regiunile în curs de
dezvoltare; sau combinând aceste ac]iuni. Sau o alt\ variant\ ar fi ca toate aceste
programe s\ dea rezultate ]inând cont de necesit\]ile structurale pentru mi[carea
interna]ional\ ce reies din rela]iile economice de pia]\.
Bibliografie
Arango, Joaquin. (2000). Explaining migration: a critical view, International Social

Science Journal, 52, 165, 283-296.
Bauer, T., Zimmermann, K.F. (1995). Modelling international migration: Economic and
econometric issues. În Van der Erf, R. [i Heering, L. (eds.) Causes of international
migration. Proceedings of a Workshop, Luxemburg: Eurostat, 95-115.
Beine, Michel, Docquier, Frederic, Rapoport, Hillel. (February 2001). Brain Drain and
Economic Groth: Theory and Evidence, Jurnal of Development Economics, 64, 1,
275-289.
Bhagwati, Jagdish, Hamada, Koichi (1974). The brain drain, international integration of
markets for professionals and unemployment: a theoretical analyses. Journal of
Development Economics, 1, 1, 19-42.
Blau, P.M., Duncan, O.D. (1967). The American occupational structure. New York: The
Free Press.
Boyd, M. (1989). Family and Personal Networks in International Migration: Recent
Developments and New Agendas. International Migration Review, 23, 3, 638-670.
Borjas, George J. (1989). Economic theory and international migration. International
Migration Review, 23, 3, 457-485.
Borjas, George J. (1990). Friends or Strangers: The Impact of Immigrants on the U.S.
Economy. New York: Basic Books Inc.
Böhning, R., 1998, Top-end and bottom-end labour import in the United States and
Europe. În: Van Amersfoort, H., Doomerik, J. (eds.), International migration:
Processes and interventions, Amsterdam: Het Spinhuis, 71-85.
Brettel, Caroline, Hollifield, James Frank. (eds.) (2000). Migration theory. Talking across
disciplines. London: Routledge.
C\lin, Romelia, Umbre[, Radu Gabriel. (2006). Efectele migra]iei. Studiu la nivelul
comunit\]ii Vulturu, Vrancea. Ia[i: Editura Lumen.
Clark, W.A.V. (1983). Migration Decision making: Multidisciplinary Approaches to Micro
level Studies in Developed and Developing countries by Gordon, F. DeJong, Robert
W. Gardner. Geographical Review, 73, 3, 368-369.
Coleman, D.A. (1999). Demography and migration in Ireland, North and South. În:
Heath, A.F., Breen, R., Whelan, C.T. (eds.), Ireland North and South: Perspectives
from social science, Oxford: Oxford University Press, 69-115.
Commander, S., Kangasniemi, M., Winters, L. A. (2004). The Brain Drain: Curse or
Boon? A Survey of the Literature. În Baldwin, R., Winters, L. A. (eds.). Challenges
to Globalisation. Chicago: NBER [i University of Chicago Press.
94
TEORII DESPRE...
De Bruijn, B.J. (1999). Foundations of demographic theory: Choice, process, context.

Amsterdam: NethurD Publications.
DeSipo, L. (1996). Counting on the Latino vote: Latinos as a new electorate.
Charlottesville: University of Virginia Press.
Docquier, Frédéric, Rapoport, Hillel. (2003). Remittances and inequality: A dynamic
migration model. Bonn: IZA Discussion Paper, 108.
Eleanor, Cambridge. (2006). Relationships Among Globalization, Developmnet, Primary
Education Spending and Brain Drain in the Developing World, The Heinz School
Review. http://journal.heinz.cmu.edu/articles/relationships-among-globalization-
development/
Esi E. Ansah. (2002). Theorizing the Brain Drain, African Issues, 30, 1. În The African
„Brain Drain” to the North: Pitfalls and Possibilities, 21-24.
Faist, T. (1997). The crucial meso-level. În T. Hammar, G. Brochmann, K. Tamas [i T.
Faist (eds.). International migration, immobility and development:
Multidisciplinary perspective, 187-217. New York: Berg Publishers.
Fawcett, James T. (1989). Networks, linkages and migration systems. International
Migration Review 23, 3, 671-680.
Gurak, Douglas T., Fe Caces. (1992). Migration Networks and the Shaping of Migration
systems. În Kritz. M. M., Lim, L. L., Zlotnik, H. (eds.), International migration
systems: a global approach. Oxford: Clarendon Press, 153-154.
Hamilton, K.A. (1997). Europe, Africa, and international migration: An uncomfortable
triangle of interests. In: New Community, 23(4), 549-570.
Herbet, G., Grubel, Anthony D., Scott. (1966). The International Flow of Human Capital,
The American Economic Review, 56, 1/2, 268-274.
Hill, A. G. (1997). Truth lies in the eye of the beholder: The nature of evidence in
demography and anthropology. În D. Kertzer [i T. Fricke (eds.). Anthropological
demography: Toward a new synthesis, 223-247. Chicago: University of Chicago
Press.
Hjarnø, J. (1996). International migration, fertility, lifestyles, and social structure. În:
Yearbook of Population Research in Finland, 33, 119-135.
Hollifield, J. (1992). Immigrants, markets, and states: The political economy of postwar
Europe. Cambridge, MA: Harvard University Press.
Hollifield, J. (1998). Migration, trade and the nation state. The myth of globalization.
UCLA Journal of International Law and Foreign Affairs, 3, 2, 595-636.
Hugo, Graeme J. (1981). Village communitiesties, village norms, and ethnic and social
networks: a review of evidence from the Third World. În Stark, Oded, David E.,
Bloom. (1985). The New Economics of Labour Migration, American Economic
Review, 75, 173-178.
Kearney, Michael. (1986). From the invisible hand to visible feet: Anthropological Studies
of Migration and development, Annual Reviews of Anthropology 15, 61-331.
Kritz, Mary M., Lin Lean Lim [i Hania Zlotnik eds. (1992). International Migration
Systems: A Global Approach. Oxford: Clarendon Press.
Kritz, Mary M. (1995). Population growth and international migration: is there a link?
New School for Social Research. Migration Policy in Global Perspective Series.
Occasional Paper 1.
95
Kuznetsov, N. Yevgeny. (2006). Diaspora Networks and the International Migration of

Skills – How countries can draw on theier talent abroad, World Bank Institute,
Development Studies.
Mabogunje, A. (1970). Systems approach to a theory of rural-urban migration,
Geographical Analysis 2, 1, 1-18.
Mare, R.D. (1981). Change and stability in educational stratification. American
Sociological Review, 46, 1, 72-87.
Massey, Douglas S., Arango, Joaquin, Hugo, Graeme, Kouaouci, Ali, Pellegrino, Adela,
Taylor, J. Edward. (1993).Theories of International Migration: A Review and
Appraisal, Population and Development Review, 19, 3, 431-466.
Taylor, J. Edward. (1993). An Evaluation of International Migration Theory: The
North American Case, Population and Development Review, 20, 4, 669-751.
Taylor, J. Edward. (1998). Worlds in Motion: Understanding International
Migration at the End of the Milennium, Oxford: Calderon Press.
Massey, Douglas S., Palloni, Alberto, Ceballos, Miguel, Espinosa, Kristin, Spittel,
Michael. (2001). Social Capital and International Migration: A Test Using
Information on Family Networks. American Journal of Sociology, 106, 1262–
1298.
Michael J. Piore. (1979). Birds of Passage: Migrant Labour in Industrial Societies.
Cambridge: Cambridge University Press.
Miyagiwa, K. (1991). Scale Economies in Education and the Brain Drain Problem,
International Economic Review, 32, 743-759.
Mountford, Andrew. (1997). Can a Brain Drain be Good for Economy in the Source
Economy? Jurnal of Development Economics, 53, 2, 287-303. http://
ideas.repec.org/s/eee/deveco3.html.
Monica, Constantinescu. (2002). Teorii ale migra]iei interna]ionale. Revista de Sociologie
Româneasc\, 3/4, 93-114.
Moguerou, Ph. (2006). The Brain Drain of Ph.D.s. from Europe to the United States:
What we know and what we would like to know, European University Institute,
Working Paper RSCAS, 11, Son Dominico de Fiesole, Italy. http://old.certh.gr/
libfiles/PDF/MOBIL-68-EUI-WORK-PPR-BRAIN-DRAIN-RSCAS+2006.11-
PP41.pdf
Myrdal, Gunnar. (1957). Economic Theory and Under-Developed Regions. London:
Gerald Duckworth.
P\nescu, C\t\lina Andreea. (2003). Brain Drain and Brain Gain: A New Perspective on
Highly Skilled Migration. Bucharest: Diplomatic Academy, Ministry of Foreign
Affairs. http://www.cenpo.ro/files/08%20Migration.pdf
Piore, M.J., 1979, Birds of passage: Migrant labour in industrial societies, Cambridge:
Cambridge University Press.
Portes, Alejandro, Wilson, L. Kenneth. (1980). Immigrant Enclaves: An Analysis of the
Labour Market Experiences of Cubans in Miami. The American Journal of
Sociology, 86, 2, 295-319.
Portes, Alejandro. (1995). The Economic Sociology of Immigration: Essays on Networks,
Ethnicity and Entrepreneurship. New York: Russell Sage Foundation.
96
TEORII DESPRE...
Portes, Alejandro, Wilson, Kenneth. (1996). Immigrant enclaves: An analysis of the labor
market experiences of Cubans in Miami. În Robin Cohen (ed.). The sociology of
Migration, Brookfield, Vermot, US: Edward Elgar Publishing Company.
Öberg, S. (1996). Spatial and economic factors in future South-North migration. În: Lutz,
W. (ed.), The future population of the world: What can we assume today?
Laxenburg: International Institute for Applied System Analysis, 336-357.
Öberg, S. (1997). Theories on inter-regional migration: an Overview. În: Blotevogel,
H.H. and Fielding A.J. (eds.), People, jobs and mobility in the new Europe,
Chichester: Wiley, 3-22.
Richmond, A.H. (1993). Reactive migration: Sociological perspectives on refugee
movements. În: Journal of Refugee Studies, 6(1), 7-24.
Sassen, S. (1991). The global city. New York: Princeton University Press.
Schiff, Maurice, Özden, Çaglar. (2006). International Migration, Remittances and the
Brain Drain. New York: World Bank and Palgrave Macmillan. http://
w w w. i m e . g o b . m x / i n v e s t i g a c i o n e s / 2 0 0 6 / e s t u d i o s / m i g r a c i o n /
inter_migration_remittances.pdf
Schiff, Maurice. (September 2005). Brain Gain: Claims about its Size and Impact on
Welfare and Growth Are greatly exaggerated, World Bank: Policy Research
Working Paper 3708 [i IZA: Discussion paper, 1599.
Stark, Oded, David E., Bloom. (1985). The New Economics of Labour Migration,
American Economic Review, 75, 173-178.
Stark, Oded, Christian, Helmenstein, Alexia, Prskawetz.(1998). Human Capital Depletion,
Human Formation and Migration: A Blessing in a Course? Economics Letters, 60,
363-367.
Stark, Oded, Taylor, J.E., Yitzhaki, S. (1988). Migration, remittances and inequality: A
sensitivity analysis using the extended Gini index. Journal of Development
Economics, 28, 3, 309-322.
Schoorl, J.J. (1995). Determinants of international migration: Theoretical approaches and
implications for survey research. În Van der Erf, R. and Heering, L. (eds.). Causes
of international migration, Luxemburg: Office for Official Publications of the
European Communities, 3-14.
Uwe Hunger. (January 2002). The “brain gain” Hypothesis: Third-World Elites in
Industrial Countries and Socioeconomic Development in their Home Country,
University of Muenster, Germany Visiting Fellow, Center for Comparative
Immigration Studies, Working Paper 47.
Van Eijck, K. (1996). Family and opportunity: A sibling analysis of the impact of family
background on education, occupation, and consumption. Tilburg: Tilburg
University Press.
Vasile, Valentina, Zaman, Gheorghe (coordonatori). (2005). Migra]ia For]ei de munc\ [i
dezvoltarea durabil\ a României; Abord\ri teoretico-metodologice. Sistem de
indicatori [i modele de analiz\. Bucure[ti: Editura Expert.
Vidal, J.P. (1998). The effect of emigration on human capital formation. Journal of
Population Economics, 11, 4, 589-600.
Vinokur, Annie. (2006). Brain migration revisited. Globalization, Societies and Education,
4, 1, 7-24.
97
Wallerstein, Immanuel. (1998). Utopistics: Or, Historical Choices of the Twenty-First

Century. New York: The New Press.
Zlotnik, Hania. (1992). Empirical identification of international migration system. În
Kritz, Mary M., Lin Lean Lim [i Hania Zlotnik eds. (1992). International
Migration Systems: A Global Approach. Oxford: Clarendon Press, 19-40.
Zolberg, Aristide R., Suhrke Astri, Aguayo Sergio. (1989). Escape from violence: Conflict
and the refugee crisis in the developing world. US: Oxford University Press.
Wallerstein, I. (1983). Historical capitalism, London: Verso.
Rezumat
Articolul î[i propune s\ prezinte diferitele abord\ri, modele, teorii care explic\
[i analizeaz\ fenomenul brain drain, precum [i avantajele [i dezavantajele acestui
fenomen din punct de vedere al interac]iunii dintre ]\rile de origine, ]\rile de
destina]ie [i migran]ii în[i[i.
Cuvinte cheie: exodul creierelor, migra]ia interna]ional\, migra]ia for]ei de
munc\ înalt calificate, teorii ale migra]iei interna]ionale, abord\ri ale feno-
menului brain drain.
98
Working together
Mobilitate vs migra]ie. Aspecte teoretice

Nicoleta TUFAN
Doctorand în sociologie, {coala Doctoral\
Universitatea Bucure[ti
Coordonator: Prof. Univ. Dr. Maria Voinea
Abstract
Research in the field of migration is not something new. It has attracted the
attention of scholars from various fields of research (demography , geography
,economy, sociology), each scholar tackling a different perspective, developing
schemes and theories that set out to explain the mechanism of the phenomenon.
Territorial migration, regardless of the period we would refer to, has always
taken place at various degrees of intensity and has had various motivations. Why
do people migrate in a given territory? Who or what determines them to travel,
what is the distance and how long does it take them to travel? What changes in the
lives of individuals and of the community will take place as a result of these
travels? The set of issues the phenomenon of migration raises is as broad as the
approaches to these issues.
Migra]ie vs. mobilitate: concepte, defini]ii
Termenul de migra]ie provine din latinescul „migrare” ce-[i are r\d\cina în

sanscrit\, cuvantul „mej” semnificând schimbare. Sensul acestei schimb\ri poate
fi pozitiv sau negativ. Migra]ia este un fenomen complex, cu multiple implica]ii [i
consecin]e. În literatura de specialitate sunt întâlnite [i alte no]iuni folosite cu
acela[i sens. Este vorba de no]iuni ca mobilitate spa]ial\, deplasare teritorial\.
De[i se discut\ [i se analizeaz\ de o bun\ perioad\ de timp fenomenul migra]iei,
acesta este înc\ de actualitate poate [i pentru faptul c\ implica]iile [i efectele pe
care le presupune sunt profunde. Orice analiz\ la nivel local sau societal trebuie s\
ia în calcul fluxurile de deplasare teritorial\ a popula]iei pentru ca rezultatele ei s\
fie cât mai corecte [i mai apropiate de realitate. De altfel, abordarea cercet\rii
acestui fenomen ar trebui s\ pun\ laolalt\ puncte de vedere exprimate de oameni
de [tiin]\ cu pregatire diferit\ (sociologi, demografi, geografi, economi[ti, juri[ti
etc.). În realitate aceste abord\ri sunt unilaterale în majoritatea cazurilor,
99
ignorându-se astfel detalii semnificative care ar putea întregi imaginea asupra

acestui fenomen.
Dac\ motiva]iile plec\rii dintr-un loc pot fi bine precizate (cel pu]in pentru
România, dup\ anul 1989, una din motiva]iile principale este legat\ de c\utarea
unui loc de munc\ mai bine pl\tit, astfel încât banii ob]inu]i s\-i asigure mi-
grantului posibilitatea unui trai mai bun), problemele ce apar în urma actului de
migrare sunt deosebit de complexe, acestea având implica]ii atât la nivel in-
dividual, cât [i macrosocial.
Studiile asupra migra]iei au fost realizate mai ales de c\tre demografi. Din
punctul acestora de vedere, migra]ia este o form\ de mobilitate social\ în m\sura
în care deplasarea efectuat\ între locul de origine [i cel de destina]ie este înso]it\
de schimbarea cel pu]in a unui grup de referin]\.
Pentru a sus]ine aceast\ afirma]ie, Sandu (1984: 29) exemplific\ prin carac-
teristicile a dou\ tipuri de migra]ii [i anume :
1. Migra]ia rural - urban\ este asociat\ cu schimbarea ocupa]iei (renun]area
la ocupa]ia agricol\ în favoarea uneia neagricole), caz în care se vorbe[te
despre o mobilitate vertical\ cu majore implica]ii [i pentru indivizi [i pentru
societate.
2. Migra]ia rural – rural\, realizat\ prin c\s\torie, implic\ doar o mobilitate
orizontal\, ceea ce se modific\ este doar locul de re[edin]\ al unuia dintre
parteneri.
Autorul admite c\ migra]ia presupune deplasare teritorial\, dar consider\ c\
aceasta nu poate fi studiat\ separat de mobilitatea sociala, existând situa]ii în care,
migra]ia este o cauz\ a mobilit\]ii sociale, dar în alte cazuri „migra]ia, ca mo-
bilitate teritorial\ exprim\ o clas\ de fenomene diferite, dar complementare de-
semnate prin mobilitate social\ [i prin mi[care natural\”. De asemenea, între
migra]ie [i mobilitate social\ exist\ raporturi de interac]iune, unele forme de
migra]ie având [i semnifica]ie de mobilitate social\, iar altele nu. Sandu (1984:
30-31) deosebe[te dou\ aspecte ale fenomenului migra]ional [i anume:
- mobilitatea teritorial\, aspect studiat cantitativ în special, de demografi,
dar abordat [i în alte studii teoretice bine structurate
- mobilitatea social\, proces mult mai complex, include mai mult decât
orientari profesionale [i procese de socializare, orient\ri valorice, raporturi
de interese.
Mobilitatea spa]ial\ exprim\, în viziunea profesorului Cucu (1974, p.120), o
mi[care teritorial\ a oamenilor ce poate avea loc în interiorul grani]elor unei ]\ri
sau în afara acesteia. Dup\ acela[i autor, migra]ia, implic\ ideea de deplasare, de
schimbare de locuin]\ [i de re[edin]\ (mai ales în cazul deplas\rilor interna]ionale).
De asemenea, importante sunt atât caracteristicile locului de plecare (de origine),
cât [i cele specifice locului de sosire (de destina]ie) a migran]ilor, în sensul în care
acestea determin\ motiva]ia de a pleca, costul, durata [i mijloacele de deplasare,
100
TEORII DESPRE...
dar [i adaptarea la noile condi]ii de via]\. Între aceste dou\ puncte se afl\ o serie
de variabile implicate în actul de migrare.
Miftode (1984:154) consider\ c\ „migra]ia este o expresie spa]ial\ a mobilit\]ii
sociale”. Este evident faptul c\ migra]ia nu este o simpl\ deplasare în teritoriu.
Procesul nu este doar unul fizic, presupunând o schimbare a cadrului natural, ci
unul complex, cu efecte sociale. O dat\ schimbat mediul reziden]ial ini]ial, apare
necesitatea c\utarii unei noi locuin]e, a unui loc de munc\, stabilirea de noi rela]ii
sociale, profesionale, integrarea într-un nou context social, cultural, acceptarea [i
asimilarea de noi valori. De asemenea, exist\ situa]ii în care, ca urmare a deplas\rii
teritoriale apare [i o migrare profesional\ [i chiar social\ (trecerea unui individ de
la o profesie la alta, respectiv de la o clas\ social\ la alta).
Totu[i, tendin]ele de interpretare a fenomenului migra]iei din perspectiv\ ge-
ografic\, sociologic\, demografic\ nu se exclud una pe alta ci, dimpotriv\, vin s\
întregeasc\ imaginea asupra acestui fenomen. Altfel o singur\ perspectiv\ poate
conduce la concluzii incomplete.
Mobilitatea teritorial\ constituie un element important în explicarea mobilit\]ii
sociale. Exist\ abordari restrictive ale mobilit\]ii sociale, aceastea analizând fe-
nomenul ca o mi[care ce are loc într-un sistem de stratificare. Atunci când abor-
darea mobilit\]ii sociale este mai complex\ [i are în vedere [i mi[carea spa]ial\
care presupune schimbarea locului de munc\ [i a domiciliului ob]inem o imagine
mai complet\ asupra fenomenului.
Din punct de vedere geografic se consider\ c\ migra]ia are „o semnifica]ie
istoric\ [i actual\, incluzând toate acele fapte (invazii, coloniz\ri, migra]ii propriu–
zise) care au contribuit la r\spândirea [i concentrarea popula]iei pe glob” (Cucu,
1981: 127, Cucu,1974: 121).
Studiile geografice asupra migra]iei pun accentul mai mult pe deplasarea
teritorial\ propriu-zis\, fie individual\, fie în grup a mai multor indivizi [i pe
schimb\rile produse în mediu în urma acestei deplas\ri. Aspectul social (pro-
fesional, educa]ional, cultural ) este mai pu]in luat în calcul, îns\ nu ignorat.
Erdeli [i colab. (1999: 194-196) definesc migra]ia drept „procesul prin care
persoanele î[i schimb\ locul de reziden]\ în mod definitiv sau temporar”. De
asemenea, se impune o diferen]iere între circula]ie, ca deplasare în teritoriu,
mi[care ce are acela[i loc de plecare [i de sosire (re[edin]a) [i migra]ie, ce implic\
tocmai schimbarea re[edin]ei. De altfel, din perspectiv\ geografic\ este urm\rit\
cu prec\dere scara spa]ial\ a migra]iei ce poate fi intraurban\, rural-urban\,
interregional\, interna]ional\.
Termenul de migra]ie exclude mi[c\rile zilnice (navetismul) sau ocazionale
efectuate de indivizi de[i, de multe ori, sensul de migra]ie este folosit [i în aceste
cazuri (se vorbe[te de migra]ii zilnice, migra]ii ritmice). Erdeli (2004: 119) su-
bliniaz\ [i faptul c\ migra]ia nu se refer\ doar la schimbarea locuin]ei atunci când
101
are loc în cadrul aceleia[i localit\]i, pentru aceast\ situa]ie utilizându-se termenul
de mobilitate. Migra]ia nu trebuie în]eleas\ ca o simpl\ schimbare de domiciliu, ci
ca o schimbare de mediu natural, social, economic, cultural.
De altfel, navetismul, cunoscut [i ca mi[care pendulatorie (Erdeli [i colab.,
1999: 205, Ielenicz [i colab., 2001: 140) reprezint\ acel tip de mi[care teritorial\
ce const\ în deplasarea individului de la locul de re[edin]\ la locul de munc\,
acestea fiind situate în localit\]i diferite. De regul\, periodicitatea este zilnic\ [i
nu presupune schimbarea domiciliului.
Raboca [i Surdu (1989: 86) sunt de p\rere c\ în]elegerea actului de migra]ie
necesit\ definirea [i l\murirea unor concepte ce deriv\ din acesta, adic\: emigra]ia,
imigra]ia [i remigra]ia.
Emigra]ia exprim\ ac]iunea de plecare a unui individ sau grup de indivizi
dintr-o regiune/]ar\ în vederea stabilirii în alte locuri de [edere. În condi]ii nor-
male, emigra]ia nu ar afecta considerabil piramida demografic\ de[i, exist\ situa]ii
când num\rul celor care au plecat a fost mai mare decat surplusul (este cazul
exodului rural).
Imigra]ia exprim\ ac]iunea de intrare într-o ]ar\, alta decât cea de origine, în
vederea stabilirii acolo. No]iunea de imigra]ie are mai mult o conota]ie inter-
na]ional\, fiind folosit\ pentru a exprima sosirile într-o ]ar\ str\in\. Trebuie îns\
f\cut\ distinc]ia între „imigrant” [i „str\in”. Nu orice persoan\ care se deplaseaz\
într-o ]ar\ str\in\ este considerat\ imigrant. Cei ce merg cu afaceri, cei ce c\-
l\toresc în scopuri turistice sau studen]ii afla]i la studii în alte ]\ri nu sunt con-
sidera]i imigran]i.
Remigra]ia este o ac]iune ce exprim\ revenirea la locul ini]ial de reziden]\.
În numeroase lucr\ri sau chiar în limbajul curent se mai folose[te cu sens de
migra]ie, termenul de mobilitate spa]ial\. Ambele no]iuni exprim\ acela[i fe-
nomen, dar exist\ unele diferen]ieri de „cuprindere”. Astfel, dac\ migra]ia pre-
supune în mod obligatoriu schimbarea re[edin]ei, mobilitatea spa]ial\ admite
realizarea deplas\rilor popula]iei cu sau f\r\ schimbarea re[edin]ei, indiferent de
durata absen]ei din localitatea de origine, îns\ aceste deplas\ri determin\ [i schim-
b\ri de ordin social, profesional etc. Din acest punct de vedere, mobilitatea spa]ial\
include [i no]iunea de nomadism [i pe cea de migra]ie a popoarelor (Erdeli [i
colab.,1999: 198-199).
Din punct de vedere sociologic, migra]ia este analizat\ dintr-o perspectiv\ mai
cuprinz\toare, în sensul c\ aceast\ deplasare teritorial\ implic\ sau determin\ [i o
mobilitate social\ cu schimb\ri importante ale statutului social al persoanei mi-
grante.
Migra]ia se identific\ cu mobilitatea social\ pe orizontal\, existând [i o mo-
bilitate social\ vertical\ care vizeaz\ schimb\ri în statutul socio-profesional. Cele
dou\ tipuri de mobilit\]i (pe orizontal\ [i pe vertical\) sunt strâns legate între ele.
102
TEORII DESPRE...
Primele studii asupra mobilit\]ii sociale au fost realizate de Sorokin, în lucrarea

aparut\ în anul 1927, intitulat\ „Social Mobility”. Cercet\ri mai intense au început
s\ se realizeze începând cu perioada postbelic\.
Din perspectiv\ sociologic\, definirea migra]iei se bazeaz\ pe argumente eco-
nomice, sociale, culturale. Marshall (2003, 168-169) define[te migra]ia ca o
„deplasare a popula]iei unei regiuni în alt\ regiune, îndeosebi din zonele rurale
c\tre cele urbanizate, dar [i dinspre o societate spre alta” (de obicei, dinspre
zonele mai s\race spre cele dezvoltate).
Sandu (1984) arat\ c\ rela]ia dintre migra]ie (ca deplasare spa]ial\) [i mo-
bilitatea social\ se pune în discu]ie atunci când migra]ia determin\ [i modific\ri
ale compozi]iei sociale specifice unei comunit\]i, realizându-se astfel „o deplasare
în spa]iul social”.
B\descu (1981: 98) este de aceea[i p\rere potrivit c\reia „migra]ia este de-
terminat\ de apari]ia unui dezechilibru între spa]iul local [i spa]iul regional”,
adic\ „de un decalaj între colectivit\]ile locale”, decalaj pus pe seama modului de
folosire a spa]iului regional.
În acela[i context al abord\rii multidisciplinare a fenomenului migra]iei, Mif-
tode (1984: 152) consider\ c\ cercetarea fenomenului nu trebuie s\ omit\ trei
direc]ii principale :
- rela]iile migra]iei cu alte fenomene sociale
- determinarea [i analizarea cauzelor [i a factorilor ce determin\ migra]ia
(economici, tradi]ii, incita]ii culturale, motiva]ii psihologice)
- analizarea consecin]elor socio-economice, culturale, psihologice ale mi-
gra]iilor atât în zona de plecare, cât [i în cea de sosire.
Cercet\rile actuale pleac\ de la premisa c\ migra]ia este rezultatul unui an-
samblu de ac]iuni individuale care ia în calcul costurile, avantajele [i dezavantajele
acestui act, raportate la caracteristicile sistemelor c\rora le apartin.
Mobilitatea social\ este o no]iune ce include toate formele de mi[c\ri sociale.
refinirea mobilit\]ii sociale depinde de criteriul folosit. Astfel, Zamfir, Vl\sceanu
(1998: 355-359) identific\ mai multe categorii de defini]ii:
a) Definirea mobilit\]ii sociale din punct de vedere al stratific\rii sociale
existente urmare[te mi[carea între straturi strict ierarhizate (tradi]ia american\).
Elementul central al acestui criteriu de definitie îl constituie statusul social (ex-
primând pozi]ia unei persoane în spa]iul social al unei societ\]i). Trecerea, mi-
grarea de la un status social la altul echivaleaz\ cu mobilitatea social\.
Cazacu (1974: 24) consider\ c\ structura statusului social depinde de rela]iile
dintre nucleu [i elementele constitutive ale acestui sistem, nucleul, ca element
central fiind definit de rela]ia ocupa]ie – instruc]ie – venit. Celelalte elemente ale
statusului sunt reprezentate de participarea individului la via]a economic\, politic\,
stilul de via]\, petrecerea timpului liber etc.
103
b) Mobilitatea social\ este definit\ în unele studii, plecând de la un criteriu

exclusiv, [i anume ocupa]ia indivizilor (tradi]ia nemarxist\ vest-european\), re-
zultând mai multe categorii socio-profesionale.
Aceast\ perspectiv\ a întâmpinat mai multe critici, mai ales pentru c\ no]iunea
de status este redus\ la aceea de ocupa]ie, adic\ nu exist\ o diferen]iere clar\ între
cele dou\.
c) Exist\ [i o categorie a defini]iilor mobilit\]ii sociale din perspectiva marxist\
care utilizeaz\ drept criteriu clasele sociale [i categoriile care exist\ în societate.
Criticile aduse acestui punct de vedere vizeaz\ neputin]a de a eviden]ia aspecte
particulare ale fenomenului.
Sociologul Szczepanski (1975: 402) define[te mobilitatea social\ ca fiind „seria
de fenomene care rezid\ în deplasarea indivizilor sau a grupurilor din loc în loc în
spa]iul social”. Diferen]iaz\ mobilitatea social\ de cea geografic\ pe care o de-
nume[te migra]ie [i descrie patru forme principale ale mobilit\]ii sociale:
- mobilitate vertical\ (promovarea c\tre o pozi]ie social\ superioar\ sau
retrogradarea spre una inferioar\)
- mobilitate organizat\ (este o deplasare „din grup în grup” cu p\strarea
pozi]iei sociale ocupat\ anterior)
- fluctua]iile (presupun p\strarea profesiei anterioare, dar schimbarea locului
de exercitare a acesteia)
- circula]ia cotidian\ a popula]iei de la domiciliu la locul de munc\ sau de
distrac]ie, deplasare cu o conota]ie mai degrab\ ecologic\ decât social\;
poate fi asociat\ navetismului.
Într-un studiu asupra mobilit\]ii socio-profesionale a popula]iei active, Tr\i-
stariu (1975: 27-28), face o clar\ diferen]\ între conceptul de mobilitate geografic\,
pe care o desemneaz\ ca fiind echivalentul migra]iei, [i cel de mobilitate social\
considerând c\ aceasta reprezint\ „schimbarea statutului social ca urmare a trecerii
indivizilor de la o pozi]ie social\ la alta în cadrul unei clase sau în afara ei”.
Autoarea subliniaz\ [i faptul c\ mobilitatea social\ este un fenomen complex, dar
con]inutul s\u poate fi diferit de la o etap\ de dezvoltare la alta chiar [i în cadrul
aceleia[i ]\ri. Mobilitatea social\ îmbrac\ trei forme:
- mobilitate ascendent\ (presupune trecerea de la o pozi]ie social\ la alta,
superioar\, în cadrul unei clase sau de la o clas\ social\ la alta)
- mobilitate descendent\
- mobilitate orizontal\ (trecerea de la un grup social la altul f\r\ a se schimba
statutul social).
În literatura de specialitate, mobilitatea social\ mai este caracterizat\ [i prin
aspecte care vizeaz\ educa]ia, veniturile, pozi]ia pe scara puterii etc. Cel mai
adesea se iau în calcul mobilitatea intergenera]ional\ (prive[te diferen]ele între
pozi]ia social\ a unui individ la un moment dat [i cea a membrilor familiei sale)
104
TEORII DESPRE...
[i cea intragenera]ional\ (prive[te schimbarea pozi]iei sociale a individului între

dou\ momente din via]a sa).
În analizele asupra mobilit\]ii sociale a popula]iei se mai folose[te [i conceptul
de „strategie de via]\” (Sandu, 2003: 168-170). Aceasta este privit\ ca „o per-
spectiv\ asupra ac]iunii” ce vizeaz\ scopul asumat [i mijloacele necesare atingerii
acestuia. În concep]ia cercet\torului, strategiiile de via]\ sunt „structuri rela]ionale
de ac]iune, relativ durabile la nivelul agentului care le adopt\”. Se pot identifica
astfel, strategii de via]\ ocupa]ionale, reziden]iale, familiale, de men]inere a st\rii
de s\n\tate, de rela]ionare, de integrare în re]ele sociale, economice etc.
Sub aspect func]ional strategiile de via]\ pot viza dezvoltarea sau supra-
vie]uirea, confruntarea sau provocarea, conversia sau men]inerea unor stocuri de
capital.
Multe aspecte ale vie]ii sociale [i nu numai, fac referire la con]inutul con-
ceptului de calitate a vie]ii. În încercarea de a descifra mecanismele fenomenului
migra]ional diver[i cercet\tori apeleaz\ la acest concept întelegând faptul c\
deciziile de migrare au la baz\, printre alte variabile, [i percep]ia unor diferen]e de
calitate a vie]ii între locul de origine [i cel vizat a fi o destina]ie.
„Calitatea vie]ii” nu este o simpl\ etichet\, este o permanent\ c\utare, o
adecvare a valorilor (morale, sociale, economice, culturale etc.) de care dispun
membri unui grup social în raport cu nevoile lor. Conceptul de calitate a vie]ii este
sinteza a doua elemente: starea vie]ii a[a cum este ea perceput\ la un moment dat
de o persoan\ sau colectivitate [i un set de criterii de evaluare (valori) în func]ie
de care este apreciat\ starea vie]ii. Prin urmare, conceptul de calitate a vie]ii este
rezultatul raport\rii st\rii vie]ii la nevoile, dorin]ele, idealurile persoanei sau
colectivit\]ii.
Evaluarea calit\]ii vie]ii presupune evaluarea condi]iilor de via]\ [i a calit\]ii
activit\]ilor pe care oamenii le realizeaz\. O evaluare just\ a calit\]ii vie]ii se
realizeaz\ prin aprecierea calitativ\ a ansamblului vie]ii, dar [i a componentelor
sale în mod individual, adic\ se are în vedere calitatea mediului natural, a ha-
bitatului în care locuiesc oamenii, a mediului de munc\, a vie]ii de familie, a
timpului liber în strans\ legatur\ cu resursele naturale, economice, social-culturale
[i personale ale fiec\ruia. Sandu (1984: 33) prefer\ conceptul de calitatea vie]ii
atunci când se refer\ la motiva]ia migra]iei, aceasta fiind v\zut\ ca o component\
subiectiv\ ce intr\ în alc\tuirea ei. Totodat\, prin acest concept desemneaz\ [i o
serie de variabile intermediare ce apar pe parcursul actului migra]iei. De exemplu,
atunci când se refer\ la migra]ia rural - urban\, domeniul calit\]ii vie]ii cu im-
portan]\ pentru migra]ie vizeaz\ calitatea [i eficien]a locurilor de munc\, nivelul
veniturilor ob]inute, calitatea [i comfortul locuin]ei, dotarea tehnico-adminis-
trativ\ [i serviciile comunit\]ii la care se face referire.
Schematic, atunci când vorbim despre migra]ie avem în vedere mai multe
elemente pe care le con]ine: popula]ia implicat\ în deplasarea teritorial\, locul
105
emitent, locul de destina]ie, ansamblul de mijloace care pot interveni pe parcursul

deplas\rii între cele dou\ puncte, mijloace care faciliteaz\ sau îngreuneaz\ de-
plasarea. Fiecare dintre aceste elemente are caracteristici proprii [i poate juca un
rol important în desf\[urarea actului migrator. În literatura de specialitate sunt
citate o serie de situa]ii în care, de[i popula]ia se deplaseaz\, respectiva deplasare
nu constituie migra]ie. Este vorba despre :
a) deplasarea realizat\ în cadrul aceleia[i comunit\]i locale.
De exemplu, în România, unit\]ile de baz\ la care se raporteaz\ migra]ia [i alte
fenomene demografice sunt comunele [i ora[ele. Deplasarea popula]iei în in-
teriorul unei localit\]i sau dintr-o localitate în alta, cele dou\ apar]inând aceleia[i
comune nu constituie migra]ie. Excep]ie de la aceast\ situa]ie face Bucure[tiul,
caz în care, deplasarea cu schimbarea reziden]ei dintr-un sector în altul constituie
migra]ie, începând cu anul 1992 (Rotariu, 1999: 8).
b) deplas\rile efectuate în afara comunit\]ilor locale în care persoanele au
domiciliul stabil, în alte scopuri decât acela de a-[i schimba reziden]a [i locul de
munc\.
c) deplas\rile realizate în afara comunit\]ii de reziden]\ cu scopul practic\rii
unei ocupa]ii temporare, f\r\ schimbarea reziden]ei obi[nuite.
d) deplas\rile nomazilor în condi]iile în care ace[tia nu au o comunitate local\
de referin]\.
În ciuda faptului c\ migra]ia este considerat\ un „fenomen social total” (Ro-
tariu, Mezei, 1999: 5), adic\ unul din cele mai complexe fenomene sociale¹ acesta
este greu de definit atunci când se pun în discu]ie aspectele conceptual - teoretic
[i cel practic - opera]ional.
Dificultatea const\ în aceea c\ înregistrarea real\ a fenomenului a fost [i este
greu de realizat (în compara]ie cu înregistrarea altor fenomene demografice cum
ar fi: na[teri, decese, divor]uri etc.) atât datorit\ faptului c\ nu toate aceste deplas\ri
pot fi înregistrate (se au în vedere [i migra]iile ilegale [i cele nedeclarate), cât [i
pentru faptul c\, în prezent, mi[c\rile teritoriale sunt frecvente [i foarte diferite ca
durat\, perioad\, motiva]ii, a[tept\ri etc.
Factorii care influen]eaz\ migra]iile
La prima vedere a vorbi despre mobilitatea popula]iei nu pare complicat. Ea

este o component\ a dinamicii popula]iei [i joac\ un rol important în evolu]ia
numeric\ a acesteia, cu consecin]e cantitative [i calitative pe plan demografic,
economic, social, cultural, politic.
1. Migra]ia este un fenomen social cu multiple consecin]e pe plan politic, economic, social,
cultural, dar în acela[i timp trebuie luat\ în calcul [i multitudinea de factori care contribuie la
declan[area [i manifestarea acestuia ( T. Rotariu, E. Mezei,1999)
106
TEORII DESPRE...
În modul cel mai simplu, o persoan\ sau un grup de persoane decid [i pun în
practic\ decizia de a p\r\si (definitiv sau temporar) locul de resedin]\ în care se
g\sesc la un moment dat, în favoarea altei destina]ii. Ceea ce a stat la baza deciziei
respective sunt elemente care particularizeaz\ fiecare deplasare.
Existen]a [i informa]iile despre posibilit\]ile reale de ob]inere a unor câ[tiguri
financiare mai mari prin care indivizii s\-[i creasc\ nivelul de trai în toate aspectele
ce-l caracterizeaz\ sunt luate în calcul de poten]ialii migran]i. Informa]iile pot
proveni din diverse surse: de la vecini, rude, prieteni care deja au trecut prin
experien]a migra]iei, din documentare personal\, din mass-media, ele fiind mai
mult sau mai pu]in corecte îns\, indiferent de surs\, informa]iile transmise poart\
deja un anumit grad de subiectivism rezultat al experien]ei, opiniilor [i pre-
ferin]elor celui ce le transmite, informa]ii ce pot fi astfel, limitate ca realitate
exprimat\ [i con]inut. Se întâlnesc [i situa]ii în care deplasarea temporar\ a unei
persoane (ex. migra]ia pentru munc\ pe perioade limitate de timp) s\ fie [i o
condi]ie a recunoa[terii unui anumit statut în cadrul colectivit\]ii c\reia îi apar]ine.
Nu în ultimul rând este de re]inut rolul diferitelor variabile care determin\
diferen]ieri ale fenomenului. Ele sunt legate de vârsta celor ce se deplaseaz\
(studiile arat\ c\ în aceast\ mi[care, sunt antrena]i cu predilec]ie persoane cu
vârste cuprinse între 20 [i 40 de ani), sex (frecvent, femeile se deplaseaz\ mai
mult dar pe distan]e scurte, iar b\rba]ii pe distan]e mai mari), nivel de instruire,
distan]\, costurile deplas\rii etc.
Mobilitatea spa]ial\ a popula]iei este v\zut\ ca o încercare de reducere a
inegalit\]ilor economice [i demografice dintre regiuni. Practic, prin deplasarea în
teritoriu, popula]ia contribuie la reducerea decalajelor amintite.
Prin urmare, din perspectivele [tiintelor geografice, demografice, sociale pot fi
eviden]iate mai multe categorii de factori care influen]eaz\ procesul migra]iei.
Erdeli (2004: 116-117) enumer\ patru categorii de factori care influen]eaz\
mobilitatea spatial\ a popula]iei, [i anume:
a) Factori naturali - sunt exprima]i prin caracteristicile cadrului natural care
pot determina atrac]ia popula]iei într-o anumit\ regiune sau dimpotriv\, res-
pingerea ei. Prin urmare, acele regiuni caracterizate de un relief accidentat, greoi,
inaccesibil, cu soluri nefertile, cu un climat fie rece, fie uscat, sau cu o activitate
seismic\ [i vulcanologic\ frecvent\, vor fi ocolite de popula]ie. Altfel, regiunile
caracterizate de un relief accesibil, un climat blând, soluri fertile care s\ permit\
practicarea unor activit\ti economice, vor juca rolul de poli de atrac]ie pentru
popula]ie.
b) Factori economici - se refer\ la dezvoltarea inegal\ a regiunilor ceea ce
determin\ deplasarea popula]iei din cele mai s\race, din punct de vedere economic
sau cu resurse mai s\race, spre cele mai dezvoltate. Aceast\ categorie de factori
include aspecte legate de: dezvoltarea economic\ inegal\ dintre regiuni, veniturile
107
reduse ale popula]iei, somajul, nivelul de trai sc\zut, greutatea asigur\rii unui trai
decent (în cazul regiunilor s\race) sunt motive de migrare, suprapopularea unei
regiuni produce o ruptur\ între nr. popula]iei [i resursele existente în regiune, ceea
ce pune sub semnul întreb\rii posibilitatea de satisfacere a cerin]elor de trai.
c) Factori sociali – sunt lega]i de factorii economici în sensul c\ bun\starea
social\ depinde în mare m\sura de cea material\. De asemenea, gradul de dotare
social\, material\, cultural\ a unei regiuni joac\ un rol important în atrac]ia sau
respingerea popula]iei.
d) Factori politici - au la baz\ ra]iuni istorice, politice, devenind activi în
condi]ii de conflicte, r\zboaie, antrenând mari mase de oameni. În prezent aceast\
categorie de factori vizeaz\ persoanele aflate în dezacord cu politica unui stat,
optând pentru azil politic în alt\ ]ar\.
Cucu (1974: 122) mai ia în considerare, pe lang\ factorii amintiti, [i factorii de
ordin psihologic. Ace[tia se refer\ la preferin]ele [i op]iunile pentru anumite
regiuni (munte sau câmpie sau litoral etc.) ca [i dezvoltarea [i diversificarea c\ilor
de comunica]ii care au permis oamenilor s\ se deplaseze pe distan]e mai mari.
Într-un studiu asupra evolu]iei popula]iei Europei, Massimo Livi Bacci (2003:
27-50) constat\ c\ transform\rile demografice ([i aici putem avea în vedere mo-
bilitatea teritorial\ a popula]iei) sunt strâns legate de raporturile care se stabilesc
între „for]ele coercitive” reprezentate de elementele mediului natural [i „for]ele
elective” determinate social [i cultural, ele fiind totodat\ rezultatul manifest\rilor
comportamentale ale indivizilor, grupurilor sau colectivit\]ilor c\rora le apar]in.
Insistând asupra importan]ei fortelor coercitive ale mediului, autorul subliniaz\
rolul elementelor naturale vis-a vis de mi[c\rile popula]iei.
Privit în decursul istoriei [i la nivel global, spa]iul geografic, prin carac-
teristicile sale fizice [i resursele pe care le posed\, poate determina stabilirea [i
statornicia popula]iei pe un anumit teritoriu, mobilitatea [i densitatea ei.
Sandu (1999: 160-163) consider\ ca reprezentativi pentru România, din punct
de vedere al migra]iei interne a popula]iei urm\torii factori:
a) industrializarea for]at\. Cre[terea num\rului de întreprinderi industriale [i
mai ales a celor de mari dimensiuni (fapt ce s-a dovedit a fi un obstacol în calea
privatiz\rii dup\ 1990) a solicitat for]\ de munc\ tot mai numeroas\. Aceasta a
provenit mai ales din mediul rural, fenomen ce a determinat numeroase efecte în
plan psihosocial.
b) motiva]ia marital\, în sensul c\, prin c\s\torie (atunci când cei doi parteneri
provin din zone diferite) are loc [i schimbarea domiciliului (în general, tinerii se
stabileau în comuna/satul ginerelui )
c) migrarea spre ora[ a femeilor v\duve, pentru a locui cu copiii (este cazul
femeilor care, r\mase v\duve nu pot ]ine singure gospodaria, iar copiii s-au stabilit
deja la ora[)
108
TEORII DESPRE...
d) restructurarea economic\, în condi]iile trecerii la economia de pia]\.

În privin]a factorilor cu rol în declan[area migra]iei circulatorii externe Sandu
(2000: 9-11) diferen]iaz\ factori cu ac]iune negativ\ [i factori cu ac]iune pozitiv\.
Din prima categorie se pot cita: izolarea comunist\, s\r\cia tranzi]iei, reticen]a
occidental\ în sprorirea permisivit\]ii imigr\rii, reducerea navetismului rural-
urban. Factorii pozitivi au ac]ionat în sensul favoriz\rii [i diversific\rii contactelor
umane, fiind vorba de informa]ia mediatic\, accesul la Internet, apari]ia [i ex-
tinderea companiilor multina]ionale, a ONG-urilor cu func]ionare sau coordonare
interna]ional\, a oportunit\]ilor educa]ionale în spa]iul occidental.
Referitor la influen]a factorului geografic asupra migra]iei interne, Sandu
(1984: 45-46) este de p\rere c\ acesta nu este decisiv în declan[area fenomenului
în condit]ile în care nu sunt lua]i în calcul [i al]i factori ce condi]ioneaz\ in-
terac]iunile [i costurile de comunicare între persoane apartinând unor comunit\]i
diferite. Ace[ti factori au un caracter social [i nu individual, ac]ioneaz\ sistematic
[i nu în mod aleatoriu, se manifest\ atât în locul de origine cât [i în cel de
destina]ie [i sunt în strâns\ legatur\ cu modul în care indivizii î[i evalueaz\
„calitatea vie]ii”. De altfel, atunci când se analizeaz\ migra]ia din punct de vedere
al calit\]ii vie]ii se iau în calcul [i indicatori ce exprim\ raporturile intercomunitare
privind locuin]a, tipurile de rela]ii de vecinatate, infrastructura etc.
Miftode (1978: 89) subliniaz\ rolul industrializ\rii în declan[area migra]iei, în
special în cazul deplas\rilor dinspre rural spre urban. Astfel, o parte a popula]iei
este atras\ spre acest sector economic, dar pe m\sura introducerii unor tehnologii
noi, a automatizarii produc]iei se poate produce un fenomen invers, de eliberare
de for]\ de munc\ din industrie spre alte domenii de activitate, putându-se vorbi
de remigra]ie. În acest caz remigra]ia are o determinare economic\.
Autorul sesizeaz\ [i o alt\ situa]ie în care, atunci când fluxurile migratorii se
vor echilibra, atunci când „confortul rural va atinge nivelul celui urban” vom
asista la inversarea sensului de migra]ie [i anume, de la ora[ la sat. În concep]ia sa,
pe masur\ ce zona rural\ va fi tot mai mult absorbit\ de cea urban\, atunci când
vor exista tot mai multe similitudini privind condi]iile de via]\ dintre cele dou\
zone, „mirajul ruralului va fi mai mare decât cel al urbanului”.
În privin]a factorilor ce influen]eaz\ migra]iile, Miftode (1978: 97) îi grupeaz\
în factori obiectivi [i factori subiectivi, ei fiind lega]i de determin\ri economice,
socio-culturale, profesional-educa]ionale, demografice. Ace[ti factori ac]ioneaz\
asupra locurilor emitente (ca factori repulsivi) [i a celor receptoare de migran]i
(ca factori atractivi), dar [i pe parcursul distan]ei dintre cele dou\ puncte. În acest
fel, tabloul general al factorilor determinan]i ai migra]iei include elemente de-
mografice², economice [i profesionale, [i anume:
2
V. Miftode sus]ine c\ analiza migra]iei nu trebuie s\ piard\ din vedere analiza mi[c\rii naturale
a popula]iei, evaluând cre[terile sau sc\derile de popula]ie în locul emitent [i în cel receptor de
migran]i.
109
- factori economici obiectivi – pleac\ de la premisa c\ oamenii migreaz\ din

dorin]a de a câ[tiga mai mult decât ceea ce pot realiza în locul în care se g\sesc la
un moment dat. De asemenea, s-a constatat c\ cei ce migreaz\ de la sat spre ora[,
pe lâng\ un venit mai mare sunt atra[i de posibilitatea practic\rii unei munci mai
u[oare decât la sat (munca p\mântului). Nu în ultimul rând se ia în calcul po-
sibilitatea asigur\rii unei pensii care s\-i sus]in\ financiar la b\trâne]e.
- factorii profesionali – educa]ionali se refer\ la aspira]iile c\tre profesii ne-
agricole (considerate epuizante), posibilitatea atingerii unui nivel superior de
educa]ie la ora[ (în cazul migra]iei urbane) sau spre alte state ( în cazul migra]iei
interna]ionale)
- factorii socio-culturali [i afectivi re]in aten]ia prin argumente ce ]in de atrac]ia
confortului locativ, de mijloace [i locuri de agrement, distrac]ie, recreere specifice
zonei urbane, de posibilitatea stabilirii de noi rela]ii, prieteni [i chiar c\s\torie.
Într-un alt studiu, Rotariu [i Mezei (1999: 13) pun în eviden]\ o serie de factori
cu ac]iune direct\ în cazul migra]iei în ]ara noastr\, înregistrat\ dup\ anul 1950, [i
anume:
– modific\ri în organizarea administrativ – teritorial\ a ]\rii.
Dac\ în anul 1956 num\rul unit\]ilor administrative (comune [i ora[e) era de
4485, în anul 1973 acesta ajunge la 2242. Are loc [i o schimbare în ceea ce
prive[te num\rul comunelor (se reduce cu 37%).
– influen]a regimului comunist asupra imigra]iei în ora[e. Au fost situa]ii în
care pentru ora[ele mari existau interdic]ii de stabilire definitiv\ a re[edin]ei, fiind
declarate „ora[e închise”
– navetismul este un fenomen cu o mare frecven]\ în perioada comunist\, dar
greu de analizat [i cuantificat ca urmare a lipsei unor date reale, înregistrate. De
altfel, aceea[i situa]ie privind dificultatea înregistr\rii sezoniere este [i în cazul
migra]iei sezoniere.
Etapele actului migrator
Indiferent c\ ne referim la o persoan\ sau la un grup de persoane, actul migra]iei

urmeaz\ în mod obligatoriu anumi]i pa[i începând cu momentul lu\rii deciziei de
a migra [i terminând cu punerea în practic\ a acestei decizii.
Raboca [i Surdu (1989: 90) eviden]iaz\ urmatoarele etape ale actului migrator:
a) etapa decizional\
Prima etap\ este rezultatul ac]iunii factorilor obiectivi [i a incita]iilor negative
din zona de emigrare. Cu alte cuvinte, individul din zona X î[i analizeaz\ po-
sibilit\]ile proprii de dezvoltare în raport cu idealurile, dorin]ele pe care le are, [i
110
TEORII DESPRE...
atunci când constat\ c\ nu are resursele necesare pentru a le face reale în locul în
care se g\se[te în momentul respectiv, ia decizia de a c\uta în alte zone po-
sibilit\]ile de a le împlini.
b) emigra]ia propriu-zis\ reprezint\ realizarea efectiv\ a actului migrator,
incluzând [i integrarea migran]ilor în zona de destina]ie.
c) remigra]ia exprim\ revenirea în zona ini]ial\ de plecare [i reintegrarea în
mediu. Aceast\ etap\ se bazeaz\ pe manifestarea unor factori obiectivi corela]i cu
incita]ii negative în zona de imigrare [i a unora pozitivi specifici zonei de origine.
Revenirea în locul de origine se poate datora faptului c\ migran]ii nu s-au putut
adapta condi]iilor regiunii spre care au migrat (ceea ce au sperat sa g\seasc\ sau
s\ ob]in\ a fost sub nivelul a[tept\rilor lor), sau diferen]ele sociale, culturale,
religioase, etnice, modul de via]\ au fost prea mari ca s\ se poate adapta acestora
[i, analizând situa]ia au considerat c\ ar putea reconsidera anumite resurse din
locul de origine care s\-i ajute s\-[i împlineasc\ scopurile.
Aceea[i schem\ a etapelor actului de migra]ie o întâlnim [i într-o lucrare mai
veche apartinând lui Miftode (1978: 99), cu diferen]a c\ integrarea migran]ilor în
zona de imigrare apare ca o etap\ distinct\.
1. Decizia de 2. Emigratia 3. Integrarea 4. Remigatia

a migra efectiva in zona de ipotetica
(spatiala) imigratie
(urbana,
culturala,
efectiva)
Actiunea Actiunea
factorilor factorilor si a Actiunea
obiectivi si a incitatiilor factorilor si a
incitatiilor pozitive incitatiilor
Imigratie
negative (in zona de pozitive (in
efectiva
(in zona de imigrare) zona initiala de
(spatiala si
emigrare) emigratie) si
afectiva)
negative (in
zona initiala de
imigratie)
Schema 1. Etapele actului migra]iei (V. Miftode,1978,p. 99)

Din diferite lucr\ri care trateaz\ fenomenul migra]iei se mai poate desprinde
ideea c\ decizia de a migra este luat\ de persoane nemul]umite de statutul lor
social prezent, persoane care se confrunt\ cu o serie de frustr\ri de natur\ social\.
111
Pentru înl\turarea acestor neajunsuri respectivii devin poten]ial migran]i. Cu toate

acestea, speciali[tii în domeniu consider\ c\ nu exist\ o suprapunere exact\ a
semnifica]iei factorilor obiectivi [i subiectivi ai deciziei de a migra cu cei ai
fenomenului migrator propriu-zis. Între ace[tia se interpun o serie de diferen]ieri,
unele vizând gradul de generalizare la care se face raportarea.
Miftode (1978: 101) re]ine printre factorii ce influen]eaz\ transformarea de-
ciziei de a migra în act concret, rolul mijloacelor de transport, al axelor de
circula]ie, al facilit\]ilor de contact între zona de plecare [i cea de sosire³.
O aten]ie deosebit\ este acordat\ etapei integr\rii migrantului în zona de
imigra]ie, atât din punct de vedere spa]ial, cât [i social.
Procesul integr\rii nu este unul simplu, el presupune accederea la trei niveluri
între care exist\ rela]ii de interdependen]\ : adaptare, asimilare, participare .
Primul nivel se bazeaz\ pe capacitatea [i disponibilitatea migrantului de a-[i
asuma [i împlini anumite roluri, de a îndeplini sarcini în noul mediu de via]\ f\r\
ca acestea s\ fie resim]ite sau tr\ite ca frustrari ori urmarea unor constrângeri.
Al doilea nivel face trimitere la faptul în func]ie de care, atât migrantul cât [i
noul s\u mediu au capacitatea de a accepta [i respecta reciproc o serie de norme,
valori astfel încât s\ nu apar\ tensiuni [i conflicte între migran]i [i nonmigran]i.
De altfel, gradul de asimilare se reflect\ în gradul de participare la via]a social\ a
comunit\]ii.
A patra etap\ a actului migrator este cea a remigra]iei ipotetice [i intr\ în
discu]ie în momentul în care integrarea migran]ilor în noul mediu nu a atins
parametrii necesari care s\ le asigure continuitatea spa]ial\ [i social\.
Considerând valabili pa[ii migra]iei ca fiind decizie – migra]ie efectiv\ –
integrare – reîntoarcere ipotetic\, Sandu (1984: 38) re]ine aten]ia cu un argument
potrivit c\ruia migra]ia este vazut\ ca o reu[it\ social\ a celor ce au realizat-o, îns\
acest fapt duce la cre[terea presiunii psiho-sociale asupra nonmigran]ilor din zona
de origine sau, prin puterea exemplului, asupra unor poten]iali migran]i în sensul
adopt\rii aceleia[i decizii.
Remarci finale
Mobilitatea popula]iei este un concept cu o semnifica]ie deosebit de complex\.

Ca fenomen, este studiat\ de c\tre speciali[ti apartinând unor domenii diverse
(geografie, demografie, sociologie etc.) dar concluziile acestora sunt, de multe
ori, unilaterale. O abordare cuprinzatoare a acestui fenomen ar trebui s\ aib\ în
vedere faptul c\ mobilitatea popula]iei presupune atât deplasarea în spa]iu, cât [i
3
Se iau în considerare existen]a [i calitatea mijloacelor de deplasare, gradul de izolare sau de
deschidere fa]\ de alte localit\]i, densitatea re]elei de circula]ie.
112
TEORII DESPRE...
schimb\ri în via]a social\ a indivizilor [i a întregii comunit\]i c\reia îi apar]in atât

prin desf\[urarea actului migrator propriu-zis, cât mai ales prin consecin]ele pe
termen scurt [i lung pe care le determin\. Nu sunt lipsite de interes informa]iile
provenite în urma unei cercet\ri geografice, sociologice sau demografice, dar o
abordare multidisciplinar\ care s\ pun\ laolalt\ informa]iile respective ar oferi o
imagine real\ [i mai bogat\ asupra fenomenului, cantitativ [i calitativ.
Bibliografie
B\descu, I., 1981, Satul contemporan [i evolu]ia lui istoric\. Colec]ia [tiin]a pentru to]i,
Editura [tiin]ific\, Bucure[ti.
Cazacu, H., 1974, Mobilitatea social\, Editura Academiei, Bucure[ti.
Ciobanu, R. O., 2006, „Sisteme de migra]ie interna]ional\. Între teorie [i realitate social\”,
Sociologie româneasc\, vol IV nr. 1, Polirom, Ia[i.
Cucu,V.,1981, Geografia popula]iei [i asez\rilor umane, Editura Didactic\ [i Pedagogic\,
Bucure[ti.
Cucu, V., 1974, Geografie[i urbanizare, Junimea, Ia[i.
Cucu, V., 1983, „Tr\s\turi geografice caracteristice dezvolt\rii contemporane a ora[elor
din RSR”, Velcea, V., Cucu, V. (coord.), Sinteze Geografice, Editura Didactic\ [i
Pedagogic\, Bucure[ti.
Erdeli,G., Dumitrache, L., 2004, Geografia popula]iei, Corint, Bucure[ti.
Erdeli, G., colab, 1999, Dic]ionar de geografie uman\, Corint, Bucure[ti.
Ielenicz, M., Erdeli, G., Marin, I., 2001, Dic]ionar de termeni geografici, Corint,
Bucure[ti.
Livi B. M., 2003, Popula]ia în istoria Europei, Polirom, Ia[i.
Marshall, G. (coord.), 2003, Dic]ionar de sociologie Oxford, Univers enciclopedic,
Bucure[ti.
Miftode, V., 1984, Elemente de sociologie rural\, Editura [tiin]ific\ [i enciclopedic\,
Bucure[ti.
Miftode, V., 1978, Migra]ia [i dezvoltarea urban\, Junimea, Ia[i.
Raboca, N., Surdu, V., 1989, Geografia popula]iei [i asez\rilor umane, Editura
Universit\]ii, Cluj.
Rotariu, T., Mezei, E., 1999, Asupra unor aspecte ale migra]iei interne recente din
România, Sociologie româneasc\, nr. III, Polirom, Ia[i.
Sandu, D., 1999, Spa]iul social al tranzi]iei, Polirom, Ia[i.
Sandu, D., 1984, Fluxurile de migra]ie în România, Editura Academiei Republicii
Socialiste România, Bucure[ti.
Sandu, D., 2000, „Migra]ia circulatorie ca strategie de via]\”, Sociologie româneasc\, nr.
2., Polirom Ia[i.
Szczepanski, J., 1972, No]iuni elementare de sociologie, Editura [tiin]ific\, Cluj.
Tr\istariu, E., 1975, Mobilitatea socio-profesional\ a popula]iei active, Scrisul Românesc,
Craiova.
Vl\sceanu, L., Zamfir,C., (coord), 1998, Dic]ionar de sociologie, Babel, Bucure[ti.
113
Rezumat
Studierea fenomenului migra]iei nu este de dat\ recent\. Acesta a intrat în

aten]ia cercet\torilor apar]inând unor domenii diverse (demografie, geografie,
economie, sociologie), fiecare analizându-l din perspective diferite, elaborând
scheme [i teorii care încearc\ s\ explice mecanismul fenomenului. Indiferent de
perioada la care ne-am referi, deplas\rile în teritoriu s-au realizat întotdeauna
având îns\ intensit\]i diferite [i motiva]ii variate. De ce deplasea\a oamenii în
teritoriu ? Cine sau ce le influen]eaz\ decizia de a se deplasa [i pe ce distan]\ [i
durat\ ? Ce schimb\ri în via]a personal\ a indivizilor [i în cea a comunit\]ii din
care fac parte vor avea loc în urma acestor deplas\ri? Sfera problemelor pe care
le ridic\ fenomenul migra]iei este larg\, a[a cum [i perspectivele de explicare a
acestora sunt variate.
Cuvinte cheie: mobilitate social\, mobilitate teritorial\, migra]ie, calitatea
vie]ii, strategie de via]\.
114
Working together
Strategii de e[antionare cantitativ\ `n procesul

de evaluare a programelor
Conf. dr. {tefan COJOCARU

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”,
Director Holt România – Filiala Ia[i
Abstract
These papers describe various probabilistic sampling strategies used in

program evaluation. Author proposes to present the practical modalities used for
selection the subjects that are involved in program evaluation with the accent to
impact evaluation realized with the beneficiaries participation.
Key words: sampling, sampling strategies, probabilistic sampling, program
evaluation.
Introducere
Evaluatorul [i celelate persoane implicate [i interesate de evaluare programelor

de asisten]\ social\ î[i pun întreb\ri în leg\tur\ cu m\rimea e[antionului necesar
pentru analiza [i evaluarea pertinent\ a programului, iar r\spunsurile sunt diverse
pentru c\, pe fond, m\rimea e[antionului este stabilit\ în func]ie de scopul [i
întreb\rile evalu\rii, de resursele financiare, umane [i organiza]ionale [i de tipurile
de informa]ii considerate necesare, dorite [i inten]ionate din partea celor care sunt
interesa]i de programul evaluat [i de rezultatele acestuia. Pentru selectarea su-
biec]ilor în e[antion este necesar\ definirea popula]iei care este inclus\ în procesul
de evaluare; popula]ia studiat\ se refer\ la anumite categorii de persoane care
sunt implicate în programul evaluat fie ca beneficiari direc]i sau indirec]i, fie care
persoane care cunosc desf\[urarea programului sau a efectelor acestuia asupra
popula]iei ]int\ sau a grupurilor ]int\. Pentru definirea popula]iei investigate este
necesar ca evaluatorul s\ identifice grupurile sau unit\]ile de interes, s\ delimiteze
perioada temporar\ [i loca]ia subiec]ilor, aspecte care sunt clarificate în cadrul
programului evaluat. Fiecare program derulat are precizate aceste caracteristici:
115
popula]ia [i grupurile ]int\, perioada de derulare a programului [i etapele acestuia

de implementare, precum [i loca]ia în care se desf\[oar\ programul, cu referiri
foarte clar precizate la loca]ia beneficiarilor direc]i [i indirec]i ai programului de
asisten]\. Popula]ia studiat\ este reprezentat\ de to]i participan]ii la programul de
asisten]\ social\ evaluat; de pild\, dac\ evalu\m un program de integrare socio-
profesional\ a tinerilor care au p\r\sit sistemul de protec]ie a copilului dintr-o
anumit\ zon\ geografic\, atunci popula]ia investigat\ va fi format\ de tinerii care
au participat la programul respectiv într-o anumit\ perioad\ de timp. De obicei,
datorit\ fenomenului de volatilitate a programelor sociale (Cojocaru, 2006, pp.
32-33), condi]iile de organizare [i desf\[urare a acestora se modific\ în timp ca
efect al stabilirii [i dominan]ei unor obiective pe termen scurt. Acest lucru face
posibil\ selectarea relativ facil\ a subiec]ilor inclu[i în e[antion pentru evaluarea
rezultatelor; astfel, dac\ dorim s\ evalu\m efectele unui asemenea program de
asisten]\ pentru tinerii care au p\r\sit sistemul de protec]ie în anul 2006, atunci
vom analiza doar acele cazuri specifice care au beneficiat de programul respectiv,
derulat în perioada 2006-2007; pe de alt\ parte, dac\ dorim s\ evalu\m efectele pe
termen mediu [i lung a unui asemenea program de integrare socioprofesional\
care se desf\[oar\ cu regularitate de mai mul]i ani, atunci vom selecta diferi]i
subiec]i care au beneficiat de program în perioade de timp diferite.
Dac\ evaluarea programului urm\re[te s\ generalizeze concluziile ob]inute
prin studierea subiec]ilor inclu[i în e[antion la nivelul întregii popula]ii studiate,
atunci este necesar\ realizarea unei e[antion\ri probabilistice, care reprezint\ un
proces de selectare aleatoare a subiec]ilor cuprin[i în procesul de evaluare, iar
fiecare dintre unit\]ile cuprinse în popula]ia studiat\ are acelea[i [anse de a fi
selectat\ în e[antion, astfel încât pot fi f\cute aprecieri [i estim\ri la nivelul
popula]iei ]int\ pornind de la concluziile studierii subiec]ilor din e[antion.
Stabilirea m\rimii e[antionului statistic
Utilizarea e[antionului statistic este dirijat\ de dorin]a de a ob]ine o repre-

zentativitate a acestuia [i a a putea generaliza concluziile evalu\rii unui num\r
redus de subiec]i la nivelul întregii popula]ii studiate. Reprezentativitatea re-
prezint\ acea calitate a e[antionului de a reproduce la scar\ mic\ a calit\]ilor [i
caracteristicilor popula]iei investiga]iei totale, iar generalizabilitate este capa-
citatea de a estima rezultatele la nivelul popula]iei între limitele stabilite de marja
de eroare [i intervalul de încredere stabilit ini]ial. În general, stabilirea e[antionului
statistic este realizat\ în func]ie de num\rul unit\]ilor din popula]ia total\. Unii
autori (Isaac [i Michael, 1981; Smith, 1983) au realizat chiar tabele cu valori ale
e[antionelor construite în func]ie de m\rimea popula]iei studiate [i de intervalul
de încredere. Dac\ consult\m tabelele realizate de autorii men]iona]i mai sus,
observ\m c\, de exemplu, pentru evaluarea unui program de informare-educare-
116
METODE DE CERCETARE {I INTERVEN}IE
comunicare a popula]iei dintr-o localitate cu 100.000 de locuitori cu privire la

riscurile la care sunt expu[i copiii abuza]i [i neglija]i, putem stabili un e[antion
format din 398 de subiec]i pentru o marj\ de eroare de 5% sau din 100 de subiec]i
pentru o eroare de maxim 10%.
Atunci când stabilim m\rimea e[antionului trebuie s\ ]inem cont de m\rimea
popula]iei; cu cât popula]ia este mai mic\, cu atât e[antionul este mai mare raportat
la aceast\ popula]ie. Dac\ ne propunem s\ evalu\m un program de consiliere a
p\rin]ilor pentru prevenirea abandonului nou n\scu]ilor în maternitate folosind
tehnici cantitative, iar num\rul de beneficiari este de 480 de persoane consiliate,
putem stabili o anumit\ propor]ie din popula]ia total\ investigat\, de exemplu
25% dintre beneficiari. Astfel, e[antionul poate fi constituit din 120 de p\rin]i care
au participat la [edin]e de consiliere, dar m\rimea acestuia poate s\ nu fie re-
prezentativ\ pentru întreaga popula]ie. Dac\ aplic\m logica e[antioanelor re-
comandate în func]ie de m\rimea popula]iei [i nivelul de eroare, atunci pentru o
popula]ie de 480 de persoane, e[antionul statistic reprezentativ pentru o marj\ de
eroare de 5% este format din 218 de persoane (Isaac [i Michael, 1981; Smith,
1983). Logica alegerii unui anumit procent din popula]ia total\ nu este cea mai
productiv\ în stabilirea dimensiunilor e[antionului, pentru c\, de exemplu, dac\
ne propunem s\ studiem 25% din popula]ia total\ [i aceasta este format\ din
100.000 de persoane ar însemna ca e[antionul nostru s\ fie format din 25.000 de
subiec]i, lucru care necesit\ foarte multe resurse pentru investigare [i nu ofer\ cu
certitudine [ansele unei erori cât mai mici.
Eroare de e[antionare [i intervalul de încredere
Atunci când dorim s\ evalu\m un program utilizâd metode statistice, pentru

ob]inerea datelor poate fi construit un e[antion reprezentativ c\ruia i se aplic\
diferite instrumente de culegere a datelor. Pentru a estima în ce m\sur\ e[antionul
reprezint\ popula]ia total\ investigat\, în general, se folosesc doi parametri: marja
de eroare [i intervalul de încredere. „În momentul proiect\rii e[antionului, se
stabile[te nivelul dorit al erorii de estimare a valorilor popula]iei totale pe in-
tervalul 1-5 %” (M\rginean, 2004, p. 148), acest lucru fiind o etap\ obligatorie în
cazul e[antion\rii probabilistice. De exemplu, dac\ la o întrebare prezent\ în
chestionarul utilizat pentru investigarea subiec]ilor din e[antion, 35% din per-
soanele investigate au oferit un anumit r\spuns, iar e[antionul are o eroare de 3 %,
atunci putem spune c\ în intervalul dintre 33,5% [i 36,5% acel r\spuns este
caracteristic popula]iei totale. Un alt exemplu, dac\ 85% dintre responden]i,
beneficiari ai programului de educa]ie parental\, consider\ presta]ia educatorilor
parentali ca fiind „foarte bun\”, acest lucru înseamn\ c\ între 83,5 % [i 86,5 % din
totalul participan]ilor la cursurile de educa]ie parental\ apreciaz\ presta]ia edu-
catorilor ca fiind „foarte bun\”. Nivelul de încredere m\soar\ riscul de a fi eronat
117
rezultatul ob]inut prin consultarea subiec]ilor din e[antion în limitele intervalului

de eroare. De exemplu, atunci când intervalul de încredere este de 95%, aceasta
înseamn\ c\ în 95% cazuri, r\spunsurile sau opiniile exprimate de c\tre persoanele
chestionate pot fi cu siguran]\ extrapolate la nivelul întregii popula]ii investigate.
Anticiparea nonr\spunsurilor
În orice proces de evaluare exist\ riscuri legate de participarea subiec]ilor la

cercetare, de interesul [i dorin]a acestora de a oferi informa]ii sau de impo-
sibilitatea de a g\si subiec]ii respectivi; de aceea, în organizarea demersurilor
pentru evaluare trebuie s\ ]inem cont de aceste riscuri. Taylor-Powell consider\ c\
un nivel de „30% al nonr\spunsurilor este realistic” (1998, p.5) [i acesta trebuie
luat în considerare atunci când se stabile[te m\rimea e[antionului [i când se
analizeaz\ datele. Dac\ evalu\m un program de consiliere a tinerilor seropozitivi
HIV prin care au fost oferite acest serviciu unui num\r de 275 de beneficiari [i
utiliz\m un e[antion statistic cu o marj\ de eroare de 10 %, atunci vom avea un
e[antion format din 74 de subiec]i; dac\ ]inem cont de anticiparea nonr\spunsurilor
(estimat\ la 30 % din totalul subiec]ilor), atunci trebuie s\ m\rim e[antionul la
105 subiec]i pentru a p\stra aceea[i marj\ de eroare. Aceast\ logic\ poate fi aplicat\
în orice program de evaluare când se dore[te utilizarea unor tehnici cantitative de
culegere a datelor (chestionarul, de exmplu). Un alt exemplu, dac\ dorim s\
evalu\m un program de prevenire a abandonului copilului care a oferit servicii
unui num\r de 6.000 de persoane, pentru aplicarea unui chestionar în rândul
popula]iei investigate prin care se ob]in date de la un e[antion reprezentativ, cu o
marj\ de eroare de 5 %, atunci valoarea acestui e[antion este de 375 de subiec]i (în
situa]ia în care nu sunt anticipate nonr\spunsurile); dac\ ]inem cont de rata
nonr\spunsurilor a subiec]ilor (fie c\ nu doresc s\ participe la evaluare, fie c\ nu
sunt g\si]i etc.), atunci num\rul persoanelor stabilite pentru investigare este de
535 de persoane.
Strategii de construire a e[antioanelor statistice
Când ne propunem s\ putem generaliza concluziile ob]inute în urma studierii

unui num\r definit de subiec]i este necesar\ alegearea unui e[antion probabilistic
care presupune o selectare aleatoare a subiec]ilor care vor fi consulta]i din întreaga
popula]ie. Aceast\ caracteristic\ a e[antionului conduce ceea ce se nume[te re-
prezentativitate, adic\ la capacitatea grupului de unit\]i selectate pentru a fi
studiate de a reprezenta calit\]ile popula]iei totale, iar „aceasta [reprezentati-
vitatea] este dependent\ de m\rimea e[antionului [i de schema de e[antionare
utilizat\” (M\rginean, 2004, p. 141). Pentru a asigura [ansa de a identifica
118
e[antioane care s\ îndeplineasc\ aceast\ condi]ie, evaluatorii programelor sociale

utilizeaz\ mai multe strategii astfel încât rezultatele ob]inute s\ poat\ fi ge-
neralizat\ la nivelul popula]iei cercetate, urm\rind selectarea aleatoare a su-
biec]ilor. „O procedur\ de e[antionare este aleatore atunci când fiecare individ din
popula]ie are [ans\ calculabil\ [i nenul\ de a fi ale în e[antion. Orice procedur\
care încalc\ cel pu]in una dintre aceste cerin]e este neprobabilistic\” (Rotariu, et.
al., 2000, p. 91). De exemplu, dac\ popula]ia studiat\, respectiv beneficiarii unui
program de asisten]\ social\, este reprezentat\ de familii ale copiilor cu dizabilit\]i
care primesc servicii de domiciliu de reabilitare [i recuperare pe raza jude]ului
Suceava, alegerea e[antionului se va face ]inând cont de faptul c\ aceste categorii
au primit servicii, iar concluziile cercet\rii unui num\r redus de familii selectate
probabilistic sunt valabile doar la nivelul popula]iei cercetate.
E[antionarea simpl\ aleatoare
E[antionarea simpl\ aleatoare poate fi aplicat\ în mai multe feluri, în func]ie

de num\rul unit\]ilor din popula]ia total\. În acest caz, fiecare unitate trebuie s\
aib\ [anse egale pentru a fi selectat\ în e[antion. În cazul popula]iilor cu un num\r
mic de unit\]i, a[a cum este cazul numeroaselor programe de asisten]\ social\, se
opteaz\ pentru alegerea la întâmplare a subiec]ilor care vor fi inclu[i în e[antion
print-o procedur\ foarte simpl\; se trec numele beneficiarilor pe bile]ele care se
introduc înt-o cutie, apoi se extrage primul bilet. Pentru a p\stra acelea[i [anse de
a fi ales în e[antion, numele beneficiarului extras din cutie se trece pe o list\, dup\
care bile]elul se introduce din nou în cutie, extr\gându-se în continuare dup\
aceast\ procedur\ to]i subiec]ii care vor face parte din e[antion. Dac\, de exemplu,
num\rul mamelor care au beneficiat de serviciile centrului maternal în cadrul
unui program de prevenire a noun\scutului [i consolidarea rela]iei mam\-copil în
ultimii 3 ani a fost de 125 de mame [i marja de eroare este de 10%, atunci num\rul
subiec]ilor inclu[i în e[antion este de 56 de beneficiari; dac\ dorim ca marja de
eroare s\ fie de maxim 5%, atunci trebuie s\ opt\m pentru un e[antion format din
96 de subiec]i. S\ presupunem c\ accept\m un e[antion care are o marj\ de eroare
de 10%, atunci trebuie s\ realiz\m acele bile]ele cu numele mamelor, dup\ care
extragem 56; este important ca dup\ fiecare extragere s\ reintroducem bile]elul în
urn\.
Pentru aplicarea acestei strategii de e[antionare în cazul unei popula]ii nu-
meroase este dificil de urm\rit selectarea subiec]ilor extr\gând din urn\ numele
fiec\ruia; de aceea, se apeleaz\ la selectarea subiec]ilor folosind tabelele cu
numere aleatoare, care cuprind suite de numere aleatoare [i care pot fi utilizate în
varianta tip\rit\ a acestora sau prin selectarea automat\ utilizând computerul:
„când se dore[te realmente utilizarea practic\, în mod riguros, e e[antion\rii simple
aleatoare, e preferabil s\ se recurg\ la un procedeu ce reproduce, în condi]ii
119
aproape perfecte, exigen]ele matematice; este vorba de a[a-numita procedur\ a

tabelelor cu numere aleatoare” (Rotariu [i Ilu], 1997, pp. 131-132). Un tabel cu
numere aleatoare se prezint\ astfel (asemenea tabele se g\sesc în orice manual de
statistic\):
74531 56473 12346 98769 87564 43672 39827
56482 99321 54682 87499 69373 00021 44978
98760 84589 71187 73635 42421 65291 98400
64573 75401 63712 09800 03472 94747 51780
03876 81643 67273 45312 98121 45762 89234
59604 60023 85404 77982 74021 39740 09090
05671 59381 83927 01928 29384 38475 76849
98123 45891 23986 01928 92037 45450 37732
99775 19912 93452 74573 39318 72349 62319
90342 83201 25385 42973 66743 97482 92347
12439 64737 54729 93873 43652 38283 47829
54762 87478 39477 47645 62643 53783 78277
Tabel 1. Exemplu de tabel cu numere aleatoare utilizat în e[antionare

Pentru a utiliza tabelul numerelor aleatoare în selectarea unit\]ilor ce vor fi
cuprinse în e[antion este necesar\ realizarea listei cu numele tuturor persoanelor
din popula]ia cercetat\, dup\ care se aleg la întâmplare numerele din tabel, luându-
se în considerare ultimele cifre ale fiec\rui num\r în func]ie de num\rul popula]iei
totale; dac\ num\rul beneficiarilor unui program de planificare familial\ este pân\
la 1000 de persoane, atunci putem lua ca [i num\r de referin]\, ce corespunde în
lista persoanelor, ultimele trei cifre ale numerol selectate; de exemplu, dac\ a fost
ales la întâmplare al doilea num\r din coloana a cincea, respectiv num\rul 69373,
atunci în e[antion va fi aleas\ persoana care figureaz\ la num\rul 373 din lista
beneficiarilor. Un aspect important legat de utilizarea tabelelor cu numere ale-
atoare este legat de existen]a unor liste complete cu beneficiarii programului care
se evalueaz\, c\rora li se atribuie un num\r; acest lucru este facil pentru c\ orice
ini]iator al unor programe de asisten]\ social\ are o baz\ de date cu to]i beneficiarii
programului, fiind o condi]ie esen]ial\ a finan]atorului [i a unui management
eficient, fiind parte important\ în sistemul de management al informa]iei (ma-
nagement of information system). Mai dificil este în cazul programelor de in-
terven]ie care-[i propun realizarea unor campanii de informare-educare-comu-
nicare a popula]iei dintr-o anumit\ zon\ cu privire la unele aspecte legate de unele
informa]ii ce ]in de campaniile de marketing social. De exemplu, dac\ se urm\re[te
educa]ia popula]iei tinere cu privire la riscurile sexului neprotejat, selectarea unui
e[antion utilizând tabelele numerelor aleatoare este inutil\, pentru c\ nu exist\
informa]ii detaliate ale membrilor grupurilor ]int\ c\rora le sunt adresate mesajele.
120
E[antionarea sistematic\
Aceast\ procedur\ de e[antionare este considerat\ a fi cvasialeatoare pentru c\

„se îndep\rteaz\ într-o anumit\ m\sur\ de cerin]ele selec]iei probabiliste” (M\r-
ginean, 2004, p. 156). Numit\ [i metoda pasului sau a intervalelor egale, acest tip
de e[antionare presupune alegerea subiec]ilor dintr-o list\ utilizând un anumit
criteriu rezultat din raportul dintre popula]ia total\ [i m\rimea e[antionului. De
exemplu, dac\ evalu\m un program de interven]ie pentru persoanele de vârsta a
treia f\r\ locuin]\ care beneficiaz\ de serviciile oferite de un ad\post de noapte,
iar num\rul beneficiarilor în perioada de timp evaluat\ este de 2000, iar m\rimea
e[antionului pentru o eroare de 5% este de 333 de persoane, atunci pasul sau
intervalul este 6; utilizând lista beneficiarilor, alegem la întâmplare primul num\r
pe lista subiec]ilor (care este pus\ la dispozi]ie de c\tre furnizorul de servicii care
implementeaz\ programul), constituind punctul de plecare în selectarea celorla]i
subiec]i; dup\ care continu\m selectarea celorlalte persoane urm\rind acest in-
terval, adic\ din [ase în [ase persoane trecute pe lista respectiv\. Reducerea calit\]ii
probabiliste a e[antionului selectat utilizând metoda pasului este datorat\ [i de
erorile care pot conduce la sub sau suprareprezentare, chiar dac\ subiec]ii sunt
trecu]i în ordine alfabetic\; exist\ anumite nume caracteristice anumitor etnii sau
poate ap\rea o dominan]\ a anumitor nume pe lista beneficiarilor. De aceea,
pentru a apropia aceast\ strategie de e[antionare de una simpl\ aleatoare sunt
utilizate mai multe c\i, cum ar fi: realizarea ini]ial\ a unor liste aleatoare cu
beneficiarii programului, sau în cazul popula]iilor mari se utilizeaz\ e[antionarea
multistadial\, alc\tuind liste cu beneficiarii numai pe anumite zone stabilite ini]ial,
selec]ia acestora f\cându-se în func]ie de zona de apartenen]\ (în cazul nostru,
poate fi f\cut\ o selec]ie în func]ie de domiciliul persoanelor), de sex etc. În
procesul de selectare a subiec]ilor urmând metoda pasului este util\ construirea
unei rezerve de subiec]i care pot fi consulta]i în situa]ia în care o parte din
e[antionul ini]ial nu poate fi contactat\ sau refuz\ s\ participe la evaluare. M\r-
ginean (2004, p.156) consider\ c\ o rezerv\ realist\ poate fi gândit\ la un nivel 10-
20% din valoarea e[antionului ini]ial.
E[antionarea stratificat\
E[antionarea prin stratificare este o strategie care împarte popula]ia care este
inclus\ în procesul de evaluare a programului (de exemplu, popula]ia beneficiar\
a unui program sau popula]ia ]int\ a unei campanii de informare-educare-co-
municare) în diferite grupuri sau straturi în fun]ie de anumite caracteristici re-
levante pentru evaluarea respectiv\ (cum ar fi: sex, vârst\, loca]ie etc.) dup\
aceast\ opera]ie se poate construi un e[antion probabilistic pentru fiecare strat în
parte. Utilizarea acestei strategii de e[antionare este recomandat\ atunci când
121
exist\ diferen]e semnificative între diferite straturi selectate în func]ie de anumite

caracteristici, cum ar fi vârsta. De exemplu, dac\ se evaluae\ un program care are
ca scop reorientarea profesional\ a [omerilor dintr-o anumit\ zon\, construirea
unor e[antioane probabilistice pe categoriile de vârst\, domiciliu etc. poate re-
prezenta o form\ adecvat\ de selectare a subiec]ilor în e[antion, mai ales dac\
succesele/insuccesele programului sunt corelate cu vârsta beneficiarilor. Unii
autori consider\ c\ acest tip de e[antionare prezint\ condi]ii pentru o repre-
zentativitate a e[antionului decât în cazul e[antion\rii simple apleatoare: „dintre
dou\ e[antioane de volum egal, cel realizat prin stratificare are o reprezentativitate
superioar\ celei a e[antionului ob]inut prin tehnica simpl\ aleatoare” (Rotariu [i
Ilu], 1997, p. 134), dar o condi]ie important\ este aceea de a utiliza mai multe
criterii simultane de construire a straturilor. În cazul programelor de asisten]\
social\ acest lucru este mai facil deoarece exist\ liste cu beneficiarii programului,
baze de date care cuprind anumite date ce pot folosi pentru construirea e[an-
tioanelor stratificate. În exemplul prezentat mai sus, dac\ num\rul beneficiarilor
este de 475 de persoane, m\rimea e[antionului pentru o eroare de 5% este de 218
persoane, care poate fi distribuit\ în sugrupuri din care apoi vor fi selecta]i
subiec]ii, ]inând cont de faptul distribu]ia grupurilor în popula]ia total\ trebuie s\
fie reflectat\ în distribu]ia categoriilor respective în e[antion.
Vârsta 20-30 ani 31-40 ani 41-50 ani 51-60 ani Total
Numărul 180 145 90 60 475
beneficiarilor
% din total 37,9 30,6 18,9 12,6 100
Valoarea 83 67 41 27 218
eşantionului
Tabel 2. Exemplu de construire a e[antionului stratificat în func]ie de o singur\

caracteristic\
Aceast\ strategie de selectare a subiec]ilor care vor fi inclu[i în e[antion este
utilizat\ deseori pentru evaluarea programelor care se desf\[oar\ în mai multe
loca]ii, loca]ia fiind unul dintre criteriile de selec]ie stabilite ini]ial. Un alt
exemplu, dac\ se evalueaz\ efectele serviciilor de consiliere pentru prevenirea
abandonului în maternitate a nou n\scutului [i acest program se desf\[oar\ în 4
loca]ii, primul criteriu de selec]ie este locul de oferire a serviciilor; dac\ în
documentarea ini]ial\ pentru evaluare cunoa[tem faptul c\ în num\rul total de
beneficiari, în cursul unui an (de referin]\ pentru evaluarea respectiv\) au be-
neficiat de servicii de consiliere în cele patru maternit\]i un num\r de 5000 de
mame, iar reparti]ia lor a fost: 1700 de mame în maternitate A, 1300 de mame în
maternitatea B, 1100 de mame în maternitatea C [i 900 de mame în maternitatea
D, iar e[antionul pentru toate cele patru loca]ii este de 370 de persoane, e[antion
cu eroare de 5 %, atunci reparti]ia mamelor va fi urm\toarea:
122
Maternitatea Maternitatea B Maternitatea C Maternitatea D Total

A
Nr. total de 1700 1300 1100 900 5000
beneficiari
% din nr. total de 34 26 22 18 100
beneficiari
Nr. de subiecţi în 125 96 82 67 370
eşantion
Tabel 3. Exemplu de construire a e[antionului stratificat pentru evaluarea

multisite
Dac\ ]inem cont de recomand\rile conform c\rora un singur crieriu nu este
suficient pentru a ob]ine o reprezentativitate ridicat\, putem continua procesul de
e[antionare combinând straturile din care este format\ popula]ia beneficiar\.
Astfel, dac\ lu\m în considerare [i alte criterii, precum sex [i domiciliu, tabelul cu
valoarea e[antioanelor stratificate se va complica foarte mult, dar prezenta în
detaliul tipurile de subiec]i pe care-i vom selecta din lista tuturor beneficiarilor.
De remarcat este faptul c\ prin calcului acestor e[antioane, la nivelul popula]iei
totale [i dac\ ]inem cont de faptul c\ m\rimile e[antioanelor pentru anumite
grupuri sunt foarte mici, atunci se poate opta pentru redimensionarea e[antionelor
de dimensiuni reduse.. Valoarea de 218 persoane în e[antion este considerat\ ca
fiind reprezentativ\ pentru o eroare de 5 %, dac\ popula]ia investigat\ este ana-
lizat\ în ansamblu ei, pentru c\ dac\ popula]ia inclus\ în evaluare este de di-
mensiuni reduse, atunci fie este investigat\ în totalitate utilizând tehnici cantitative
de culegere a datelor, fie se pot utiliza strategii de e[antionare calitativ\.
E[antionarea multistadial\
Aceast\ strategie de e[antionare urm\re[te realizarea selec]iei unit\]ilor de

analiz\ în mai multe etape, pentru asigurarea unei eficien]e sporite în culegerea
datelor, mai ales dac\ este vorba de o dispersie ridicat\ a popula]iei, „scopul
principal îl constituie reducerea costului [i timpului reclamate de culegerea in-
forma]iei” (Rotariu [i Ilu], 1997, p. 136). Chiar dac\ la prima vedere, aceast\
strategie de e[antionare seam\n\ cu cea stratificat\, mai ales c\ unele criterii de
selec]ie pot fi întâlnite în ambele forme de e[antionare, exist\ deosebiri în ceea ce
prive[te modalit\]ile de organizare [i de selectare a subiec]ilor. În primul caz este
vorba de o împ\r]ire a popula]iei totale în func]ie de anumite criterii [i selectarea
subiec]ilor din fiecare subgrup construit, în cel de-al doilea este vorba de realizarea
direct\ a unor e[antioane în func]ie de anumite criterii ce i-au în considerare
123
dispersia popula]iei investigate. De exemplu, dac\ urm\rim s\ evalu\m serviciile

oferite familiilor adoptatoare din România, în diferite etape ale adop]iei, în cadrul
unui studiu na]ional, putem avea dou\ strategii diferite. În cazul e[antion\rii
stratificate, putem selecta popula]ia total\ în subgrupuri în func]ie de jude]ul de
domiciul [i/sau anul realiz\rii adop]iei, calcul\m reparti]ia acestora pe jude]e [i pe
ani, dup\ care construim e[antioane aleatoare în cadrul fiec\rui subgrup construit.
Astfel, e[antionul propune o reparti]ie a persoanelor care vor fi chestionate la
nivelul fiec\rui jude], în func]ie [i de anul realiz\rii adop]iei. Pe de alt\ parte, dac\
urm\rim s\ realiz\m aceast\ evaluare utilizând strategia evalu\rii multistadiale,
datorit\ dispersiei mare a popula]iei care urmeaz\ a fi cercetat\, putem selecta
câteva jude]e pilot care fac parte din e[antion, dup\ care construim e[antioane
locale în func]ie de anul realiz\rii adop]iei, de exemplu. Chiar dac\ „un e[antion
multistadial este mai pu]in reprezentativ, la volum egal, decât unul simplu aleator...
îndr\znim totu[i s\ spunem c\ eficacitatea practic\ a acestui tip de e[antionare
prevaleaz\ asupra inconvenin]elor teoretice, e[antioanele multistadiale fiind ex-
trem de des folosite în anchete [i sondaje, pentru ameliorarea reprezentativit\]ii
lor procedându-se aproape întotdeauna la îmbinarea cu e[antionarea stratificat\...”
(Rotariu [i Ilu], 1997, pp. 136-137).
E[antionarea multifazic\
E[antionarea multifazic\ presupune construirea unui e[antion ini]ial c\ruia i se

aplic\ un instrument de culegere a datelor, de obicei foarte simplu, dup\ care, în
func]ie de datele ob]inute sunt construite [i alte e[antioane în cadrul grupurilor
identificate, care sunt investigate în profunzime. „E[antionarea multifazic\ const\
în esen]\, în alegerea, ini]ial, a unui e[antion de dimensiune mare, la nivel c\ruia
se aplic\ un instrument de cercetare mai simplu, e[antion care la rându-i se supune
unor opera]ii succesive de e[antionare, determinându-se astfel loturi din ce în ce
mai mici, c\rora li se aplic\ ([i) alte instrumente, de regul\ tot mai complexe, mai
subtile [i deci mai sofisticate” (Rotariu [i Ilu], 1997, p. 137). Aceast\ strategie de
e[antionare este folosit\ în mod special pentru investigarea din ce în ce mai
profund\ a temei stabilite pentru evaluare, în mai multe faze, ]inând cont de
informa]iile oferite de subiec]i în diferite stadii de cercetare, [i mai ales în ceea ce
prive[te combinarea metodelor cantitative [i calitative. De exemplu, dac\ ini]iem
o evaluare la nivelul unui jude] a unui program de asisten]\ maternal\ pentru a
evalua calitatea condi]iilor de via]\ ale copiilor plasa]i în aceste familii [i di-
ficult\]ile cu care acestea se înt]lnesc în procesul de integrare social\ a copiilor
putem constitui un e[antion la nivel jude]ean care s\ reprezinte întreaga popula]ie
de asisten]i maternali, dup\ care aplic\m un chestionar care s\ culeag\ informa]ii
generale despre condi]iile de via]\ ale copiilor în asisten]\ maternal\. Dup\ analiza
datelor ob]inute, se pot constitui e[antioane pe subgrupuri, care pot fi calculate în
124
func]ie de caracteristici ale copiilor, precum: subgrupuri de asisten]i maternali

formate în func]ie de vârsta copiilor afla]i în plasament, subgrupuri de asisten]i
maternali care au în plasament copii cu dizabilit\]i, copii seropozitivi HIV, grupuri
de fra]i etc. La acest nivel al subgrupurilor pot fi pot fi construite e[antioane
calitative, iar persoanele alese în e[antion vor fi consultate utilizând tehnici
calitative, cum ar fi interviul comprehensiv, focus grupul, observa]ia etc. Dac\ se
introduc [i alte criterii de selec]ie, precum perioada de [edere a copilului în familia
de asisten]i maternali, etapa de vârst\ în cadrul ciclului de via]\ familial, atunci se
poate opta pentru utilizarea studiului de caz în cadrul subgrupurilor construite.
E[antionarea multifazic\ poate fi considerat\ [i un demers al evalu\rii, al or-
ganiz\rii [i realiz\rii unei evalu\ri multifazice, constituind o orientare a evalu\rilor
în domeniul asisten]ei sociale.
E[antionarea pe cote
Aceast\ strategie de e[antionare se aseam\n\ cu e[antionarea prin stratificare,

în sensul c\ se utilizeaz\ anumite criterii de împ\r]ire a popula]iei, ob]inându-se
indica]ii pentru operatorii de teren în ceea ce prive[te caracteristicile subiec]ilor
care vor fi consulta]i. Acest lucru face ca e[antionarea pe cote s\ fie considerat\
una nealetoare în sensul c\ evaluatorii nu pot alege la întâmplare persoanele care
vor fi consultate, ci trebuie s\ urm\reasc\ limitele pentru selec]ie stabilite în
procesul de e[antionare. Dac\ în e[ationarea prin stratificare, construirea e[an-
tionului pe straturi avea rolul de a stabili num\rul de subiec]i pentru fiecare strat,
dup\ care în cadrul fiec\rui strat era aplicat\ o metod\ aleatoare de selec]ie, în
cadrul e[antion\rii pe cote, fiecare categorie de persoane este bine definit\, sta-
bilindu-se în mod clar caracteristicile acesteia. În evaluarea programelor se uti-
lizeaz\ strategia e[antion\rii pe cote pentru c\ furnizorul serviciilor evaluate
dispune de date detaliate ale beneficiarilor, astfel se poate realiza selectarea
acestora în func]ie de reparti]ia pe cote a beneficiarilor. De exemplu, dac\ pentru
evaluarea unui program de educa]ie sexual\ [i contraceptiv\ se opteaz\ pentru
utilizarea unui e[antion pe cote [i se cunoa[te c\ din totalul beneficiarilor acestor
servicii 70 % sunt femei [i 30 % b\rba]i, iar 46 % sunt din mediul rural [i 54 % din
mediul urban, atunci structura e[antionului în func]ie de aceste caracteristici este
urm\toarea:
Rural Urban Total
Femei 129 151 280
Barbati 55 65 120
Total 184 216 400
Tabel 4. Exemplu de construire a e[antionului pe cote pornind de la date

primare
125
Dac\ furnizorul de servicii de]ine informa]ii detaliate despre legate de reparti]ia

pe sexe a beneficiarilor din mediul rural (72 % din beneficiari sunt femei [i 28 %
sunt b\rba]i), respectiv urban (68 % dintre beneficiari sunt femei [i 32 % sunt
b\rba]i), atunci structura e[antionului este urm\toarea:
Rural Urban Total
Femei 133 147 280
Barbati 51 69 120
Total 184 216 400
Tabel 5. Exemplu de construire a e[antionului pe cote utilizând informa]ii

detaliate ale furnizorului
Cifrele din cele dou\ tabele difer\, lucru care demonstreaz\ înc\ o dat\ faptul
c\ e[antionarea pe cote este recomandat\ mai ales atunci când dispunem de date
detaliate ale popula]iei care urmeaz\ a fi investigat\. În cazul evalu\rii pro-
gramelor, mai ales în cazul celor de servicii directe furnizorul de servicii de]ine
suficiente informa]ii pentru a detalia e[an]ionul, construindu-l în func]ie de mai
multe cote. Dac\ ne imagin\m ca la tabelul de mai sus poutem ad\uga un alt
criteriu de selec]ie, cum ar fi vârsta beneficiarilor, cu atât mai mult ob]inem o
structur\ mai detaliat\ [i condi]ii riguroase de selectare a subiec]ilor din e[antion.
În cazul utiliz\rii e[antion\rii prin cote, operatorii trebuie s\ selecteze din popula]ie
doar persoanele care satisfac criteriile stabilite în fi[a de e[antionare. Astfel, în
momentul în care acesta întâlne[te persoane care nu mai satisfac cerin]ele e[an-
tionului, acestea nu mai sunt consultate pentru a oferi date în vederea analizei.
Bibliografie
Isaac, S., Michael, W.B., 1981, Handbook in research and evaluation, 2nd edition, Edits
Publishers, San Diego.
King, R.F., 2005, Strategia cercet\rii. Treisprezece cursuri despre elementele [tiin]elor
sociale, Polirom. Ia[i.
M\rginean, I., 2004, Proiectarea cercet\rii sociologice, Polirom, Ia[i.
Paillé, P., 1996/2002, „E[antionare teoretic\”, Muchielli, A., Dic]ionar al metodelor
calitative în [tiin]ele umane [i sociale, Polirom, Ia[i, pp. 144-145.
Rotariu, T., (coord), B\descu, G., Culic, I. Mezei, E., Mure[an, C., 2000, Metode statistice
aplicate în [tiin]ele sociale, Polirom, Ia[i.
Rotariu, T., Ilu], P., 1997, Ancheta sociologic\ [i sondajul de opinie. Teorie [i practic\,
Polirom, Ia[i.
Smith, M.F., 1983, Sampling considerations in evaluating cooperative extension
programs, Florida Cooperative Extension Service, Gainesville, Florida.
Taylor-Powell, E., 1998, „Sampling”, Program development and evaluation, Cooperative
Extension, University of Wisconsin Extension, Madison, Wisconsin, pp. 1-10.
126
Rezumat
Articolul de fa]\ descrie diferite strategii de construire a e[antionelor statistice

utilizate în evaluarea programelor. Autorul î[i propune s\ treac\ în revist\ mo-
dalit\]ile de realizare a selec]iei probabilistice a subiec]ilor care sunt implica]i în
evaluarea unui program de asisten]\ social\, cu accent pe evaluarea de impact
realizat\ cu participarea beneficiarilor.
Cuvinte cheie: e[antionare, strategii de e[antionare, e[antionare probabi-
listic\, evaluarea programului.
127
Working together
150 de ani de la moartea lui Auguste Comte,

p\rintele sociologiei
Prof.dr. Ion IONESCU
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Ia[i
Abstract
This article present the eveniment for anniversary of 150 yaers from the
Auguste Comte dead. The author presents the contribution of Auguste Comte to
the development of sociology and his influences for social science.
Key words: Auguste Comte, sociology, commemoration, French sociology.
Cu prilejul împlinirii a 150 de ani de la trecerea

în nefiin]\ a „p\rintelui sociologiei” - Auguste Comte
(1798-1857), s-au organizat [i se organizeaz\ nu-
meroase manifest\ri comemorative pîn\ la sfîr[itul
anului 2007: la Montpellier, ora[ul natal al lui Au-
guste Comte (1798-1857), s-a dezvelit o plac\ co-
memorativ\, au avut loc vizite ghidate ( “Pe urmele
lui Auguste Comte la Montpellier”), se desf\[oar\
numeroase manifest\ri [tiin]ifice sub genericul: Au-
guste Comte, fondatorul pozitivismului. La Paris s-
a organizat sesiunea de comunic\ri: «Mo[tenirea lui
Auguste Comte: pozitivismul comtian în lumea aca-
demic\», cu intervenien]i din Paris, Londra, California, din Italia, Germania,
Turcia, Japonia. Un alt colocviu interna]ional organizat în Fran]a [i intitulat
«Auguste Comte, ast\zi» a reunit 26 personalit\]i din domeniul sociologiei, isto-
riei, filosofiei etc., care au abordat cele mai diverse aspecte ale operei lui Comte
: sociologie, epistemologie, politic\, estetic\, religie etc. (în teme ce au tratat
despre: a III-a Republic\, dictatur\, memorie, istorie, statutul femeii, al religiei,
artei, pozitivismul în Brazilia, în Cehoslovacia, în Ungaria etc.). Autorii acestor
prezent\ri au subliniat c\ Auguste Comte a fost marcat de epoca sa, c\ gîndirea sa
a marcat epoca, iar pentru a fi corect în]elese, contribu]iile sale trebuie plasate în
contextul istoric, politic, social [i cultural al primei jum\t\]i a secolului al XIX-
128
EVENIMENT
lea. Au fost organizate manifest\ri aniversare [i în alte ]\ri de pe glob: în Brazilia

(dezbateri precum: Comte [i societatea, Raporturile dintre [tiin]\, filosofie, so-
cietate, Sociocra]ia comtian\ [i aplica]iile sale moderne), în Canada (la Royal
Military College, la Centre pour la sécurité, les forces armées et la société,
Université de Montréal), în SUA (la Queens College, University of New York,
University of Illinois, University of Missouri), la Ljubljana (Slovenia) etc.
În multe dintre manifest\rile comemorative din acest an, s-a implicat Societatea
Interna]ional\ de sociologie pozitivist\ «La Maison d’Auguste Comte ». Casa din
Paris (10, rue Monsieur Le Prince), aproape de Sorbona, a fost p\strat\ cu sfin]enie
de c\tre discipoli [i urma[i. Poate fi admirat [i acum în interior tapetul original,
sufrageria, buc\t\ria (inclusiv mica balan]\ cu care-[i cînt\rea hrana), biblioteca
(în care î[i aranjase cele mai importante c\r]i ale epocii dup\ criteriile de clasificare
a [tiin]elor pe care le-a propus în c\r]ile sale), salonul în care o primea pe Clotilde
de Vaux (inclusiv fotoliul în care st\tea aceasta), sala de curs (unde î[i expunea
teoriile în fa]a discipolilor), camera în care a murit în 1857. În aceast\ cas\
impun\toare din inima Parisului a func]ionat mult timp sediul Societ\]ii Pozitiviste
iar pentru un timp, dup\ al doilea r\zboi mondial, aici au lucrat numero[i cer-
cet\tori cunoscu]i ai [tiin]elor sociale (Raymond Aron, AlainTouraine [.a.). În
biblioteca actual\ a casei-muzeu se mai afl\ peste 600 titluri de carte ap\rute în
francez\, 250 în limbi str\ine, circa 1000 de reviste diverse în care au ap\rut studii
despre Comte, al\turi, bineîn]eles, de opera sa (manuscrise, edi]ii din secolele
XIX [i XX, inclusiv Cours de philosophie positive din 1864, în 7 volume, co-
responden]a, articole), studii de prezentare a operei sale de c\tre discipoli, co-
mentarii - inclusiv despre pozitivismul din Ungaria, China, America central\,
colec]ii ale unor reviste din epoc\ (Revue occidentale, Revue positiviste inter-
nationale, Philosophie positive etc.), dar [i lucr\ri universitare recente (teze de
doctorat, actele unor colocvii, congrese).
Auguste Comte a tr\it în prima jum\tate a secolului al XIX-lea, a murit, în
1857, la Paris [i este înmormîntat în cimitirul Père Lachaise. Lumea nu l-a uitat.
Gîndirea sa - parte din mo[tenirea cultural\ a Fran]ei - a avut o influen]\ important\
în aproape toate ]\rile occidentale, în ]\ri de pe toate continentele (în Brazilia este
considerat inspiratorul republicii fondate în secolul al XIX-lea, drapelul acestei
]\ri purtînd [i azi deviza comtian\ «Ordem e progresso»).
Acest sociolog a scris, la 24 de ani, Plan des travaux scientifiques nécessaires
pour organiser la société („Planul activit\]ii [tiin]ifice necesare organiz\rii so-
ciet\]ii”) în care descria starea societ\]ii franceze dup\ Revolu]ie, cu scopul de a
identifica solu]ii ale reconstruc]iei sociale pe temelia solid\ a cunoa[terii [tiin]ifice
([tiin]a este baza solid\ pentru o societate solid\, spunea el). A început s\ critice
feti[ismul [i logica sentimentelor, politeismul care a generat logica imaginilor [i
monoteismul care a dus la exager\rile logicii semnelor. Societatea francez\ a
timpului s\u - ca [i alte societ\]i europene - era înc\ în „anarhie mental\ [i social\”
dup\ „c\derea Vechiului Regim”. Într-un stat monarhic r\mas ultracentralizat [i
129
teocratic, ideile care au contribuit la facerea Revolu]iei se împr\[tiau [i se diluau,

[i nimeni nu-[i asuma responsabilitatea reorganiz\rii societ\]ii1...
Din 1830 pîn\ în 1842, Comte a scris Cours de philosophie positive. Dac\
Bacon a avut meritul de a dispre]ui gîndirea sterilizant\, de a fi f\cut elogiul
ra]iunii umane, de a fi condamnat pe cei care rosteau „cuvinte mari” ([i pe care
doar ignoran]a îi f\cea respectabili), Comte a declarat r\zboi deschis savan]ilor [i
institu]iilor academice2 care „se compl\ceau în contempla]ie” [i nu f\ceau nimic
pentru triumful pozitivismului - «puterea spiritual\ a societ\]ii viitoare». El a
definit cele trei stadii prin care trece cunoa[terea [i a insistat asupra celui stadiului
[tiin]ific. Multe ramuri ale cunoa[terii ajunseser\ în stadiul pozitiv, ie[eau de sub
mantia scolasticii, era momentul ca [i cele mai complexe dintre ele – cele care
studiaz\ societatea – s\ ajung\ în acela[i stadiu, ca fenomenele umane [i sociale s\
fie explicate [tiin]ific (nu doar teologic sau metafizic). Aceste [tiin]e trebuiau s\
inspire construc]ia societ\]ii viitoare, ordinea [i progresul. Trebuiau identificate
legi (obiective, subiective, obiective [i subiective), trebuiau f\cute inteligibile:
„legea ipotezei celei mai simple”, „legea modificabilit\]ii fenomenelor” pe fondul
ordinii universale, legea privind subordonarea a ceea ce e subiectiv uman fa]\ de
ceea ce e obiectiv social, legea succesiunii st\rilor prin care trece societatea
(teologic\, industrial\), prin care trece sociabilitatea (domestic\, civic\, universal\)
etc.
Caracteristici: Puterea
Puterea
Activitatea Unitatea Tipul de Sentimentele politică
spirituală o
dominantă socială ordine socială dominante temporară o
deţin:
Stadiul: deţin:
războinică, ataşamentul,
Teologic familia domestică militarii preoţii
militară solidaritatea
legalizatoare
Metafizic statul colectivă venerarea legislatorii filosofii
normativă
productivă, acceptarea, industriaşii,
Pozitiv umanitatea universală sociologii
industrială toleranţa bancherii
Dac\ aceste lucruri nu erau în]elese [i aplicate de c\tre savan]i, cu atît mai
pu]in aveau în]elegere la popor... Comte a în]eles c\ [i poporul trebuia luat în
seam\, de aceea în fiecare duminic\, în sala prim\riei arondismentului 3, ]inea
„cursuri pentru publicul larg”3. În anul 1848, la începutul revolu]iei, el se adresa
1
A. Sernin, Auguste Comte prophete du XIX-eme siecle. Sa vie, son oeuvre, son actualite,
Editions Albatros, Paris, 1993
2
Un ministru francez contemporan nou\, înc\ sup\rat pe Comte, spunea: «Regret c\ nu am reu[it,
atunci cînd am fost ministru, s\ înl\tur statuia lui Auguste Comte din Place de la Sorbonne. Cei
de la universitate s-au mul]umit s\ o întoarc\; [i acum st\ cu spatele la Sorbona...».
3
În contact cu oamenii a ajuns treptat la concluzia c\ [i religia r\mînea necesar\ armoniei sociale,
moralei comune (dar el concepea o religie f\r\ Dumnezeu, singura Fiin]\ care transcende
oamenii este Umanitatea). A fost socotit un misogin, dar iat\ ce scria Comte despre femei:
„Superioare prin iubire, mai bine dotate cu capacitatea de a subordona sentimentele în]elegerii
[i activit\]ii, femeile constituie cei mai buni intermediari între Umanitate [i oameni”.
130
EVENIMENT
poporului printr-o proclama]ie, oferindu-se s\-l ajute, s\-l instruiasc\. În acela[i

timp, în Societatea pozitivist\ studia cu discipolii problemele sociale [i politice
ale vremii.
Se împlinesc 150 de ani de la moartea lui Auguste Comte. De ce ar fi savan]ii
[i poporul interesa]i s\-l redescopere în toamna anului 2007? Suger\m cîteva
motive.
Auguste Comte este una dintre dovezile marilor schimb\ri ce se produceau în
Europa occidental\ a primei jum\t\]i a secolului al XIX-lea, „cînd vechiul regim
se pr\bu[ea sub loviturile date de industrializare [i de revolu]ia democratic\ […]
Conceptele în jurul c\rora s-a construit sociologia sînt o reflectare a for]elor [i
tensiunilor care au dat na[tere formelor moderne de liberalism, conservatorism [i
radicalism »4. Sociologia lui Comte este marcat\ de toate transform\rile vie]ii
sociale, economice, politice, culturale (schimb\ri privind proprietatea, schimb\ri
ale familiei, vie]ii asociative, ale educa]iei, religiei, urbanizarea, progresul tehnic,
schimb\ri ideologice dup\ rezultatele luptelor între sus]in\torii Republicii [i par-
tizanii Restaura]iei). Comte a optat din convingere pentru [tiin]\, a crezut în
puterea acesteia de a asigura progresul, dezvoltarea industrial\, armonia social\.
Sînt unii care sufer\ fiindc\ au acelea[i convingeri în zilele noastre; este lesne de
în]eles de ce a fost contestat Comte în epoca lui...
Tenta]ia enciclopedismului era înc\ mare la începutul secolului al XIX-lea.
Auguste Comte nu a rezistat acestei tenta]ii [i [i-a propus s\ construiasc\ un
sistem coerent din toate cuno[tin]ele omenirii pîn\ la el. I se pot repro[a multe
erori, omisiuni, reduc]ionisme, simplific\ri, dar nu i se poate nega meritul de a fi
ridicat la rang de principiu îndemnul: Savoir pour prevoir, prevoir pour pouvoir!
(a [ti pentru a prevedea, a prevedea pentru a putea!).
Nu putem ignora ideile sale de „politic\ pozitiv\” (din Système de politique
positive – adev\rat document despre func]ia social\ a [tiin]ei, a sociologiei).
Comte ne-a l\sat mo[tenire sociologia a c\rei devenire s-a împletit cu devenirea
societ\]ilor codeterminîndu-se. Sociologia este expresia voin]ei societ\]ii de a se
cunoa[te pe sine prin sociologie. Societatea care a vrut s\ (se) cunoasc\ pentru a
prevedea [i putea, a încurajat sociologia care a avut efecte benefice asupra schim-
b\rilor sociale a[teptate. “În numele trecutului [i viitorului, slujitorii teoriei [i
practicii socialului au de preluat cu demnitate conducerea general\ a treburilor
p\mînte[ti, pentru a construi adev\rata bun\stare moral\, intelectual\ [i material\
aici, pe p\mînt, excluzînd irevocabil de la suprema]ia politic\ pe to]i sclavii zeilor
- fie catolici, fie protestan]i, fie al]ii – ca [i pe to]i ariera]ii [i perturbatorii”5.
4
R. A Nisbet, La tradition sociologique, PUF, Paris, 1966, p.37
5
Auguste Comte , Cours philosophique sur l’histoire générale de l’Humanité ]inut pe 19 octombrie
1851.
131
Comte ne-a l\sat doctrina pozitivist\ care postula încrederea în progresul

umanit\]ii prin [tiin]\, încrederea în binefacerile ra]ionalit\]ii [tiin]ifice. Spiritul
pozitiv nu caut\ « de ce-ul ultim » al lucrurilor, ci ajunge la fapte pentru a le
identifica [i formula legile - adic\ invariabilele rela]ii de successiune [i de si-
militudine. Recursul la fapte, la experimentare, la prob\, permite dep\[irea dis-
cursurilor sterile, speculative. Spiritul metafizicizant recurge la concepte uni-
versale [i eterne pe care nu le supune probei realit\]ii. Spiritul pozitiv formuleaz\
ipoteze pe care le supune probei realului (Sommaire appréciation de l’ensemble
du passé moderne, în care Comte îl pomenea pe Roger Bacon, pionierul metodei
experimentale [i onora „trinitatea”: Francis Bacon, Galileo Galilei, René Des-
cartes). Dac\ este adev\rat c\ o [tiin]\ nu devine pozitiv\ decît bazîndu-se exclusiv
pe fapte observate, pe exactitatea înregistr\rii lor, este incontestabil c\ o ramur\,
cea a cunoa[terii societ\]ii, nu devine [tiin]\ decît în epoca în care, plecînd de la
ipoteze, ajunge s\ lege faptele ce-i servesc ca baz\ ». Deci a observa, a pre-
supune, a verifica! Sociologia devine [tiin]\ - demn\ de acest nume - dac\ are
referent social [i istoric, dac\ renun]\ la orice a priori (înafara condi]iilor sociale
[i istorice), dac\ ajunge la legi (chiar dac\ «exactitatea acestor legi nu poate fi
niciodat\ mai mult decît aproximativ\» (Système de politique positive, II).
Afl\m la acest filosof, sociolog [i gînditor politic (contestat [i contestabil),
numeroase intui]ii privind schimb\rile ulterioare vie]ii sale: colonialismul cu ur-
m\rile sale, separarea bisericii de stat, unitatea Europei etc.
Comte a influen]at numeroase personalit\]i din filosofie (Ernest Renan, Hip-
polyte Taine, Cercul de la Viena), drept (Hans Kelsen, Léon Duguit), medicin\
(Claude Bernard), înv\]\mînt [i educa]ie (Jules Ferry, Marcelin Berthelot), li-
teratur\ (Jules Verne), lingvistic\ [i fi-
lologie (Émile Littré), economie (John
Stuart Mill), sociologie (Émile Dur-
kheim), domeniul politicului (Charles
Maurras, Jean Jaurès), istorie (Charles-
Victor Langlois, Charles Seignobos). A
influen]at utilitari[tii (Jeremy Bentham,
Herbert Spencer), a influen]at gînditori [i
oameni de ac]iune din SUA, America La-
tin\ etc.
Comte a conceput morala sa ca pe o
finalitate a pozitivismului; morala este
„scopul [tiin]ei societ\]ii [i punctul de
plecare al politicii” (Système de politique
positive, I, 91). Moral\ este solidaritatea
între [tiin]\ [i societate, solidaritatea între
indivizi, solidaritatea în [i între popoarele
planetei. Solidaritate spa]ial\ dar [i
132
EVENIMENT
temporal\, între genera]ii, încît s\ se asigure continuitatea f\r\ convulsii.

Comte a compus formula sacr\ a pozitivismului: « L’Amour pour principe,
l’Ordre pour base, le Progrès pour but » (Iubirea ca principiu, Ordinea ca baz\,
Progresul ca scop). El este consacrat [i de alte formule care au r\mas în tezaurul
sociologiei, al cunoa[terii [tiin]ifice: Totul este relativ, [i aceasta-i absolut! Ade-
v\rul iese mai u[or la iveal\ din eroare, decît din confuzia total\! Nu putem
st\pîni bine o [tiin]\ dac\ nu-i [tim istoria! Dumnezeul pe care-l concep este
necesar nu numai peantru a ne iubi [i a plînge, ci [i pentru a judeca [i pentru a
gîndi! Nimic nu-i mai real decît societatea! În societate nimeni nu are alt drept
decît acela de a-[i face întotdeauna datoria!
Re]in afirma]ia final\ a unui participant cu lucrare la o manifestare come-
morativ\ recent\ organizat\ la Paris: Cer îng\duin]a s\ înf\]i[ez favorabil un om
[i o oper\ care poate fi apreciat\ ca subversiv\, contestabil\, paradoxal\. Oricare
onest ce-[i propune, cu bune inten]ii, s\ fac\ cercetare documentar\ în con]inutul
lucr\rilor lui Comte, i-ar da dreptate...
133
Centrul Virtual de Resurse `n Asisten]a Social\

Portalul www.asistentasociala.ro este un Centru Virtual de Resurse în A-
sisten]a Social\.
asistentasociala.ro `ncurajeaz\ pe to]i cei interesa]i de acest domeniu s\

devin\ membri ai portalului, acest lucru contribuind nu numai la accesul
personal la o serie de informa]ii cu caracter profesional dar [i la dezvoltarea
unei comunit\]i care s\ poat\ sprijini performan]ele personale sau colective
prin resursele [i sprijinul tuturor membrilor s\i. Comunitatea asistenta-
sociala.ro este în permanen]\ atent\ la cerin]ele membrilor s\i, dar [i a
celorlal]i vizitatori ai portalului www.asistentasociala.ro, urm\rind s\ a-
copere prin serviciile implementate nevoile [i solicit\rile acestora.
asistentasociala.ro `[i propune s\ consolideze o Comunitate a
profesioni[tilor din domeniul serviciilor sociale ca form\ de comunicare,
sprijin [i participare.
asistentasociala.ro este:
Un centru de informare [i documentare,
Oportunitate pentru `ncurajarea comunic\rii între profesioni[ti,
Ocazie pentru afirmarea tuturor membrilor comunit\]ii,
Centru de instruire on line,
Forum al profesioni[tilor din domeniul social,
Permanenta leg\tur\ între profesioni[ti,
Bibliotec\ virtual\,
Oportunitate de exprimare a opiniilor profesionale,
Mediere pentru g\sirea unui loc de munc\/voluntariat,
Posibilitate sporit\ a organiza]iilor de a g\si cele mai potrivite resurse umane,
Participare [i motivare în dezvoltarea profesional\,
Construirea unei identit\]i profesionale,
Acces la informa]ii de specialitate la un cost redus.
asistentasociala.ro este construit de [i pentru membrii Comunit\]ii profe-
sionale, iar accesul la resursele oferite se face numai în favoarea membrilor.
Pentru a putea beneficia de serviciile Comunit\]ii asistentasociala.ro orice
profesionist în domeniul social are posibilitatea de a se înscrie ca membru.
asistentasociala.ro vine în întâmpinarea Comunit\]ii Virtuale cu o serie de
servicii care s\ ajute membrii s\i în desf\[urarea activit\]ii lor profesionale.
Pe lâng\ legisla]ia actual\, sunt în preg\tire servicii privind oferte [i cereri
de locuri de munc\, consultan]\ în elaborarea proiectelor, surse de finan]are,
134
PREZENT|RI ORGANIZA}IONALE
traininguri online, servicii de monitorizare a presei pentru domeniul social

etc.
asistentasociala.ro î[i ]ine la curent membrii în paginile sale cu [tiri despre
diverse apari]ii editoriale, proiecte [i programe în desf\[urare, oferte [i
cereri ale comunit\]ii asisten]ilor sociali.
asistentasociala.ro dore[te s\-[i informeze membrii în mod regulat despre
cele mai importante evenimente din domeniul asisten]ei sociale. S\pt\m=nal
vom trimite comunit\]ii o sintez\ a nout\]ilor [i evenimentelor relevante.
asistentasociala.ro pune la dispozi]ia membrilor un forum de discu]ii al
portalului pentru a propune teme noi de discu]ii sau pentru a participa la
cele existente. Se vor solicita în mod frecvent membrilor Comunit\]ii asis-
tentasociala.ro s\ participe la dezbateri online cu privire la evenimente
sociale, ini]iative legislative, metodologii de lucru etc, constituindu-se într-
o platform\ unde profesioni[tii î[i pot expune ideile [i pot dezbate temele
de actualitate pentru profesiunea lor.
asistentasociala.ro utilizeaz\ un sistem de „puncte” pentru a gestiona ac-
tivitatea membrilor s\i în cadrul portalului. Aceste puncte dau dreptul unui
membru s\ acceseze anumite servicii disponibile `n paginile portalului. La
înscriere fiecare membru care a completat câmpurile solicitate în formularul
de înscriere prime[te BONUS din partea Comunit\]ii asistentasociala.ro
99.000 puncte.
Comunitatea asistentasociala.ro
135
epi h EXPERT PROJECTS

arta PRECEDE teritoriu l
WWW.expertprojects.ro
Concepere propuneri de finanţare
Sondaje de Opinie
Consultanţă pentru Campanii Electorale
Campanii de Promovare
Metode Apreciative în Management
Evaluare Programe Sociale
Consultanţă pentru Implementarea

Proiectelor
Cercetare în domeniul social
Dezvoltare resurse umane şi evaluări

organizaţionale
Contact:
epi@expertprojects.ro
www.expertprojects.ro
tel. 0744.788779
136
PREZENT|RI ORGANIZA}IONALE
Acest volum a ap\rut în cadrul Programului de Promovare a Asisten]ei

Sociale în Rom=nia derulat de Asocia]ia Lumen cu sus]inere financiar\ din partea
Centrului Virtual de Resurse în Asisten]a Social\ asistentasociala.ro, [i a firmei de
consultan]\ EXPERT PROJECTS.
epi hEXPERT PROJECTS l

arta PRECEDE teritoriu
WWW.expertprojects.ro
Www.asociatialumen.ro
Acest material este protejat de legile copyright-ului în vigoare.

Orice multiplicare neautorizat\, indiferent de suport, este interzis\
[i va fi pedepsit\ conform legii.
137
138

RCIS NR 19 Din 2007-Criminologie

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

RCIS NR 19 Din 2007-Criminologie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Universitatea „Al. I.

Cuza”, Ia[i Holt Rom=nia

Editura Lumen, 2007

International Advisory Board

Consultan]i pentru domeniul protec]iei copilului

ISSN: 1583-3410 (varianta tiparit\);

Realitatea pe masa de disec]ie

Biserica [i comunit\]ile umane din mediul

Copilul [i deprivatizarea vie]ii familiale

Metode de cercetare [i de interven]ie

Strategii de e[antionare cantitativ\

150 de ani de la moartea lui Auguste Comte, p\rintele sociologiei

Centrul Virtual de Resurse `n Asisten]a Social\ .................................... 134

Biserica [i comunit\]ile umane din mediul rural

Cercet\rile sociologice întreprinse în ]ara noastr\, dar [i în spa]iul european [i

apropierea pe care o au ace][tia fa]\ de Dumnezeu [i Biseric\2. }inând seama de

Cercetarea sociologic\ a pornit de la ipoteza principal\ c\ membrii unei

autocompletarea chestionarului. Prin acest tip de anchet\ s-a înl\turat influen]a

Satul Lacu S\rat se afl\ în apropierea municipiului Br\ila la o distan]\ de 10

Popula]ia pe sexe se prezint\ în felul urm\tor:

Localitatea Total Bărbaţi Femei

sursa – Direc]ia Regional\ de Statistic\ – Br\ila

Structura populaţiei pe religii

sursa – Direc]ia Regional\ de Statistic\ – Br\ila

Variabilele de cercetare au rezultat din analiza investiga]iei, fiind date de

3. Indicatori [i metode statistice de analiz\

Indicatorii utiliza]i în analiza tuturor caracteristicilor reprezint\ distribu]iile [i

Structura e[antionului pe vârste se prezint\ în felul urm\tor:

Sexul subiecţilor chestionaţi

Studiile subiecţilor chestionaţi

studii superioare 9.82%

fără studii 1.78%

0.00% 10.00% 20.00% 30.00% 40.00% 50.00%

Func]ie de statutul marital, situa]ia este urm\toarea: persoanele c\s\torite –

0.00% 20.00% 40.00% 60.00% 80.00%

Ocupaţia subiecţilor chestionaţi

cadre superioare 8.92%

funcţionari cadre medii 9.82%

meşteşugari comercianţi 0.89%

ţărani agricultori 7.14%

0.00% 10.00% 20.00% 30.00% 40.00% 50.00%

Chestionarul este alc\tuit din 27 de itemi:

La întrebarea Merge]i la biseric\ ? 50% din femeile cu vârsta cuprins\ între 76

26-35 ani odată la câţiva ani

14-17 ani niciodată

0% 20% 40% 60% 80% 100%

Cele care merg la biseric\ odat\ la câ]iva ani au r\spuns:

76-85 ani duminica şi sărbătorile

0% 20% 40% 60% 80% 100%

mult xxxx xxx xx xx xx xxxx xxxx

influenţa Bisericii asupra celor care vin odată la câţiva ani la

Pentru femeile care vin în fiecare duminic\ [i s\rb\toare la biseric\, influen]a

Pentru a vedea o latur\ a nivelului cultural reflectat în lectura de carte [i dac\

O latur\ o coeziunii sociale, care poate fi dezvoltat\ de c\tre o institu]ie în

36-45 ani puţin

0% 20% 40% 60% 80% 100%

Prin r\spunsurile la întrebarea Slujitorii Bisericii au fost sau v\ sunt modele de

Se observ\ c\, dintre persoanele chestionate cu vârsta de peste 56 de ani, au

O analiz\ f\cut\ pentru to]i responden]ii arat\ c\ 67% dintre ei consider\ c\

Procentajul de respondenţi care au încredere în fiecare grup profesional**

** Procentajul responden]ilor care au r\spuns cu 3 sau 4 pe scala de la 1 la 4.

Biserica îi face pe oameni mai legaţi unii de alţii ?

Armonia este din ce în ce mai dorit\ în cadrul familiei moderne. Numeroase