Sunteți pe pagina 1din 136

Universitatea „Al. I. Cuza”, Ia[i Departamentul de Sociologie [i Asisten]\ Social\

Holt Rom=nia Programul pentru Promovarea Asisten]ei Sociale

Revista de cercetare [i interven]ie social\ Volumul 19 decembrie 2007

Revista de cercetare [i interven]ie social\

Volumul 19

decembrie 2007

Review of Research and Social Intervention

Revue de Recherche et Intervention Sociale

Research and Social Intervention Revue de Recherche et Intervention Sociale www.asistentasociala.ro Editura Lumen, 2007 3

www.asistentasociala.ro

Editura Lumen, 2007

3

REVISTA DE CERCETARE {I INTERVEN}IE SOCIAL| - VOLUMUL 19/2007

Revista de cercetare [i interven]ie social\

acreditat\ CNCSIS, cod 657

Director: prof.dr. Vasile MIFTODE Redactor [ef: conf. dr. {tefan COJOCARU Secretar general de redac]ie: asist. drd. Daniela COJOCARU

International Advisory Board

prof.dr. Nadji RAHMANIA – USTL Lille, Fran]a prof.dr. Patrick LeGuirriec – Université Tours, Fran]a prof.dr. Victor Groze – Case Western University, Cleveland, SUA prof.dr. Einar Helander – Lisabona, Portugalia prof.dr. Karl Garber – ENSP Rennes, Fran]a dr. Lindi Endicott – Planned Parenhood, SUA prof.dr. Vicky Buchan, Colorado State University, SUA

Consultan]i pentru domeniul protec]iei copilului [i a familiei

Pintilii PENCIUC/Director Executiv Adjunct DGASPC Ia[i, Maria Felicia MIHAI/Director Executiv DGASPC Boto[ani, Ionel {tef\nic\ ARMEANU/Director Executiv DGASPC Vaslui, Marian LOSPA/Director Executiv DGASPC Neam], Sorin BRA{OVEANU/Director Executiv DGASPC Bac\u

Colectivul de redac]ie Antonio SANDU, Asocia]ia Lumen; Iuliana Z|GAN, Holt Rom=nia; Elena MOCANU, Holt Rom=nia; lect. dr. Nicoleta NEAM}U, Universitatea Babe[-Bolyai Cluj Napoca; M\d\lina Constantin, DGASPC Ia[i; Raluca Popescu, ICCV Bucure[ti

ISSN: 1583-3410 (varianta tiparit\); ISSN: 1584-5397 (varianta online)

Editura Lumen, Ia[i Adresa redac]iei: Holt România FCSSCF Filiala Ia[i, Ia[i, str. Bistri]a, nr. 7, Bl. B13, parter, ap.3, tel./fax: 0332.402515, email: redactia@asistentasociala.ro

4
4

Revista de cercetare [i interven]ie social\

Revista de cercetare [i interven]ie social\ Realitatea pe masa de disec]ie Biserica [i comunit\]ile umane din

Realitatea pe masa de disec]ie

Biserica [i comunit\]ile umane din mediul rural la începutul secolului XXI Ovidiu - D\nu] SOARE

 

7

Teorii despre  

Teorii despre

 

Copilul [i deprivatizarea vie]ii familiale Daniela COJOCARU

 

23

Comunicare social\, interpersonal\, intercomunitar\ [i intercultural\ Vasile MIFTODE, Camelia Nicoleta MORARIU

35

Cercetarea criminologic\ `ntre practica [i politica anticriminal\ Maria SANDU

43

Abord\ri, modele, teorii privind fenomenul „brain drain” Simona Ionela ST|NICA

 

61

Mobilitate vs migra]ie. Aspecte teoretice Nicoleta TUFAN

99

vs migra]ie. Aspecte teoretice Nicoleta TUFAN 99 Metode de cercetare [i de interven]ie Strategii de

Metode de cercetare [i de interven]ie

Strategii de e[antionare cantitativ\ `n procesul de evaluare a programelor {tefan COJOCARU

115

5

REVISTA DE CERCETARE {I INTERVEN}IE SOCIAL| - VOLUMUL 19/2007

REVISTA DE CERCETARE {I INTERVEN}IE SOCIAL| - VOLUMUL 19/2007 Eveniment 150 de ani de la moartea

Eveniment

150 de ani de la moartea lui Auguste Comte, p\rintele sociologiei Ion IONESCU

128

lui Auguste Comte, p\rintele sociologiei Ion IONESCU 128 Prezent\ri organiza]ionale Centrul Virtual de Resurse `n

Prezent\ri organiza]ionale

Centrul Virtual de Resurse `n Asisten]a Social\

Expert Projects

134

136

6

Working together www.asistentasociala.ro Biserica [i comunit\]ile umane din mediul rural la începutul secolului XXI

Working together www.asistentasociala.ro

Biserica [i comunit\]ile umane din mediul rural la începutul secolului XXI

Abstract

Preot dr. Ovidiu-D\nu] SOARE

The article here is part of the Doctor’s degree thesis entitled „The Church and the Human Communities”, affirmed at the „Al. I. Cuza” Ia[i University, in 2007 (The Faculty of Philosophy, area of specialization - Sociology), scientific coor- dinator professor doctor Vasile Miftode. It is presented a part of the sociological research concerning a rural community and the way the Church influences the human behavior. The study shows the investigation, by the means of a ques- tionnaire, applied to the Christian-orthodox community from Lacu S\rat – Br\ila, in 2006.

Key words: church, human behavior, trust in institutions, social influence.

Introducere

Cercet\rile sociologice întreprinse în ]ara noastr\, dar [i în spa]iul european [i american scot în eviden]\ faptul c\ Biserica influen]eaz\ comunit\]ile umane, cu prec\dere pe cele din mediul rural. Dup\ 1989, în ]ara noastr\, via]a religioas\ a suferit atât modific\ri calitative, cât [i cantitative. Astfel, au început s\ se con- struiasc\ noi l\ca[uri de cult, în special în mediul urban, dar [i în cel rural. Biserica [i-a recâ[tigat pozi]ia pe care o avea înainte de al doilea r\zboi mondial:

au ap\rut a[ez\minte sociale patronate de ea, [i-a reluat locul în [coal\, armat\, spitale [i penitenciare. Barometrul de opinie public\, mai 2006, realizat de The Gallup Organization Romania, prezint\ încrederea pe care o au cei chestiona]i fa]\ de anumite institu]ii [i profesii, Biserica [i preo]ii/pastorii aflându-se pe primele locuri (88% din cei chestiona]i au încredere mult\ [i foarte mult\ în Biseric\ [i 73% au încredere mult\ [i foarte mult\ în preo]i/pastori ) 1 . Numeroase studii actuale, care analizeaz\ comportamentul religios la români, scot în eviden]\

1 Barometru de opinie public\, mai 2006, p.59-60; site web: http://www.gallup.ro/romana/poll_ro/

releases_ro/pr060705_ro/pr060705_ro.htm.

7

REVISTA DE CERCETARE {I INTERVEN}IE SOCIAL| - VOLUMUL 19/2007

apropierea pe care o au ace][tia fa]\ de Dumnezeu [i Biseric\ 2 . }inând seama de faptul c\, la nivel na]ional, încrederea fa]\ de Biseric\ este de 88% – în condi]iile în care 98% dintre cei chestiona]i î[i declar\ credin]a în Dumnezeu – se pune întrebarea: care este influen]a Bisericii în cadrul unei comunit\]i rurale, prin înv\]\turile [i rânduielile pe care le de]ine, via]a social\ în totalitatea ei, de la felul în care membrii acelei comunit\]i se în]eleg în cadrul familiei, î[i aleg prietenii [i se ajut\ reciproc [i pân\ la alegerea vestimenta]iei, alimenta]iei [i decor\rii lo- cuin]ei? În comunitatea studiat\ (din Lacu S\rat - Br\ila), Biserica tr\ie[te în istorie sau este ancorat\ în prezentul social? Activitatea ei este sim]it\ de c\tre întreaga comunitate sau numai de o parte a ei? Are ea influen]\ asupra genera]iei tinere? G\se[te genera]ia tân\r\ elemente comune cu Biserica? Care este leg\tura dintre genera]ia matur\ [i Biseric\? Ce fel se raporteaz\ ea la înv\]\turile Bisericii [tiindu-se faptul c\ perioada comunist\ nu a fost una propice dezvolt\rii rela]iilor dintre Biseric\ [i societate. În ce rela]ie se afl\ b\trânii satului cu Biserica?

Ipotezele cercet\rii

Cercetarea sociologic\ a pornit de la ipoteza principal\ c\ membrii unei comunit\]i rurale sunt influen]a]i în comportamentul lor social de Biseric\. Din aceast\ ipotez\ principal\ rezult\ o serie de ipoteze secundare:

- Biserica influen]eaz\ diferit membrii unei comunit\]i în func]ie de vârst\, sex [i studii.

- Frecven]a la biseric\ este mai mare în rândul femeilor decât în cel al

b\rba]ilor.

- Frecven]a la biseric\ este mai mare pentru femeile în vârst\.

- Biserica are influen]\ [i asupra persoanelor care vin odat\ la câ]iva ani la

biseric\ [i care respect\ în mic\ m\sur\ înv\]\turile [i rânduielile biserice[ti.

- Slujitorii Bisericii pot fi modele de urmat în via]\ pentru membrii unei comunit\]i.

- Biserica este factor de coeziune social\ în cadrul unei comunit\]i.

În studiul de fa]\ prezent\m o parte din cercetarea sociologic\ care s-a facut asupra popula]iei investigate [i anume ancheta prin chestionar. Ancheta ca metod\ specific\ [tiin]elor socio-umane, presupune un schimb de informa]ii, o comunicare între cercet\tor [i indivizii umani, chestionarul provocând un comportament verbal asupra persoanelor anchetate. Informa]iile pot fi transmise de c\tre persoanele anchetate oral sau în scris. Am optat pentru ancheta indirect\ sau ancheta prin

2 vezi: M\lina Voicu, Modernitate religioas\ în societatea româneasc\, în „Sociologie româneasc\”, serie nou\, nr. 1-4, 2001, p. 70-96; M\lina Voicu (coord.), Capital uman [i simbolic în dezvoltarea social\, Academia Român\, Institutul Na]ional de Cercet\ri Economice, Institutul de Cercetare a Calit\]ii Vie]ii, Bucure[ti, 2005, pp. 68-72 (Religiozitate [i revitalizare religioas\ în România post-comunist\).

8

REALITATEA PE MASA DE DISEC}IE

autocompletarea chestionarului. Prin acest tip de anchet\ s-a înl\turat influen]a perturbatoare a operatorului, s-a p\strat anonimatul subiec]ilor [i s-a l\sat un timp de gândire pentru formularea r\spunsurilor. Aceast\ anchet\ a fost realizat\ în localitatea Lacu S\rat-Br\ila, pe un e[antion de 36 gospod\rii, trase la sor]i, dintr- un total de 365. Membrilor lor în vârst\ de 14 ani [i peste le-au fost distribuite 112 chestionare, care au fost completate individual. S-a folosit e[antionarea pe grupuri adecvat popula]iilor complexe. Gospod\riile ]\r\ne[ti constituie veritabile unit\]i de e[antionare în studiile rurale, structura [i natura acestora neputându-se conserva în e[antioane atomizate, formate din indivizi extra[i sau izola]i de contextul lor social, de colectivit\]ile din care fac parte 3 .

Prin aceste chestionare s-au ob]inut unele date subiective ale membrilor co- munit\]ii din Lacu S\rat referitoare la :

- comportamentul religios al subiec]ilor,

- influen]a Bisericii asupra rela]iilor interumane,

- influen]a Bisericii asupra rela]iilor de familie.

Chestionarul a cuprins întreb\ri închise, întreb\ri deschise [i întreb\rile scalate. Întreb\rile închise sunt acelea care solicit\ persoanele interogate s\ aleag\ între modalit\]i de r\spuns formulate dinainte de cercet\tor. Au fost folosite întreb\ri închise bipolare [i cele cu un evantai de r\spunsuri precodificate 4 . Cele deschise sunt cele la care persoanele interogate r\spund cum vor. Întreb\rile deschise au avantajul de a privilegia categoriile prin care indivizii percep lumea social\, în loc s\ le impun\ acestora categorii construite prin variante de r\spunsuri închise 5 . Chestionarele au fost confiden]iale.

1. Popula]ia investigat\

Satul Lacu S\rat se afl\ în apropierea municipiului Br\ila la o distan]\ de 10 km. C\ile de comunica]ie c\tre zona urban\: calea ferat\ Bucure[ti - Br\ila la distan]a de 1 km fa]\ de sat, linia de tramvai din sta]iunea Lacu S\rat [i drumul na]ional DN 2B care trece prin sat. La recens\mântul din anul 2002 satul avea o popula]ie de 1179 locuitori 6 .

3 Idem, Tratat de metodologie sociologic\, Editura Lumen, Ia[i, 2003, p. 262.

4 Pentru alc\tuirea unui chestionar vezi Vasile Miftode, Metodologia sociologic\, Editura Porto- Franco, Gala]i, 1995, pp. 259 - 279 (Redactarea formularului de chestionar); Francois de Singly [.a., Ancheta [i metodele ei: chestionarul, interviul de producere a datelor, interviul comprehensiv, traducere E. St\nciulescu [.a., Editura Polirom, Ia[i, 1998, pp. 61 - 79, (Ela- borarea chestionarului: regulile chestion\rii); Lucian Marina, Investiga]ia socialului, Editura Emia, Deva, 2003, pp. 33 - 47 (Principalele metode de cercetare sociologic\ [i tehnicile lor).

5 François de Singly [i colab., Ancheta [i metodele ei, Editura Polirom, Ia[i, 1998, p. 63.

6 Datele statistice referitoare la popula]ia din Lacu S\rat au fost furnizate de Direc]ia Regional\ de Statistic\ – Br\ila.

9

REVISTA DE CERCETARE {I INTERVEN}IE SOCIAL| - VOLUMUL 19/2007

Popula]ia pe sexe se prezint\ în felul urm\tor:

Populaţia pe sexe la Recensământul Populaţiei şi Locuinţelor 2002

Localitatea

Total

Bărbaţi

Femei

Lacu Sărat

1179

586

593

sursa – Direc]ia Regional\ de Statistic\ – Br\ila

Structura populaţiei pe religii localitatea Lacu Sărat recensământ 2002

1%

Structura popula ţ iei pe religii localitatea Lacu S ă rat recens ă mânt 2002 1%

99%

creş tin ortodoxă alte religii
creş tin ortodoxă
alte religii

sursa – Direc]ia Regional\ de Statistic\ – Br\ila

2. Variabilele de cercetare

Variabilele de cercetare au rezultat din analiza investiga]iei, fiind date de caracteristicile e[antionului: vârsta, sexul, ocupa]ia, studiile, statutul marital. Al\turi de acestea s-au ad\ugat variabile care reprezint\ factori de influen]\:

frecventarea bisericii, respectarea rânduielior biserice[ti: postit, spovedit, îm- p\rt\[it [i rolul social al slujitorilor Bisericii.

3. Indicatori [i metode statistice de analiz\

Indicatorii utiliza]i în analiza tuturor caracteristicilor reprezint\ distribu]iile [i structurile variabilelor de cercetare 7 . Au fost utilizate pentru analiza influen]ei pe care o are Biserica asupra subiec]ilor chestiona]i, corela]ii [i analize comparative.

4. Prezentarea e[antionului

Structura e[antionului pe vârste se prezint\ în felul urm\tor:

7 vezi [i Traian Rotaru (coord.), Metode statistice aplicate în [tiin]ele sociale, Editura Polirom,

1999.

10

REALITATEA PE MASA DE DISEC}IE

 

Sexul subiecţilor chestionaţi

 
 
 
 

47%

 

femei

53%

bărbaţi

 

Din num\rul total de persoane chestionate procentul cel mai mare este de]inut de cei care au studii liceale – 35,71 %, urmat de cel al persoanelor cu 8 clase – 20,53%; un procent foarte mic – 1,78% fiind reprezentat de persoane f\r\ studii.

Studiile subiecţilor chestionaţi

studii superioare 9.82% liceu 35.71% 10 clase 18.75% 8 clase 20.53% 4 clase 13.39% fără
studii superioare
9.82%
liceu
35.71%
10 clase
18.75%
8
clase
20.53%
4
clase
13.39%
fără studii
1.78%
0.00%
10.00%
20.00%
30.00%
40.00%
50.00%

Func]ie de statutul marital, situa]ia este urm\toarea: persoanele c\s\torite – 68,75%, persoane nec\s\torite – 21,42%.

Statutul marital al subiecţilor chestionaţi

necăsătoriţi 21.42% căsătoriţi 68.75% concubinaj 0.89% divorţaţi 1.78% văduve 7.14% 0.00% 20.00%
necăsătoriţi
21.42%
căsătoriţi
68.75%
concubinaj
0.89%
divorţaţi
1.78%
văduve
7.14%
0.00%
20.00%
40.00%
60.00%
80.00%

În ceea ce prive[te ocupa]ia, ponderea cea mai mare din cadrul e[antionului o au persoanele casnice [i pensionarii – 35,71%.

11

REVISTA DE CERCETARE {I INTERVEN}IE SOCIAL| - VOLUMUL 19/2007

Ocupaţia subiecţilor chestionaţi

elevi-studenţi 11.60% pensionari-casnice 35.71% cadre superioare 8.92% funcţionari cadre medii 9.82%
elevi-studenţi
11.60%
pensionari-casnice
35.71%
cadre superioare
8.92%
funcţionari cadre medii
9.82%
meşteşugari comercianţi
0.89%
muncitori
25.89%
ţărani agricultori
7.14%
0.00%
10.00%
20.00%
30.00%
40.00%
50.00%

5. Descrierea chestionarului

Chestionarul este alc\tuit din 27 de itemi:

- primii patru se refer\ la vârst\, sex, studii [i statut marital,

- întreb\ri închise, semideschise [i deschise referitoare la prezen]a la biseric\, rug\ciunea, respectarea rânduielilor biserice[ti: postitul, spoveditul [i îm- p\rt\[ania,

- întreb\ri ce se refer\ la influen]a pe care biserica o poate avea asupra

vorbirii, vestimenta]iei, lecturii, obiceiurilor alimentare, alegerii prietenilor,

- întreb\ri referitoare la rela]ia care exist\ între membrii comunit\]ii [i felul în care aceste rela]ii sunt influen]ate de Biseric\: armonia din cadrul fa- miliei, dac\ Biserica îi face pe oameni mai lega]i unii de al]ii, leg\tura cu str\mo[ii.

6. Prelucrarea datelor

La întrebarea Merge]i la biseric\ ? 50% din femeile cu vârsta cuprins\ între 76 [i 85 de ani au r\spuns c\ merg la biseric\ în fiecare duminic\ [i s\rb\toare [i 50% au r\spuns c\ merg câteodat\ duminica [i la s\rb\torile mai importante.

La întrebarea De ce merg la biseric\? Femeile din aceea[i grup\ de vârst\ au r\spuns:

- s\ m\ rog la Dumnezeu,

- s\-mi tr\iasc\ copiii,

- s\ fiu s\n\toas\,

- m\ rog la Maica Domnului,

- s\ ascult Sfânta slujb\.

12

REALITATEA PE MASA DE DISEC}IE

Grupa de vârst\ a femeilor care merg cel mai pu]in la biseric\ este cea de 35- 46 de ani. Aici nu întâlnim pe nimeni care s\ mearg\ în fiecare duminic\ [i s\rb\toare la biseric\. Este grupa de vârst\ unde 28,57% dintre femei merg odat\ la câ]iva ani la biseric\.

Prezenţa la biserică - femei

76-85 ani 66-75 ani 56-65 ani 46-55 ani 36-45 ani 26-35 ani 18-25 ani 14-17
76-85 ani
66-75 ani
56-65 ani
46-55 ani
36-45 ani
26-35 ani
18-25 ani
14-17 ani
0%
20%
40%
60%
80%
100%

duminica ş i s ă rb ă torile ş i s ărbătorile

câteodată duminica ş i la s ă rb ă torile mari ă duminica şi la s ărbătorile mari

la Paş ti ş i la Cr ă ciun ş ti ş i la Crăciun

odată la câ ţ iva ani ă la câţiva ani

niciodată ă

Cele care merg la biseric\ odat\ la câ]iva ani au r\spuns:

- nu mi-am creat acest obicei, apropia]ii din grup nu au acest obicei,

- din lips\ de timp.

Din grafic se observ\ c\ prezen]a la biseric\ este mai mare la femeile tinere [i la cele în vârst\. Interesant este faptul c\ nici o femeie nu a r\spuns c\ nu merge niciodat\ la biseric\.

Spre deosebire de femei, în cazul b\rba]ilor, frecven]a este mai mic\. Dac\ pentru grupa de vârsta 76-85 de ani, jum\tate dintre femei merg în fiecare du- minic\ [i s\rb\toare la biseric\, la b\rba]i 50% merg câteodat\ duminica [i la s\rb\torile mari, iar jum\tate odat\ la câ]iva ani.

prezenţa la biserică bărbaţi

76-85 ani 66-75 ani 56-65 ani 46-55 ani 36-45 ani 26-35 ani 18-25 ani 14-17
76-85 ani
66-75 ani
56-65 ani
46-55 ani
36-45 ani
26-35 ani
18-25 ani
14-17 ani
0%
20%
40%
60%
80%
100%

duminica ş i s ă rb ă torile şi sărbătorile

câteodată duminica ş i la s ă rb ă torile mari ă duminica şi la sărbătorile mari

la Paş ti ş i la Cr ă ciun ş ti şi la Crăciun

odată la câ ţ iva ani ă la câţiva ani

niciodată ă

13

REVISTA DE CERCETARE {I INTERVEN}IE SOCIAL| - VOLUMUL 19/2007

Cei din grupa de vârst\ 76-85 de ani, care merg odat\ la câ]iva ani la biseric\, au motivat c\:

- sunt ocupat cu îngrijirea animalelor,

- sunt bolnav [i nu pot s\ stau în picioare,

- sunt b\trân.

Pentru grupa de vârst\ 14-17 ani, 50% dintre b\rba]i [i femei vin câteodat\ duminica [i la s\rb\torile mai importante [i 50% vin la biseric\ la Pa[ti [i la Cr\ciun.

Vom analiza comportamentul persoanelor care vin cel mai des [i cel mai rar la biseric\, func]ie de r\spunsurile pe care ace[tia le vor da la întreb\rile referitoare la influen]a pe care o are Biserica asupra exprim\rii, obiceiurilor alimentare, alegerii prietenilor, ajutorului dat unor persoane [i al leg\turii cu str\mo[ii, precum [i la p\rerea în leg\tur\ cu rolul înv\]\turilor Bisericii în privin]a respect\rii legilor statului, a armoniei în familie [i a apropierii dintre oameni.

Pentru b\rba]i:

Cei care vin cel mai rar la biseric\ sunt din grupa de vârst\ 46-55 de ani, odat\ la câ]iva ani, pentru c\:

- nu am timp,

- din cauza programului foarte înc\rcat,

- nu am obi[nuit.

Ace[tia sunt în num\r de cinci. În tabelul de mai jos sunt centralizate r\s- punsurile lor cu privire la influen]a pe care o are Biserica asupra exprim\rii, obiceiurilor alimentare, alegerea prietenilor, ajutorul dat unei persoane [i al le- g\turii cu str\mo[ii, precum [i dac\ Biserica îi ajut\ s\ nu încalce legile statului, dac\ aduce armonia în familie [i dac\ îi face pe oameni mai lega]i.

   

Bărbaţii din grupa de vârstă 46-55 ani care vin odată la câţiva ani la biserică

 
 

Biserica vă influenţează

   

Biserica

         

vă ajută

îi face pe oameni

mai legaţi unii de alţii

 

exprimarea

obiceiurile

alimentare

alegerea

prietenilor

ajutorul

dat unei

legătura

cu

să nu

încălcaţi

vă aduce

armonia în

persoane

strămoşii

legile

familie

 

statului

foarte mult

     

xxx

 

xxx

x

x

mult

xxxx

 

xxx

xx

xx

xx

xxxx

xxxx

puţin

x

x

xx

 

x

     

foarte puţin

 

xx

           

deloc

 

xx

   

x

     

14

REALITATEA PE MASA DE DISEC}IE

Chiar dac\ vin foarte rar la biseric\, persoanele din grupa de vârst\ 46-55 ani, sunt influen]ate de c\tre Biseric\ foarte mult, dup\ cum se observ\ din tabel, în ajutorul dat unei persoane [i în respectarea legilor statului. Din punctul de vedere al acestor persoane se observ\ c\ Biserica influen]eaz\ rela]iile dintre oameni [i armonia din familie mult sau foarte mult. Chiar dac\ merg foarte rar la biseric\, aceste persoane prin p\rerea pe care o au despre influen]a Bisericii asupra com- portamentului lor, demonstreaz\ c\ exist\ o leg\tur\ între ei [i Biseric\.

Cei care vin cel mai des la biseric\, în fiecare duminic\ [i s\rb\toare, sunt din grupele de vârst\ de 66-75 ani [i 56-65 ani.

R\spunsurile pentru cei care vin în fiecare duminic\ [i s\rb\toare sunt:

- pentru iertarea p\catelor [i luminarea min]ii,

- pentru credin]\, s\n\tate, binele casei,

- pentru a m\ ruga.

   

Bărbaţii din grupa de vârstă 66-75 ani care vin tot timpul la biserică

 
 

Biserica vă influenţează

   

Biserica

         

vă ajută

îi face pe

 

exprimarea

obiceiurile

alimentare

alegerea

prietenilor

ajutorul

dat unei

legătura

cu

să nu

încălcaţi

oameni

mai legaţi

vă aduce

armonia în

persoane

strămoşii

legile

unii de

familie

 

statului

alţii

foarte mult

x

x

x

xx

xx

xx

xx

xx

mult

x

x

x

         

puţin

               

foarte puţin

               

deloc

               

Pentru b\rba]ii care vin tot timpul la biseric\, aceasta, le influen]eaz\ com- portamentul, specificat în tabelul al\turat, mult [i foarte mult.

Pentru femei:

Grupele de vârst\ de la extremit\]i, cele în care femeile vin cel mai des [i cel mai rar la biseric\ sunt, a[a cum rezult\ din grafic, din grupa de vârst\ 76-85 de ani, respectiv cele din grupa de vârst\ 36-45 de ani.

Motivele pentru care vin odat\ la câ]iva ani la biseric\ sunt:

- s\ m\ rog pentru mine [i familia mea,

- nu mi-am creat acest obicei, apropia]ii din grup nu au acest obicei.

Dac\ facem o compara]ie între femeile [i b\rba]ii care vin odat\ la câ]iva ani la biseric\ observ\m c\ b\rba]ii sunt mai mult influen]a]i de biseric\ decât femeile. Astfel, pentru b\rba]i numai 7,5% din r\spunsuri sunt deloc, pe când la femei avem 29,16% r\spunsuri deloc.

15

REVISTA DE CERCETARE {I INTERVEN}IE SOCIAL| - VOLUMUL 19/2007

   

femeile din grupa de vârstă 36-45 ani care vin odată la câţiva ani la biserică

 
 

Biserica vă influenţează

   

Biserica

         

vă ajută

îi face pe oameni

mai legaţi unii de

 

exprimarea

obiceiurile

alimentare

alegerea

prietenilor

ajutorul

dat unei

legătura

cu

să nu

încălcaţi

vă aduce

armonia în

persoane

strămoşii

legile

familie

 

statului

alţii

foarte mult

         

x

   

mult

     

x

xx

x

x

xx

puţin

x

xx

x

         

foarte puţin

     

x

x

 

xx

x

deloc

xx

x

xx

x

 

x

   
   

femeile din grupa de vârstă 76-85 ani care vin tot timpul la biserică

 
 

Biserica vă influenţează

   

Biserica

 
         

vă ajută

îi face pe oameni

mai legaţi

 

exprimarea

obiceiurile

alimentare

alegerea

prietenilor

ajutorul

dat unei

legătura

cu

să nu

încălcaţi

vă aduce

armonia în

persoane

strămoşii

legile

 

familie

       

statului

unii de alţii

foarte mult

 

xx

xx

x

xx

xx

xx

 

x

xx

mult

             

x

 

puţin

   

x

         

foarte puţin

               

deloc

               
influenţa Bisericii asupra celor care vin odată la câţiva ani la biserică 60% 50% 40%
influenţa Bisericii asupra celor care vin odată la câţiva ani la
biserică
60%
50%
40%
30%
20%
10%
0%
foarte mult
mult
puţin
foarte puţin
deloc
ani la biserică 60% 50% 40% 30% 20% 10% 0% foarte mult mult puţin foarte puţin

femei

bărbaţi

Pentru femeile care vin în fiecare duminic\ [i s\rb\toare la biseric\, influen]a pe care o are biserica asupra lor este asem\n\toare cu cea pe care o are biserica

16

REALITATEA PE MASA DE DISEC}IE

asupra b\rba]ilor care vin tot timpul la biseric\, a[a cum rezult\ [i din graficul urm\tor:

influenţa Bisericii asupra celor care vin în fiecare duminică şi sărbătoare la biserică 100% 90%
influenţa Bisericii asupra celor care vin în fiecare duminică şi
sărbătoare la biserică
100%
90%
80%
70%
60%
50%
40%
30%
20%
10%
0%
foarte mult
mult
puţin
foarte puţin
deloc
90% 80% 70% 60% 50% 40% 30% 20% 10% 0% foarte mult mult puţin foarte puţin

femei

bărbaţi

Pentru a vedea o latur\ a nivelului cultural reflectat în lectura de carte [i dac\ Biserica are o influen]\ în acest sens, dac\ poate fi o institu]ie cu rol cultural în cadrul unei comunit\]i, în mediul rural, am pus întrebarea Citi]i c\r]i de la Biseric\? Am specificat de la Biseric\ pentru c\ dac\ întrebarea se referea în general la c\r]ile religioase, acestea puteau s\ nu fie toate din partea Bisericii. Se observ\ c\ cea mai mare influen]\ în citirea c\r]ilor de la Biseric\ este pentru persoanele cu vârsta între 67 [i 85 de ani unde 28,57% citesc foarte mult c\r]i de la biseric\ urmat\ de cei cu vârsta între 66 [i 75 unde 11,76% citesc foarte mult c\r]i de la Biseric\, acela[i procent de 11,76% avându-l tinerii cu vârsta între 14 [i 17 ani.

răspunsul la întrebarea :

citiţi cărţi de la Biserică ?

100% 90% 80% 70% 60% 50% 40% 30% 20% 10% 0% 14-17 18-25 26-35 36-45
100%
90%
80%
70%
60%
50%
40%
30%
20%
10%
0%
14-17
18-25
26-35
36-45
46-55
56-65
66-75
76-85
ani
ani
ani
ani
ani
ani
ani
ani
deloc foarte puţin puţin mult foarte mult
deloc
foarte puţin
puţin
mult
foarte mult

O latur\ o coeziunii sociale, care poate fi dezvoltat\ de c\tre o institu]ie în cadul unei comunit\]i, este [i cea a leg\turilor de prietenie care se formeaz\ între

17

REVISTA DE CERCETARE {I INTERVEN}IE SOCIAL| - VOLUMUL 19/2007

cei care au leg\tur\ cu acea institu]ie. Pentru a vedea gradul în care Biserica poate influen]a rela]iile de prietenie între membrii unei comunit\]i am pus întrebarea Biserica v\ influen]eaz\ în alegerea prietenilor? Se observ\ din analiza graficului c\ persoanele cu vârsta de 46 de ani [i peste sunt influen]ate din ce în ce mai mult, odat\ cu înaintarea în vârst\, ajungându-se la un maxim de 28,57% pentru per- soanele cu vârsta între 76-85 de ani.

influenţa Bisericii asupra alegerii prietenilor 76-85 ani 66-75 ani 56-65 ani foarte mult 46-55 ani
influenţa Bisericii asupra alegerii prietenilor
76-85 ani
66-75 ani
56-65 ani
foarte mult
46-55 ani
mult
puţin
36-45 ani
foarte puţin
26-35 ani
deloc
18-25 ani
14-17 ani
0%
20%
40%
60%
80%
100%

Prin r\spunsurile la întrebarea Slujitorii Bisericii au fost sau v\ sunt modele de urmat în via]\? vom afla, pe de o parte, felul în care credincio[ii îi percep pe reprezentan]ii Bisericii (ca pe ni[te modele culturale?) [i, pe de alt\ parte, dac\ slujitorii Bisericii se pot ridica la nivelul de a[teptare al credincio[ilor, privind rolul lor educativ în cadrul comunit\]ilor, sau, altfel spus, dac\ exempul personal al slujitorilor Bisericii este benefic pentru o comunitate.

Întrebarea nu se refer\ numai la slujitorii din cadrul comunit\]ii chestionate, ci se dore[te o analiz\, din partea celui chestionat, general\, privitoare la slujitorii Bisericii.

răspunsul la întrebarea:

slujitorii Bisericii au fost sau vă sunt modele de urmat în viaţă?

100% 80% 60% 40% 20% 0% 14-17 18-25 26-35 36-45 46-55 56-65 66-75 76-85 ani
100%
80%
60%
40%
20%
0%
14-17
18-25
26-35
36-45
46-55
56-65
66-75
76-85
ani
ani
ani
ani
ani
ani
ani
ani
nu
6
10
6
5
4
2
3
1
da
2
4
17
9
13
11
14
5

18

REALITATEA PE MASA DE DISEC}IE

Se observ\ c\, dintre persoanele chestionate cu vârsta de peste 56 de ani, au r\spuns da peste 80%, iar cel mai pu]in au r\spuns da 25% dintre tinerii cu vârsta între 14 [i 17 ani.

slujitorii Bisericii au fost sau vă sunt modele ?

33% da nu 67%
33%
da
nu
67%

O analiz\ f\cut\ pentru to]i responden]ii arat\ c\ 67% dintre ei consider\ c\ slujitorii Bisericii le-au fast sau le sunt modele de urmat în via]\, acest procent fiind de acela[i ordin de m\rime cu studiul GfK pe anul 2005 8 , în care procentul responden]ilor care au încredere în clerici pentru toate ]\rile este de 64%, iar pentru România este de 84%, procent de acela[i ordin de m\rime cu al res- ponden]ilor cu vârsta de 56 de ani [i peste.

Privire de ansamblu a Indicelui de incredere GfK: încrederea în cadrul grupurilor individuale profesionale

Primăvara

 

Cadre

             

2005

Doctori

didactice

Armata

Poliţişti

Clerici

Avocaţi

Jurnalişti

Manageri

Politicieni

Procentajul de respondenţi care au încredere în fiecare grup profesional**

 

România

82

90

84

48

84

57

68

47

18

Toate

                 

ţările

84

82

72

72

64

49

38

35

15

** Procentajul responden]ilor care au r\spuns cu 3 sau 4 pe scala de la 1 la 4.

Sursa: GfK Custom Research Worldwide, studiul Indicele de incredere 2005 9 .

La întrebarea Biserica îi face pe oameni mai lega]i unii de al]ii? Peste 60% din cei chestiona]i au r\spuns mult [i foarte mult. Prin acest r\spuns se recunoa[te, în cadrul comunit\]ii din Lacu S\rat, c\ Biserica aduce coeziune.

8 Înfiin]at în 1934, Grupul GfK este, ast\zi, dup\ zeci de ani de experien]\ [i inova]ie, unul dintre liderii mondiali în domeniul cercet\rilor de pia]\. Grupul GfK a p\truns pe pia]a Europei Centrale [i de Est în 1989 prin deschiderea primei filiale în Ungaria. În fiecare an, noi ]\ri din regiune s-au ad\ugat re]elei GfK. Din birourile din Nurenberg, Germania, GfK coordoneaz\ activitatea celor aproape 7.500 de salaria]i ai grupului din cele peste 120 de filiale [i sucursale, situate în peste 70 de ]\ri din întreaga lume. Grupul GfK efectueaz\ anual milioane de interviuri în toat\ lumea [i a realizat, în anul 2005, o cifr\ de afaceri de peste 935 milioane de Euro - http://www.gfk-ro.com

9 http://www.gfk-ro.com/ro/index.php?page=grupul_gfk

19

REVISTA DE CERCETARE {I INTERVEN}IE SOCIAL| - VOLUMUL 19/2007

Exist\ r\spunsul deloc la cei din grupele de vârst\ 26-35 [i 66-75 ani, procentul fiind de 4,34%, respectiv 5,88%.

Biserica îi face pe oameni mai legaţi unii de alţii ? 100% 90% 80% 70%
Biserica îi face pe oameni mai legaţi unii de alţii ?
100%
90%
80%
70%
deloc
60%
foarte puţin
50%
puţin
40%
mult
foarte mult
30%
20%
10%
0%
14-17
18-25
26-35
36-45
46-55
56-65
66-75
76-85
ani
ani
ani
ani
ani
ani
ani
ani

Armonia este din ce în ce mai dorit\ în cadrul familiei moderne. Numeroase studii arat\ c\ violen]a domestic\ înregistreaz\ o cre[tere în România 10 . La în- trebarea Biserica v\ aduce armonia în cadrul familiei? se observ\ c\ nu exist\ r\spunsul deloc, cele mai multe r\spunsuri fiind foarte mult [i mult.

Biserica vă aduce armonia în cadrul familiei ? 100% 90% 80% 70% deloc 60% foarte
Biserica vă aduce armonia în cadrul familiei ?
100%
90%
80%
70%
deloc
60%
foarte puţin
50%
puţin
mult
40%
foarte mult
30%
20%
10%
0%
14-17
18-25
26-35
36-45
46-55
56-65
66-75
76-85
ani
ani
ani
ani
ani
ani
ani
ani

Pentru responden]ii cu vârsta de peste 26 de ani, mai mult de 50% au r\spuns foarte mult.

10 În România num\rul de femei victime ale violen]ei domestice a crescut de 5 ori din 1996 pân\ în 1998 [i de 7 ori pân\ în 2002 - http://www.proiectns.org/archives/000050.html

20

REALITATEA PE MASA DE DISEC}IE

Concluzii

Cercetarea a confirmat ipoteza c\ membrii unei comunit\]i rurale sunt influen]a]i în comportamentul lor social de Biseric\. Concluziile prezentate mai jos constituie argumente în acest sens [i scot în eviden]\ faptul c\ prezen]a la biseric\ a mem- brilor comunit\]ii [i rela]ia b\trânilor cu aceast\ institu]ie sunt definitorii pentru o via]\ religioas\ autentic\:

– Cei care vin cel mai des la biseric\, în fiecare duminic\ [i s\rb\toare, sunt

cei din grupa de vârst\ 76-85 de ani femei [i 56-65 de ani, 66-75 de ani b\rba]i; cei care vin cel mai rar la biseric\ sunt din grupa de vârst\ 36-45 de ani femei [i 46-55 de ani b\rba]i. Nu exist\ r\spunsul niciodat\ la întrebarea merge]i la biseric\.

– Biserica are influen]\ [i asupra persoanelor care vin foarte rar la biseric\, odat\ la câ]iva ani; aceast\ influen]\ este mai mare asupra b\rba]ilor, decât asupra femeilor.

– B\trânii satului î[i iau în serios rolul de continuatori ai tradi]iilor locale care sunt pentru ei de neschimbat.

– Cea mai mare influen]\ în citirea c\r]ilor de la Biseric\ este pentru per- soanele cu vârsta între 67 [i 85 de ani.

– Persoanele cu vârsta de 56 de ani [i peste sunt influen]ate, de c\tre Biseric\, cel mai mai mult în alegerea prietenilor, ajungându-se la un maxim de 28,57% pentru persoanele cu vârsta între 76-85 de ani

– Pentru 67% dintre responden]i, slujitorii Bisericii au fost sau sunt modele de urmat în via]\.

– Biserica are rolul de a înt\ri coeziunea social\ din cadrul comunit\]ii

rurale.

– Exist\ o strâns\ leg\tur\ între Biseric\ [i familie reflectat\ prin r\spunsurile la întrebarea Biserica v\ aduce armonia în cadrul familiei?, unde r\s- punsurile foarte mult [i mult, sunt în propor]ie de 61%, respectiv 27% . Nu exist\ la aceast\ întrebare r\spunsul deloc.

Bibliografie

B\descu, I., Istoria Sociologiei, Editura Porto-Franco, Gala]i, 1994. B\descu, I., Radu, N., De la comunitatea rural\ la comunitatea urban\, Editura [tiin]ific\ [i enciclopedic\, Bucure[ti, 1980. Francois de Singly [.a., Ancheta [i metodele ei: chestionarul, interviul de producere a datelor, interviul comprehensiv, Editura Polirom, Ia[i, 1998 Gusti, D., Opere, vol I-III, Editura Academiei R.S.R., Bucure[ti, 1968. Marina, L., Investiga]ia socialului, Editura Emia, Deva, 2003. Miftode, V., Metodologia sociologic\, Editura Porto-Franco, Gala]i, 1995.

21

REVISTA DE CERCETARE {I INTERVEN}IE SOCIAL| - VOLUMUL 19/2007

Miftode, V., Migra]iile [i dezvoltarea urban\, Editura Junimea, Ia[i, 1978.

Miftode, V., Elemente de sociologie rural\, Editura [tiin]ific\ [i Enciclopedic\, Bucure[ti,

1984.

Miftode, V., Tratat de metodologie sociologic\, Editura Lumen, Ia[i, 2003. Miftode,V., Metodica organiz\rii anchetelor sociale de teren în cadrul comunit\]ilor rurale, în „Caiete sociologice”, nr. 1, Editura Funda]iei Academice Axis, Ia[i,

2003.

Miftode,V., Socioligia educa]iei, vol. I, Editura Universit\]ii „Alexandru Ioan Cuza”, Ia[i,

1987.

Rotaru, T., (coord.), Metode statistice aplicate în [tiin]ele sociale, Editura Polirom, 1999. Stahl, H. H., Tehnica monografiei sociologice, Editura SNSPA, Bucure[ti, 2001. Stan, D., Sociologia ruralului tradi]ional românesc, Editura Universit\]ii „Alexandru Ioan Cuza”, Ia[i, 2001. ***, Barometru de opinie public\, mai 2006 ***, Enciclopedia of Sociology, Macmillan Reference USA, New Zork, 2000. ***, http://www.gallup.ro/romana/poll_ro/releases_ro/pr060705_ro/pr060705_ro.htm. ***, http://www.gfk-ro.com/ro ***, http://www.proiectns.org/archives/000050.html

Rezumat

Articolul de fa]\ face parte din Teza de doctorat cu titlul: „Biserica [i comunit\]ile umane”, sus]inut\ în cadrul Universit\]ii „Al. I. Cuza” Ia[i, în anul 2007 (Facultatea de Filosofie, specializarea Sociologie), conduc\tor [tiin]ific prof. univ. dr. Vasile Miftode. Este prezentat\ o parte din cercetarea sociologic\ întreprins\ asupra unei comunit\]i rurale, cercetare care prive[te rela]ia dintre Biseric\ [i comunitate [i felul în care Biserica influen]eaz\ comportamentul uman. Studiul prezint\ ancheta prin chestionar aplicat\ comunit\]ii cre[tin-ortodoxe, din localitatea Lacu S\rat-Br\ila, în anul 2006.

22

Working together www.asistentasociala.ro Copilul [i deprivatizarea vie]ii familiale Asist. Univ. Drd. Daniela COJOCARU

Working together www.asistentasociala.ro

Copilul [i deprivatizarea vie]ii familiale

Asist. Univ. Drd. Daniela COJOCARU Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Ia[i Departamentul de Sociologie [i Asisten]\ Social\

Abstract

This article surveys some theoretical approaches of „public” and „private” concepts, focusing the constructionist framework of family private; according to this approach, the domestic order is a cultural construction, deprivatized by multiple institutional mesages, adressed to the child and to his welfare. Further, we interogate the deprivatization of care in foster families.

Key words: care, domesticity, public, private, child protection.

Semnifica]ii ale termenilor de privat [i public

Într-o lucrare publicat\ în 1995, T. Fahey face o evaluare critic\ a distinc]iei dintre termenii de public [i privat, a[a cum sunt ei utiliza]i în special în studiile familiale, punând în eviden]\ ambiguitatea [i variabilitatea semnifica]iilor acestor termeni, atât în textele sociologice, cât mai ales în limbajul cotidian. Literatura asupra dihotomiei public-privat este destul de contradictorie, comenteaz\ Fahey (1995, pp. 687-702) [i acoper\ o palet\ foarte larg\ de semnifica]ii diferite, uneori chiar contradictorii, încorporate în abord\ri teoretice la fel de diverse ale familiei, comunitariste, liberale, feministe etc. În literatura despre familie, distinc]ia între familia [i lumea din afara ei s-a suprapus peste distinc]ia celor dou\ sfere, public\ [i privat\, astfel c\ familia a fost identificat\ cu mediul privat, iar lumea din afara ei, cu spa]iul social privat (Cheal, 1991).

Holstein [i Gubrium constat\ faptul c\ imaginea familiei în cultura occcidental\ este una de entitate separat\, distinct\ de alte institu]ii sociale, care „a înflorit în cultura popular\, discursul cotidian [i studiile familiale” (1995, p. 894). Originea reprezent\rii dihotomice a familiei [i spa]iului public se afl\ într-o serie de texte ale sociologiilor comunitariste, între care cel mai vizibil îi apar]ine cu siguran]\ lui Tönnies , care pune în opozi]ie comunitatea, al c\rei depozitar de valori este familia, cu lumea impersonal\ a societ\]ii; aceasta din urm\ era reprezentat\ de institu]iile societ\]ii industriale, de birocra]ii, în care individul era anonim, iar

23

REVISTA DE CERCETARE {I INTERVEN}IE SOCIAL| - VOLUMUL 19/2007

rela]iile dintre oameni sunt caracterizate de competi]ie. Familia este v\zut\ de o serie de autori ca o lume distinct\, cu func]ii specifice (Parsons [i Bales, 1955) sau ca un nomos (Berger [i Kellner, 1970). În viziunea clasic\ a lui Parsons, familiei îi este rezervat\ o sfer\ sau un domeniu, cu grani]e delimitate, cu un tip de experien]e [i practici specifice, cu func]ii bine precizate. Miller comenteaz\ în abordarea lui Parsons faptul c\ „familia este descris\ ideologic, ca o diviziune idealizat\ a muncii, bazat\ pe diferen]a de gen [i de vârst\” (1991, p.610); o astfel de descriere a familiei este idealizat\ pentru c\ nu ]ine cont de „varietatea de moduri în care rolurile sociale [i rela]iile sunt organizate în via]a cotidian\ sau cum problemele obi[nuite, practice, sunt definite [i gestionate în grupurile umane” (1991, p.610) [i, ceea ce este mult mai important prin consecin]ele ulterioare, descrierea aceasta devine „normativ\ [i prescriptiv\, când fiecare membru al familiei este considerat r\spunz\tor de îndeplinirea responsabilit\]ilor lui sau ei, în diviziunea idealizat\ a muncii familiale” (p.610).

Una din cele mai radicale abord\ri ale opozi]iei dintre public [i privatul familial este cea a lui Cristopher Lasch, care sus]ine erodarea privatului familial prin reglementarea familial\, introdus\ de c\tre statul bun\st\rii, sau prin penetrarea sferei familiale de c\tre televiziune pentru a m\ri controlul social; una din func]iile principale alocate de autor familiei, în condi]iile modernit\]ii, este aceea de a servi individului ca un sanctuar al exprim\rii libere a emo]ionalit\]ii [i a sinelui autentic, ca un „refugiu din lumea crud\ a politicii [i a muncii” (Lasch, 1977, p.xxiv), sau ca un „paradis într-o lume lipsit\ de suflet” a societ\]ii îndustriale. În ciuda persisten]ei imaginii private a familiei, privit\ în viziunea liberal\ ca pro- tec]ie a individului împotriva exercit\rii puterii arbitrare a statului, studiile fe- ministe au „demistificat” ideologia separ\rii sferelor privat\ [i public\, printr-o „ruptur\ de paradigm\”, interogând critic rolul pe care l-a avut aceasta în exer- citarea controlului asupra femeilor [i în limitarea rolurilor acestora în societate (Thorne, 1987, pp.85-109). Bernardes (1997, p.44) comenteaz\ faptul c\, în privin]a cuno[terii [i interpret\rii vie]ii familiale, o contribu]ie important\ au avut- o studiile feministe, prin eviden]ierea a dou\ teme care fuseser\ ignorate de studiile clasice, [i anume tema maternit\]ii [i îngrijirii copiilor [i tema muncii domestice, care se suprapun peste realitatea „privat\”, al c\rei actor principal, în îndeplinirea acestor roluri, a fost desemnat\, în mod tradi]ional, femeia.

Privatul familial din perspectiva construc]ionist\

Regândirea distinc]iei dintre public [i privat în teoriile sociologice pleac\ de la

observa]ia c\ „utiliz\rile academice ale dihotomiei public-privat sunt selective [i

tind c\tre reificare; (

dar ele nu sunt dat-uri obiective, observabile din exterior, ci construc]ii subiective,

modelate de c\tre contextele în care apar” (Fahey, 1995, p.688). Prin urmare, între

exist\ numeroase dualisme public – privat în via]a social\,

)

24

TEORII DESPRE

sferele public\ [i privat\ nu exist\ o grani]\ unic\, obiectiv\, de separa]ie, ci ele sunt construc]ii culturale „puse în lucru în diverse situa]ii, pentru a servi o diversitate de interese [i de scopuri” (p.687).

Abandonarea modelului sferelor diferite în mod obiectiv poate fi f\cut\, în opinia lui Gubrium [i Holstein, prin luarea în considerare a variet\]ii de sem- nifica]ii [i de contexte de atribuire a semnifica]iilor, iar distingerea publicului [i privatului trebuie tratat\ „analitic”, ca pe o distinc]ie pe care persoanele inter- actante însele o fac, pe m\sur\ ce se angajeaz\ în interpretarea experien]ei, în diverse contexte, ca pe o „resurs\ cultural\ comun\, utilizat\ pentru a semnifica, organiza [i structura via]a social\” (1995, p.205).

Procesul de reificare a imaginii privatului familial este explicat ca fiiind efectul cumul\rii urm\toarelor presupozi]ii (Gubrium [i Holstein, 1987, pp.774-776):

- Presupozi]ia c\ ordinea domestic\ este specific\ unui domeniu distinct al experien]ei umane, prin urmare ea nu poate fi produs\ sau reprodus\ în

nici o alt\ sfer\ experen]ial\, [i poate fi caracterizat\ ca „sentimental\, loial\, protectiv\” (Gubrium [i Holstein, p.774),

- Presupozi]ia localiz\rii stricte a experien]ei familiale în spa]iul casei sau al gospod\riei, considerat\ un fel de habitat natural, care prezerv\ intimitatea [i ordinea domestic\; Skolnick (1983, p.56) nume[te familia

american\ ca fiind „cea mai secret\ institu]ie” din America, a c\rei realitate

) în

care oamenii pot fi relaxa]i, informali [i destin[i, în mod sigur pentru c\ nu

se desf\[oar\ în spatele u[ilor închise: „familia este o zon\ de culise (

pot fi observa]i de c\tre cei din exterior”.

- Presupozi]ia c\ accesul în mediul familial este selectiv, fiind privilegiul absolut al membrilor, iar cunoa[terea realit\]ilor acestui domeniu reclam\ utilizarea unor metode speciale; chestiunea metodei este acompaniat\ într- o serie de studii [i de chestiunea moral\, legat\ de faptul c\ „natura privat\ [i intim\ a familiei impune constrângeri unice [i ridic\ probleme etice distincte pentru cercet\torii care folosesc metode calitative” (La Rossa, Bennett, Gelles, 1985, p. 303), acestea fiind considerate cele mai potrivite pentru specificul obiectului de studiu, în ciuda frecven]ei lor reduse de utilizare.

Fahey (1995, pp.689-692) invit\ la o reflec]ie asupra variabilit\]ii semni- fica]iilor termenilor de public [i privat în discursul comun [i subliniaz\ în primul rând faptul c\ nu se poate vorbi despre public sau despre privat ca despre entit\]i simbolice omogene, ci ar fi mult mai potrivim s\ discut\m despre grade diferite de public sau de privat, atât în sfera familiei, cât [i în sfera birocra]iilor. Într-un studiu realizat în 1994 pe marginea „teritoriilor familiale”, J. Kellerhals (1994, p.4) indic\ spa]iul familial, prin frontierele sale, ca pe un indicator sau revelator extrem de pertinent al proiectului familial, pentru c\ „permite citirea ierarhia priorit\]ilor familiale [i a modului de integrare a indivizilor în grupul [i în

25

REVISTA DE CERCETARE {I INTERVEN}IE SOCIAL| - VOLUMUL 19/2007

comunitatea local\” (Kellerhals, 1994, p.4); astfel, în interiorul spa]iului familial pot fi decelate zone specializate sau polivalente, din punct de vedere func]ional, zone ierarhizate sau polarizate, din punct de vedere identitar, frontiere mai laxe sau mai etan[e, pentru reglarea „distan]ei optime” dintre indivizi; frontierele care separ\ spa]iul domestic sunt marcate corespunz\tor [i divers, ele putând fi obiecte, activit\]i sau mesaje, iar miza vizibilit\]ii lor este aceea c\ ele „ arat\ împortan]a strategiilor de apropriere a identit\]ii personale [i a normelor de rela]ionare cu ceilal]i” (Kellerhals, 1994, p.4).

Spa]iul unei locuin]e con]ine zone „identitare [i statutare” (St\nciulescu, 1994, p.124), care construiesc imaginea public\ a unei familii, [i în care este permis accesul, evident, selectiv, al nemembrilor unei familii (cum sunt camera de zi, buc\t\ria), dup\ cum exist\ spa]ii pe care le putem considera ca având o mai mare intensitate a privatului, (dormitorul p\rin]ilor, b\ile), unde accesul este mai pu- ternic restric]ionat de reguli [i este controlat\ cu mai mare aten]ie utilizarea lor.

O alt\ concluzie a studiului lui Fahey (1995, p.690) este aceea c\ publicul [i privatul nu trebuie în]elese exclusiv în dimensiunea lor spa]ial\; aceasta, chiar dac\ exist\, nu este cea mai important\; astfel, con]inutul privatului poate s\ fie spa]iu fizic, dar poate fi la fel de bine o informa]ie, o activitate, o rela]ie social\, un interes, iar frontierele care îl delimiteaz\ de public sunt mult mai volatile; de asemenea, nu numai sfera domestic\ are intensific\ri sau estomp\ri graduale ale privatului, dar [i sfera public\ con]ine zone de privat, iar o categorie special\ de rela]ii sociale care fac vizibil\ coexisten]a lor este aceea legat\ de serviile pro- fesionale private (preotul care gestioneaz\ taina spovedaniei, psihologul, tera- peutul sau medicul în raport cu pacientul s\u, ofi]erul de banc\ în raport cu clientul s\u); acestea sunt caracterizate de existen]a unor reguli stricte de con- fiden]ialitate, gestionate într-un cadru institu]ional.

Prin urmare, utilizarea no]iunilor de public [i privat, semnifica]ia [i func]iile lor sunt strict legat\ de context: „dac\ no]iunea de privat este un steag simbolic,

el poate fi ata[at foarte multor tipuri diferite de lucruri [i rela]ii. În func]ie de circumstan]e, apelul la privat poate fi folosit de c\tre grupuri subordonate, pentru

(

)

a lupta împotriva controlului, de c\tre grupuri dominante, pentru a impune [i legitima autoritatea lor asupra sferelor particulare ale vie]ii, de c\tre furnizori ai serviciilor profesionale, ca un ajutor pentru îmbun\t\]irea rela]iilor de afaceri cu clien]ii lor, sau de c\tre prieteni, ca un mijloc de a crea spa]iu social pentru

privatul nu este doar o grani]\ care limiteaz\ locurile în

care regulamentul oficial sau serviciile sociale pot ajunge. El poate ap\rea [i în lumea «public\» a statului bun\st\rii însu[i, [i s\ creeze acolo obstruc]ii, spa]ii ascunse, [i zone de excludere, la care noi tindem s\ ne gândim ca la marile spa]ii deschise ale sferei publice” (Fahey, 1995, p.700). În sintez\, prezent\m con- cluziile reflec]iilor studiului lui Fahey, asupra privatului [i publicului, în]elese ca fiind construc]ii umane [i sociale (1995, p.691):

intimitatea rela]iei lor. (

)

26

TEORII DESPRE

- Exist\ o multiplicitate de zone private în via]a social\, care îmbrac\ o diversitate de forme (spa]ii fizice, rela]ii sociale, activit\]i, informa]ii, interese) [i care pot avea diverse func]ii: de control, de exercitare a autori- t\]ii, de protec]ie împotriva controlului exercitat din afar\ etc.;

- Frontierele care marcheaz\ zonele de privat pot fi unele evidente, fizice (u[i, pere]i etc.), iar altele simbolice: conven]ii sociale, cum ar fi regulile de polite]e care se aplic\ atunci când intri într-o înc\pere, norme juridice etc; frontierele pot fi stabile unele (cele fizice), sau, dimpotriv\, foarte volatile, altele (de exemplu, într-o conversa]ie privat\ frontierele privatului dispar odat\ cu finalizarea conversa]iei).

Natura zonelor de privat este una construit\, limitat\ [i specific\ contextului, toate zonele de privat fiind caracterizate de faptul c\ includ, într-o form\ implicit\, sau explicit\, o manier\ de distingere între membrii [i nemembrii grupului privat, aceast\ manier\ este îns\ variabil\ [i adaptat\ la context, nicidecum aplicabil\ universal: „lumea social\ este de fapt populat\ din bel[ug cu frontiere de privat

[i cei mai mul]i dintre noi, în vie]ile noastre cotidiene, d\m de multe dintre ele

(unii ca participan]i din interior, al]ii ca intru[i, fiind exclu[i). Aceast\ multi- plicitate reduce, dac\ nu chiar elimin\ în întregime, preten]ia, a priori, a vreunui anume privat, de precedent empiric, atât timp cât importan]a empiric\ a oric\rui privat este specific\ contextului [i variabil\. Cu siguran]\, sociologia familiei e drept s\ priveasc\ «privatul familial» ca fiind important, atât ca instrument ana- litic, cât [i ca un construct cultural activ în via]a cotidian\. Totu[i, în func]ie de cum dicteaz\ circumstan]ele, semnifica]ia ata[at\ de actorii sociali «privatului familial» se poate schimba” (Fahey, 1995, p.692).

) (

Deprivatizarea mediului familial

Abordarea construc]ionist\ a familiei ignor\ dihotomia public – privat [i apa- ren]a privat\ [i unitar\ a familiei, al\turându-se unui curent de gândire care se constituie într-o veritabil\ schimbare de paradigm\ în studiile familiale [i care promoveaz\ tendin]a „teoretiz\rii [i cercet\rii mai incluzive a familiei” (Bacca Zinn, apud Holstein [i Gubrium, 1995) recunoscând pluralitatea [i diversitatea formelor familiale. „Contururile sociale ale deprivatiz\rii” vie]ii familiale sunt trasate de tendin]a general\ de deprivatizare a vie]ii sociale, care este din ce în ce mai mult, în condi]iile postmodernit\]ii, organizat\ [i condus\ sub auspiciile grupurilor formale [i informale, organiza]iilor, birocra]iilor [i institu]iilor, „adesea în rela]ie cu practicile profesionale [i disciplinare” (Gubrium [i Holstein, 1995,

p.209).

Teza deprivatiz\rea vie]ii familiale este sus]inut\ într-o serie de lucr\ri de-ale lui Gubrium [i Holstein (1985, 1987, 1988, 1990, 1993, 1995), care abordeaz\

27

REVISTA DE CERCETARE {I INTERVEN}IE SOCIAL| - VOLUMUL 19/2007

familia din perspectiva epistemologic\ [i analitic\ a unui construc]ionism de factur\ etnometodologic\; din aceast\ perspectiv\, familia este „o constela]ie de idei, imagini sau terminologii, utilizat\ pentru a atribui semnifica]ii aspectelor vie]ii cotidiene” (1995, p.896), iar structura familiei [i sensurile domesticit\]ii sunt „proiecte interac]ionale” [i interpretative; altfel spus, „familia nu este doar o categorie legal\, sau un grup social concret, localizat în gospod\rie, ci o resurs\ cultural\, pe care interactan]ii o folosesc pentru a interpreta situa]ii [i pentru a ac]iona în ele. Familia este constituit\ in situ, pe m\sur\ ce interactan]ii se definesc pe ei în[i[i [i pe ceilal]i , ca membrii ai familiei [i clasific\ diverse rela]ii sociale în tipuri familiale” (Miller, 1991, p.609).

În condi]iile acestei defini]ii a familiei, deprivatizarea ordinii [i imageriei domestice nu se refer\, în viziunea construc]ionist\, la intruziunea institu]iilor [i birocra]iilor în via]a familial\, a[a cum sus]inea Lasch, ci la faptul c\ o serie de „obiecte experien]iale personale (adesea private) cum ar fi familia, sinele [i cursul vie]ii sunt supuse discu]iei, dezbaterii [i definirii publice extinse” (Holstein [i Gubrium, 1995, p.204). Deprivatizarea domesticit\]ii este legat\, în opinia celor doi autori, de conceptul de elasticitate a demarca]iei mediului privat care deriv\, în opinia lor (1995, pp. 209-210) din trei surse:

- din caracterul atribuit [i nu dat al semnifica]iilor experien]elor personale, pe baza istoriei tr\ite a individului, în urma interpret\rii acesteia;

- din caracterul diferen]iat al consecin]elor atribuirii semnifica]iilor pentru

interpret\rile ulterioare, într-o palet\ limitat\ de posibilit\]i. În opinia lui Schütz, „orice interpretare se efectueaz\ în limitele unui sistem de per- tinen]\, generat de activitatea selectiv\ a spiritului uman, care face ca obiectele exterioare s\ prezinte sau nu interes, sub un aspect sau altul,

pentru individ. Situa]ia determinat\ biografic orienteaz\ activit\]ile viitoare, întrucât în ansamblul de tipifica]ii din care este constituit\ se afl\ un evantai limitat de posibilit\]i, un desen disponibil al acestor activit\]i” (St\nciu- lescu, 1996, p.81).

- din orientarea practicii interpretative c\tre domenii particulare ale pri-

vatului, cum ar fi intimitatea conjugal\, rela]iile dintre fra]i etc., [i nu c\tre integralitatea sa, care poate fi (re)construit\ plecând de la oricare din aceste experien]e.

Mai departe, cei doi autori (Gubrium [i Holstein, 1997, p.211) identific\ trei tipuri de condi]ii interpretative care condi]ioneaz\ construc]ia grani]elor mediului privat: a) primul tip este denumit cultur\ local\ [i desemneaz\ o sum\ de resurse conceptuale (categorii [i vocabulare) circumstan]iale, accesibile pentru inter- pretare; b) al doilea tip desemneaz\ modul cum sunt utilizate aceste resurse, adic\ felul în care „contingen]ele culturale sunt articulate cu experien]a [personal\, n.n.], prin intermediul ra]ionamentului practic” (1997, p.211), c) iar al treilea este denumit întemeiere organiza]ional\ (organizational embeddedness) [i se refer\ la

28

TEORII DESPRE

„organizarea social\ a circumstan]elor în care are loc interpretarea” (1997, p. 211). Întemeierea organiza]ional\ a ordinii domestice este ilustrat\ de Gubrium [i Holstein cu ajutorul exemplului programelor de terapie familial\, care contituie, în viziunea autorilor, surse importante de ordine domestic\: aceste programe pot furniza versiuni foarte diferite, uneori chiar contradictorii, ale unui aceluia[i eveniment familial; aceste variante interpretative, care au drept consecin]\ [i versiuni terapeutice diferite, ascund defini]ii diverse ale familiei, ordinii [i de- zordinii familiale; de pild\, un program de terapie familial\ î[i poate centra interven]ia pe optimizarea comunic\rii între membrii familiei, pe ameliorarea [i facilitarea împ\rt\[irii sentimentelor în rela]iile intrafamiliale, un altul se poate concentra pe în]elegerea statusurilor membrilor familiei în termeni de putere [i autoritate; defini]iile „ascunse” ale familiei, cu care lucreaz\ cele dou\ tipuri de programe sunt foarte diferite: primul se raporteaz\ la familie ca la o constela]ie de sentimente, iar al doilea, ca la o organiza]ie ierahic\, iar fiecare din aceste pro- grame „furnizeaz\ participan]ilor o orientare [i un vocabular pentru interpretarea [i descrierea problemelor domestice” (Holstein [i Gubrium, 1995, p.894) ; aceste defini]ii nu sunt tratate de cei doi autori în termenii legitimit\]ii diferen]iate a uneia în raport cu cealalt\, pentru c\ nu se poate spune c\ exist\ defini]ii ale familiei mai autentice sau mai legitime decât altele.

Copilul – vector al deprivatiz\rii vie]ii familiale

Copilul este vectorul unei multitudini de mesaje institu]ionale, adresate prac- ticilor adul]ilor [i, în special, p\rin]ilor, în mediul domesstic; aceste mesaje adre- seaz\ „lec]ii morale [i terapeutice exprimate în literatura popular\, regimuri de tratament [i programe de consiliere” (Gubrium [i Holstein, 1995, p.207); prin arbitrajul realizat de o serie de institu]ii asupra practicilor de îngrijire parental\ are loc o deprivatizare substan]ial\ a domesticit\]ii, pentru c\ „interesul copilului” a reprezentat o no]iune care a servit [i serve[te ca justificare pentru interven]ia statului în familie (Rollet, pp.4-11). Activitatea de îngrijire este definit\ de Rud- dick (apud. Glenn, 2000, p.86) ca având dou\ dimensiuni: una practic\ [i una etic\; dimensiunea etic\ este descris\ ca implicând atât ra]iunea cât [i sentimentele, incluzând cunoa[tere [i preocupare [i sentimentul de responsabilitate fa]\ de satisfacerea nevoilor celuilalt, iar dimensiunea practic\ se refer\ la diverse ac- tivit\]i de întâmpinare a nevoilor sau a bun\starii unei alte persoane; acestea pot include îngrijirea fizic\ (hr\nirea, sp\larea etc.), îngrijirea emo]ional\ (crearea sentimentului de securitate, de în]elegere) [i servicii directe (înso]irea unei per- soane pentru consulta]ii medicale, juridice etc). Aceast\ definire a îngrijirii are, în opinia lui Glenn, urm\toarele consecin]e:

- recunoa[te nevoia universal\ de îngrijire, indiferent de vârst\ sau de statut social, chiar [i pentru cei care sunt defini]i în mod normal independen]i de grija celorlal]i;

29

REVISTA DE CERCETARE {I INTERVEN}IE SOCIAL| - VOLUMUL 19/2007

- sub`ntinde realitatea unei rela]ii de interdependen]\ între cel care ofer\ îngrijire [i cel care o prime[te, de[i adesea aceast\ rela]ie este considerat\ asimetric\ din punctul de vedere al distribu]iei puterii, cel care îngrije[te fiind considerat într-o pozi]ie privilegiat\, fa]\ de cel dependent; „munca de îngrijire este constituit\ din [i prin rela]ia dintre cel care d\ [i cel care prime[te îngrijire” (Ruddick, apud Glenn, 2000, p.88); - recunoa[te faptul c\ îngrijirea poate fi organizat\ în maniere foarte diverse; cu toaate acestea, este considerat\ paradigamatic\ pentru îngrijire rela]ia mam\-copil, care adesea serve[te ca model pentru conceperea îngrijirii. Ce caracterizeaz\ acest model este faptul c\ îngrijirea (matern\) este v\zut\ ca natural\, instinctiv\, o voca]ie natural\ a femeii. Glenn comenteaz\ modelul lui Ruddick ca fiind idealizat [i simplist, „pentru c\ ignor\ actuala di- versitate în maniera în care se acord\ îngrijire în interiorul [i de-a lungul diverselor culturi” (p.87).

Raportul care exprim\ ponderea privatului sau publicului în activitatea de îngrijire, în general, este destul de complicat, practicile de îngrijire fiind prezente

atât în spa]iul privat, cât [i în cel public, atât în condi]ii pl\tite, cât [i în condi]ii de voluntariat, sau pot fi „fragmentate, divizate între mai mul]i furnizori de îngrijire

[i între sfera privat\ [i cea public\” (Glenn, 2000, p.87).

În condi]iile protec]iei copilului prin substituirea parentalit\]ii în forma asis- ten]ei maternale vorbim despre o tendin]\ de gestionare a îngrijirii prin transferul

par]ial al responsabilit\]ii îngrijirii dinspre familiile naturale, c\tre sistemul public,

[i prin împ\r]irea responsabilit\]ii îngrijirii între institu]ia de protec]ie, familiile

subsitutive [i familiile naturale; acest transfer face parte dintr-un proces denumit în literatura de sociologia copil\riei familializarea copil\riei, generat de îm- br\]i[area filosofiei dezvolt\rii optime a copilului în familie, sus]inut\ de o serie de lucr\ri de pshihologie a dezvolt\rii; Pentru c\ domeniile privat [i cel public nu sunt caracterizate de acelea[i valori, ba ele sunt v\zute în opozi]ie (emo]ie, aple- carea spre particular [i individual, spre satisfacerea nevoilor materiale [i ne- materiale, afectivitate, subiectivitate în domeniul privat [i ra]iune, universalitate, obiectivitate [i abilitatea de a ac]iona pe baza unor principii abstracte, în domeniul public” (Glenn, 2000, pp. 84-85), problema transferului îngrijirii, mai ales dinspre familie spre institu]ii ridic\ o serie de probleme.

Foner (apud Glenn, 2000, p. 91) sus]ine c\ principala problem\ a organiz\rii birocratice a îngrijirii este aceea c\ ea creeaz\ dileme fundamentale pentru lu- cr\torii sociali, prin[i între idealuri conflictuale, datorit\ „cu[tii de fier a bi- rocra]iei, care constrânge oamenii din organiza]ii”. În timp ce birocra]iile opereaz\ în acord cu principiile standardiz\rii, regulilor impersonale [i eficien]ei, rela]ia de îngrijire încurajeaz\ tratamentul individual, rela]iile personale [i r\bdarea” (apud. Glenn, 2000, p. 91). Necesitatea regulilor birocratice [i a controlului activit\]ilor de îngrijire este justificat\ de nevoia de a evita abuzurile, apelându-se la modelul

30

TEORII DESPRE

societ\]ii de risc. Stone (1999, pp. 61-67) consider\ c\ acest conflict între regulile birocratice [i propriile principii de îngrijire afecteaz\ [i munca celor care ofer\ îngrijire pl\tit\ în institu]iile de îngrijire, care adesea încalc\ regulile, petrec timp peste program, sau cheltuiesc bani proprii, în anumite situa]ii. O serie de studii au relatat existen]a „unor culturi în opozi]ie, în care lucr\torii colaboreaz\ pentru a oferi un gen de îngrijire pe care structurile birocratice nu îl recunosc sau nu îl permit” (Glenn, 2000, p. 91).

De pild\, familiei de asisten]\ maternal\ îi sunt adresate mai multe tipuri de vocabulare insitu]ionale al c\ror vector în familia de îngrijire este copilul plasat, dar cel mai proeminent, prin frecven]a cu care apare în dezbaterea public\, este cel pe care îl circumscrie cadrul protec]iei drepturilor copilului; prin aceasta, familia de asisten]\ maternal\ reprezint\ un produs al practicilor interpretative ale institu]iilor de protec]ie care propun prescip]iile [i modelele de îngrijire. Punctul de vedere sus]inut de textele de sociologia copil\riei este acela c\ tendin]a de familializare a copil\riei, coroborat\ cu promovarea modelului de normalitate familial\ prin familia nuclear\ a creat [i avansat modelul substitu]iei familiale a copiilor care au fost abandona]i de c\tre p\rin]ii biologici sau a celor care au fost abuza]i în familiile lor; acest model al familiei substitutive întrunea calitatea proximit\]ii fa]\ norma familiei nucleare [i a fost considerat solu]ia optim\ pentru protec]ia copiilor, iar legitimitatea lui a fost construit\ prin prezentarea în contrast cu varianta institu]ional\ de îngrijire. Promovarea excesiv\ [i exclusiv\ a mo- delului familiei nucleare, împreun\ cu teoria dezvolt\rii optime a copilului în mediul familial a avut drept consecin]\ dezvoltarea modelului familiei substitut, în ciuda tuturor problemelor care au fost sesizate de sistem, în aceast\ form\ de protec]ie, în special cele de abuz fizic [i sexual asupra copilului (Mason, 2005, pp. 91-97). Sistemul de protec]ie a copilului a devenit un sistem de sanc]ionare a practicilor parentale în familiile s\race; considerate nepotrivite pentru dezvoltarea copilului, aceast\ impunere a modelelor de bun\ practic\ parental\, specifice familiei nucleare occidentale, a ocultat, ba chiar a devalorizat modelele parentale alternative, n\scute din alte realit\]i familiale (s\r\cie, familii cu mul]i copii etc); Campion (1995, p. 244) comenteaz\ situa]ia de „criticism la adresa situa]iei co- piilor de culoare, care au prea multe responsabilit\]i” familiale [i o interpreteaz\ ca pe o „extensie a gândirii occidentale despre copii, ca fiind neajutora]i [i având nevoie de protec]ie împotriva realit\]ilor dure din via]a adult\, pentru cât mai mult timp posibil, înainte s\ fie arunca]i într-o via]\ de total\ independen]\”. Într-un mod total diferit de cel prezent în familia nuclear\, de talie mic\ [i cu un statut socioeconomic mediu, copiii din societ\]ile non-occcidentale „trebuie s\ participe la munca domestic\ [i la activit\]ile vie]ii familiale imediat ce încep s\ mearg\. Ei trebuie s\ fie capabili s\ se spele [i s\ se îmbrace singuri, s\ ajute la munci domestice din ce în ce mai complexe, la îngrijirea fra]ilor [i astfel s\ în]eleag\ faptul c\ ei îndeplinesc un rol util în familiile lor, ca model pentru propriile lor vie]i viitoare” (p. 244).

31

REVISTA DE CERCETARE {I INTERVEN}IE SOCIAL| - VOLUMUL 19/2007

În România a fost sesizat\ o reac]ie similar\ a sistemului de protec]ie în cazurile de abuz [i neglijare a copilului difuzate de mass-media, în mediul rural (exemplul copiilor ]inu]i în lan]uri de p\rin]i, pe perioada cât erau pleca]i de acas\, pentru a li se asigura securitate, copii ]inu]i în ]arcuri acoperite, care au fost definite ca fiind „cu[ti” etc. De altfel, în procesul de regularizare a copil\riei [i arbitrare a practicilor parentale, un rol extrem de important îl au agen]ii media, dup\ cum atrag aten]ia o serie de studii recente; Goddard [i Saunders (2001, p. 1) constat\ faptul c\ media „a început s\ aib\ mai mult\ influen]\ asupra politicilor [i prac- ticilor din protec]ia copilului decât profesioni[tii care lucreaz\ în domeniu”, în Australia, Statele Unite [i Marea Britanie; ea reprezint\ o verig\ extrem de im- portant\ în sus]inere acestui proces de deprivatizare a parentalit\]ii, prin rolul major de vehicul de diseminare a defini]iilor „normalului”, „patologicului” din rela]ia dintre copil [i adult, [i frontierei care marcheaz\ sfera abuzului asupra copilului. Implicarea agen]ilor media în ra]ionalizarea raporturilor dintre p\rin]i [i copii a devenit din ce în ce mai vizibil\ [i în România, ei constituind parteneri importan]i într-o serie de programe sociale, derulate de agen]ii private sau publice de servicii, în special în domeniul protec]iei copilului, domeniu privilegiat pentru ac]iunea [i interven]ia social\; cele mai multe dintre programe adreseaz\ mesaje

care încorporeaz\ defini]ii ale abuzului, neglij\rii, exploat\rii copiilor; în al doilea rând, media difuzeaz\ materiale care sus]in „modelele de bun\ practic\” sau incrimineaz\ comportamentele nedezirabile, ata[ate unor fenomene familiale cum ar fi, de pild\, migra]ia for]ei de munc\ în str\in\tate, cu consecin]ele pe care aceasta le are asupra copiilor sau fenomenele de abuz [i neglijare a copilului, în special în familiile din mediul rural.

Bibliografie

Berger, P.L., Kellner, H., 1974, „Marriage and the construction of reality”, Coser R.L. (coord.), The family, it’s structures [i functions, St Martin’s Press, New York, pp.

157-175.

Campion, M.J., 1995, Who’s Fit to Be a Parent?, New York, Routledge.

Cheal, D., 1991, Family and the state of theory, University of Toronto Press, Toronto. Fahey, T., 1995, „Privacy and the family: conceptual and empirical reflections”, Socio- logy, 29 (4), pp.687-702. Glenn, E.N., 2000, „Creating a caring society”, Contemporary sociology, 29 (1), pp.84-

94.

Goddard, G.R. [i Saunders B.J., 2001, „Child abuse and the media”, Child abuse pre- vention, 14, Australian Institute of Family Studies and National Protection Clea- ringhouse, Melbourne. Gubrium, J., 1988, „Family responsibility and caregiving in the qualitative analysis of the Alzheimer's disease experience”, Journal of marriage and the family, 50(1), pp.

197-207.

32

TEORII DESPRE

Gubrium, J.F., Holstein J.A., 1987, „The private image: experiential location and method in family studies”, Journal of marriage and the family, 49(4), pp.773-786. Gubrium, J.F., Holstein J.A., 1990, What is family?, Mayfield Publishing Company, Mountain View, California. Gubrium, J.F., Holstein J.A., 1993, „Family discourse, organizational embeddedness, and local enactment”, Journal of marriage and the family, 14(1), pp.66-81. Gubrium, J.F., Holstein, J.,A., 1995, “Qualitative inquiry and the deprivatization of experience”, Qualitative inquiry, 1(2), pp.204-222. Gubrium, J.F., Lynott, R.J., 1985, „Family rethoric as social order”, Journal of family

issues, 6(1), pp.129-152. Holstein, J., Gubrium J.A, 1995, „Deprivatization and the construction of domestic life”, în Journal of marriage and the family, 57, pp.894-908. Holstein, J.A., 1988, „Studying «family usage»: family image and discourse in mental hospitalization decisions”, Journal of contemporary ethnography, 17(3), pp.261-

284.

Kellerhals, J., 1994, „Plaidoyer pour une etude des territoires de la famille”, în Bawin Legros, B., Dandurand R., Kellerhals, J., de Singly, F. (coord.), Les espaces de la famille, Actes du colloque, Liege, pp.3-11. Lasch, C., 1977, Haven in a heartless world: the family besieged, Basic Books, New York. Mason, J., 2005, „Child protection policy and the construction of childhood”, Mason, J., Fattore, T.(coord.), Children taken seriously: in theory, policy and practice, Jessica Kingsley Publishers, London [i Philadelphia, pp. 91-97. Miftode, V., 2006a, „Perspective sociologice de abordare a familiei”, Revista de cercetare [i interven]ie social\, vol. 13, pp.77-109. Miller, G., 1991, „Family as excuse and extenuating circumstance: social organization and use the family rhetoric in a work incentive program”, Journal of marriage and

the family, 53, pp.609-621. Parsons, T., Bales, R. F., 1955, Family Socialization and Interaction Process, Free Press, Glencoe, IL. Rollet, C., 1993, „De l’intérêt de l’État aux droits de l’enfant”, Le groupe familial, 138, pp. 4-11. Roth-Szamosközi M, 1999, Protec]ia copilului. Dileme, concep]ii [i metode, Presa Uni- versitar\ Clujean\, Cluj-Napoca. St\nciulescu, E., 1994, „Redefinition et construction progresives des espaces domestiques du point de vue de l’enfant”, Bawin Legros, B., Dandurand R., Kellerhals, J., de Singly, F. (coord.), Les espaces de la famille, Actes du colloque, Liege, pp.121-

131.

St\nciulescu, E., 1996, Teorii sociologice ale educa]iei, Polirom, Ia[i. St\nciulescu, E., 1998, Sociologia educa]iei familiale, vol. 2, Polirom, Ia[i. Stone, D., 2000, „Caring by the book”, Harrington – Mayer M. (coord.), Care work:

gender, labor and the welfare state, New York, Routledge. Thorne, B., 1987, „Re-visioning women and social change”, Gender & Society, 1(1), pp.

85-109.

33

REVISTA DE CERCETARE {I INTERVEN}IE SOCIAL| - VOLUMUL 19/2007

Rezumat

Acest articol trece în revist\ o serie de abord\ri teoretice ale conceptelor de public [i privat, detaliind perspectiva construc]ionist\ a privatului familial; con- form acestei abord\ri, ordinea domestic\ este o construc]ie cultural\, depri- vatizat\ de o multitudine de mesaje institu]ionale, adresate copilului [i bun\st\rii lui. În continuare este interogat\ deprivatizarea experien]ei de îngrijire, în familia de asisten]\ maternal\.

34

Working together www.asistentasociala.ro Comunicare social\, interpersonal\, intercomunitar\ [i intercultural\ Prof. dr.

Working together www.asistentasociala.ro

Comunicare social\, interpersonal\, intercomunitar\ [i intercultural\

Prof. dr. Vasile MIFTODE Prep. drd. Camelia Nicoleta MORARIU Universitatea „Al.I.Cuza” Ia[i Departamentul de Sociologie [i Asisten]\ Social\

Abstract

Communication is the most important aspect of social interactions and the center of social performances. Currently is most evident that all human activities are built upon communication. According to Gilles Wilelt, „it is easily observable in all areas that a society, an institution, or a firm come to life and maintain themselves with the help of their numerous processes and networks”.

Key words: communication axioms, social interaction, cultural management, interdisciplinary approach.

Comunicarea este inima interac]iunilor sociale [i se afl\ în centrul performan]elor sociale. În prezent, este mai mult ca evident c\ toate activit\]ile organizate de oameni î[i au izvorul în comunicare: „În toate mediile se con[tientizeaz\ faptul c\ tot mai mult o societate, o institu]ie sau o întreprindere se constituie [i se men]in datorit\ [i prin intermediul numeroaselor lor procese [i re]ele”, opineaz\ Gilles Wilelt (1992, apud I. Dr\gan, 1996, p. 7).

Definit\ în modul cel mai simplu, comunicarea const\ într-un proces de tran- smitere a informa]iilor, ideilor [i opiniilor de la un individ la altul [i de la un grup social la altul. În genere, rela]iile umane ([i nu numai) reprezint\ interac]iuni comunica]ionale. Comunicarea a devenit un concept universal [i atotcuprinz\tor pentru c\ totul „comunic\”, societatea îns\[i este definit\ de „comunicare”. Co- municarea este substan]a societ\]ii (Sfez, 1993, p.147). A comunica înseamn\ a transmite o informa]ie, a împ\rt\[i „cuiva” fapte sau sentimente, prin mijloace care le fac inteligibile interlocutorului [i care exprim\ ceea ce emi]\torul a dorit s\ exprime.

Comunicarea impune capacitatea unui subiect-emi]\tor de a transmite un con- ]inut în integralitatea semnifica]iei acestuia, pe de o parte [i capacitatea unui subiect-receptor de a în]elege [i asimila în întregime con]inutul respectiv, pe de

35

REVISTA DE CERCETARE {I INTERVEN}IE SOCIAL| - VOLUMUL 19/2007

alt\ parte. În acest sens, comunicarea însemn\ „o comuniune de gând, sim]ire [i ac]iune” (Bârliba, M., C., 1987).

A comunica nu înseamn\ a te exprima pur [i simplu, ci a te face inteligibil „celorlal]i”, atât în ceea ce prive[te con]inutul direct, restrâns, cât [i în ceea ce prive[te con]inutul general sau „contextul comunic\rii” (vezi [i Abric, J.C, Psi- hologia comunic\rii, Editura Polirom, Ia[i, 2002).

Din punct de vedere sociologic, comunicarea este definit\ ca „mod funda- mental de interac]iune psihosocial\ a persoanelor, realizat\ într-un limbaj articulat sau prin alte coduri, în vederea transmiterii unei informa]ii, a ob]inerii stabilit\]ii sau a unor modific\ri de comportament individual sau de grup” (Dic]ionar de sociologie, 1993).

COMUNICARE COMUNICARE INTERPERSONALĂ INTERCULTURALĂ Prejudecăţi Tabuuri Înţelegere Diversitate culturală
COMUNICARE
COMUNICARE
INTERPERSONALĂ
INTERCULTURALĂ
Prejudecăţi
Tabuuri
Înţelegere
Diversitate culturală
Mondializare
Globalizare
Acceptare
Respingere
Pluralitate
Multi-
culturală
culturalism
Blocaj
Civilizare şi
Cultură
comunicaţional
Civilizaţie
informaţională
Confuzie
Conflict
Aculturaţie
Inter-
Intra-
(„construcţie culturală”)
cultural
cultural
Contra-comunicare
şi
Trans-
Contra-aculturaţie
Context cultural
cultural

Fig. 1: Paradigma conceptelor „câmpului comunicaţional”

Dimensiunea interdisciplinar\ a managementului cultural

Dimensiunea interdisciplinar\ a managementului cultural COMPORTAMENTUL SOCIAL - SOCIOLOGIA INTERCULTURAL Ă -

COMPORTAMENTUL SOCIAL - SOCIOLOGIA INTERCULTURALĂ -

Antropologie

Management comunicaţional

Ă - Antropologie Management comunica ţ ional Sociologie Management intercomunitar Psihologie Management
Ă - Antropologie Management comunica ţ ional Sociologie Management intercomunitar Psihologie Management
Ă - Antropologie Management comunica ţ ional Sociologie Management intercomunitar Psihologie Management
Ă - Antropologie Management comunica ţ ional Sociologie Management intercomunitar Psihologie Management

Sociologie

Management intercomunitar

Psihologie

Management

MANAGEMENT

INTERCULTURAL

Marketing comunicaţional

Marketing intercultural

Comunicare

Managementul cunoaşterii

ISTORIA ŞI FILOSOFIA CULTURII ŞI CIVILIZAŢIEI

Fig. 2: Interferen]e disciplinare ale managementului intercultural (câmp, obiect, metod\, rezultate, eficien]\)

36

TEORII DESPRE

Procesul comunic\rii poate fi abordat [i în]eles într-o tripl\ perspectiv\:

a) perspectiva oferit\ de „teoria sistemelor”;

b) a „contextului social” (din perspectiv\ sociologic\);

c) a „dimensiunii psihologice”.

A fost stabilit în acest sens, un sistem specific de axiome, oglindind atât natura spa]iului social [i psihosocial, cât [i natura general\ a „interdependen]ei sistemice” dintre ansamblul elementelor componente sau implicite în comunicarea social\ [i inter-uman\. D. Barnlund (1968) a propus [ase aser]iuni cu privire la comunicarea uman\, utile [i în în]elegerea comunic\rii sociale.

El afirma c\ procesul comunic\rii (Barnlund, 1968) este dinamic; cercet\torii percep procesele comunica]ionale ca pe o entitate vie, în permanent\ schimbare, care cre[te [i se maturizeaz\ (Turliuc, 2004, p.212), continuu, circular, irepetabil (timpul nu se repet\ [i, de aceea, aser]iunea potrivit c\reia comunicarea se repet\ este anulat\), ireversibil (orice act de comunicareeste ireversibil, c\ci odat\ produs, el declan[eaz\ un mecanism ce nu mai poate fi dat înapoi), complex (comunicarea este un proces complex deoarece el este profund implicat în structura func]ion\rii rela]iilor interumane, de-a lungul ciclului vie]ii).

Ipotetic, axiomele comunic\rii sunt urm\toarele:

1) Axioma permanen]ei: orice activitate uman\ implic\ diferite forme de co- municare, inclusiv „rela]iile de respingere” dintre oameni [i ac]iunile neinten- ]ionate. „Nu exist\ necomunicare” în existen]a uman\ (Beavin et al., 1990). În tot ceea ce facem sau nu facem [i în tot ce spunem sau nu spunem exit\ comunicare (Sassu, 2006, p.72).

2) Axioma rela]ion\rii (nu reac]ia, ci rela]ia este important\). Actul comunic\rii nu are la origine atât stimulul, cât rela]ia generat\ sau provocat\ de „transmiterea stimulului” respectiv. În aceast\ perspectiv\, personalitatea uman\ se define[te în mod esen]ial prin sistemul rela]iilor comunica]ionale la care particip\. Comu- nicarea interpersonal\ [i, sistemic, cea intercultural\, ocup\ un loc definitoriu în via]a individual\ [i comunitar\.

3) Axioma determin\rii sau selec]iei stimulilor comunic\rii. Individul este invadat de numero[i stimuli sau este este bombardat de variate informa]ii pe care trebuie s\ le supun\, în mod necesar, unei selec]ii sau „alegeri”. Capacitatea individului de a reac]iona [i „a intra în rela]ii” cu „ceilal]i” este fizic, intelectual [i afectiv destul de limitat\. Ne construim astfel sisteme specifice de rela]ii interindividuale [i interculturale, în care ne manifest\m ca actori comunica]ionali [i, deci, ca parteneri de via]\ social\ (în familie, în comunitate, în institu]ie etc). Determinarea comunica]ional\ vizeaz\ atât tema comunic\rii, cât [i „lista par- ticipan]ilor” la activitatea sau la actul respectiv.

4) Axioma eficien]ei sau a „economiei de efort” (fizic, psihic, spiritual). În mod obi[nuit, individul particip\ la „comunic\ri utile” [i evit\ „infla]ia

37

REVISTA DE CERCETARE {I INTERVEN}IE SOCIAL| - VOLUMUL 19/2007

comunica]ional\”, „comunic\rile repetate” sau temele nesemnificative (unii indivizi „vorbesc mult [i comunic\ pu]in”). Eficien]a sau economia de efort ne oblig\ s\ avem în vedere c\ „fiecare comunicare este o negare a alteia posibile” (Sassu, Raluca, p.74). În plus, trebuie s\ ne concentr\m asupra unei singure teme comunica]ionale [i s\ evit\m „rela]iile comunica]ionale frustrante sau dezam\- gitoare”, pe de o parte [i comunic\rile „pierdante”, lipsite de orice „câ[tig”, pe de alt\ parte. În concluzie, „comunic\rile alese le excud pe celelalte [i reduc di- versitatea comunic\rilor posibile [i, prin aceasta, eforturile inutile [i descurajante” (Sassu, Raluca, p.74).

5) Axioma institu]ionaliz\rii: se refer\ la tendin]a rela]iilor comunica]ionale de a se repeta, a se înt\ri [i, astfel, a se men]ine în diferite forme [i în diverse „spa]ii sociale” (familie, grupuri, comunit\]i, organiza]ii sociale etc). Institu]ionalizarea [i chiar manifest\rile informale ale rela]iilor comunica]ionale asigur\ aceast\ constan]\ [i stabilitate (este cazul institu]iilor economice, familiale, politice, [tiin]ifice [i al rela]iilor comunica]ionale specifice acestora).

6) Axioma a[teptabilit\]ii: orice comunicare deschide calea spre „a[tept\ri”, descoperiri, rezultate dorite, semnifica]ii noi, dar, în acela[i timp, închide sau limiteaz\ „câmpul ofertelor” prin reguli sau restric]ii impuse de tema comunic\rii, pe de o parte [i de natura participan]ilor, pe de alt\ parte. Experien]a personal\ [i „înv\]area social\” ne ajut\ s\ ne determin\m corect atât legitimitatea particip\rii la o anumit\ rela]ie comunica]ional\, cât [i natura sau dimensiunea a[tept\rilor din partea actului comunica]ional dat. Având în vedere aceste exigen]e putem evita comunic\rile inutile, „conflictele comunica]ionale”, blocajul comunica]ional sau „pierderea de timp” social.

7) Axioma regulilor [i a rolurilor: teoria comunic\rii eficiente impune res- pectarea unor reguli [i eliminarea întâmpl\rii. Unele reguli vizeaz\ limbajul, sistemul de roluri folosit, „ritualul” actului comunica]ional (exemplul clasic: la pe]itul miresei, la stabilirea unei afaceri etc, polite]ea, respectul cuvenit unor actori participan]i).

Tabelul 1: Dispunerea comportamentelor de rol [i a celor comunica]ionale

 

Grupurile primare

Grupurile cvasi-primare

Grupurile secundare

Aşteptările de rol

aşteptări de posibilitate

aşteptări de obligaţ ie

aşteptări de necesitate

Tipurile de rol

roluri situaţionale

roluri de poziţie

status-roluri

Manifestările de rol

puţin determinate

mai severe

rigide

Sistemul de sancţiuni

puţin determinate

mai severe

rigide

Comportamentele

deschise neoficiale

reglementate

puternic reglementate

comunicaţionale

Acceptanţa personală

determinate

limitate

doar relevanţă funcţională

Formele de relaţionare

simetrice/complementare

simetrice/complementare

simetrice/complementare

8) Axioma con]inut-rela]ie: actul comunica]ional implic\ un con]inut [i o rela]ie, pe de o parte [i o pondere specific\ a rela]iei în raport cu con]inutul

38

TEORII DESPRE

vehiculat, pe de alt\ parte. Exist\ comunic\ri în care predomin\ con]inutul (comunic\ri [tiin]ifice) [i comunic\ri în care predomin\ rela]ia (în grupurile primare, mai ales, în familii, în bandele de cartier etc). În acest din urm\ caz, „con]inuturile nu sunt decât paravan pentru înlesnirea procesului comunica]ional” (Beavin et al., 1990, p.77). În unele comunic\ri datele vehiculate sunt mai importante decât rela]iile, în alte comunic\ri predomin\, dimpotriv\, modul în care informa]iile respective sunt percepute de c\tre receptori (de c\tre partenerii comunic\rii). „În timp ce recep]ia con]inuturilor este determinat\ cognitiv, cea rela]ional\ este determinat\ emo]ional. Fiecare influen]eaz\ partenerul comunic\rii în mod diferit. Cine este interesat de aspectul de con]inut va ignora aspectul rela]ional, con- siderându-l chiar deranjant, perturbator. Pe de alt\ parte, cine este interesat de aspectul rela]ional, va considera con]inutul doar vehicolul rela]ion\rii, f\r\ a-l lua în considerare” (Sassu, 2006, p.77). Este important s\ avem în vedere faptul c\ aspectele afective [i cognitive ale unei comunic\ri sunt simultane, dar efectul poate ap\rea ulterior. În plus, componenta rela]ional-afectiv\ este adesea in- con[tient\ [i ipotetic influen]eaz\ decisiv procesul comunic\rii.

9) Axioma controlului se înscrie în teoria controlului social generalizat potrivit c\reia nu exist\ comunicare f\r\ control [i nici control f\r\ comunicare. Se impune s\ preciz\m c\:

- „participan]ii la actul comunica]ional se controleaz\ reciproc în cele ex- primate”

- fiecare participant poate controla exprimarea celuilalt prin aprobare sau dezaprobare (în cazul comunic\rii verbale) (Sassu, 2006, p.78).

Controlul comunica]ional are misiunea de a stabiliza sistemul rela]ional [i prin aceasta, de a men]ine un echilibru între varia]ie [i constan]\, pe de o parte [i între tradi]ie [i înv\]are, pe de alt\ parte. Cunoscutul sociolog american Talcott Parsons ar\ta c\ menirea controlului era – în perspectiva sociologiei ac]iunii – de a împiedica comportamentul deviant [i într-o perspectiv\ sistemic\, de a restabili sistemul [i a regla homeostazia acestuia. Comunicarea este, în acest sens, so- cializare prin control social.

10) Axioma perturb\rilor se refer\ la posibilitatea ca orice act comunica]ional s\ fie perturbat. Aspectul tehnic al perturb\rii estestudiat de teoria informa]iei, potrivit c\reia „semnalele transmise prin comunicare sunt supuse perturb\rilor [i nu pot fi influen]ate nici de emi]\tor [i nici de receptor”, ceea ce face ca semnalele s\ ajung\ distorsionate la receptor. Zgomotul aduce, de pild\, pe lâng\ informa]ia inten]ionat\, dorit\ [i o informa]ie fals\, suplimentar\. Exist\ [i alte forme de perturb\ri generate de diferi]i factori implica]i: domeniul informa]iei, contextul comunic\rii [i, desigur, emi]\tor [i receptor. În cazul comunic\rii interpersonale, perturb\rile sunt mai importante decât informa]ia transmis\ deoarece, adesea, interlocutorii sunt mai interesa]i s\ afle unul despre cel\lalt decât s\ schimbe informa]ii unul cu cel\lalt (important nu este ce spui la telefon sau ce scrii într-o scrisoare, ci faptul c\ ai comunicat, c\ ]i-ai manifestat sau afirmat existen]a [i

39

REVISTA DE CERCETARE {I INTERVEN}IE SOCIAL| - VOLUMUL 19/2007

„dorin]a de comunicare”). Perturb\rile fac parte din însu[i sistemul comunica]ional, îndeosebi în cazul în care rela]ia predomin\ con]inutul. Perturb\rile pot apare atât la nivelul semnelor, al semnifica]iei [i al reprezent\rii, cât [i la nivelul rela]ion\rii (Sassu, 2006, p.80).

Tabelul 2: Tipologiile perturb\rilor comunica]ionale

Niveluri ale perturbării

 

Tipuri ale perturbării

Strategii de înlăturare a perturbărilor

 
 

- Perturbări la nivelul canalului de transmitere

- Lărgirea benzii de transmisie, creşterea puterii de transmitere

Perturbări tehnice

- Perturbări ale transmiterii în cazul unei situaţii comunicaţionale fără mediu tehnic

- Limitarea factorilor perturbatori, intensificarea relaţiilor comunicaţionale

 

- ca perturbare actuală a

-Corectarea

strategiei

de

Perturbări semantice

înţelegerii

comunicare

ca perturbare genetică (izolare unui partener)

-

-

Metacomunicare

 
 

- ca perturbare relaţională actuală

-Corectare; amânarea comunicării

Perturbări ale eficienţei (relaţia între emiţător şi receptor)

-

ca perturbare relaţională

pentru un moment mai favorabil -Metacomunicare cu scopul modificării condiţiilor de interacţiuni

permanentă în cadrul şi între sisteme comunicaţionale

11) Axioma comunic\rii de consum versus comunicarea instrumental\ vizeaz\ diferen]a dintre comunicarea care reprezint\ însu[i scopul actului comunica]ional (ca dorin]\ sau trebuin]\ a receptorului [i nimic altceva) [i comunicarea ale c\rei func]ii „nu se refer\ strict la procesul comunic\rii” (caz în care este instrumental\). Comunicarea consumatoric\ se deosebe[te de cea instrumental\ a[a cum ac]iunea „de a c\l\ri de pl\cere” – potrivit exemplului lui Frohlich W. – se deosebe[te de ac]iunea „de a îndemna un cal pentru ca acesta s\ mearg\ mai repede”. Co- municarea instrumental\ se manifest\ sub mai multe forme, în func]ie de scopurile urm\rite:

- informa]ie;

- instruire (în raport cu forma transmiterii informa]iei, a prelucr\rii acesteia);

- incitare (manipulare, obligare prin norme, porunci, indica]ii);

- persuasiune, reclam\ propagand\;

- orientare: informa]ii indicative, imperative [i conjunctive pentru a adopta un anumit comportament;

- integrare comunica]ional\, social\. Exist\ raporturi de interac]iune [i chiar „de transfer” între comunicarea instrumental\ [i cea consumatoric\ (Abric,

2002).

Noi vorbim de diversitate cultural\, de pluralitate cultural\ [i multiculturalism în diferite domenii ale vie]ii, în [coal\ sau loc de munc\ (Matsumoto, Juang, 2006, p. 6). Deoarece cultura se refer\ la atât de multe aspecte, nu e de mirare c\ ea genereaz\ mult\ confuzie [i ambiguitate. La începutul anilor 1971, cercet\torii Murdock, Ford [i Hudson au descris 79 de aspecte diferite ale vie]ii în care este

40

TEORII DESPRE

implicat\ cultura. Barry (1980) rearanjeaz\ aceast\ list\ limitând-o la 8 categorii mari (Condurachi, 2007, p.31):

- caracteristici generale;

- mâncare [i îmbr\c\minte;

- tehnologie [i cas\;

- economie [i transport;

- activit\]i individuale [i de familie;

- comunitate [i guvernare;

- religie, bun\stare [i [tiin]\;

- sex [i perioadele vie]ii.

În aceast\ perspectiv\, comunicarea interpersonal\ devine intercultural\ [i reflect\ orice aspect al vie]ii noastre [i totodat\ orice produs uman. Comunicarea intercultural\ poate fi definit\ astfel, drept o comunicare antropologic\ [i etno- logic\.

COMUNICARE I EFICIEN SOCIAL

comunicare management strategia social psihologie sociologie MRU - resurse umane antropologie marketing IE
comunicare
management
strategia social
psihologie
sociologie
MRU - resurse umane
antropologie
marketing
IE
managementul cunoa terii
I. Suport metodologic
(oferta de metode i
instrumente)
cultur , civiliza ie
(realul economic i
socio-cultural ca
mediu al afacerilor)
III. Exploatarea rezultatelor
(utilizatori - beneficiari)
II. Câmpul de ac iune
(domeniul cunoa terii)

Fig. 3: Interferen]e metodologice în func]ionarea [i exploatarea managementului intercultural

41

REVISTA DE CERCETARE {I INTERVEN}IE SOCIAL| - VOLUMUL 19/2007

Bibliografie

Abric, J.C., Psihologia comunic\rii, Editura Polirom, Ia[i, 2002. Barnlund, D., Interpersonal Communication: Survey and Studies, Boston, Houghton Mifflin, 1968. Beavin, H. [i colaboratorii, Menschliche Kommunikation, Berna-Toronto, 1990.

Condurachi, A., Mondializarea. Fenomenul leadershipului intercultural, Universitatea Al.I.Cuza, Ia[i, 2007. Dinu, M., Comunicarea, Editura [tiin]ific\, Bucure[ti, 1997. Dr\gan, I., Paradigme ale comunic\rii de mas\, Editura [ansa SRL, Bucure[ti, 1996. Matsumoto, D., Juang, L., Culture and Psihology, Editura Thomson Wadsworth, London,

2006.

Saussure, F., Curs de lingvistic\ general\, Editura Polirom, Ia[i, 1998. Sassu, Raluca, Axiomele comunic\rii,în Revista de Sociologie, anul IV, nr.1, Sibiu, 2006. Sfez, L., Critique de la communication, Editura Seuil, Paris, 1993. Turliuc, N.,M., Psihologia cuplului [i a familiei, Editura Performatica, Ia[i, 2004. Tran, V., Teoria comunic\rii, Editura SNSPA, Bucure[ti, 2000.

42

Working together www.asistentasociala.ro Cercetarea criminologic\ `ntre practica [i politica anticriminal\ Lect. Dr. Maria

Working together www.asistentasociala.ro

Cercetarea criminologic\ `ntre practica [i politica anticriminal\

Lect. Dr. Maria SANDU Universitatea „Al.I.Cuza” Ia[i Departamentul de Sociologie [i Asisten]\ Social\

Abstract

Nowadays, criminological research takes into consideration both the multifactorial etiology of the phenomenon of criminality under the aspect of studying the crime, the criminal, and the victim, and the social reaction to the phenomenon, which affords the specificity of anticriminal policy and practice. Thus, a change of viewpoint imposes itself starting with the study of antisocial phenomena from the perspective of risk factors and criminogenic needs and needs to lay at the basis of flexible, efficient criminal policies, delineating anticriminal strategies and practices focused on the component of social prevention. The ultimate purpose of the investigative undertaking should be represented by the ensurance of public safety in the context of applying the principles of restorative, relational or balanced justice.

Key words: criminality, restorative justice, victim, social reaction to criminality.

1. Domeniul cercet\rii criminologice

Înc\ din cele mai vechi timpuri oamenii au fost preocupa]i de observarea [i studierea „genezei [i esen]ei fenomenului criminal” cristalizându-se ceea ce li- teratura de specialitate nume[te curente de gândire criminologic\ 1 care au generat tot atâtea solu]ii [i concluzii. Vechimea în timp a [tiin]ei criminologice, com- parabil\ cu a celorlalte [tiin]e sociale 2 se întinde în timp începând cu regulile Hamurabi ale Babilonului – Codul lui Hamurabi – continuând cu gândirea cri-

1 Termenul de „criminologie” era folosit ca un termen generic pentru toate [tiin]ele criminale; crimen (lat.) – crim\ (fapt\ penal\, infrac]iune); logos (gr.) – cuvânt, idee, [tiin]\.

2 Apari]ia sociologiei ca [tiin]\ este legat\ de numele sociologului francez Auguste Comte care întemeiaz\ „pozitivismul sociologic”.

43

REVISTA DE CERCETARE {I INTERVEN}IE SOCIAL| - VOLUMUL 19/2007

minologic\ din Egipt, Grecia antic\, Evul mediu (Oprean, H., Popovici, P., Oprean, L., 2000, pp.34-52) Evul modern [i Epoca modern\ (Amza T., 2002, pp. 18-32; Bohm, R. M., Haley, K.N., 2002, pp. 95-97). 3

Termenul de „criminologie” a fost folosit pentru prima dat\ de antropologul francez Paul Topinard (1879). Grosso modo, criminologia ar desemna [tiin]a despre crim\, abordare care ar diminua interesul pentru criminal, victim\ sau reac]ia social\ asupra fenomenului criminal. Astfel încât, preocuparea major\ în lunga perioad\ de constituire a criminologiei ca [tiin]\ a fost reprezentat\ de delimitarea obiectului de studiu [i implicit definirea domeniului [tiin]ific 4 , proces în c\drul c\ruia criminologia a fost uneori perceput\ ca „[tiin]\ f\r\ regat” (Thor- sten Sellin) sau chiar ca o „super[tiin]\” (Laignel Lavastine, Vasile V. Stanciu).

Delimitarea obiectului de studiu al criminologiei se realizeaz\ în func]ie de perspectiva asupra criminalit\]ii (Amza, T, pp. 29-50) care, în prezent, îmbin\ abord\rile centrate pe fenomenul criminalit\]ii, reac]ia social\ împotriva cri- minalit\]ii (Iacobu]\, Al. I., 2002, pp. 321-349), precum [i pe practica [i politica anticriminal\.

1.1. Criminalitatea ca fenomen social

Abordarea criminologiei ca [tiin]\ a „fenomenului criminal”, ca fenomen „uman [i social”, iar nu ca „simpl\ abstrac]ie juridic\”, include în domeniul de cercetare, atât o „realitate individual\” – crima, criminalul [i victima – cât [i o „realitate colectiv\” – criminalitatea. Drept urmare, criminologia a fost definit\ pe rând sau concomitent ca:

- {tiin]a despre fenomenul criminal în general (E. Seelling, 1990);

- {tiin]a asupra criminalit\]ii ca fenomen social (Edwin H. Sutherland, D. R. Cressey, 1997);

- {tiin]a despre criminal (Enrico Ferri, 1905, Etienne de Greff, G. Henyer, Jean Pinatel);

- {tiin]a despre crim\ (Emile Durkheim, 1956), „discursul cu privire la crim\”, [tin]a crimei (R. Vouin, J. Léauté, 1956);

- {tiin]a despre fenomenul criminalit\]ii 5 (J. M. van Bemmelem, 1942, Narcis Giurgiu, 1992);

- Studiul victimei sau victimologia (Tudor Amza, Ioan Al. Iacobu]\);

3 Pentru detalii privitoare la gândirea criminologic\ în antichitate [i în Evul mediu [i pentru o trecere în revist\ a principalelor curente criminologice pân\ în Epoca modern\, a se vedea literatura de specialitate indicata. În anul 1934 se înfiin]eaz\ Societatea Interna]ional\ de Criminologie.

4 Criminologia pozitivist\ a fost fondat\ de Cesare Lombroso (1876), L’uomo delinquente.

5 Studiul criminalit\]ii [i al profilaxiei acesteia – prevenire [i combatere.

44

TEORII DESPRE

- {tiin]a despre dinamica actului criminal (Etienne de Greff), teorie centrat\ pe procesele [i mecanismele „trecerii la act” care va pune bazele „cri- minologiei dinamice” [i a utiliz\rii metodelor calitative, în opozi]ie cu „criminologia etiologic\” a anilor ’50 care utilizeaz\ preponderent metode cantitative.

În ceea ce prive[te no]iunea de crim\, literatura de specialitate consemneaz\ trei accep]iuni ale acesteia, dup\ cum urmeaz\:

- În sens comun no]iunea de crim\ se refer\ fie la infrac]iuni inten]ionate împotriva persoanei, fie la infrac]iuni cu alt obiect juridic principal dar care au ca rezultat moartea unei persoane, fie la alte fapte penale grave.

- Sensul penal al no]iunii de crim\ se refer\ la o infrac]iune grav\ care atarge pedepse diferite [i proceduri speciale în raport cu celelalte infrac]iuni, sens atribuit [i de legisla]ia penal\ român\ de la 1865, respectiv 1936 6 .

În dreptul penal român actual se men]ine concep]ia unitar\ cu privire la infrac]iune, dealtfel aspru criticat\ în literatura de specialitate, contraven]iile ie[ind din sfera de reglementare a dreptului penal. Infrac]iunea este o fapt\ care prezint\ pericol social, s\vâr[it\ cu vinov\]ie [i prev\zut\ de legea penal\ (art. 17 din Codul penal român). Aceast\ lacun\ legislativ\ este corectat\ prin modificarea Codului penal român în vara anului 2004, modificare r\mas\ în stare de proiect, dup\ nenum\rate prorog\ri de termen, care va intra în vigoare în anul 2008 7 . Conform noului Cod penal român, faptele prev\zute de legea penal\ ca infrac]iuni se împart, dup\ gravitatea lor, în crime [i delicte (art. 3 din Noul Cod Penal).

Împ\r]irea bipartit\ a infrac]iunilor în crime [i delicte, conform Noului Cod Penal român, modific\ în]elesul no]iunii de „delict”, care nu se mai refer\ la „violarea unei anumite legi” în general, ci în mod particular la înc\lcarea legii penale, r\mânând ca diferen]ierea între „crime” [i „delicte” s\ se realizeze în func]ie de gravitatea faptei penale – valoarea pagubei, valoarea obiectului lezat [i modul de comitere a faptei – [i de sanc]iunea aplicat\ – penal\ sau corec]ional\ (Banciu, D., 1999, pp.112-114). Rezult\ c\ o fapt\ constituie infrac]iune – crim\ sau delict – numai dac\ întrune[te cele trei tr\s\turi esen]iale – gradul de pericol social, vinov\]ia [i prevederea în legea penal\ – care în fapt reprezint\ criterii de diferen]iere de alte forme de ilicit juridic (civil, administrativ, disciplinar etc).

Crima, în sens penal, reprezint\ o infrac]iune grav\ care atrage pedepse diferite [i proceduri speciale în raport cu celelalte infrac]iuni.

6 În Codul penal român de la 1865 [i Codul penal Carol al II-lea de la 1936, coduri în care se reg\se[te împ\r]irea tripartit\ a infrac]iunilor în crime, delicte [i contraven]ii, împ\r]ire care se men]ine [i ast\zi în Fran]a, Belgia, Luxemburg, San-Marino, Grecia.

7 Modificare realizat\ prin O.U.G. nr. 50 din 2006 pentru prorogarea termenului prev\zut la art.512 din Legea nr. 301/2004 - Codul penal [i la art.97 alin (1) din Legea nr. 294 din 2004 privind executarea pedepselor [i a m\surilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal (publicata în M.Of. nr. 566 din 30 iunie 2006).

45

REVISTA DE CERCETARE {I INTERVEN}IE SOCIAL| - VOLUMUL 19/2007

Delictul reprezint\ fapta antisocial\, comis\ în societate, ce const\ în ac]iunea sau inac]iunea unei anumite persoane, care atenteaz\ cu discern\mânt [i vinov\]ie la anumite valori [i rela]ii sociale ce sunt protejate de norme de drept penal.

Infrac]ionalitatea, în sens generic [i ca fenomen sociouman, desemneaz\ an- samblul faptelor penale comise într-un spa]iu [i într-o perioad\ de timp de- terminate. În sens criminologic, crima este un fenomen (realitate observabil\ [i repetabil\), un fapt uman [i social, care transcende no]iunii de crim\ în sens penal, în corela]ie cu principiul legalit\]ii incrimin\rii. De aceea, no]iunea de crim\ în sens criminologic este mult mai cuprinz\toare referindu-se atât la faptele penale incriminate (infrac]iuni), cât [i la faptele cu justificat\ aparen]\ penal\, f\r\ elemntul constitutiv al infrac]iunii, cum ar fi de pild\, devian]a care genereaz\ (favorizeaz\ [i determin\) delincven]a. De exemplu, faptele cu aspect prede- lincven]ional care prezint\ pericol social mai redus (art. 18 C.P.), faptele comune, tentativa, participa]ia (art. 144 C.P.), situa]iile care înl\tur\ caracterul penal al faptei (art. 44-51 C.P.).

Din perspectiva ar\tat\, criminalul este o persoan\ care comite o crim\ în toate sensurile mai sus ar\tate: fapt\ penal\ [i fapt\ cu justificat\ aparen]\ penal\. În vederea evit\rii etichet\rii, teoriile aboli]ioniste propun înlocuirea [i utilizarea sintagmei persoan\ care a comis o crim\, aspect confirmat de men]inerea ter- menului delincven]\ juvenil\ cu referire expres\ la minorii care comit acte anti- sociale. Delincven]a juvenil\ cuprinde acele conduite [i acte antisociale, care exced viol\rii legii penale, [i care sunt comise de persoane care n-au atins înc\ vârsta majoratului (18 ani în România).

Criminalitatea ca fenomen socio-uman, inclus\ în domeniul de cercetare al criminologiei, desemneaz\ „ansamblul faptelor penale comise într-un spa]iu [i într-o perioad\ de timp determinate. Ca fenomen juridic, criminalitatea reprezint\ ansamblul comportamentelor umane considerate infrac]iuni – incriminate [i san- c]ionate – în cadrul unui sistem de drept penal. Literatura de specialitate opereaz\ diferite clasific\ri ale criminalit\]ii fie în func]ie de criterii subiective – unit\]i de spa]iu [i timp – fie în func]ie de criterii obiective cu referire la gradul de cunoa[tere a faptelor penale de c\tre organele de justi]ie penal\. Astfel se poate distinge între urm\toarele tipuri de criminalitate:

- Criminalitatea real\ (C.R.) reprezint\ totalitatea faptelor penale s\vâr[ite într-un anumit spa]iu sau teritoriu [i într-o anumit\ perioad\ de timp.

- Criminalitatea aparent\, relevat\, (C.A.) reprezint\ totalitatea faptelor

penale reclamate sau sesizate din oficiu [i se refer\ la acea parte a in- frac]ionalit\]ii reale care a fost descoperit\ de organele specializate ale statului (organe de cercetare [i urm\rire penal\);

- „Cifra neagr\” a criminalit\]ii este reprezentat\ de diferen]a dintre faptele penale s\vâr[ite [i cele reclamate sau constatate de organele de urm\rire penal\.

46

TEORII DESPRE

- Criminalitatea legal\ sau judiciar\ (C.L.) reprezint\ acea parte a criminalit\]ii descoperite ce ajunge s\ fie: a) judecat\, f\r\ s\ se pronun]e o hot\râre definitiv\ de condamnare (de exemplu, în cazul încet\rii procesului penal, al achit\rii condamnatului etc.; b) condamnat\ sau definitiv\ pentru care s-a pronun]at o hot\râre definitiv\ de condamnare.

1.2. Reac]ia social\ împotriva criminalit\]ii

Noul curent, care se desprinde de criminologia tradi]ional\ centrat\ pe cercetarea originilor criminalit\]ii [i care înglobeaz\ formele de reac]ie social\ împotriva acesteia, realizeaz\ con]inutul “noii criminologii”. În acest sens are loc o deplasare a centrului de greutate din sfera personalit\]ii criminale [i a mecanismelor trecerii la actul criminal, pe procesele sociale ce produc devian]\ [i delincven]\, proces dinamic de interac]iune cu alte procese complexe de ac]iune [i reac]iune (R. Gassin). Reac]ia social\ împotriva criminalit\]ii intervine ante-factum sau post- factum, astfel încât, la „studiul [tiin]ific al omului delincvent [i al delictului” (Jean Pinatel) se adaug\ „studiul reac]iei sociale la fenomenul criminalit\]ii” (Giurgiu, N. 1992, p. 4 apud Iacobu]\, Al. I., pp.17-18). Astfel, în procesul de producere a criminalit\]ii se disting trei niveluri de ac]iune social\ (St\noiu, R. M., 1998) [i anume:

- Nivelul elabor\rii legii;

- Nivelul reac]iilor interpersonale;

- Procesul institu]ional al reac]iei sociale care creaz\ „direct [i nemijlocit” devian]a [i delincven]a.

Criminalul este din acest punct de vedere, rezultatul proceselor sociale de criminalizare, al implic\rii, al imput\rii [i al stigmatiz\rii (Robert, Ph., 1973) iar crima constituie obiectul socialmente construit în cursul interac]iunii sociale, care constitie activitatea delincvent\ îns\[i (Narcis Giurgiu, 1992 apud Iacobu]\, I. Al., p. 34). Ca atare, cercet\rile criminologice înscrise pe aceast\ direc]ie vizeaz\ probleme privitoare la analiza socio-politic\ a normei penale, procesele de le- giferare [i aplicare a legii penale (incriminarea primar\ [i secundar\), interferen]a dintre diferite tipuri de control social sau cele legate de impactul politicii penale asupra traiectoriei sociale a individului.

1.3. Politica [i practica anticriminal\

În strâns\ leg\tur\ cu aspectele mai sus relevate [i care se constituie în tot atâtea direc]ii de analiz\ a fenomenului criminal, în func]ie de reac]iile specifice ale societ\]ii, se contureaz\ mijloacele [i metodele specifice de control al fe- nomenului criminal care circumscriu practicii [i politicii anticriminale.

47

REVISTA DE CERCETARE {I INTERVEN}IE SOCIAL| - VOLUMUL 19/2007

Definirea domeniului practicii [i politicii anticriminale care se constituie în

obiect de sudiu al criminologiei are în vedere, în primul rând, rela]ia dintre teorie 8

[i cercetare (Miftode, V., 2003) care este abordat\ în literatura criminologic\ din

dou\ perspective [i anume:

- Modul tradi]ional vizeaz\ o ordine progresiv\ plecând de la datele furnizate de cercetarea empiric\ pe care se întemeiaz\ faptele, constituindu-se în teorii explicative ale acestora [i care, la rândul lor fundamentaeaz\ politicile derivate.

- În sens invers, teoria reprezint\ baza cercet\rii criminologice, adic\, oamenii pornind de la experien]a lor î[i formeaz\ o p\rere general\, viziuni ne[tiin]ifice care devin moduri de interpretare în ceea ce prive[te prevenirea la toate nivelurile (primar, secundar, ter]iar) a crimei.

Privitor la rela]ia dintre teorie – practic\ – politic\ anticriminal\ se men]in [i ast\zi controversele cu privire la r\spunsul care poate fi dat la întrebarea Cri- minologia este o [tiin]\ fundamental\ sau o [tin]\ aplicativ\? Împ\carea ex- tremelor o realizeaz\ G. Canepa (1971) care surprinde dublul caracter sau fi- nalitate a cercet\rii criminologice axat\ deopotriv\ pe cauze [i probleme, precum

[i pe utilizarea rezultetlor în practic\: prevenire [i reinser]ie social\. Acest punct

de vedere este amplu argumentat în literatura de specialitate prin realizarea di- feren]ierii între „criminologia teoretic\” [i „criminologia practic\”, fiecare în parte fiind asociat\ fenomenului criminalit\]ii (Cioclei, V., 2003).

CRIMINOLOGIE TEORETIC PRACTICA FENOMENUL ANTICRIMI- CRIMINOLOLOGIE APLICATIV CRIMINAL NAL
CRIMINOLOGIE TEORETIC
PRACTICA
FENOMENUL
ANTICRIMI-
CRIMINOLOLOGIE APLICATIV
CRIMINAL
NAL

Fig. 1. Criminologia [i practica anticriminal\

Practica anticriminal\ este legat\ de modul de organizare [i func]ionare a sistemului de justi]ie penal\ în form\ institu]ional\ – poli]ie, parchet, instan]\, serviciul de proba]iune [i protec]ie a victimelor, unit\]i de deten]ie – a c\rei eficien]\ este r\spunsul direct la politicile penale 9 , ca rezultat al interdependen]ei între criminologie – [tiin]\ empiric\ ce utilizeaz\ metoda inductiv\ („ceea ce este”) – [i dreptul penal – [tiin]\ normativ\ ce utilizeaz\ metoda deductiv\ („ceea ce trebuie s\ fie”, A. G. P. de Molima, 1996). Înc\ din 1975, Vintil\ Dongoroz

8 Teoria reprezint\ un ansamblu sistematic de idei sau de cuno[tin]e (theoria, gr. – contempla]ie).

9 În sens restrâns, termenul de „politic\ penal\” reflect\ în mod strict activitatea represiv\ a institu]iilor de justi]ie penal\, accep]iune infirmat\ în sistemul românesc de justi]ie penal\ de introducerea în anul 2001 a proba]iunii în form\ institu]ional\: serviciile de protec]ie a vic- timelor [i reintegrare social\ a infractorilor.

48

TEORII DESPRE

considera criminologia o adev\rat\ „busol\ în orientarea practicii procesului pe- nal” sub aspectul „orient\rii practicii judec\tore[ti”, al „orient\rii organismelor care pun în aplicare dispozi]iile sentin]elor penale”, precum [i al „îmbun\t\]irii mijloacelor de perfec]ionare a tratamentului delincven]ilor” (Iacobu]\, Al. I., p.

35).

În ceea ce ne prive[te, avem în vedere sensul larg al no]iunii de „politic\ penal\” asociat cu cel al no]iunii de „politic\ criminal\” („politique criminelle”), accep]iune controversat\ în doctrin\ deoarece, de[i are o sfer\ mai larg\, indic\ contrariul a ceea ce dore[te în realitate s\ exprime. Drept urmare, a fost preferat termenul de „politic\ anticriminal\” (M.L. Rassat, 1983; G. Picca) conducând la aboradarea managerial\ recent\ ce are în vedere „gestiunea fenomenului cri- minal” ce presupune atât analiza [i în]elegerea fenomenului criminal, cât [i apli- carea unor strategii specifice (Christine Lazerges, 1987). Este ceea ce Valerian Cioclei nume[te „ [tiin]a politicii criminale” al\turi de „practica anticriminal\” în func]ie de care se ia „decizia de politic\ criminal\” cu caracter statal exprimând voin]a politic\ interpus\ între zona teoretic\ [i zona practic\ (Cioclei, V., p.57). În acela[i sens, Ioan Iacobu]\ define[te „ [tiin]a politicii penale” ca disciplin\ „auto- nom\” [i „integratoare” constituind puntea de leg\tur\ dintre criminologie [i [tiin]ele penale (drept penal, drept procesual-penal, drept execu]ional) (Iacobu]\, Al. I., p. 26).

Îns\, politica penal\ 10 exprimat\ prin strategia [i tactica la nivelul întregii societ\]i, pentru lupta împotriva fenomenului criminal, nu poate fi confundat\ cu politica în general, care are în vedere promovarea unor interese sau deziderate de grup sau partid. Cu toate c\ politica penal\ nu poate avea culoare politic\, în prezent se vorbe[te de o adev\rat\ „criz\ institu]ional\ cu privire la teoretizarea op]iunilor penale ale statului” fiind vizat chiar domeniul „explorator”, al cercet\rii, cu implica]ii directe asupra institu]iilor autonome [i specializate, cum ar fi In- stitutul Na]ional de Criminologie (Poenaru, I., p.9-11).

Politica anticriminal\ se refer\ la „ansamblul teoriilor [i al strategiilor con- cepute în scopul st\pânirii fenomenului criminal, precum [i sistemul mijloacelor aplicate efectiv, de c\tre stat, în acela[i scop” (Cioclei, V., p.58). Cu toate c\ politicile penale sau politicile anticriminale nu se confund\ cu politicul, acesta din urm\ influien]eaz\ actul de administrare a justi]iei penale în sensul c\ solu]iile [i m\surile sunt aplicate „doar dac\ nu lezeaz\ interese economice [i valori ale puterii” (Poenaru, I., p.11). Situa]ia este aplicabil\ chiar [i în ideea moderniz\rii [i flexibiliz\rii justi]iei penale în ]ara noastr\ prin introducerea institu]iei proba]iunii – sistemul de reintegrare social\ [i supraveghere a infractorilor [i de protec]ie a victimei – rolul acesteia în cadrul sistemului fiind hot\rât de c\tre guvern, acti- vit\]ile specifice fiind „determinate direct prin politicile guvernamentale”, adic\ „politicile stabilite de clasa politic\” (Haines, K., în Durnescu, I., 2002, p.81).

10 Unii autori contest\ conceptul de „politic\ penal\”, cu atât mai mult caracterul autonom al acesteia (O. Tr\snea, 1970; C. Bulai, 1972; R. M. St\noiu).

49

REVISTA DE CERCETARE {I INTERVEN}IE SOCIAL| - VOLUMUL 19/2007

Astfel, dincolo de „problemele majore” legate de crim\ [i criminalitate surprinse în cadrul teoriilor criminologice – cauze, condi]ii, m\suri de împiedicare – „în- ]elegerea social\” exprimat\ prin „politicile crimei”, „nu trebuie s\ deranjeze marile interese de grup ale celor care de]in puterea” (Tudor, A., 2002, p. 1005).

Echilibrarea situa]iei se poate realiza prin definirea exact\ atât a rolului statului, cât [i a societ\]ii civile în administrarea justi]iei în comunitate 11 de unde decurge necesitatea colabor\rii politicului cu exper]i criminologi, psihologi, asisten]i sociali, sociologi, consilieri de proba]iune etc. A[a cum rezult\ din defini]ia politicii anticriminale, atât statul, cât [i societatea civil\ trebuie s\ colaboreze în vederea „cunoa[terii” [i „st\pânirii” adic\ a realiz\rii controlului asupra feno- menului criminal.

POLITICA ANTICRIMINAL CRIMINOLOGIA TEORETIC FENOMENUL PRACTICA CRIMINAL CRIMINOLOGIA APLICATIV ANTICRIMINAL
POLITICA
ANTICRIMINAL
CRIMINOLOGIA TEORETIC
FENOMENUL
PRACTICA
CRIMINAL
CRIMINOLOGIA APLICATIV
ANTICRIMINAL

Fig. 2 Criminologia, politica anticriminal\ [i practica anticriminal\

Un nou model privitor la administrarea justi]iei în comunitate ne este oferit de implementarea proba]iunii în România, caracterul institu]ional fiind dat de in- serarea acesteia ca o nou\ verig\ în cadrul sistemului de justi]ie penal\. Prin toate tipurile de activit\]i specifice realizate în colaborare cu celelalte institu]ii de justi]ie penal\, proba]iunea are un impact deosebit asupra urm\toarelor zone:

- Practica anticriminal\ prin toate cele trei componente: drept penal

executarea pedepselor neprivative de libertate (sentin]e comunitare) în colaborare cu instan]a de executare; tratament – supravegherea în co- munitate, prin controlul respect\rii m\surilor [i obliga]iilor impuse de in-

stan]\, dublat\ de asistarea psihosocial\ specializat\ (penal\ [i post-penal\); prevenire în special focalizat\ pe recidiv\ (preven]ie ter]iar\) al\turi de preven]ie primar\ [i secundar\ în parteneriat cu agen]ii comunitari spe- cializa]i.

- Decizia de politic\ anticriminal\ prin conturarea unor strategii [i planuri

de ac]iune fezabile, la nivel local [i na]ional.

- {tiin]a politicii anticriminale atât prin oferirea de explica]ii cauzale (cri-

minologia clinic\), cât [i de modele de analiz\ a trecerii la act (criminologia strategic\) în cadrul cazurilor evaluate, supravegheate [i asistate; de ase- menea, realizarea de cercet\ri fundamentale privitoare la delincven]a

11 A se vedea [i standardele interna]ionale cu privire la realizarea preven]iei sociale.

50

TEORII DESPRE

juvenil\ în special, la procesul de victimizare în cadrul anumitor tipuri de infrac]iuni, validarea unor instrumrnte de lucru în vederea estim\rii actua- riale a ratei de recidiv\, dezvoltarea organiza]ional\ [i comunitar\ în cadrul cercet\rii-ac]iune (C.A.), analiza comparativ\ a eficien]ei sanc]iunilor co- munitare fa]\ de cele privative de libertate, realizarea de statistici etc. - Implicit politicile penale, în sens restrâns, prin impactul direct a fun- c]ion\rii eficiente a serviciilor de proba]iune [i protec]ie a victimei, asupra legisla]iei penale (legi organice [i legi speciale).

În func]ie de abordarea diferit\ a obiectului de sudiu – criminalitatea ca fenomen social, reac]ia social\, practica [i politica anticriminal\ – în cadrul unor „concep]ii sectoriale dominante” (fapta penal\ sau crima, criminalitatea sau to- talitatea de fapte penale, f\ptuitorul, victima, reac]ia social\, mijloacele [i me- todele de prevenire a infrac]iunilor) (Iacobu]\, I. Al., 2003, pp.12-18). Defini]iile date criminologiei sunt fie de „tip restrictiv” având în vedere cauzalitatea actului criminal („criminologia etiologic\”) 12 , fie de „tip extensiv” cu referire la cri- minologie ca [tiin]\ integratoare (Cioclei, V., p. 62) 13 .

Potrivit defini]iei desprinse din documentele Congresului VIII al O.N.U. pentru prevenirea infrac]iunilor [i tratamentul delincven]ilor, Havana, 27 august-7 sep- tembrie 1990, „criminologia este [tiin]a care analizeaz\ cauzele infrac]iunilor [i factorii care influen]eaz\ comiterea acestora, elaborând politici în materie de prevenire [i justi]ie penal\ în cadrul planific\rii sociale de ansamblu. Totodat\, se evalueaz\ costurile sociale ale fenomenului infrac]ional [i se urm\re[te realizarea unei politici de ansamblu, pentru ob]inerea unei protec]ii eficiente, corespun- z\toare realit\]ilor [i nevoilor sociale, aflate în continu\ evolu]ie” (Iacobu]\, I. Al.,

p.36).

Din perspectiva „criminologiei de tratament”, Rodica M. St\noiu (1998) de- fine[te criminologia ca „[tiin]\ care studiaz\ factorii [i dinamica actului criminal în sens larg, precum [i reac]ia social\ fa]\ de acesta, în scopul prevenirii cri- minalit\]ii, umaniz\rii sistemului de represiune [i reintegr\rii sociale a delin- cven]ilor”. Având în vedere limitele modelului curativ ca reac]ie social\ împotriva criminalit\]ii, aspecte abordate pe larg în lucrarea de fa]\, vom trece în revist\ [i alte defini]ii care se bazeaz\ pe o abordare ceva mai ampl\. Astfel, Denis Szabo (….) define[te criminologia din perspectiva analizei „trecerii la act” ca „disciplin\ care analizeaz\ etiologia conduitei delincven]ei sub aspect bio-psihologic [i

12 Într-o prim\ opinie este considerat\ cauzalitatea ca obiect de studiu al criminologiei, criticile aferente f\când trimitere la o „repetare nejustificat\” (Alecu I. Iacobu]\, 2002) deoarece analiza fenomenului infrac]ional se realizeaz\ inclusiv sub aspectul cauzalit\]ii; o alt\ opinie, do- minant\, consider\ cauzalitatea ca scop, structurând con]inutul criminologiei etiologice (Va- lerian Cioclei, 1996).

13 A se vedea [i „teoriile criminologice integrative” – teoria integrativ\ a violen]ei (Wolfgang,& Ferracuti, 1967), teoria general\ sau „bonding theory” (Hirschi &Gottfredson), [i în fine, teoria integr\rii culturale diferen]iale (Denis Szabo) (pentru detalii, Rodica M. St\noiu, 1998).

51

REVISTA DE CERCETARE {I INTERVEN}IE SOCIAL| - VOLUMUL 19/2007

sursele sociale legale ale devian]ei [i criminalit\]ii, sub aspectul socio-cultural, juridic [i politic” (Amza, T. 2002, p.957).

O abordare care face trimitere expres\ [i la victimele infrac]iunilor, atât din perspectiva analizei etiologice, cât [i din cea a eficientiz\rii practicii anticriminale, este oferit\ de Ioan Al. Iacobu]\ în 2001, în definirea criminologiei ca [tiin]\ care „studiaz\ fapta, f\ptuitorul [i victima, pentru a stabili cauzele care determin\ [i condi]iile care favorizeaz\ sau înlesnesc s\vâr[irea faptelor penale [i a recomanda m\suri de reeducare a infractorilor [i de prevenire a infrac]ionalit\]ii (Iacobu]\, I. Al., 2002, p. 35).

Integrarea perspectivelor deja ar\tate, cu impact asupra clasific\rii teoriilor criminologice criminologia etiologic\, criminologia reac]iei sociale [i cri- minologia dinamic\ – o realizeaz\ Valerian Cioclei în definirea criminologiei care „reprezint\ ansamblul cercet\rilor cu caracter [tiin]ific ce se ocup\, pe de o parte, cu studierea fenomenului criminal, urm\rind cunoa[terea complex\ a acestuia [i, pe de alt\ parte, cu evaluarea practicii anticriminale, în scopul optimiz\rii aces- teia” (Cioclei, V., 2002, p. 63). Aspectele mai sus ar\tate delimiteaz\ [i definesc scopul [i func]iile criminologiei care constituie criterii esen]iale pentru parti- cularizarea domeniului de cercetare, mai ales în cadrul [tiin]elor penale. Astfel, scopul general al criminologiei, în func]ie de raporturile acesteia cu alte [tiin]e, are în vedere fundamentarea unei politici anticriminale eficiente, iar scopul imediat (particular) are în vedere „fenomenologia penal\” reprezentând un criteriu de diferen]iere de dreptul penal ca [tiin]\ normativ\ (Iacobu]\, Al. I., 2002, p.19).

De asemenea, literatura de specialitate distinge între „criminologia general\” – axat\ pe studierea factorilor generali ai fenomenului criminalit\]ii care dife- ren]iaz\ criminalul de noncriminal – [i „criminologia clinic\” al c\rei scop este reprezentat de surprinderea interac]iunilor particulare sau specifice din cadrul actului criminal (St\noiu, R. M., 1998, p. 26). O alt\ diferen]iere se realizeaz\ între „criminologia tradi]ional\”, fondat\ de paradigma etiologic\ care are în vedere cauzalitatea actului infrac]ional, [i „noua criminologie” sau „crimonologia reac]iei sociale” care-[i propune s\ extind\ domeniul de cercetare asupra fe- nomenelor [i proceselor sociale care creaz\ direct (nemijlocit) sau indirect de- vian]\, delincven]\ [i criminalitate.

În func]ie de obiectivele generale [i specifice ale [tiin]ei criminologice se contureaz\ func]iile acesteia (Iacobu]\, I. Al. pp.20-21) 14 sub aspect descriptiv ce are în vedere „fenomenologia criminalit\]ii”; explicativ sau etiologic ce vizeaz\ „teoria factorilor”; predictiv ce înglobeaz\ anticiparea evolu]iei fenomenului criminal; în fine, sub aspect profilactic ce are în vedere cercetarea remediilor criminalit\]ii care include preven]ia la cele trei niveluri: primar, secundar [i ter]iar.

14 Autorul arat\ importan]a func]iei preventive a criminologiei care, în ultimul deceniu, a fost reluat\ [i reevaluat\.

52

TEORII DESPRE

2. Evolu]ia teoriilor [i modelelor explicative asupra fenomenului criminalit\]ii

Evolu]ia unor curente [i doctrine în domeniul criminologiei [i al sociologiei devian]ei, a antrenat unele schimb\ri în filosofia sistemului de justi]ie penal\ reflectate de politica [i practica anticriminal\. A[a cum ar\tam, teoriile crimi- nologice ofer\ explica]ii atât despre comportamentul persoanelor care comit actul criminal, cât [i despre cel al victimelor, al personalului din institu]iile de justi]ie penal\, precum [i al altor actori implica]i în procesul de justi]ie penal\. Totu[i, analiza devian]ei, delincven]ei [i criminalit\]ii nu se poate reduce la o perspectiv\ strict juridic\ deoarece acestea sunt în primul rând fenomene de natur\ social\ din punctul de vedere al mecanismelor de producere [i implica]ii, care se raporteaz\ la întregul sistem de valori al societ\]ii, având caracter antisocial [i ilicit. De aceea, cunoa[terea teoriilor criminologice este necesar\ pentru „în]elegerea funda- mentului politicilor care sunt propuse [i implementate” cu scopul prevenirii [i controlului criminalit\]ii (Bohm, R. M., Haley, K. N., p.140).

Literatura de specialitate grupeaz\ reprezent\rile în leg\tur\ cu fenomenul criminal (orient\ri [i teorii), care s-au succedat de-a lungul istoriei, în func]ie de cele trei etape care au marcat evolu]ia umanit\]ii (conform sociolgului francez Auguste Comte) conturând astfel: viziunea diabolic\ asupra crimei, specific\ Evului Mediu 15 ; concep]ia clasic\, utilitarist\ sau beccarian\; concep]ia [tiin]ific\ demarat\ odat\ cu [coala pozitivist\ italian\ [i continuat\ cu teoriile moderne.

Primele explica]ii de natur\ etiologic\ 16 cu privire la fenomenul criminal au fost fundamentate în cadrul studiilor de drept penal realizate de reprezentan]i de seam\ ai [colii clasice a dreptului penal sau criminologiei clasice (Cesare Bo- nesana, marchiz de Beccaria 17 considerat fondatorul dreptului penal modern; Jeremy Bentham 18 , filosof britanic care a întemeiat o adev\rat\ filosofie a dreptului preluând [i dezvoltând principiul utilitarismului). Principiul utilitarismului spe- cific criminologiei clasice vizeaz\ în esen]\ urm\toarele aspecte:

15 Un amplu studiu asupra sistemelor de putere menite s\ pedepseasc\ [i s\ disciplineze este realizat\ de Michel Foucault în lucrarea A supraveghea [i a pedepsi (1974) în care analizeaz\ muta]ia suferit\ de sistemele de putere între 1760 [i 1840.

16 Criminologia etiologic\ este acea subramur\ a criminologiei teoretice ce se ocup\ cu stabilirea cauzelor, a condi]iilor sau a factorilor care detrmin\ ori favorizeaz\ fenomenul criminal (Cioclei, V., 2003)

17 Dei delitti e delle pene (Despre infrac]iuni [i pedepse), 1764, este opera care consacr\ principiile beccariene „demolând vechile [abloane…, total anacronice” [i stabilind principiile de baz\ în domeniul legislativ-penal (Valerian Ciclei, 2003, p.73).

18 Introduction to the Principles of Morales and Legislation, 1780; Panopticon: or the Inspection House, 1787; A fragment on Government, 1787.

53

REVISTA DE CERCETARE {I INTERVEN}IE SOCIAL| - VOLUMUL 19/2007

- legalitatea pedepselor;

- caracterul retributiv, descurajant al pedepselor care implic\ atât egalitatea, cât [i personalitatea acestora;

- modera]ia pedepselor;

- propor]ia dintre infrac]iuni [i pedepse;

- necesitatea prevenirii delictelor.

Concep]ia utilitarist\ a [colii clasice a dreptului penal prefigureaz\ explica]iile de tip noncauzal reprezentând un punct de reper [i subscriind totodat\, unei viziuni dinamice în abordarea [i explicarea actului criminal care va pune, în viitor, bazele „criminologiei empirice” (M. Cusson).

Ulterior s-au constituit principalele „[coli” criminologice clasice – [coala geografic\ sau cartografic\ (L. A. J. Quetelet în Belgia; A. M. Guerry în Fran]a; H. Mayhew în Anglia), [coala lyonez\ sau „[coala mediului social” (A. La- cassagne, L. Manouvrier), [coala interpsihologic\ (G. Tarde), [coala sociologic\ (E. Durkheim), analiza statistico-matematic\ a criminalit\]ii (von List în Ger- mania; A. Prins în Belgia; von Hammel în Olanda), [coala socialist\ sau tezele filosofiei marxiste (Duceptiaux în Belgia; Dupuy [i Legoyt în Fran]a; Berg în Germania; Turati, Battaglia [i Loris în Italia; W. A. Bonger în Olanda) – care au contribuit de pe pozi]ii diferite la constituirea orient\rii sociologice propriu-zise (Cioclei, V., pp.85-86). De exemplu, crima ca „fenomen social normal” care se manifest\ în toate societ\]ile datorit\ eterogenit\]ii condi]iei umane [i „starea de anomie” ca stare obiectiv\ a mediului social caracterizat\ printr-o dereglare a normelor sociale inerent\ unor schimb\ri sociale bru[te este amplu argumentat\ de Emile Durkheim, unele constat\ri confirmându-se în condi]iile sociale din România (Cioclei, V., 2003, p.91) inclusiv sub aspectul practicii penale.

Principiile [colii criminologice clasice dezvoltate ulterior [i de [coala neo- clasic\ (sec. al XIX-lea) se centreaz\ în jurul ideii de credin]\ în „existen]a unei voin]e libere” [i corecta „individualizare a pedepsei”, cel de-al doilea aspect, mai ales în cazul minorilor (Iacobu]\, Al. I., pp.46-47). A[adar, explica]iile [colii criminologice clasice [i neoclasice bazate pe teoria liberului arbitru realizeaz\ progrese privitoare la „studiul abstract al faptei” [i „diminuarea pedepsei” rea- lizând totodat\, posibilitatea trecerii la “studierea complet\ a faptei”, ca rezultat al unei ac]iuni umane, ca fapt natural [i social, în cadrul teoriilor deterministe multifactoriale propuse mai târziu de pozitivismul italian.

Plecând de la doctrina evolu]ionismului darwinist, studiile de fiziognomie, frenologie (J. G. Levateur, F. J. Gall) – corelarea caracterului cu particularit\]ile fizionomice sau a unor func]ii psihice corespunz\toare cu diverse por]iuni din creier – [i psihiatrie (A. B. Morell) – alieni[tii demonstrând rolul investiga]iei psihiatrice în criminologie – s-a conturat [i dezvoltat, ca o variant\ a antropologiei criminale, [coala pozitivist\ italian\ (Enrico Ferri, Cesare Lombroso, Raffaele

54

TEORII DESPRE

Garofalo). Reprezentan]ii pozitivismului italian ofer\ explica]ii de tip cauzal subscriind unei viziuni deterministe asupra criminalit\]ii ca fenomen multifactorial ce deschide perspectiva dezvolt\rii „criminologiei clinice” de mai târziu. Abor- darea în discu]ie vizeaz\ atât studiul f\ptuitorului – asupra c\ruia se opereaz\ conceptual cu „tipul criminal”, „atavismul”, „stigmatele” (C. Lombroso) ori periculozitatea sau „temibilitatea” (R. Garofalo, pioner al criminologiei clinice) – cât [i analiza contextului socio-economic-cultural impus\ de „teoria multifac- torial\” (E. Ferri).

Astfel, factorul psihologic devine un element comun al teoriilor etiologice moderne – teorii psiho-biologice, psiho-sociale sau psiho-morale (Cioclei, V., 2003) – în cadrul c\rora afectivitatea joac\ un rol primordial în oferirea ex- plica]iilor cauzale, în func]ie de preponderen]a accentelor bio-socio-morale; to- todat\, aceste teorii admit c\ delincven]a [i criminalitatea reprezint\ un fenomen multifactorial, ceea ce le întrege[te caracteristicile, fie c\ ne referim, de exemplu, la „teorii bio-tipologice” (E. Kretschmer), „teoriile inadapt\rii bio-psihice” (J. Pinatel, R. Gassin), „teorii psiho-morale de factur\ psihanalitic\” (S. Freud) sau „teorii psiho-morale autonome” (E. de Greff, J. Pinatel) [i în fine, la teorii de factur\ psiho-social\.

Referitor la teoriile etiologice care accentueaz\ importan]a factorilor sociali ai fenomenului criminal, acestea continu\ „[coala” sociologic\ din trecut, literatura de specialitate oferindu-ne diverse clasific\ri bazate fie pe modelul consensual fie pe modelul conflictual (St\noiu, R. M., 1998). Modelul consensual, specific sociologiei nord-americane, este inspirat de gândirea sociologic\ a lui Emile Durkheim, Vilfredo Pareto sau Talcott Parsons [i include [coala de la Chicago, teoriile de esen]\ culturalist\, cele de esen]\ func]ionalist\ [i teoriile controlului social; nota comun\ a acestor teorii rezult\ din abordarea actului criminal ca fiind rezultatul inadapt\rii individului la normele [i valorile sociale dominante, remediul constând în „resocializarea” în cadrul re]elei sociale de „solidaritate”.

Modelul conflictual în analizele criminologice a fost antrenat de criza de valori a sistemului social din anii ’60-’70, explica]iile fiind înglobate în cadrul curentului interac]ionist, al reac]iei sociale sau al criminologiei critice (radical\ de factur\ neomarxist\); în principiu, aceste teorii identific\ sursa actelor criminale fie în cadrul unor procese sociale de stereotipizare care au la baz\ stigmatizarea, eti- chetarea fie în cadrul dinamicii interac]ionale a unor „procese complexe de ac]iune [i reac]iune” (R. Gassin) situate la nivelul elabor\rii legii, al reac]iilor inter- personale sau al reac]iilor institu]ionalizate (apud. St\noiu, R. M., 1998).

În consecin]\, dac\ în cadrul orient\rilor clasice asupra fenomenului criminal accentul în explicarea cauzalit\]ii se schimb\ de pe fapt\ pe