Senzori

Senzorul este elementul esenţial din componenţa unui instrument. El răspunde la un

stimul produs de o mărime fizică a unui corp, fenomen sau proces prin generarea unui semnal,
de cele mai multe ori un semnal electric, care poate fi evaluat (primeste o valoare) şi afişat.
În locul senzorului poate aparea un alt element înrudit, numit traductor. Acesta
desemnează un element care transformă energia unui stimul într-o alta formă de energie, de
cele mai multe ori energie electrică. Numărul şi varietatea senzorilor şi traductoarelor este
foarte mare şi o împărţire netă este greu de făcut astfel că ambele denumiri sunt de multe ori
utilizate pentru un acelaşi element.

1. Clasificarea senzorilor

Există foarte multe tipuri de senzori, date de o mare varietate, atât în realizarea cât şi
în modul de funcţionare. De aici şi numeroasele criterii de clasificare a lor. Un senzor poate fi
recunoscut ca aparţinând unei categorii din fiecare criteriu de clasificare. Sunt prezentate aici
câteva din criterii şi categoriile corespunzătoare.

După modul de acţiune:

- generatori
- parametrici

După tipul semnalului de iesire:

- analogici
- discreţi
- digitali

După modulatia semnalului de iesire:

- cu semnal de ieşirene modulat
- cu semnal de ieşire modulat

După mărimea electrică de iesire:

- cu ieşire în tensiune
- cu ieşire în curent

Dupa forma caracteristicii de transfer:

- liniari
- neliniari
iar aici mai sunt variante: cu decalaj, cu histerezis, cu insensibilitate la trecerea prin zero.

După viteza de răspunns:

- lenţi
- rapizi

După răspunsul la semnal sinusoidal:

- de bandă largă
- de banda îngustă
 - de joasă frecvenţă

Dupa marimea de intrare:

- pentru marimi electrice
- pentru marimi neelectrice
iar aici împărţirea în continuare pe subdomenii este extrem de largă.

După principiul de funcţionare:

- piezoelectrici
- optoelectrici
- electrostatici
- electrodinamici
aici fiind înca multe altele.

După compexitate:
- simpi
- complecşi

După raportarea mărimii masurate:

- senzori absoluţi
- senzori relativi

Mai sunt împărţiti dupa precizie, sensisbilitate, material, substanţe de detecţie,

dimensiuni, mediu de utilizare, izolare, domeniul de aplicare (noi, de exemplu, fiind în
domeniul construcţiilor şi instalaţiilor pentru construcţii), unităţi de măsură s.a.

Se poate deduce că numărul variantelor posibile este foarte mare, dar trebuie spus că
cele utilizate curent nu sunt numeroase. În continuare vor fi prezentate câteva detalii de la
cîteva categorii mai importante.

Senzori generatori
Acesti senzori, dacă sunt din categoria senzorilor simpli, produc un semnal de iesire
electric direct prin modul de funcţionare. Un astfel de snzor poate fi reprezentat ca un
generator de energie electrică real, adică o sursă de tensiune în serie cu o rezistenţa internă.
Rreprezentarea se poate face si ca generator real de curent conform teoremei de transformare
(figura 1).

Fig. 1. Reprezentarea unui senzor generator

O altă categorie de senzori generatori sunt complecşi şi fac măsurătorile prin

intermediul unui semnal generat de o sursă specială, de exemplu sursă laser. Ei nu pot fi
reprezentaţi în acest mod simplificat.
 Senzori parametrici
Acesti senzori îşi modifică parametrii (obişnuit electrici) sub influenţa mărimii ce
trebuie măsurată şi care însă au nevoie de o sursă suplimentară (sau mai multe) de alimentare
cu energie electrică (figura 2). Ei pot fi de multe ori reprezentaţi tot prin surse reale ca şi în
cazul anterior.

Fig. 2. Senzor cu alimentare suplimentară

Senzori analogici
Acesti senzori furnizeză la ieşire un semnal care are o variaţie continuă atât în
amplitudine cât şi în timp (figura 3). Cele mai multe din marimile fizice sunt astfel,
temperatura, viteza, presiunea, deplasarea etc. Semnalul poate fi aleator (figura 3a), periodic
(figura 3b), armonic modulat (in amplitudine în figura 3c) s.a.

a) b) c)

Fig. 3. Semnal de ieşire pentru senzori analogici

Senzori discreţi
Acesti senzori furnizeză la ieşire un semnal care are doar valori precizate în
amplitudine şi sunt discontinue în timp.

a) b) c)

Fig. 4. Semnal de ieşire pentru senzori discreţi.

 Cel mai simplu exemplu este un senzor de tip comutator, cu doar doua poziţii,
semnalul fiind în acest caz de tip treaptă (figura 4a).
Un al doilea exemplu este un senzor optic sau magnetic pentru măsurarea turaţiei, care
produce unul sau mai multe impulsuri la fiecare rotaţie (figura 4b).
În multe cazuri semnalul este sub forma de impulsuri modulate, mai ales in durată
(PWM, figura 4c)

Senzori digitali
Acesti senzori au la iesire un semnal binar codat astfel că el poate fi direct asociat cu o
valoare numerică. Uneori codarea este realizata chiar prin construcţia senzorului, de exemplu
un traductor de turaţie cu fante dispuse într-un mod special, alteori există un circuit auxiliar
care face conversia.

Senzori cu ieşire în tensiune sau curent

Un senzor generator, dar nu numai, poate fi reprezentat ca în figura 1. Senzorii care au
rezistenţa internă mică sunt mai apropiaţi de o sursă ideala de tensiune şi mărimea de ieşire
este considerată tensiunea. Senzorii care au rezistenţa internă mare sunt mai apropiaţi de o
sursă ideala de curent şi mărimea de ieşire este considerată curentul.
De multe ori este mai convenabil ca semnalul să fie curentul de ieşire. Acest lucru est
important mai ales dacă există o distanţă semnificativă între senzor şi restul sistemului de
măsură (figura 5) şi rezistenţa firelor nu poate fi neglijată.
Pentru cazul în care semnalul este tensiunea de ieşire a senzorului, UO, există o eroare
însemnată la intrarea sistemului de măsurare (UI) egala cu suma tensiunilor pe fire, 2∆U. În
cazul în care semnalul este curentul sursei aceasta eroare este eliminată, II = IO. De multe ori
sunt prevăzute circuite care transforma caracterul generatorului senzorului din tensiune în
curent.

Fig. 5. Senzor de tensiune şi de curent.

Deoarece numărul senzorilor este enorm, se va prezenta mai amanunţit unul

dintre tipurile de senzori dintre cele mai folosite, si anume senzorii de temperatură.
Ceilalţi vor fi la rândul lor prezentaţi mai mult sau mai putin sumar, funcţie de gradul
de utilizare în domeniu

2. Senzori de temperatură

Există foarte multe tipuri de senzori de temperatură care se pot împărţi în două
categorii mari:
- de contact, pentru care senzorul este în contact direct cu mediul sau obiectul;
- fără contact, pentru care senzorul nu este în contact direct cu mediul sau obiectul şi
estimează de la distanţă energia radiantă a unei surse de energie termică în zona spectrului
infrarosu.
Structura constructivă a doua tipuri de senzori de temperatură, unul de contact şi altul
cu acţiune de la distanţă este prezentată în figura 6.

a) b)

Fig. 6. Structura constructivă a senzorilor de contact (a) şi de radiaţie (b)

O problema generala pentru senzori este cum influenţează însusi senzorul

măsurătoarea, influenţă denumită şi încarcare. De exemplu, dacă masurăm un volum mic de
apă cu un senzor de dimensiuni mari, care are o altă temperatură iniţiala este evident că
temperatura se modifică şi există o eroare de încărcare. Modificarea are loc şi pentru volume
mari de apă dar este englijabilă

În afară de încărcare mai există eroarea de cuplaj. De exemplu, un senzor pentru un

corp solid este atasat printr-un procedeu oarecare, contactul termic nu este perfect şi există
eroare de cuplaj.
Aceste erori se manifestă similar. Cum se manifestă se poate vedea în figura 7 unde
este reprezentat regimul dinamic pentru măsurarea temperaturii în două cazuri, cuplaj ideal şi
încărcare zero (a) şi cuplaj sau/şi încărcare reală (regimul dinamic de stabilizare a temperaturii
este obişnuit de gradul 1). Temperatura reală este T1 iar temperatura măsurată este T2, eroarea
fiind ∆T.

a) cuplaj ideal, încarcare nulă b) cuplaj real sau/şi încărcare

Fig. 7. Erori de cuplaj şi/sau încărcare
 În continuare sunt prezentate principalele tipuri de senzori de temperatură.

Senzori de temperatură electromecanici

Sunt o prima categorie şi ei produc în esenţă deplasare care obişnuit este utilizată
pentru acţionarea unui contact electric. Se împart în:

- senzori de temperatură cu bimetal;

- senzori de temperatură cu bulb si tub capilar (dezavantaj - sunt lenţi).

Senzor de temperatură cu bimetal

O primă variantă cu acţiune de tip contact este realizat conform cu figura 8a. Cele
două lamele se dilată diferit şi de aici curbarea care poate acţiona un contact electric. Este
senzor de tip ON/OFF. O altă construcţie, melc (figura 8b), permite o deplasare continuă.

a) b)

Fig. 8. Senzori de temperatură cu bimetal

Senzor de temperatură rezistiv

Acesta se mai notează RTD de la denumirea engleză - Resistive Temperature

Detector. El se bazează pe efectul creşterii rezistivităţii unui material cu creşterea temperaturii
şi implicit creşterea rezistenţei unui rezistor cu temperatura.

Ecuaţiile de variaţiei a rezistenţei cu temperatura pentru un RTD sunt diferite funcţie

de domeniul de temperatură:

Domeniul: −200oC to 0oC: Rt =R0[1+At +Bt2 +Ct3(t −100)];

Domeniul: 0oC to 650oC: Rt =R0[1+At +Bt2];

unde Rt este rezistenţa la temperatura t, iar R0 este rezistenţa la temperatura 0oC. Termenii de
gradul doi sau trei sunt relativ mici şi într-o primă aproximaţie se poate considera doar
termenul de gradul unu, astfel ca relaţia să fie liniară

Constructiv sunt doua tipuri de RTD:

-bobinate;
 -cu peliculă (metalică pe ceramică).

Materialele utilizate curent pentru RTD şi variaţia acestora funcţie de temperatură sunt
prezentate în figura 9.

Fig. 9. Caracteristici de transfer pentru RTD

Dintre parametrii amintim:

- precizia RTD industrial: ±0.1°C
- precizia RTD standard de platină ±0.0001°C.
- coeficientul de temperatură al rezistenţei: 0.4 ... 0.5% °C–1.

Pentru măsurare se realizează de obicei un circuit care furnizează un curent constant

prin senzor şi se măsoară tensiunea. Un montaj mai simplu, cu performante mai slabe, este
divizorul rezistiv.
O problemă este curentul care încarcă senzorul şi îl încălzeste suplimentar. Eroarea se
micşorează prin utilizarea unui curent mic şi a unui senzor cu rezistenţă mica. Pentru măsurări
de precizie se utilizează metoda de nul (punte).

Termistor

Este un material semiconductor ceramic. Poate avea coeficient de rezistenţă pozitiv

(PTC Positiv Temperature Coefficient) sau negativ (NTC Negativ Temperature Coefficient).

Performanţele:
- coeficientul de temperatură al rezistenţei: 1% °C–1.
- constanta de timp: secunde-zeci secunde
- precizia depinde de calibrare
- caracteristica este puternic neliniara

Pentru un lot de termistoare uzuale, care au parametrii de catalog identici, împrăştierea

rezistenţei la 25 oC este de până la 20%, ceea ce înseamnă ca trebuie făcută calibrare
individuală pe domeniul de măsură
 Funcţiile de transfer tipice pentru NTC, PTC şi RTD sunt prezentate în figura 10.

Fig. 10. Funcţiile de transfer tipice pentru NTC, PTC şi RTD

Termocuplu

Este cel mai utilizat. E generator, e liniar, simplu, ieftin, reproductibil (împrăştiere
mică).
Se bazează pe efectul de generare a unei tensiuni electromotoare (tem) de-a lungul
unui conductor. Efectul e diferit la materiale diferite şi prin unirea a doua astfel de
conductoare tem e proporţionala cu diferenţa tem individuale (efectul este şi o principală
cauză de zgomot în circuitele electronice).

Fig. 11. Firul de material diferit, C, nu influenţează termocuplu.

Reguli pentru utilizarea termocuplurilor:

Nu se poate stabili o tem într-un circuit format din acelasi material doar prin acţiunea
căldurii
 Un fir material diferit poate fi inserat oriunde într-un braţ al unui termocuplu fără a
influenţa tem dacă punctele de insertie sunt la aceeaşi temperatură (figura 11).
Numărul de astfel de inserţii nu este limitat. Punctele de inserţie pot fi realizate prin
orice procedeu (lipire, răsucire, sudură sau strângere mecanică). Deci poate fi adăugat un
întreg circuit de interfaţă, cât timp punctele de contact sunt la aceeaşi temperatură

Pentru măsurări de precizie, în condiţii de laborator se utilizează schema cu o singură

temperatura de referinţă (figura 12):

Fig. 12. Schema de utilizare cu o temperatură de referinţă

Tm de măsurat; Tr de referinţă, zona este menţinută strict la o temperatură constantă,

cunoscută; zonele punctate trebuie sa fie izoterme

Curent se utilizează schema cu două temperatur1 de referinţă (figura 13):

Fig. 13. Schema de utilizare cu două temperaturi de referinţă

Circuitul este cel mai utilizat în sistemele de măsurare a temperatură. Porţiunea c-d-e
este termocuplu. principal. El arede obicei fire de extensie, C-D. În interiorul sistemului sunt
două zone de temperatură egală, intrarea, I şi referinţa 0. Sistemul are si o corecţie funcţie de
temperatura între ele.
Firele de extensie pot fi: identice, împerecheate, compensate.

Sensibilitatile termice a tipurilor de materiale utilizate pentru termocuplu sunt

prezentate în figura 14.
 Fig. 14. Sensibilitatile termice a tipurilor de materiale utilizate pentru termocuplu.

Joncţiunea semiconductoare P-N ca senzor de temperatură

O joncţiune semiconductoare p-n polarizată direct (+ la zona p şi – la n) are tensiunea

la borne dependentă de temperatură şi poate fi utilizată ca snzor de temperatură.
Sunt două circuite utilizate curent în acest scop (figura 15). În figura 15a dioda este
alimentată de la un generator de curent constant conectat la o sursă E de tensiune. În figura
15b este utilizată joncţiunea EB a unui tranzistor.

Fig. 15. Joncţiunea semiconductoare P-N ca senzor de temperatură

În figura 16 sunt prezentate caracteristicile U(T) pentru o joncţiune p-n la doi curenţi
diferiţi, 10 µA şi 1mA. Ele sunt aproape liniare pe intervalul temperaturilor -60..+120
 Fig. 16. Funcţii de transfer tipice pentru joncţiunea p-n

Senzori Fluoroptici
Sunt realizaţi dintr-un compus special cu fosfor care poate fi direct vopsit pe suprafată
obiectului. El este iluminat cu impulsuri în spectrul ultraviolet iar impulsurile reflectate au o
întârziere dependentă de temperatura

Senzori interferometrici
Se bazează pe modulaţia intensităţii a două raze de lumină, una de referinţă şi alt care
traversează mediul de masurat, întârzierea fiind dependentă de temperatură.

Senzori de temperatură acustici

Bazaţi pe relaţia dintre temperatura unui mediu şi viteza sunetului care se propagă prin
el.

Senzori de temperatură piezoelectrici

Efectul piezoelectric este un fenomen in general dependent de temperatură. Astfel că
frecvenţa unui oscilator cu cuarţ poate fi bază pentru măsurarea temperaturii.

Senzori de temperatură pirometrici

Orice obiect cu temperatura mai mare dacât zero absolut radiază energie în specrtul
infraroşu. Se măsoară energia şi se evaluează temperatura.

Pirometru de radiaţie
Evaluează temperatura din cuptoare de topire a metalului. Se compară culoarea sarjei
cu a unui filament încălzit la temperatură cunoscută. Când culoarea este identică şi filamentul
nu se mai vede distinct temperaturile sunt egale.
Avantajele şi dezavantajele principalelor variante de senzori de temperatură:

Termistoare
Rezoluţie mare
Sensibilitate mare
Preţ mic
Neliniare
Plajă mică

RTD
Liniara
Precisa
Scumpă

Termocuplu
Plaja maxima
Probleme de contact
Sensibilitate mică