Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Definitie
Termenul de fobie, atat pentru psihiatru, cat si pentru omul de pe strada, semnifica o
frica de o intensitate extrema, persistenta, sesizata de catre subiect ca fiind irationala.
Aceasta este determinata de prezenta sau doar anticiparea prezentei unui obiect, vietate
sau situatie.
Conceptul de fobie, spre deosebire de alti termeni care sunt folositi in psihiatrie dar si
in limbajul de zi cu zi, se distinge prin folosirea lui corecta, foarte aproape de
semnificatia "stiintifica".
Genetica fobiilor
Cercetatorii vorbesc despre o anumita genetica a fobiilor, mai ales ca in studii s-a
remarcat ca aceasta este mai frecventa in cazul gemenilor identici (monozigoti). Exista
insa si explicatii psihologice ale aparitiei fobiei - curentul comportamentalist explica
aparitia fobiilor pe modelul invatarii conditionate (noi cu totii ne amintim de Pavlov si
cainele lui, si cum s-a conditionat reflexul salivarii la un alt stimul decat mancarea,
respectiv aprinderea becului). Astfel, obiectul fobogen (de exemplu, sobolanul) ar putea
fi un stimul conditionat dintr-un reflex al fricii constituit candva in existenta noastra (in
copilarie, un sobolan grabit ne-a taiat calea si am tras o sperietura zdravana).
De ce ti-e frica...
Desi spaima pare a fi una singura, fobiile se pot imparti in categorii:
Fobiile simple. Exemplele cele mai frecvente sunt fobia de insecte, serpi, injectii,
sange, microbi, fenomene naturale (tunetele si fulgerele), insa lista este inepuizabila (vezi
si tabelul din articolul de fata, in care sunt mentionate o serie de fobii particulare).
Ce se intampla in fobii?
Ce face ca frica sa depaseasca limita eficientei si sa devina o emotie dezadaptativa, iar
uneori chiar invalidanta?
Frica aceasta nerealista si exagerata poate fi explicata ca raspuns la un stimul ce are un
oarecare potential de a fi periculos. Este "normal" sa ne temem de traznete sau de
cutremure, sa nu ne simtim confortabil in preajma unui sarpe sau a unui paianjen urias,
paros si ostil. Cand spunem ca este "normal", ne referim in special la normalitatea
bravilor nostri stramosi, care erau amenintati la tot pasul de serpi, paianjeni si stihii care
le faceau viata un chin.
Acesti stramosi s-au hotarat, mai mult sau mai putin constient, sa ne faca un "cadou"
evolutionist, sa inscrie undeva, in codul nostru comportamental, cuvantul pericol, pe care
il asociem cu anumite vietati sau evenimente (apropo, ati cunoscut pe cineva care sa aiba
o fobie de mielusei sau de cer senin?).
Manifestarile fobiei
Nu orice spaima de moment poate fi catalogata drept fobie, nici spaimele permanente
nu sunt fobii. Asa ca, sa vedem in ce fel se manifesta fobiile.
Pot aparea fenomene de derealizare (sentimentul ca lucrurile se desfasoara ca intr-un
film, intr-un plan ireal), fenomene de depersonalizare (sentimentul ca esti un actor in
propria situatie, ca nu esti cu totul acolo), precum si senzatia de pierdere a controlului,
teama de a nu innebuni, teama de a nu muri.
Aceste manifestari descriu o criza de anxietate, sau un atac de panica, si desi agorafobia,
fobiile specifice si fobia sociala apar in contexte diferite, trairile unei persoane in situatia
fobica sunt similare. Exista o serie de manifestari fizice ce insotesc senzatia de frica:
In toate aceste situatii, persoana percepe teama ca fiind exagerata si irationala, insa nu o
poate controla altfel decat prin evitarea situatiei fobice. De altfel, de cele mai multe ori,
aceste evitari devin problema in sine. De frica fricii, persoana ajunge sa-si restringa
posibilele contacte cu obiectul fricii. si, cu cat spaima este mai importanta, cu atit
comportamentele de evitare sunt mai complexe si mai extinse.
Nu sunt rare cazurile in care, o data ce seria evitarilor ia amploare, persoana ajunge sa fie
tintuita la domiciliu, considerat singurul bastion "sigur" in lupta cu obiectul fobic. De-
abia atunci cand situatia scapa de sub control, cand cei din jur se alarmeaza de amploarea
comportamentelor de evitare, este posibil ca persoana sa faca apel la ajutor de
specialitate.
Peste 50% dintre adulti au macar o frica specifica: de serpi, paianjeni, sobolani sau de
cutremure.
Ce se poate face?
Vestea cea buna e ca aceste tulburari au leac, iar frica poate fi tinuta sub control...
Tratamentul fobiilor dispune actualmente de o serie de medicamente, utile in special in
tratamentul agorafobiei si al fobiei sociale. Unele antidepresive si-au dovedit eficacitatea,
conform unor studii clinice. Anxioliticele pot reduce o parte din manifestari si pot
incuraja persoana sa se adapteze mai bine la "ideea" de nesiguranta in prezenta stimulului
fobogen.
Pentru fobiile simple (specifice), cea mai indicata cura este psihoterapia. Principiul
terapeutic este simplu (ii rog pe cei care au mici probleme fobice sa nu citeasca in
continuare) - "cui pe cui se scoate", sau, mai precis, ti-e frica de sobolani, vei ajunge sa
socializezi cu rozatoarele mai mult decat oricine din cei din jur. Necesitatea terapiei este
insa dictata, in cazul fricilor specifice, de valoarea ei adaptativa. Putem trai mult si bine
cu o frica de serpi veninosi atita timp cat probabilitatea de a-i intalni pe asfaltul din orasul
nostru este extrem de redusa. Daca urmeaza insa sa te muti intr-un loc izolat, pe valea
Cernei de exemplu, unde misuna pe stanci colonii intregi de vipere si daca fobia este
singurul impediment care sta in calea mutarii, poate ar trebui sa te gandesti la
psihoterapie...
AUTOMYSOPHOBIA:teama de automurdarire