Finanţarea pe termen scurt

O companie multinaţională poate să-şi asigure finanţarea pe termen scurt prin intermediul:
 Euronotes – reprezintă titluri care atestă o datorie de regulă negarantată şi cu maturităţi
de 1-3 sau 6 luni ; există posibilitatea ca acestea să fie avalizate de băncile comerciale
 Euro-comercial papers – reprezintă titluri de credit pe termen scurt
 Împrumuturi directe de la eurobănci.
O companie multinaţională poate obţine finanţare pe termen scurt fie de pe piaţa internă
din ţara companie mamă, fie din străinătate. Companiile mamă pot obţine relativ uşor fonduri
pentru finanţarea pe termen scurt prin operaţiuni din cadrul grupului crescând nivelul preţului
pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii către companiile subsidiare. Angajarea de
împrumuturi pe termen scurt într-o monedă străină poate fi preferată atunci când compania se
aşteaptă ca pe viitor să încaseze din activitatea sa operaţională sume importante în moneda
respectivă sau atunci când rata dobânzii pentru împrumuturi în moneda respectivă este una
redusă şi deci atractivă.
Costul finanţării pe termen scurt depinde de :
- Rata dobânzii aferentă împrumutului
- Evoluţia cursului de schimb pentru moneda în care este exprimat împrumutul pe
întreaga durată a acestuia.
Rata efectivă de finanţare se poate determina astfel :
rf=[(1+i)* St+1 - St]/St = (1+i )*[St+1 / St] – 1
i – rata dobânzii
St - cursul valutar spot de la începutul perioadei de creditare
St+1 – cursul valutar spot de la sfârşitul perioadei de creditare
Există diverse criterii pe care o companie trebuie să le aibe în vedere atunci când ia o
decizie de finanţare pe termen scurt într-o monedă străină : paritatea ratelor dobânzii, cursul
valutar forward ca o previziune pentru viitorul curs spot şi previziune efectivă a cursului
valutar.
În situaţia în care există o paritate a ratelor dobânzii, obţinerea unei finanţări pe termen
scurt într-o monedă străină şi derularea simultană a unei operaţiuni de hedging pe piaţa
forward va conduce la înregistrarea unor costuri ale finanţării similare cu cele de pe piaţa
internă.
În situaţia în care cursul de schimb forward este un bun predictor al viitorului curs de
schimb spot, atunci rata efectivă de finanţare în cazul unui împrumut în monedă străină va fi
egală în medie cu rata de finanţare existentă pe piaţa internă.
Cel mai adesea însă, companiile utilizează previziuni ale cursurilor de schimb realizate
de instituţii financiare, firme de consultanţă sau realizate cu surse proprii.
Obţinerea unui împrumut pe termen scurt într-o monedă străină poate să conducă la o
reducere semnificativă a costurilor de finanţare, dar poate să aducă cu sine şi o creştere a
riscului datorat evoluţiei cursului valutar. Pentru a reduce acest risc o companie
multinaţională poate să obţină finanţare în mai multe monede străine .În acest fel împrumutul
angajat nu este exprimat într-o singură monedă străină, ci are la bază un portofoliu de monede
străine. Dacă aceste monede străine nu sunt semnificative şi pozitiv corelate, este puţin
probabil ca toate să înregistreze simultan o apreciere ( faţă de moneda naţională din ţara
companiei mamă ).
Prin urmare, probabilitatea ca rata efectivă de finanţare prin intermediul unui
împrumut ce utilizează un portofoliu de monede să depăşească rata de finanţare de pe piaţa
internă este una redusă.
 Pentru a selecta monedele care să facă parte dintr-un astfel de portofoliu se poate apela
la instrumente statistice. De exemplu varianţa poate fi utilizată pentru a măsura volatilitatea
ratei efective de finanţare în cazul unui portofoliu de monede.
Pentru un portofoliu compus din 2 monede rata efectivă de finanţare poate fi scrisă
astfel :
rfp = wA* rfA + wB* rfB

w – reprezintă ponderea fondurilor obţinute ca finanţare în total exprimată în moneda A

respectiv B
rfA , rfB – ratele efective de finanţare pentru moneda A,B

VAR (rfp ) = wA ²√A² + w²B√B² + 2 wAwB√A√B *C

√ - varianţa ratei de finanţare pentru moneda A

C – coeficientul de corelaţie dintre ratele efective de finanţare ale celor 2 monede A şi B