Statistică

Din circa 3,2 milioane de apartamente convenţionale sunt

alimentate cu căldura prin 2 770 de centrale termice (reprezentând 36%
din puterea instalată) si prin 3 560 de puncte termice racordate la reţelele
de termoficare (64% din puterea instalată).
Alimentarea centralizată cu căldură a municipiului Bucureşti este
asigurată prin termoficare pentru 553 000 de apartamente, prin centralele
de cuartal pentru 26 000 de mii de apartamente si prin centralele termice
de bloc pentru 41 000 de apartamente. Numărul punctelor termice ale
oraşului Bucureşti este de 1 178 din care 621 pentru mediul urban, 286
pentru industrie si 271 pentru industrie, RADET având in exploatare 738
de puncte termice.

Structura pierderilor intr-un sistem

de alimentare cu căldură prin
termoficare

Pierderile specifice acestor circuite sunt reprezentate de:

• pierderile de căldură conductiv/convectiv
Apa recirculata

Sursa
PT Consumator

Apa de Adaos

Sursa Reţea Punct Termic Reţea Consumatori

Primara Secundara

• pierderi de masă
Pierderile de căldură la nivelul sursei
Debitul de căldură aferent sursei este dat de formula

Qs = ηs ∗Q

unde
• ηs − randamentul global al sursei (dependent de
randamentele tuturor instalaţiilor si echipamentelor din
cadrul sursei
• Q − energia primara introdusa in sistem pentru obţinerea
energiei termice utile
Randamentul utilajelor utilizate in surse este cunoscut, întrucât
furnizorii acestor echipamente dau informaţii referitoare la acestea;
celelalte pierderi (de masă) se pot doar estima pe baza practicii
exploatării.

Pierderi de căldură in reţelele de transport primar

Pierderile de căldură totale sunt determinate prin:

∆Qrp = ∆Qtp + ∆Q fp

unde:
• ∆Qrp −pierderile totale in reţeaua de distribuţie
• ∆Qtp −pierderi de căldură prin transmisie
• ∆Q fp − pierderi de căldură prin pierderi de masă

Pierderea de căldură prin transmisie depinde de:

∆Qtp = G D ⋅ c ⋅ t D − G R ⋅ c ⋅ t R − Q PT − ∆Q fp

unde:
• G D ; G R − masa apei din reţeaua primara (tur/retur)
• Q PT − cantitatea de căldură de la nivelul punctelor termice
• ∆Q fp − pierderile de căldură aferente masei de fluid
pierduta din reţeaua primara si in punctele termice prin
zonele neetanşe.

Pierderea de căldură prin pierderi de masa depinde de:

 ∆Q fp = ∆Q fp 1 + ∆Q fp 2

unde:
1
• ∆Q fp1 = p Gap ⋅ c ⋅ ( t D − t R )
3600
1
• ∆Q fp 2 = G fp ⋅ c ⋅ ( t R − t ad )
3600
in care:
• ∆Q fp 1 −cantitatea de căldură pierdută din sistem odată cu
curentul de fluid
• G ap − masa apei de adaos introduse in sistem
• ∆Q fp 2 −cantitatea de căldură necesară încălzirii fluidului de
adaos.

Determinarea pierderilor de căldură din reţeaua primară se

realizează prin urmărirea parametrilor:
• Fluxul de căldură preluat de către punctele termice
• Conţinutul de căldură al apei de reţea la limita sursei pe
cele doua conducte
• Debitul total al apei de adaos.

Pierderile de căldură din punctele termice

Qrs
Q PT =
ηPT

unde:
• Qrs − căldură preluata de compartimentul reţelelor
secundare la plecarea din punctele termice. Aceasta
energie este atât căldură utilă cat si pierderi de căldură
prin transfer.
• Q PT − căldura preluata de punctul termic din circuitul
primar care conţine si pierderile de căldură din interiorul
punctului termic.
• Deducerea acestor pierderi se poate face pe seama
măsurării debitelor de căldură din punctele termice.

Pierderile de căldură din circuitele secundare

Qrs = Qinc + Qacc + ∆Qrs

 De asemenea compartimentul reţelelor secundare este caracterizat
de un randament.

Qu = η ⋅ ( Qu.inc + Qacc + Qrs )

In cazul imposibilităţii realizării calculelor pierderilor de căldură

acestea se pot determina pe baza
• Determinării debitelor de căldură pe circuitele secundare la
limita punctelor termice
• Contoarelor de căldură la nivelul consumatorilor
• Contorului de apa de adaos
• Contorului de căldură de pe circuitul apei calde de consum
(sau un contor de fluid si doua sonde de temperatura)

Evaluarea globala a pierderilor de căldura din reţelele de transport,

distribuţie si puncte termice
Valoarea pierderilor totale din sistemul de reţele si punctele de
transformare se poate exprima in funcţie de randamentul general.

∆QT = (1 − ηT ) ⋅ QS

unde
• ηT −randamentul total rezultat din produsul randamentelor
parţiale
• ηT = ηrp ⋅ηPT ⋅ηrs
 Soluţii Tehnice

După cum s-a stabilit anterior pierderile din sistemul de reţele sunt
realizate prin doua mecanisme pierderi de căldură prin pierderi de fluid
prin neetanşeităţi si pierderi de căldură datorate proastei izolări.
In ceea ce priveşte randamentul echipamentelor acesta poate fi
ameliorat. Dar celelalte pierderi pe tronsoanele reţelei primare si
secundare sunt cele mai importante.
In cazul conductelor oţel izolate pierderile depind de:
• Diametrul conductelor
• Dimensiunile canalului termic
• Adâncimea de pozare
• Grosimea izolaţiei termice
• Starea izolaţiei (grad de tasare, grad de umiditate)
• Temperatura solului (aerului)
• Natura solului
• Lungimea traseului de conducte
Cum marea majoritate a conductelor de distribuţie sunt de oţel cu
izolaţie din vata minerala protejate de un înveliş metalic, învechite este
cunoscut ca izolaţia termica este cea care ridica probleme (fie izolaţia este
umeda fie tasata neasigurând protecţia termica. O estimare corecta a
pierderilor nu se poate face direct datorita condiţiilor particulare de pozare
ale acestora in sol si a păstrării lor in timp.
Soluţia acestor tipuri de pierderi ar fi înlocuirea lor pe scara larga
cu conducte preizolate care spre deosebire de cele clasice nu mai au
nevoie de un canal termic pentru montare asigurând o micşorare a
pierderilor de căldură spre mediu.
Schimbarea conductelor ar aduce după sine si rezolvarea
pierderilor de fluid din reţea.