Ghidul Managerului Pentru Noile Tehnologii Informatice Si de Comunicatie

Introducere1
În volumul intitulat „Ghidul managerului pentru noile tehnologii informatice şi

de comunicaţie”2, elaborat de aceiaşi autori, care a apărut în editura Lucman în
noiembrie 2002, am vizat în partea a cincea doar o prezentare frugală a
tehnologiei ASP. Am acordat mai multă atenţie XML.
Aici vom avea în vedere aplicaţii elaborate cu trei tehnologii: JSP, ASP şi PHP,
deci ne vom întâlni şi cu limbajele respective.
Ideea că un sit comercial poate fi realizat doar cu ajutorul pachetului Microsoft
FrontPage este greşită din start. Un sit comercial este mult mai complex decât un sit
obişnuit. Şi el se bazează pe unul dintre limbajele de tip script, deci pentru scenarii:
Java, JavaScript, VBScript, JScript, PHP sau PERL (Practical Extraction Report
Language), PerlScript.
PHP şi PERL merg pe filozofia Common Gateway Interface. Acest CGI se bazează pe
un formular completat de vizitator dar atenţie, pentru fiecare client Web care accede un
sit elaborat cu PHP sau PERL, se încarcă în memoria serverului atât programele cât şi
câte o copie a interpretorului. Este o risipă de memorie!
ASP şi JSP au schimbat puţin filozofia CGI. Avem tot timpul să vă lămurim cum!
Stimate manager, veţi fi nevoit să citiţi această carte sau să apelaţi la un cunoscător al
unuia din aceste limbaje. Oricum, vă mai trebuie ceva bani pentru achiziţionarea unui
mediu de dezvoltare serios (vezi mai jos, medii IDE) şi pentru un pachet software pentru
administrarea bazelor de date.
Java şi VBScript sunt limbajele de bază ale tehnologiilor JSP, Java Server Pages şi
respectiv ASP, Active Server Pages.
Medii IDE pentru proiectarea siturilor comerciale
Mai oportun este ca situl comercial să se realizeze cu ajutorul unui mediu de dezvoltare
aşa-zisul IDE, Integrated Development Environment. Un astfel de mediu are
1
Cursul « Aplicaţii de comerţ electronic şi tehnologii » predat de profesorul dr. Somnea Dan, la
facultatea R.E.I. an II, din anul 2002/2003 în locul cursului de Internet.
2
Puteţi comanda la editura Lucman (tel./fax: 021-223-7755, sau comenzi@lucman.ro) un exemplar.
Editura are depozitul la adresa: Bucureşti, str. Sevastopol nr.24. Mai sunt cca- 30 exemplare. Dacă
lucrarea s-a epuizat, sunteţi trecut în lista de aşteptare. Rotativa se porneşte dacă se adună cel puţin
300 comenzi ferme. Până acum s-au scos două tiraje, unul de 250 (sept. 2002) şi al doilea de 330
exemplare (nov. 2002). Urmează ca în luna sept. 2003 să se scoată un număr de cca. 350 exemplare,
plus câte comenzi ar apare între timp. Exemplarele au fost destinate în principal formelor de
învăţământ de zi şi distanţă, pentru facultatea R.E.I. Au fost şi cumpărători izolaţi care au ... apucat
cartea, pentru că ştiau de aceşti autori de la editura tehnică, când publicau acolo.
instrumente pentru crearea unui proiect, scrierea programelor, depanarea lor (punerea la
punct) . Programele sunt componentele sitului.
Există medii care sunt orientate spre suprafeţe grafice. Iată câteva denumiri: Allaire
JRun Studio, Apache Tomcat Servlet and JavaServer Pages Development with
VisualAge for Java, Borland /Inprise JBuilder, Microsoft Visual InterDev, seria de
servere .net Microsoft Entreprise (vezi mai jos), Macromedia Dreamweaver MX etc.
Containere pentru servleturi/pagini JSP alias servere de aplicaţii Web
Ca să dezvoltaţi şi să testaţi un sit comercial trebuie şi o reţea de PC-uri pentru încercare.
Ultima condiţie este extrem de greu de simulat. De aceea s-au scris diverse simulatoare
de încercare pentru a afla cum se comportă situl la diverse trafice de încărcare şi condiţii
de reţea.
Pentru producţia de situri comerciale dinspre platforma JSP sunt containerele pentru
servleturi şi pagini JSP: Allaire JRun, Apache Tomcat, BEA Weblogic Entreprise
Server, iPlanet Web Server Entreprise Edition, Sun NetObject, IBM WebSphere
Application Server, Oracle Application Server, Inprise Application Server.
Lumea serverelor Microsoft .Net Entreprise şi Visual Studio
Dinspre platforma ASP cităm strategia materializată de Microsoft Distributed Network
Architecture, adică arhitectura unui sistem distribuit de la corporaţia cu acelaşi nume, ce
a stat la baza unei serii de zece servere plus serverul Windows 2000.
Despre aceste servere nu putem emite pretenţii de a le avea în A.S.E.! Instrumentul de
dezvoltare al acestora a fost precis mediul IDE Microsoft Visual Studio InterDev!
Sunt în total vreo zece servere. Pentru alte detalii, vezi şi Epilog şi referinţa /8/, o
documentaţie plină de fraze ditirambice, aşa cum sunt majoritatea comunicărilor şi
broşurilor celor care caută să se facă înţeleşi posibililor lor consumatori de produse
software. Pentru conformitate redăm o mostră de frază: « Microsoft Commerce Server
2000 permite afacerilor ?! din diferite domenii construirea de soluţii e-commerce
scalabile (Sic !) personalizate, care optimizează experienţa clientului şi le oferă
managerilor un timp real (hopa !!!) de analiză şi control al afacerilor online. » Spuneţi şi
dumneavoastră domnule profesor Pruteanu ce ditrambi sunt aceşti … ! Aţi înţeles
ceva stimaţi actuali şi posibil viitori manageri? Să ştiţi că nu învinuim pe traducător ci,
pe creatorii unor atari fraze cu salarii sfidătoare. Dar mai bine să ne oprim ! Şi ce este
mai grav este că cei îndrituiţi a-şi face publică « marfa », îşi bat joc de munca celor care
concep aceste produse software din interiorul corporaţiei Microsoft !
Iată deci o veritabilă dilemă pentru un potenţial administrator de sit comercial ca …
lumea! Nu este cazul să fiţi dezorientaţi!
Să revenim pe pământ !
Ca să aflaţi ceva despre efortul de realizare al unui sit comercial mai nepretenţios,
încercaţi să parcurgeţi acest manual, jumătate scris în limba română şi jumătate în limba
franceză.
În capitolele scrise în limba română ne ocupăm de tehnologiile JSP şi ASP, plecând de
la instrumente freeware fără a avea acces la pachetul Macromedia Dreamweawer MX.
Capitolele scrise în limba franceză constituie o parte din cursul predat studenţilor
economişti de către profesorul dr. Mihai Calciu la Universitatea Lille I şi, care are în
vedere tocmai acest pachet alături de aplicaţiile EasyPHP, phpMyAdmin sub Windows
şi mai ales Linux.
Afirmam mai sus ceva legat de acel soft pentru bazele de date. Fiecare din siturile
comerciale trebuie să apeleze la baze de date. Deci trebuie să aveţi în vedere ca
programatorul pe care îl angajaţi să mai ştie şi unele comenzi ale limbajului de
interogare structurat, SQL, Structured Query Language.
Dacă vreţi să recurgeţi la tehnologia PHP, deci şi la limbajul mySQL (tot SQL),
examinaţi şi referinţa /5/, dar mai ales să aruncaţi un ochi în capitolele scrise în franceză
din această carte.
Pentru partea dedicată tehnologiei ASP parcurgeţi capitolele 7-10, unde am explicat un
exemplu de sit comercial testat în stadiul preliminar şi care poate fi îmbunătăţit.
Pentru o privire asupra fiecăreia dintre tehnologiile JSP, ASP şi PHP, bazate pe
Macromedia Dreamweaver MX, citiţi şi capitolele din partea a doua. În ce ne priveşte,
în A.S.E. nu avem acces la Dreamweaver şi ne mulţumim şi cu ce avem. Şi avem unele
instrumente din platforma Windows!
Am fi avut mai multe şi pe partea de dezvoltare a aplicaţiilor de e-commerce, dacă am fi
acceptat instalarea pe staţiile din laboratoarele studenţeşti a unuia dintre dialectele Linux
în varianta WorkStation, de pildă Suse, cu o suprafaţă grafică KDE!
În partea dedicată prezentării tehnologiei JSP veţi afla că, cu modestul cadru de
dezvoltare (se foloseşte termenul kit în engleză) J2SE, Java 2.0 Standard Edition al
corporaţiei Sun MicroSystems, cu un container pentru servleturi şi pagini JSP Resin
1.1.4 sau JRun Standard 3.0, ambele cu regim de freeware, fără drept de folosire pentru
producţia de situri comerciale aducătoare de profit şi, cu un programator cunoscător al
limbajului Java, înzestrat cu multă răbdare, puteţi încropi un sit comercial. Pentru acesta
citiţi capitolele 1-6.
Între pachetele cu funcţia de container pentru servleturi şi pagini JSP cităm în primul
rând pe Jakarta Tomcat. Un serios concurent este însă JRun, al firmei Allaire în două
variante: Standard şi Studio. Ultimul este pe bani! Primul este shareware! Vezi şi mai
jos.
Tehnologia JSP a fost şi este dezvoltată cu asiduitate de corporaţia Sun Microsystems,
în timp ce tehnologia ASP este opera celor de la Microsoft.
Cadrul de lucru J2SE se poate descărca de la adresa: http://java.sun.com/products/jdk.
Mai indicat este însă să procuraţi ediţia Entreprise a aceluiaşi cadru şi anume J2EE.
Aceasta este însă distribuită sub licenţă cu prealabila perioadă de testare (shareware).
Atât J2SE cât şi J2EE nu folosesc suprafaţa grafică. Tot atunci se instalează automat şi o
bibliotecă de pachete cu clase Java, denumită JRE, Java Runtime Environment, adică
maşina virtuală Java, Java Virtual Machine (vezi capitolul 1). Există câte un JRE pentru
fiecare cadru de lucru.
Cadrele de lucru J2SE şi J2EE mai sunt denumite şi SDK 2 Standard Edition, respectiv
pentru SDK 2 Entreprise Edition.
Versiuni de motoare servlet
Recomandăm în ordine pe: Tomcat. Acesta a ajuns la versiunea 5. Merg foarte bine şi
versiunile mai vechi 3.1 sau 3.2, care au regimul de licenţă deschisă.
Există apoi aplicaţia firmei Caucho Technologies denumită Resin. Prin anul 2000 a fost
o versiune distribuită sub licenţă deschisă cu numărul 1.1.4. Pe aceasta o vom
implementa pe staţiile studenţeşti din corpul 1000, etajul 4. Pachetul este creaţia lui
Ferguson Scott. Dacă aţi vizita portalul www.Caucho.com aţi constata că versiunile mai
noi sunt pe bani cu trecere prin perioada de evaluare.
În sfârşit, compania Allaire posedă pachetul JRun (versiunile Standard şi Studio).
Regimul de open source nu are decât versiunea 3.0 standard. Intraţi şi la:
http://www.allaire.com ca să vă convingeţi că totul este acum shareware deci pe bani!
Pentru a crea cu trudă un sit în ASP, recurgem la Microsoft FrontPage, MS Access,
editorul wordpad şi cam atât!
Ar fi fost mai bun Microsoft Visual InterDev. Nu emitem pretenţii la Microsoft SQL
Server în loc de MS Access.
Acasă aveţi de regulă Windows 98. Sub acesta există Microsoft Personal Web Server,
versiunea a patra. Sub Windows 2000 Workstation Professional, dacă îl aveţi, se recurge
la Microsoft Information Internet Server 5.0. IIS a apărut pe vremea sistemului
Windows NT/4 varianta Server. IIS nu este acceptat şi de Windows NT/4 Workstation!
Din păcate toate acestea nu suportă servleturi Java, decât dacă cumpăraţi de la firmă
adausurile de rigoare! Folosesc însă cu dezinvoltură limbajul VBScript şi obiectele
ActiveX Data, ADO. ActiveX este dezvoltat după modelul obiectelor din componente,
COM, Component Object Model. Acest ActiveX căruia în „romgleză” i se spune
„controale ActiveX” este accesibil atât pe partea client (deci MSIE, nu şi Netscape) cât
şi pe partea de server.
Insistăm! Sub browserul Netscape obiectele ActiveX sunt ignorate!
Înainte de a trece mai departe, Windows 98 etc. permit instalarea motorului Caucho
Resin 1.1.4.
Dar ce oferă alţii în materie de motoare servlet?
Începem cu AOL / Netscape. Până de curând a tronat Netscape Java Web Server ca
server Web. El a fost înlocuit însă de către mai noul iPlanet Web Server Entreprise
Edition. Acesta a înlocuit şi un alt server Web de la Netscape, denumit Netscape
Entreprise Server.
Există piese software şi pentru platforme Unix, AIX/Linux. Despre aceste platforme
vezi referinţa /2/. Sub Linux tronează Tomcat.
Pro XML!
Toate browserele se „feresc să rămână în urmă” şi încearcă să se alinieze la standardul şi
limbajul XML şi la standardele XSL, XLST, Xpath etc. în mod tot mai hotârît. Conduc
detaşat doar editorul/browserul Mozilla de la NCSA şi total necunoscutul editor/browser
InDelv de la www.indelv.com. Sunt singurele care se descurcă în XSLT, adică XLS
Transformations.
Nici nu îndrăznim a vă indica să procuraţi şi răsfoi o altă referinţă de peste 800 pagini,
cu fraze întortocheate, chiar din limba în care a fost concepută, engleză. Este totuşi o
muncă meritorie şi enormă depusă de către doamna sau domnişoara Lee Anne Phillips,
un exeget în materie de documentare asupra standardelor XML / XHTML. Este vorba
de: XML, XPath, XLink, Xpointer, de limbajele de stil, precum: CSS1, CSS2, DSSSL,
XSL, XSLT. Cartea s-a numit în original „Special Edition Using XML” şi a fost tradusă
la editura Teora sub denumirea de XML. A apărut la editura americană QUE, în anul
2000 iar la noi, un an mai târziu. Bravii noştri traducători nu au descâlcit şi unele fraze
prea lungi din lucrarea originală! What a pitty!
Am presupus poate greşit că aţi răsfoit referinţa /1/, pag. 208-233. Aţi fi aflat destule
despre folosirea intensă a limbajului XML în schimburile electronice de documente
finanicar-contabile dintre verigile implicate în tranzacţii din siturile: B2B, B2C, C2C.
Vezi totuşi şi partea a doua din limba franceză.
Pentru ai fi independenţi întrucâtva de referinţa /1/ am alcătuit anexa A. Aici tratăm
HTML, DHTML şi o scurtă iniţiere în XHTML, ca să depăşim această referinţă. În
IT&C intervalul de timp ideal pentru actualizarea documentaţiilor este semestrul! Anul
este … prea lung!
Să pornim la drum într-o manieră cât de cât metodică.
Convenţiile de scriere
Textul obişnuit este cules cu acest set de caractere (font). Listele de programe sunt
culese cu acest corp de literă:
<html>
<head><title>Razboiul din Irak!</title>
când nu sunt numerotate sau aşa:

01. <html>
02. <head><title>Razboiul din Irak!</title>
când sunt numerotate.

Procedeele de operare sunt anunţate prin pictograma alăturată.
Observaţiile importante sunt anunţate prin pictograma alăturată
1
Capitolul
Universul termenilor platformei

Java
Vom explica pe înţelesul dumneavoastră o serie de termeni din universul Java.
Au trecut destul de mulţi ani de când acest limbaj concurează cu deosebit succes
familia de limbaje C/C++. Java este adulat şi de către IBM et. Co, în ciuda
efortului venerabilei corporaţii Microsof. Din cauza proliferării unui număr
imens de pachete de clase şi componente, se poate spune că Java îşi trăieşte a
doua tinereţe, acum în perioada programării orientate spre componente.
Client Web şi server Web
A şadar să intrăm în universul termenilor platformei Java!

Să adâncim faţă de referinţa /1/ două noţiuni şi anume, cea de client Web şi cea
de server Web. Două calculatoare comandate fiecare de câte un program,
comunică între ele. Unul dintre programe serveşte la răsfoirea spaţiului Web. I se mai
spune program de vizitare, de navigare. Cine nu a folosit Microsoft Internet Explorer
(MSIE)! Acestuia să îi spunem client Web sau browser.
Pe celălalt calculator, gazdă a sitului vizitat, se află un alt program denumit server Web.
El este specializat în executarea programelor scrise într-unul din limbajele pentru
scenarii.
Să complicăm puţin lucrurile! Există şi un server Web dar poate exista şi un aşa-zis
server de aplicaţii Web. I-am spus mai sus motor servlet.
Deşi tratăm tehnologia JSP, admiteţi o paranteză! În tehnologia ASP, serverul MS IIS
este şi gazda aplicaţiilor. Acest IIS „interpretează” pe loc instrucţiunile programelor cu
extensia .asp, componente ale unei aplicaţii şi generează dinamic un document tip html
care ajunge la PC-ul gazdă a browserului MSIE. Terminat paranteza!
Aici este vorba însă de tehnologia JavaServer Pages. Serverul de aplicaţie poate prelua
şi sarcina serverului Web clasic, pe lângă aceea de container pentru servleturi. Mai poate
să se întâmple însă şi aşa: să trimită serverului Web clasic servleturile ca să le
gestioneze, adică să le pună la dispoziţia cererilor clienţilor Web. Oricum, serverul de
aplicaţii are în această a doua ipostază doar funcţia producător de servleturi.
Protocolul http şi dialogul dintre client Web – server Web. Lanţul …
slăbiciunilor !
Spuneam mai sus că serverul Web dialoghează cu clientul Web pe baza unui protocol.
Cel mai adesea acesta este http. Acesta nu este legat de servleturi. Vizitatorul vede pe
ecranul PC-ului gazdă a browserului MSIE un formular. Cum credeţi că a apărut el aici?
A fost generat de către programul servlet. Vizitatorul completează datele în rubricile
formularului. Ele pleacă la server, când s-a recurs la butonul pentru trimitere. Datorită
unui alt program dinainte proiectat şi anunţat în servlet, ce este asociat acestui formular,
se analizează aceste date şi se construieşte răspunsul. El este expediat înapoi la clientul
Web tot sub forma unui document generat în HTML.
Acest schimb de replici client – server respectă oricum protocolul http deci formatul
HyperText Transport Protocol, care nu ne interesează pe noi nespecialiştii IT!
În lumea browserelor şi … din nou obsesia XML!
Apropo, pe lângă programul de navigare (sau vizitare) browser MSIE, se folosesc cu
aplomb şi altele cum sunt: Netscape Navigator sau Communicator. Poate aţi auzit şi de
NCSA Mozilla sau venerabilul NCSA Mosaic. Ultimul este opera celor de la Centrul
pentru Arhitecturi de Supercomputere al Universităţii Minnesota, Illinois. La NCSA,
(National Center for Supercomputing Architecture) cu un deceniu în urmă, Mark
Andersen a conceput şi elaborat Mosaic. Era primul browser grafic. Mai înainte Tim
Berners Lee a conceput Viola, un browser de tip text orinetat spre emultaor de terminal
VT-xxx. Studenţii din anii terminali, urmaşii lui Mark, dezvoltă cu dezinvoltură în
referatele lor, nucleul unei noi versiuni de browser denumit Mozilla. Este aliniat la
standardul XML 1.0! Cunoaşte şi interpretează corect structurile acestui limbaj extins
pentru marcaje, eXtensible Markup Language şi chiar şi şabloanele limbajului de stiluri,
XSL, eXtensible StyleSheet Language.
Ce este XSL?
Să zicem că am descris în XML (vezi şi: /1, 2, 9, 16/) un articol de revistă şi descrierea
arată astfel:
LISTA 1.1 Aspectul documentului de intrare (scris în XML)
01. <?xml version=”1.0”>

02. <article fname=”19990101_xsl”>
03. <title>XML Style Sheets</title>
04. <date>January 1999</date>
05. <copyright>1999, Benoit Marchal</copyright>
06. <abstract>Style sheets add flexibility to document viewing.</abstract>
07. <keywords>XML, SXL … </keywords>
08. <section>
09. <title>Styling</title>
10. <section>
11. <p>Style sheets are inherited form SGML, an XML ancestor. Style sheets
originated in publishing and document management applications. XSL is XML’s
standard style sheet, see <url>http://www.w3.org/Style</url>.</p>
12. </section>
13. <section>
14. <title>How XSL Works</title>
15. <p>An XSL style sheet is a set of rules where each rule specifies how to format
certain elements in the document. It has rules for title, paragraphs and
keywords.</p>
16. <p>With XSL, these are powerful enough not only to format the document but
also to reorganize it, e.g. by moving the title to the front of page or extracting
the list of keywords. This can lead to exciting applications of XSL outside the
realm of traditional publishing. ...</p>
17. </section>
18. <section>
19. …
20. </section>
21. </article>
Am reprodus o parte din exemplul clasic al lui Benoit Marchal (referinţa /9/) care l-a
pasionat tocmai acest XSL şi XSLT mai mult decât XML în sine. Observaţi o serie de
balize inventate pentru descrierea componenţei unui articol. E vorba de titlul articolului
(liniile 02 şi 03), de data apariţiei sale (linia 04) etc. Mai jos vedem baliza abstract care
înfăşoară conţinutul (liniile 06 şi 21), de o serie de titluri de secţiuni şi de secţiunile în
sine. În fine intrăm şi pe teritoriul oarecum al HTML, unde apar balize pentru paragrafe,
deci pentru frazele textului.
Acum să presupunem că dispunem de un procesor XT, cum este cel al lui James Clark,
vezi /14/, care citeşte la intrare documentul de mai sus de tip XML. Procesorul are un
transformator XSL, deci un XSLT. Acesta foloseşte un limbaj cu instrucţiuni în toată
regula! Iată pentru cazul nostru acest transformator de aspect de document:
LISTA 1.2 Instrucţiunile de transformare (scrise în limbaj XSLT)
01. <?xml version=”1.0” encoding=”ISO-8859-1”?>

02. <xsl:stylesheet xmlns=”http://www.w3.org/1999/XSL/Transform”
xmlns=”http://www.w3.org/TR/REC-html4.0”>
03. <xsl:output method=”html”/>
04. <xsl:template match=”/”>
05. <HTML>
06. <HEAD>
07. <TITLE>About Style Sheets</TITLE>
08. </HEAD>
09. <BODY>
10. <xsl:apply-templates/>
11. </BODY>
12. </HTML>
13. </xsl:template>
14. <xsl:template match=”section/title”>
15. <P><I><xsl:apply-templates/></I></P>
16. </xsl:template>
17. <xsl:template match=”article/title”>
18. <P><B><xsl:apply-templates/></B></P>
19. </xsl:template>
20. <xsl:template match=”url”>
21. <A TARGET=”_blank”>
22. <xsl:attribute name=”HREF”>
24. </xsl:attribute>
26. </A>
27. </xsl:template>
28. <xsl:attribute name= ”HREF”>mailto :<xsl :apply-templates/>
29. </xsl:attribute>
31. </A>
32. </xsl:template>
33. <xsl:template match=”p”>
34. <P><xsl:apply-templates/></P>
35. </xsl:template>
36. <xsl:template match=”abstract | date | keywords | copyright”/>
37. </xsl:stylesheet>
Pe scurt ce se realizează mai sus! A fost scris conform regulilor limbajului XSLT un
grupaj de instrucţiuni de comandare a procesorului XSLT. Priviţi documentul iniţial.
Acolo am întâlnit categoriile sintactice: article/title adică titlu de articol, date, copyright,
abstract, keywords, article/section, url şi href. Pentru fiecare în lista de mai sus stă scris
ce să se genereze în XHTML când se întâlneşte o atare categorie sintactică.
Pe baza acestor reguli de producţie, transformatorul a generat la ieşire un document cu
structura XHTML (vezi şi anexa A). Mai mult nu detaliem.
Iată acest document XHTML:
LISTA 1.3 Documentul rezultat la ieşirescris în limbaj XHTML)
01. <!DOCTYPE html PUBLIC –

02. <HTML><HEAD><TITLE>About Style Sheet</TITLE></HEAD>
03. <BODY>
04. <P><B>XML Style Sheets</B></P>
05. <P><I>Styling</I></P>
06. <P>Style sheets are inherited form SGML, an XML ancestor. Style sheets
originated in publishing and document management applications. XSL is XML’s
standard style sheet, see <A TARGET=”_blank”
href=”>http://www.w3.org/Style”>http://www.w3.org/Style</A>.
07. <P><I>How XSL Works</I></P>
08. <P>An XSL style sheet is a set of rules where each rule specifies how to format
certain elements in the document. It has rules for tile, paragraphs and
keywords.</P>
09. <P>With XSL, these are powerful enough not only to format the document but
also to reorganize it, e.g. by moving the title to the front of page or extracting
the list of keywords. This can lead to exciting applications of XSL outside the
realm of traditional publishing. ...</P>
10. …
11. </BODY>
12. </HTML>
Dacă priviţi cu atenţie lista 1.2, toate balizele sunt scrise cu litere mari! Cum arăta la
intrare documentul XML (lista 1.1) şi cum arată acum, după transformare (lista 1.3).
Toate browserele MSIE 5.x, nu cunosc versiunea 1.0 XML ci, una din versiunile
anterioare: 0.91 şi 0.92 care impuneau şi respectarea unor alinieri canonice la marginea
stângă, faţă de versiunea 1.0!
Ca să nu rămânem datori la întrebarea „Ce este XML?” vă spunem pe scurt că este un
fel de limbaj pentru marcaje, în care însă inventăm propriile balize (tags). Stricteţea
sintactică vă va stresa. Orcie scrieţi, trebuie verificat sintactic cu un document ... pe post
de veritabil ... grămătici, acel DTD adică definiţia tipului de document, Document Type
Definition!
În fişierul XML spuneţi care document va fi verificatorul şi aici începe chinul, dacă
scrieţi dumneavoastră în XML. Noroc că sunt generatoare automate de documente
XML (vezi : /13/) ca şi convertoare de structuri XML – XHTML(vezi : /14/).
XML este limbajul în care comunică curent verigile implicate în lanţul unei tranzacţii de
comerţ electronic (vezi şi /3/).
Protagoniştii lanţului unei tranzacţii de comerţ electronic.
Primul este cumpărătorul secolului XXI, posesorul unei cartelele de credit. Îi spunem în
engleză consumer. Este vorba apoi de banca care a emis acest „card”, denumită în
engleză issuer, apoi de banca verificatoare, acquirer, de banca creditoare a reţelei de
depozite, merchant bank şi în sfârşit, de angrosistul sistemului de depozite denumit în
engleză, merchant. Toate documentele financiar-bancare circulă între aceste verigi graţie
mijloacelor de comunicaţie şi calculatoarelor cuplate la aceasta, înzestrate cu programe
adecvate. Programele instalate la diversele sedii ale acestor verigi „vorbesc“ în XML,
deci înfăşoară (balizează spun snobii XML) datele documentelor fianciar-contabile în
… haina pretenţiosului XML. « Etapa » XML a reprezentat transpunerea „birocraţiei
unificate” EDIFACT a ţărilor din defuncta Piaţă Comună. EDIFACT înseamnă
Exchange Data Interface for Administration, Commerce, and Transport. Evident, se
respectă într-un mod riguros rigida sa sintaxă.
Modelul master slave cu trei straturi

Să insistăm puţin asupra comunicării dintre programele client şi server. În jargon i se
spune model cu două, trei sau n starturi, 2-tier, 3-tier, respectiv n-tier master-slave. Să ne
oprim la modelul 3-tier: stratul client, client tier, stratul intermediar, middle tier şi în
sfârşit, stratul final, data tier, unde se află fişierele bazei de date.
La nivelul client, programul de vizitare trimite cererea (adică datele completate în
rubricile formularului) la serverul Web. Acesta are acum rol de strat intermediar. El nu
poate interoga direct baza de date. Poate aţi solicitat ca să vi se furnizeze sortimentele de
articole vândute de depozitele acelui sit comercial vizitat. Atunci se adresează unui
server specializat de baze de date.
Lumea bazelor de date
Bazele de date sunt deservite de alte sisteme specializate precum: Oracle, IBM DB2,
Ingres, Informix, mySQL, PostGRES, etc.
Serverul intermediar nu traduce el cererea într-un limbaj ştiut serverul specializat în
căutări de informaţie prin bazele de date. Este instruit prin program (servlet în jargon
JSP). Întrebarea ajunge la stratul data tier. Aici se alcătuieşte un răspuns. I se spune tabel
cu rezultatele găsite.
Revenim la servlet. Acesta primeşte tabelul rezultat şi construieşte un alt tabel cu balize
HTML după care, cu ajutorul serverului Web, îl trimite mai departe clientului Web. Pe
ecranul staţiei gazdă a browserului se redă acest document şi vizitatorul află ceea ce a
solicitat. În fine acum vă e clar!
Applet, servlet, container
În tehnologia JSP, limbajul folosit este Java vezi figura 1.1. Fluxul de caractere
(răspunsul) ajunge la client, unde este interpretat de către MSIE. Datorită unei piese
software de care nu am vorbit, browserul MSIE interpretează şi aşa-zisele miniaplicaţii
Java, applets.
În dreptunghiul startului intermediar observaţi două subnivele, unul pentru prezentare şi
altul pentru accesul la bazele de date. Este nivelul denumit EJB, Entreprise Java Bean.
Aici se află un servlet construit cu un veritabil arsenal de mijloace EJB!
FIGURA 1.1 Cele trei niveluri ale modelului 3-tier master-slave

(reproducere din manualul devapp.pdf al Allaire JRun, varianta standard)
Cum am spus mai sus termenul applet, un diminutiv de la application, este tradus lejer
prin miniaplicaţie. Aveţi unul mai bun? Până găsiţi dumneavoastră o traducere mai bună
să vă spunem ce este!
Este un program scris iniţial în limbajul Java, care a fost compilat, deci tradus, din forma
sursă într-o formă intermediară, cea de cod de octeţi (bytecode). Acest cod este
interpretat pe PC-ul care găzduieşte clientul Web. O condiţie însă! Pe acest PC trebuie
să fi fost instalat în prealabil un component software, alături de browserul MSIE. Este
aşa numita „maşină virtuală Java”.
Servlet este tot o miniaplicaţie rulată la server. I se mai spune şi miniaplicaţie server.
Termenul are două sensuri.
Primul se referă la o întreagă activitate desfăşurată în spatele serverului Web şi aţi aflat
mai sus care este aceasta.
Al doilea sens, este acesta: dacă aplicaţia este complexă (deci cuprinde clasele tip
Entreprise Java Bean), ea va include programe care conversează optim cu bazele de
date.
Noi nu ne-am permis în acest manual să ajungem până la nivelul cadrului de lucru
J2EE, oprindu-ne la J2SE. Motivul ? Un software cu regim shareware nu are ce căuta la
un laborator studenţesc.
Component, pachet, clasă, metodă, et. Co.
Un component este o parte a aplicaţiei. Pe de altă parte, în diversele locuri ale
componentului se apelează la metodele şi clasele unor pachete. Pachetul nu este o
subdiviziune a componentului! Un pachet are mai multe clase gata dezvoltate.
Dacă aplicaţia sitului comercial nu conţine clase simandicoase „tip EJB”, ne mulţumim
cu clasele cadrului de lucru J2SE. Containerul care o execută nu este container EJB ci
unul simplu ! Dacă am avut fericita ocazie de a dezvolta aplicaţii de e-commerce
pornind de la J2EE, avem ocazia de a ne întâlni şi cu containerul EJB!
În 1999, firma BEA Systems a oferit aplicaţia Weblogic pe CD-ul care a însoţit referinţa
/4/, pentru o perioadă limitată de timp ancorată absolut la acea perioadă calendaristică.
Era o demonstraţie a unei aplicaţii de tip EJB. Acum ea este neoperaţională din motivul
arătat mai devreme!
Tot pe acelaşi CD sunt însă trei motoare servlet open source: Caucho 1.1.4, Allaire Jrun
3.0 Standard şi Tomcat 3.0. Ele pot fi folosite în compania fişierelor cadrului JDK2
varianta SE şi este totuşi ceva decât nimic!
JDK este un instrument pentru dezvoltarea de programe scrise în limbajul Java. Maniera
de lucru este primitivă! Instrumentele sale din care este alcătuit acest cadru nu sunt
pregătite pentru suprafeţe grafice de lucru. Programatorul care le foloseşte trebuie să
memoreze tot felul de comenzi lungi şi greoaie. Este un adevărat chin pentru cel căruia
i-aţi trasa sarcina construirii sitului comercial!
Veţi remarca la partea scrisă în limba franceză, recomandarea justă de folosire a
aplicaţiei Macromedia Dreamweaver MX, ca substitut al acestei primitive abordări.
Între altele acest Dreamweaver ştie Java, VBScript, VBasic şi PHP!
Diferenţa dintre servlet, scriptlet şi pagina JSP
Un program scris în limbajul Java este un fişier de tip text cu extensia .java.
Pagina JSP este tot un program scris conform regulilor sintactice ale limbajului JSP. Şi
ea este tot un fişier de tip text dar are extensia .jsp.
În lipsa unui mediu de dezvoltare (Dreamweaver nu este un mediu de dezvoltare în
adevăratul sens al cuvântului) recurgem la editorul Wordpad. În corpul paginii JSP se
pot întâlni şi instrucţiuni Java. Sunt aşa-zisele scenarii, scriptlets. Comenzile din
limbajul JSP împreună porţiuni de cod Java pur din aceşte scenarii sunt transformate de
către motorul servlet (Tomcat, Caucho, JRun etc.) în fişiere cu extensia .java. Deci
motorul este un … programator automat, care va genera cod sursă Java. Tot acesta
comandă compilarea în cod de octeţi, deci vă scuteşte de a memora complicatele
comenzi ale cadrului JDK2!
Maşina virtuală Java

Maşina virtuală Java (în engleză Java Virtual Machine JVM) reprezintă marea revoluţie
a platformei Java Sun Microsystems. A ajuns până în cuptoarele cu microunde, celulare,
PDA-uri. Este într-un cuvânt cheia portabilităţii platformei! Această „JVM” a fost scrisă
într-un limbaj tradiţional, de regulă C. JVM este în fond un program şi nu un dispozitiv
hardware. Este un fel de mediu de execuţie. Pentru fiecare platformă hard/soft există
câte o … maşină JVM. Este implantată într-o memorie flash a unui terminal portabil. La
PC-ul staţionar sau la laptop, notebook, nu este nevoie de memorie flash! Rostul său
este să … „ronţăie” codul de octeţi de care vorbeam mai sus.
Gazda maşinii JVM poate fi un:
• PC al platformei IBM (bazată pe Pentium IV, III, II) ;
• Laptop cu microprocesor Pentium IV, III Mobile sau Pentium II MMX ;
• PDA Palm, Compaq sau HP, cu microprocesor de tipul Motorola sau ;
• Apple model iBook, IMac, cu microprocesor PowerPC.
Pentru fiecare există câte o maşină virtuală Java!
Notaţi că sunt destule sisteme de operare. Amintim:
• Familia Windows, 95, 98, Me, NT/4, 2000, 2002;
• Linux cu cele vreo şapte dialecte ale sale: Caldera, Red Hat, Debian, SuSE,
Mandrake, Turbo, Slackware;
• În lumea celularelor: GeOS, Palm OS, Windows CE, actualul Pocket PC;
• Pentru platforma Macintosh: Apple OS şi MacOS;
• Pentru staţii Sun, Solaris,
• Pentru mainframes IBM ES 9000, multe sisteme de operare pe care nu le mai
enumerăm ;
• Pentru megaminicalulatoare IBM AS/400 la fel ;
• Pentru arhitecturi IBM RISC/6000, AIX-ul, Unix-ul corporaţiei IBM ;
• Pentru defuncta corporaţie DEC cu ale sale miniuri PDP-11, megamini-uri
VAX 780, Ultrix, etc.
Citiţi părţile a doua şi a treia a referinţei /1/. Lumea nu stă pe loc.
Atât codul sursă cât şi codul de octeţi sunt coduri absolut independente de platformă.
Maşina virtuală este dependentă de idiosincraziile sistemului de operare ca şi de
arhitectura hardware! Cei mai mari realizatori de maşini virtuale Java sunt corporaţiile
Sun Microsystems şi IBM. Ei îşi oferă gratis maşinile JVM!
În platforma IBM PC, unul din fişierele cadrului JDK „instanţiază” maşina virtuală
Java. Nu ne interesează care este acea componentă a JDK. Cum o instanţiază? JVM „se
trezeşte” în clipa în care îi daţi să execute un applet sau un servlet.
Dar oare nu este mai lent să se interpeteze un cod de octeţi decât să se ruleze un cod
maşină nativ! Aşa este, dar nu uitaţi că dispunem azi de microprocesoare teribil de
puternice şi mai sunt şi atâţia bolnavi mintali amatori de creare de viruşi informatici!
Applet şi servlet
Atât appletul cât şi servletul sunt programme, adică aplicaţii. Sunt stocate în fişiere cu
extensia .class. Nu mai sunt de tip text ci binar! Appletul este interpretat la PC-ul gazdă
de către browser (MSIE etc.) graţie faptului că acest browser colaborează cu maşina
JVM. Servletul rezidă la calculatorul gazdă a serverului Web. Şi aici se află o maşină
JVM.
Clase Java beans

Clasa, instanţierea, constructorul, obiectul
Clasa este un tipar, aşa cum foloseşte croitorul ! Dar este mai mult de atâta! În ea s-au
înmagazinat datele, parametrii dar şi inteligenţă! Inteligenţa este găzduită de metodele,
algoritmele dacă vreţi, care operează cu aceste date şi parametri trimişi din exterior prin
interfaţa clasei.
Şablonul clasei „naşte“ obiectul clasei. A instanţia spun programatorii şi înţeleg ce am
afirmat adineaori.
La instanţiere, fiecare clasă recurge la un aşa-zis „constructor”. Este tot un program. El
produce obiectul. Asimilaţi rezultatul constructorului cu imaginea memorată, după
folosirea declanşatorului aparatului foto!
Ce vor să însemne aceste clase tip „Java Beans”. Mai întâi etimologia cuvântului: Bean
îl traducem prin păstaie (de fasole sau mazăre dar este prea grotesc). Băutării înrăiţi de
cafea ce lucrează la sediul general al corporaţiei Sun Microsystems au adoptat
denumirea Bean, fiindcă tot începuseră cu Java. Java este denumirea cafenelei unde se
prepară la nisip cafeaua. Probabil că nu e a unui român! Dacă era, i-ar fi spus Ada-
Kaleh-ul iar corporaţia poate l-ar fi … adoptat în loc de Java!
Clasele Beans sunt tot clase Java care respectă un tipic de programare (vezi
capitolul 6).
Program, subprogram
Ca să explicăm afirmaţia de mai sus, să folosim jargonul generaţiei a treia de limbaje de
programare. Fie două programe P1 şi P2. P1 cheamă P2 de multe ori. Spunem că P2
este o subrutină, o funcţie, un subprogram. La generaţia a patra, deci aceea a limbajelor
orientate spre obiecte, i se spune metodă. P1 trimite date lui P2. Nu intrăm în detalii
cum! În jargon spunem acestor date, parametri reali, argumente reale. P2 aplică
algoritmul, adică „îşi face numărul său” şi prelucrează aceste valori, şi întoarce
rezultatele. Că le transmite sau nu lui P1 şi cum le transmite, aceasta este mai puţin
important. Algoritmul este conceput şi scris dinainte. El trebuie să se refere la aceste
date prin adrese de memorie. Adresele nu sunt cele din spaţiul programului P1 ci sunt
zone de memorie interne lui P2. Sunt deci locuri din memorie, cărora li s-au asociat în
mod convenţional denumiri simbolice dacă vreţi. Aceste locuri le numim argumente
fictive, parametri fictivi. Aici se aduc valorile parametrilor reali.
Ce conţine o aplicaţie complexă de sit

comercial
În figura de mai jos, reproducere din manualul de firmă al pachetului Allaire JRun
varianta Standard, se disting două categorii de componente.
Primele sunt aplicaţiile care conţin obişnuitele pagini JSP şi servlet-uri. Motorul servlet
JRun mai are destule alte fişiere şablon (template). Evident, există şi alte componente
dar din motive didactice nu mai le enumerăm. Şi aşa nu ne ocupăm aici de biblioteci
taglib şi de şabloane.
A doua categorie este constituită din aşa-zisele clase tip Entreprise Java beans, EJB.
Sunt tot fişiere. Li se spun şi biblioteci de clase EJB. Accesul se efectuează prin
intermediul unei interfeţe adecvate EJB. Aceasta, la rându-i, este alcătuită dintr-o suită
de fişiere parametru, care conţin valorile unei proprietăţi (consideraţi-le un fel de
parametri fictivi).
Faptul că sunt mai multe aplicaţii Web, nu trebuie să constituie o nelămurire! Un motor
servlet JRun (dar şi alte tipuri de motoare servlet) este în stare să se ocupe simultan de
mai multe situri comerciale.
FIGURA 1.2 Osatura unor aplicaţii complexe de tipul sitului comercial
Relaţia dintre serverul Web şi motorul servlet

Până acum nu a apărut poate prea clar această nuanţă. Caucho Resin este un motor
servlet ca de altfel şi Allaire JRun.
JRun poate să funcţioneze ca server propriu Web clasic şi, în acelaşi timp pe post de
container pentru servleturi şi pagini JSP, deci de server de aplicaţie.
De asemeni, admite ca treaba serverului Web clasic să nu o mai facă el ci un server Web
extern. Deci comunică cu unul dintre serverele Web clasice.
Tomcat este mai comod decât Jrun ! Nu se oboseşte ci, recurge la serviciile serverului
clasic extern Apache Web Server.
În figura de mai jos se văd care servere Web clasice pot fi folosite de către motorul
servlet JRun. Este vorba de: Personal Web Server (PWS, Windows 95/98), Information
Internet Server (IIS, Windows 2000, 2002), Netscape Entreprise Server (NES) sau, în
sfârşit de Apache. Mai observaţi acele dreptunghiuri mici denumite conector, connector.
Ei bine conectorul este un program specializat (i se mai spune în engleză şi driver). Nu
divagăm!
Serverul propriu Web al aplicaţiei JRun apare pe figură sub numele de JRun Web
Server. Aceasta pe de o parte. Pe de altă parte, remarcaţi că pe acelaşi PC pot funcţiona
mai multe motoare servlet JRun.
Ele sunt procese (tasks, vezi mai jos). Unul „dialoghează” datorită rulării aplicaţiilor de
comerţ electronic cu Apache, NES şi cu IIS, iar celălalt, cu serverele Web Apache şi
JRun.
FIGURA 1.3 Relaţia dintre diversele categorii de servere implicate
Deci :
Există pe de o parte un container pentru servleturi şi pagini JSP, căruia îi spun unii
pe scurt server JRun şi prodcu confuzie. Mai bine spuneţi-i server de aplicaţii
Web.
Există un alt server denumit server Web care se ocupă de prelucrarea cererilor de la
PC-uri ce găzduiesc clienţi Web şi administrează uneori şi servleturile.
Conţinutul unui răspuns al serverului este fie o pagină statică, fie una dinamică.
Pagina statică este un fişier cu extensia .html, adicp un docmuent anost de tip
HTML. Poate avea una sau mai multe appleturi sau nici un applet.
Pagina dinamică este ceva generat. Este un fişier cu una dintre extensiile .jsp, .asp,
.php etc. Când se solicită această pagină, are loc mai întâi o prelucrare la server.
Rezultă mai întâi un flux de caractere HTML care, odată ajuns la PC, este redat pe
ecran.
Arhive de fişiere ale unui sit comercial

Fişierele care au extensia .jar sunt de fapt arhive. Ştiţi poate de zip, arj sau rar. Sunt
arhive construite cu winzip, arj sau winrar!
Şi în cadrul de lucru JDK există un program pentru crearea şi administrarea arhivei de
fişiere, cum poate folosiţi cu dezinvoltură pe WinZip sau WinRAR.
Apropo, WinZip ştie structura tip JAR. Nu am informaţii dacă şi aplicaţia WinRAR a
aflat de această structură! Un sit comercial are fişiere care au diverse extensii.
Ce tipuri de documente pot intra într-o arhivă:
• Fişierele cu pagini statice de casă.
• Fişiere cu extensia .java (servlet-uri java).
• Fişiere executabile .class.
• Documente care descriu structura aplicaţiei sitului comercial, după rigoarea
limbajului XML. Acestea au extensia .xml.
• Şi alte tipuri dar preferăm pentru motive didactice a le ignora.
Toată această colecţie de fişiere alcătuiesc o anume ierarhie de directoare. Fiecare firmă
realizatoare de motor servlet a căutat să îşi impună propria structură de desfăşurare. Va
fi acceptat până la urmă tipicul structurii grupului Jakarta. Veţi observa uneori în acest
manual două tipuri de ierarhii, pe de o parte aceea proprie firmei Allaire şi pe de alta,
aceea a firmei Caucho.
Ei bine, aceste fişiere sunt comprimate şi arhivate cu un utilitar denumit jar, ce se află în
J2EE şi J2SE. JAR înseamnă Java ARchive.
Development phase, Deployment phase
Desigur de la maşina pe care s-a conceput situl până la maşina ţintă, deci gazdă a sitului,
aplicaţia este transportată în mod comprimat. Faza de punere la punct se numeşte în
engleză development. Componentele aplicaţiei sunt înglobate într-o arhivă. Aici se
conservă întreaga ierarhie. Aceasta trebuie în prealabil desfăşurată (în engleză,
deployment). Rezultă ierarhia de directoare cu fişierele sitului.
Desfăşurarea trebuie efectuată mai înainte de momentul lansării în exploatare a sitului.
Cei de la Allaire au voit ca extensia să se cheme WAR şi nu JAR, adică Web Archive.
De fapt un fişier cu extensia .war este o structură de date .jar. (J de la Java).
Fake-root directory
Nu este cazul să intrăm în amănunte tehnice de genul unde este directorul de implantare
tip rădăcină deplasabilă, fake-root, ce se poate planta în undeva în ierarhia generală a
sistemului de operare. Fiecare motor servlet are propriul său … fake-root.
Nu pe dumneavoastră stimate manager trebuie să vă intereseze unde se află exact acest
director ci, pe cel care se ocupă de implementarea şi întreţinerea programelor sitului
comercial. Poate sunteţi chiar dumenavoastră şi, vă felicităm atunci, fiindcă sunteţi un
manager modern!
Proces, multitasking, multithreading, soclu şi
port
Deşi am explicat primele două noţiuni în referinţa /1/, le reluăm şi aici.
Proces
Să considerăm că folosiţi editorul Winword ca să puneţi la punct un document. La un
moment dat, fiindcă sunteţi cuplat prin modem la linia telefonică, vine un caracter (literă
sau cifră) prin linie. Acesta nu trebuie pierdut, altfel s-ar altera înţelesul mesajului. Este
grija sistemului de operare existent pe maşina dumneavoastră de calcul să „întrerupă”
executarea programului WinWord fără să simţiţi şi „să transfere controlul spre”
programul care se ocupă de recepţia caracterelor. Să zicem că acest program este
clasicul dialer.exe. Winword trebuie să nu îşi piardă contextul până unde aţi ajuns cu
punerea la punct a documentului, ca să fiţi în stare să vă continuaţi treaba. Există un
planificator de aşa-zise procese, task scheduler, care se ocupă de această trecere de la un
proces la altul.
Procesul (task) este un program ajuns într-un anume context.
Multitasking
Sistemul de operare a alocat zona de memorie pentru păstrarea acestui context. Aici „a
fost salvat”, adică s-a memorat conţinutul registrelor microprocesorului, după care
acelaşi task scheduler s-a ocupat de aplicaţia dialer.exe. Şi ea ajunsese într-un anume
context. El este păstrat altundeva, nu peste contextul lui WinWord ! În consecinţă,
planificatorul va reîncarca registrele microprocesorului cu valorile specifice de la
contextul anterior unde rămăsese dialer.exe. Apoi se va ocupa de preluarea caracterului.
După preluare, va „dezactiva” aplicaţia dialer.exe, păstrându-i noul context, după care
va reface contextul aplicaţiei WinWord, ş.a.m.d. Şi aceasta poate de sute de ori într-o
secundă, fără ca dumneavoastră să sesizaţi!
Acesta este mediul tipic de lucru denumit multitasking, multiproces.
Multithreading
Java permite şi multithreading-ul. Este un fel de multitasking care face risipă de spaţiu
de memorie. De data aceasta, microprocesorul apelază la o instrucţiune specială de
schimbare a „spaţiului de adresare”. Are loc o comutare ultrarapidă de conţinut de
registre ale microprocesorului spre spaţiile de adresă. Deci descarcă-încarcă aceste
registre speciale. Se zice că se trece de la un fir de execuţie la altul. Un program ocupă
un anume spaţiu din memoria operativă. Contextul acum nu se mai limitează la doar cei
câţiva zeci sau sute de octeţi, cum era în cazul multitasking-ului. Pur şi simplu aplicaţia
X are mai multe astfel de spaţii mari rezervate în memorie
Portul, soclul
Portul şi soclul sunt cu totul altceva O aplicaţie tip server dialoghează cu o aplicaţie tip
client prin mesaje. Mesajele aparţin protocolului întrebuinţat: http, ftp, smtp etc. Trebuie
neapărat o zonă de memorie, un bôite de lettre. Să-i zicem şi pe româneşte, cutie poştală.
Acesta este soclul. Soclul are un număr, o adresă. Este portul. Nu intrăm în alte
amănunte tehnice, dar soclul respectă cerinţele protocolului respectiv. De pildă ftp
foloseşte porturile 20 (pentru handshaking) şi 21, http recurge la portul 80. Sau Allaire
Jrun „ascultă” la portul 8100, în timp ce serverul Web Apache, portul 80, Tomcat şi
Resin folosesc portul 8080 etc.
După ce lansăm browserul vom anunţa în fereastra de adresare a sa (în cazul Netscape
se operează cu noţiunea de Location, nu Address) că vrem să lansăm un sit, de pildă aşa:
http://localhost:8080/test/mysit.jsp
Aici situl comercial se afla pe aceiaşi maşină de calcul, dar bine mersi putea ca să se afle
undeva pe alt fus orar şi atunci, în loc de localhost trebuia să menţionăm adresa
serverului gazdă a sitului comercial.
Jalonul alias cookie

Protocolul http este unul care nu are posibilitatea să înregistreze faptul că un vizitator a
efectuat mai multe intrări tip cerere/răspuns la acelaşi sit. Specialiştii numesc acest
protocol HTTP drept unul „fără stări”.
Când s-a născut acest sistem Web (vezi detalii în referinţa /1/), cam tot atunci a apărut şi
HTML. Era pe la începutul anilor ’90. HTTP a avut un succes formidabil, deşi nu s-a
preocupat să memoreze la serverul Web starea unei sesiuni. Atât clientul cât şi serverul
folosesc protocolul http. Internatutul cere. Serverul caută şi găseşte documentul. Apoi
trimite răspunsul.
S-a urmărit ca HTTP să fie cât mai rapid, mai simplu, deci cât mai compact. De aici
succesul!
Fiecare cerere a clientului Web este tratată separat de către server. Este un eveniment
izolat. HTTP nu ştie că internautul a mai vizitat acel sit şi nu îşi propune să memoreze
acest istoric al vizitelor sale.
Atunci, undeva trebuie păstrate aceste jaloane, identificatoare de sesiune, cookies! Mai
departe, vezi în capitolul 6 şi în cazul aplicaţiei complexe a sitului comercial din partea
dedicată tehnologiei ASP (capitolele 7-10).
2
Capitolul
Primii paşi cu tehnologia JSP

JSP, Java Server Pages este o tehnologie de vârf. Stă la baza celor mai mari
situri comerciale. Este concurată de tehnologia ASP. Prima a fost dezvoltată de
către corporaţia Sun Microsystems, a doua, de către corporaţia Microsoft.
Paşii procesului de generare ai unui servlet

Modurile de solicitare a servletului de la serverul Web de către clientul Web
P entru început să contemplăm figura 2.1. Ce observăm din ea? Faptul că clientul
Web solicită servletul fie:
• în modul indirect, prin adresarea clasică în stilul URL, aşa cum am arătat
http://adresa-sit/dir/.../dir/pagina.jsp, fie
• în mod direct, prin schema de adresare tot tip URL, dar în forma următoare:
http://adresa-sit/dir/.../dir/servlet.
Nu descriem aplicaţii lansate prin schema a doua în cartea de faţă. Faptul că se
întrebuinţează una sau alta din cele două scheme de mai sus, îi este total indiferent
serverului Web, aflat la mijloc în figura 2.1.
Pagina JSP poate conţine linii cu text tip HTML şi scenarii (scriptlet în englezeşte),
scrise în limbaj Java, mai rar în JavaScript. La prima apelare a unei pagini JSP are loc
generarea unui fişier sursă .java şi traducerea în foma .class. Toate accesele ulterioare
efectuate de către clientul Web sunt rezolvate imediat, deoarece imaginea servletului
(.class) rămâne în memoria cache a serverului Web (vezi referinţa /1/ pentru termenul
cache). Deci se vor ocoli paşii de compilare şi încărcare.
FIGURA 2.1 Cei trei protagonişti implicaţi într-o sesiune la un sit comercial
şi paşii enumeraţi mai sus:
FIGURA 2.2 Paşii de transformare ai unei pagini jsp (reproducere din manualul
devapp.pdf al Allaire JRun, varianta standard)
Un prim exemplu de pagină JSP în câteva

variante
1. Mai întâi de toate să reţinem că trebuie pornit unul din motoarele
servlet. La staţii am implementat doar motorul Caucho 1.1.4, acesta
fiind cel mai rapid în comparaţie cu JRun şi cel mai mic consumator de
spaţiu. Totuşi paşii următori vor releva şi cazul motorului JRun 3.0.
2. Creăm apoi cu editorul Notepad (Windows) următorul document în care apar
banalele balize ale limbajului pentru hipertexte. Este bine să vă reamintiţi acest
limbaj. Vă recomandăm să citiţi anexa A.
LISTA 2.1 Un prim exemplu banal, welcome1.jsp
<html>
<head>
<title>Welcome!</title>
</head>
<body>
<H3 ALIGN="CENTER">Welcome to our store!</H3>
<CENTER><FONT FACE="Verdana" COLOR="darkgreen" SIZE="4">We sell the
<<BEST>> products!</FONT>
</CENTER>
</body>
</html>
3. Stocăm (salvăm) pagina în directorul dedicat aplicaţiilor curent testate.

În cazul motorului JRun, directorul de casă (fake-root) va fi notat cu
<HOME_JRun>. Concret acesta va fi c:\Program Files\Allaire\JRun.
În cazul motorului Caucho Resin îl vom nota <HOME_Resin> şi, concret se află
în directorul c:\Resin1.1.4\doc. Să nu confundăm însă aceste directoare de
casă cu directoarele aplicaţiilor curent testate. Directorul aplicaţiei curente este
la:
¾ (JRun ) <HOME_JRun>/servers/default/default-app
¾ (Resin) <HOME_Resin>/test
Ultimele observaţii:
Nu vom intra în amănunte de implementare a motoarelor. Semnalăm doar că JRun
şi Resin, la pornirea lor la cald, rulează automat un aşa numit scenariu de
configurare. În cazul JRun el se cheamă local.properties, iar în contextul
motorului Resin, httpd.conf. El conţine tot felul de comenzi şi valori necesare
iniţializării motorului respectiv.
Vă rugăm să nu ştergeţi din greşeală aceste fişiere cu scenarii sau, să salvaţi
exemplele în alte directoare. În caz contrar, ar trebui să învăţaţi cum să modificaţi
aceste scenarii pentru configurare!
Lansăm browserul MSIE. Schemele URL vor fi următoarele:
http://localhost:8080/test/welcome2.jsp (pentru Resin1.1.4), respectiv
http://localhost:8100/welcome2.jsp (pentru JRun)
Fiecare motor va genera în mod automat servletul sub forma unui cod sursă Java,
dacă pagina conţine una sau mai multe porţiuni cu scenarii (scriptlets în engleză).
Motorul va realiza de asemeni traducerea (compilarea) codului sursă în cod de
octeţi (.class). Va avea aceiaşi denumire.
Pentru aplicaţia de mai sus nu a existat nici un scenariu. Deocamdată!
Fiindcă fişierul a avut extensia .jsp, motorul a generat în mod automat un program scris
în limbajul Java în directorul:
<HOME_Resin>/work/_test/_jsp
În urma compilării, alături de fişierul sursă va fi înregistrat şi fişierul cu denumirea
_welcome1__jsp.class.
FIGURA 2.3 Aspectul documentului din lista 1.1
Rostul său a fost să creeze şi să trimită la clientul Web acel text din lista de mai sus.
Deci pagina a fost generată dinamic!
Primul scriptlet
Fişierul welcome1.jsp putea foarte bine să aibă una dintre extensiile .html sau .htm,
deoarece este un document tip html, fără nici un scriptlet. În acel caz ar fi fost o pagină
statică, moartă! Fişierul welcome2.jsp în schimb are un scenariu, scriptlet.
Scriptletul e delimitat de „separatorii”: <% şi %>. Priviţi aplicaţia welcome2.jsp.
LISTA 2.2 Fişierul welcome2.jsp
01. <html>
02. <head>
03. <title>Welcome!</title>
04. </head>
05. <body>
06. <%
07. out.println("<H3 ALIGN=\"CENTER\">" + "Welcome to our store !" + "</H3>");
08. out.println("<CENTER><FONT FACE=\"Verdana\" COLOR=\"DARKGREEN\"
SIZE=\"4\">" + "We sell the <<BEST>> products!" +
"</FONT></CENTER>");
09. %>
10. </body>
11. </html>
Explicaţii
În cazul de faţă, scriptletul este alcătuit din două instrucţiuni 07 şi 08. Denumirea out se
referă la obiectul implicit out al JSP. El are misiunea de a reda un flux de caractere la
fişierul logic de ieşire al aplicaţiei (de regulă ecranul). Denumirea println se referă la
metoda pentru realizarea dezideratului amintit. În lista aplicaţiei welcome1.jsp erau
aceste linii:
<H3 ALIGN="CENTER">Welcome to our store!</H3>
<CENTER><FONT FACE="Verdana" COLOR="darkgreen" SIZE="4">We sell the
<<BEST>> products!</FONT>
Cu ce diferă? Prin mai multe lucruri. Primul lucru care sare în ochi este faptul că apare o
paranteză rondă deschisă, apoi un grup de aşa-zis literali, delimitaţi de semne plus şi la
final de o paranteza rondă închisă. În sfârşit, totul se termină prin caracterul punct şi
virgulă. Orice instrucţiune Java se termină cu acest caracter « ; ».
Literalul este un şir de litere şi cifre (caractere) flancate de ghilimele. Semnul plus
serveşte la alipirea acestor literali.
Argumente reale şi fictive (parametri reali şi fictivi)
Metoda println() este un fel de subprogram, aşa cum afirmam mai sus. În consecinţă,
acest subprogram va avea o listă de parametri reali (argumente reale). O astfel de listă
este înconjurată de parantezele ronde. În cazul exemplului nostru s-a folosit un singur
parametru. Dacă lista ar fi avut mai multe argumente, atunci ar fi avut forma: (arg1,
arg2, ... ). Deci virgulele urmau fiecărui parametru, excepţie făcând ultimul.
Să descifrăm acum acest lung şir de caractere al unicului argument. Observaţi existenţa
balizelor din HTML dar şi a textului obişnuit. Vă recomandăm totuşi să recitiţi sau să
citiţi anexa A, pentru a vă explica mai departe la ce se referă aceste balize şi secvenţe
escape (adică notaţiile: < , > ).
Iată o parte din textul generat de către Caucho pentru pagina welcome2.jsp:
LISTA 2.3 Codul generat de către motorul servlet Resin la prima executare
a fişierului welcome2.jsp
/*
* JSP generated by Resin 1.1.4 -- Thu Sep 7 09:00:17 PDT 2000
*/
package _jsp._test;
import java.io.*;
import javax.servlet.*;
import javax.servlet.jsp.*;
import javax.servlet.jsp.tagext.*;
import javax.servlet.http.*;
public class _welcome2__jsp extends com.Caucho.jsp.JavaPage{
public void
_jspService(javax.servlet.http.HttpServletRequest request,
javax.servlet.http.HttpServletResponse response)
throws IOException, javax.servlet.ServletException
{
javax.servlet.jsp.PageContext pageContext =
com.Caucho.jsp.QJspFactory.create().getPageContext(this, request, response, null, true, 8192,
true);
javax.servlet.jsp.JspWriter out = (javax.servlet.jsp.JspWriter) pageContext.getOut();
com.Caucho.jsp.ByteWriteStream _jsp_raw_out;
_jsp_raw_out = (com.Caucho.jsp.ByteWriteStream) out;
javax.servlet.ServletConfig config = getServletConfig();
javax.servlet.Servlet page = this;
javax.servlet.http.HttpSession session = pageContext.getSession();
javax.servlet.ServletContext application = pageContext.getServletContext();
com.Caucho.jsp.QBodyContent _jsp_endTagHack = null;
try {
_jsp_raw_out.write(_jsp_string0, 0, _jsp_string0.length);
out.println("<H3 ALIGN=\"CENTER\">" + "Welcome to our store!" + "</H3>");

out.println("<CENTER><FONT FACE=\"Verdana\" COLOR=\"DARKGREEN\" SIZE=\"4\">" +
"We sell the <<BEST>> products!" + "</FONT></CENTER>");
_jsp_raw_out.write(_jsp_string1, 0, _jsp_string1.length);
} catch (Exception e) {
pageContext.handlePageException(e);
} finally {
JspFactory.getDefaultFactory().releasePageContext(pageContext);
}
}
...
<html>\r\n<head>\r\n<title>Welcome!</title>\r\n</head>\r\n<body>\r\n".getBytes();
_jsp_string1 = "\r\n</body>\r\n</html>\r\n".getBytes();
}
}
Nu vă vom cere să scrieţi aşa ceva niciodată! Citiţi însă cu luare aminte observaţiile
extrem de importante de la sfârşitul acestui prim capitol.
Aspectul ferestrelor document ale ambelor aplicaţii welcome1.jsp şi welcome2.jsp sunt
identice din punct de verdere al browserului. El este redat în figura 2.3.
Fereastra tip document a browserului
Programul de vizitare, navigatorul sau browserul, cum vreţi să îi spuneţi, este o aplicaţie.
O aplicaţie poate exista la un moment dat sub forma a unuia sau mai multe procese.
Fiecărui proces îi este asociată o fereastră de tip document. La urma urmei, browserul
poate gestiona una sau mai multe fişiere cu extensia .htm/.html. Fiecărui fişier îi
corespunde o fereastră document, un anume context. Fereastra document este în cadrul
ferestrei de aplicaţie.
Expresii
Iată următorul caz :
LISTA 2.4 Fişierul welcome3.jsp
01. <html>
02. <head>
04. </head>
05. <body>
06. <%="<H3 ALIGN=\"CENTER\">" + "Welcome to our store!" + "</H3>" %>
07. <%="<CENTER><FONT FACE=\"Verdana\" COLOR=\"DARKGREEN\"
SIZE=\"4\">" + "We sell the <<BEST>> products!" +
"</FONT></CENTER>" %>
08. </body>
09. </html>
Explicaţii şi parafraze
Ce observăm acum? Faptul că în pagina welcome3.jsp apar două scenarii în loc de unul.
Pot fi oricâte! Mai remarcăm apoi că se foloseşte câte un semn egal.
Să ne fixăm atenţia asupra textelor ce urmează semnelor egal (liniile 06 şi 07). Textele
sunt aproape identice cu ce am scris mai sus la welcome2.jsp. Este totuşi o diferenţă!
Priviţi acele bare inverse ce apar din loc în loc în faţa ghilimelelor.
Am fost obligaţi să folosim aceşti dubleţi de caractere \" din motivul următor: HTML
foloseşte ghilimelele pentru atributele balizelor sale. Deoarece limbajul Java foloseşte
tot ghilimele pentru literali (nu numai apostrofii), trebuie adaugat sistematic această bară
inversă (backslash) înaintea ghilimelei care delimitează o valoare de atribut HTML.
Forma echivalentă a textului de mai sus se exprimă din punct de vedere sintactic în felul
acesta:
<%=expresie_Java %>
Semantica, adică înţelesul acestei transcrieri este: „evaluează pe loc expresia aflată în
dreapta semnului egal şi execută ce se cere în cadrul ei”. Expresia de mai sus este o
alipire (concatenation, concatenare cum spun informaticienii) de literali.
Să apară data şi ora!
LISTA 2.5 Pagina welcomets0.jsp în care apar data şi ora
01. <%@ page import='java.text.*, java.util.Date' %>

02. <html><head><title>Welcome!</title></head>
03. <body><font color="ultramarine">
04. <center>
05. <%
06. String data_ora = DateFormat.getInstance().format(new Date());
07. %>
08. <p>Today is: <%=data_ora %>
09. </center></font></body>
10. </html>
FIGURA 2.4 Aspectul documentului
Constatăm pe prima linie a listei directiva page. Limbajul JSP este alcătuit din: etichete,
directive şi comenzi din cadrul scenariului JSP.
Scenariul JSP l-am întâlnit până acum sub forma expresiei şi instrucţiunii din limbajul
Java. Unii le spun declaraţii. Dar să nu ne pierdem în terminologie!
Directivele stabilesc proprietăţile unei pagini JSP. Una dintre directive este şi page
(pagină). Ea are multe funcţii. Nu ne propunem a le înfăţişa ca într-un manual de
referinţă.
În cazul de faţă, directiva page asumă că limbajul va fi Java (lipseşte atributul language
= ”nume-limbaj”), dar anunţă motorul să preia informaţiile deja definite dintr-o serie de
pachete externe aplicaţiei.
Întregul eşafodaj de clase Java se bizuie pe o ierarhie de clase grupate în pachete.
Pachetele sunt ataşate unor noduri ale ierarhiei.
Ce înseamnă a importa ?
Să traducem: „preia” tot ce este nevoie în acest exerciţiu din nodul java.text.* şi din
clasa java.util.Date. Aşadar cuvântul import este al doilea atribut al directivei page.
Prezenţa asteriscului indică faptul că vor fi moştenite datele şi metodele claselor care
„cuplate” la nodul ierarhic java.text.
În al doilea caz, se va prelua exact clasa java.util.Date, care se ocupă de tratarea datei
calendaristice. Acum urmează ceva cu totul nou! Scenariul din liniile 06-08 conţine o
instrucţiune de atribuire Java. Mai întâi şi întâi se declară o variabilă denumită data_ora.
Ea are tipul şir de caractere (adică String). Instrucţiunea de atribuire are forma sintactică:
tip variabila = expresie;
Tipul ei poate lipsi. În dreapta semnului egal se află o expresie cam ciudată, care constă
dintr-o înlănţuire de denumiri separate prin puncte. DateFormat este numele unei clase
care aparţine clasei părinte java.text.Format.
În schimb, getInstance() este denumirea uneia dintre metodele acestei clase. Faptul că
după denumirea aceasta urmează paranteze, ne dăm seama că este o metodă. Ea „va
prelua o instanţă a obiectului Date, deci un şir cu data şi ora momentului. Acest
instantaneu are un anumit tipic de scriere anglo-saxon. Denumirea format este numele
unei metode a clasei java.text.Format, clasa părinte a clasei java.text.DateFormat. Deci
observaţi ce afirmam mai sus cu privire la moştenire.
Clasa java.text.Format este fiica clasei părinte java.lang.Object. Aşadar obiectul Format
moşteneşte o parte din caracteristicile obiectului generic Object, căruia îi ataşează şi alte
însuşiri specifice!
Să reluăm firul explicaţiei simpliste. Mai observăm că imediat după cuvântul format
urmează paranteze, dar nu una după alta, ca la getInstance(). Între paranteze apar două
cuvinte new şi Date(). Date este un obiect? Nu! Fiindcă este scris cu literă mare! Şi
totuşi este urmat de paranteze, deci ar trebui să fie o metodă. Şi aşa şi este! Este o
metodă specială.
Orice clasă are o metodă specială denumită constructor, care are respectă denumirea
exactă a clasei. Momentul vizitării sitului comercial este exprimat printr-un număr cu
zecimale (în jargon Java … double). Este o valoare cu un format anume, căruia
programatorii îi spun double (vezi şi capitolul următor). Metoda format converteşte
această valoare într-un şir de caractere (String), ca informaţia să devină inteligibilă. Se
respectă tipicul fusului orar pe care a fost generat sistemul de operare la maşina
respectivă. PC-ul pe care am alcătuit acest manual avea un Windows NT „instalat” pe
fusul orar GMT+2, deci ora Balcanilor. De aceea observaţi în figura 2.4 un mod mai …
familiar nouă, anume: zz.ll.aaaa. Nu s-a asumat tipicul anglo-saxon (adică: aaaa.mm.dd
hh:mm:ss, unde aaaa este anul din patru cifre, mm, a câta lună din an, dd, a câta zi din
lună, hh a câta oră din zi, al câtelea minut, a câta secundă).
Odată adusă această valoare a momentului la forma de şir, din el preluăm cu metoda
getInstance() partea referitoare la dată şi cea referitoare la oră.
Iată şi o altă manieră de anunţare a momentului vizitării sitului (vezi figura 2.5).
FIGURA 2.5 Aspectul ferestrei documentului browserului MSIE, pentru fişierul wts.jsp
Adică în loc de 04 apare denumirea aprilie. Mai mult chiar, apar şi patru iniţiale : EEST
ba chiar şi secunda! Ca să realizăm un aspect similar celui din figura 2.5, aplicaţia a
trebuit să fie modificată astfel:
LISTA 2.6 Pagina wts.jsp, o altă manieră de publicare a datei şi orei vizitării sitului

03. <body>
04. <center>
05. <%
06. int FULLDATE = 0;
07. int FULLTIME = 0;
08. String data_ora =
DateFormat.getDateTimeInstance(FULLDATE,FULLTIME).format(new Date());
09. %>
11. </center></body>
12. </html>
Explicaţii
Apar două variabile FULLTIME şi FULLDATE, fiecare iniţializate cu zero. Metoda
getInstance() s-a înlocuit cu metoda getDateTimeInstance(), ca să se preia întregul flux
de caractere. Anterior, am ignorat în mod deliberat secundele şi tipul orei standard!
Observaţi secundele şi iniţialele EEST, adică ora standard a Europei de Est. Denumirea
aprilie a apărut ca urmare a faptului că FULLDATE a fost egal cu zero.
Acum să facem să apară semnificaţia prescurtării EEST. Priviţi lista şi aspectul
corespunzător din figura 2.6.
LISTA 2.7 Lista fişierului wts1.jsp

03. <body>
04. <center>
05. <%
09. String acronim = data_ora.substring(25,29);

10. %>
11. <p>Today is: <%=data_ora %></p>
12. <p>Acronim <%=acronim %> means Eastern Europe Standard Time!</p>
13. </center></body>
14. </html>
FIGURA 2.6 Aspectul ferestrei documentului browserului MSIE, pentru fişierul wts1.jsp
Explicaţii
Scenariul nu s-a complicat decât cu câteva linii. Am declarat variabila acronim.
Limbajul Java cere obligatoriu ca o variabilă să fie nu numai declarată ci, şi iniţializată
cu o valoare! Obiectului data_ora i-am ataşat metoda substring. Metodei i-am dat două
jaloane şi anume de la ce literă şi până la ce literă să „extragă” o porţiune de literal. Aici
am punctat exact locul celor patru litere, EEST. Şirul este reprezentat în memorie din
caractere care ocupă fiecare câte un octet. Indexul începe de la zero, vezi figura 2.7.
1 0 a p r i l i e 2 0 0 3 1 2: 0 7: 3 6 E E S T
coloana 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 2 2 2 2 2 2 2 2 2
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8
FIGURA 2.7 Reprezentarea şirului de caractere în memorie
Şi … numele vizitatorului sitului!

Priviţi figura 2.8.
FIGURA 2.8 Aici apare şi denumirea clientului
Iată codul care conduce la un astfel de aspect:

LISTA 2.8 Un scenariu în care prelucrăm doi parametri pasaţi prin adresa în stilul URL

03. <body><font color="ultramarine">
04. <center>
05. <%
09. %>
11. <p></font>
12. <font color="blue" size="+4">
13. <%
14. String firstName = request.getParameter("fName");
15. String lastName = request.getParameter("lName");
16. out.println("Welcome dear Mr/Mrs/Miss " + lastName + " " + firstName);
17. %>
18. </center></font></body>
19. </html>
Ca să funcţioneze acest exemplu, trebuie să recurgeţi la specificaţia URI (URL)

următoare:
http://localhost:8080/test/welcome4.jsp?fName=numele_dvs.&lName=prenumele dvs.
Explicaţii
Remarcaţi scenariul din liniile 14-16. Am declarat variabilele firstName şi lastName.
Le-am iniţializat cu valori. În acest sens am folosit tuplul
nume_obiect.denumire_metodă
deci request.getParameter(). Obiectul s-a numit request (vezi capitolul următor) iar
metoda, getParameter().
Să adăugăm un fond muzical şi un efect de

animaţie sitului!
Vă rugăm să rulaţi următorul exemplu de pagină JSP (lista 2.8) pe o configuraţie care să
aibă placa de sunet, difuzoare, browserul MSIE (neapărat, fiindcă pe alte browsere nu
este recunoscută baliza MARQUEE din HTML), iar browserul să fie instalat în mod
standard, adică să fie în stare să recunoască obiecte multimedia muzicale (fişierele cu
extensia .au, .avi şi/sau .voc). Fişiere cu unul dintre aceste sufixe ar trebui să existe pe
PC-ul dumneavoastră.
Plasaţi în final secvenţa muzicală, pe care să o redenumiţi melos.au, chiar în acelaşi
director test, ca şi exemplul welcome5.jsp, acesat fireşte, dacă fişierul muzical a avut
tipul de date „.au”. Lansaţi apoi motorul servlet şi daţi comanda care se vede în linia
Address, din figura 2.9.
LISTA 2.9 Un sit muzical!
01. <html>
02. <head>
04. </head>
05. <body>
06. <%="<H3 ALIGN=\"CENTER\">" + "Bine ati venit stimate cumparator!" + "</H3>"
%>
07. <%="<CENTER><br><EMBED SRC=\"melos.au\" >" %>
08. <%
09. int m = 5;
10. String marfuri[] = { "electronice", "mobila", "cosmetice", "pentru gradinarit",
"camping" };
11. out.println("<MARQUEE>Azi va oferim o bogata gama de sortimente de marfuri:
</MARQUEE>");
12. for (int i = 0; i < m; i++ ) {
13. switch (i) {
14. case 0: out.print("<font color=\"brown\">" + marfuri[i] + "</font>");
15. break;
16. case 1: out.print("<br><font color=\"blue\">" + marfuri[i] + "</font>");
17. break;
18. case 2: out.print("<br><font color=\"darkblue\">" + marfuri[i] + "</font>");
19. break;
20. case 3: out.print("<br><font color=\"green\">" + marfuri[i] + "</font>");
21. break;
22. case 4: out.print("<br><font color=\"darkgreen\">" + marfuri[i] + "</font>");
23. break;
24. }
25. }
26. %>
27. <%="</CENTER>" %>
28. </body>
29. </html>
FIGURA 2.9 Mult zgomot pentru ... nimic!
Să îl descifrăm, mai ales că este plin de obiecte de efect! Mai întâi şi întâi suntem de
acum experţi în scriptlet-uri. Vedem în acest exerciţiu vreo patru scenarii. Primele două
sunt identice cu cele din lista 2.3.
Al doilea scriptlet „se ocupă de muzică”! Remarcaţi baliza EMBED (linia 07) din
HTML, prin care anunţăm browserul că urmează să interpreteze cu ajutorul unui add-
on, adică al unui program terţ (un player) partitura melos.au.
Să privim al treilea scriptlet (liniile 09-26). Este primul contact cu instrucţiunile
limbajului Java. Se declară (adică se alocă şi se iniţializează) o variabilă de tip întreg,
denumită m. Ea are valoarea 5. Se declară apoi un masiv de şiruri denumit marfuri.
Valorile fiecărui element al său sunt literalii. Sunt în total cinci elemente, exact cât am
stabilit pentru m. Mai departe remarcaţi instrucţiunea deja familiară, out.println().
Vedeţi baliza MARQUEE, ce este specifică doar browserelor Microsoft. Textul flancat
de perechea <MARQUEE>, </MARQUEE> va aluneca pe ecran.
Ce înseamnă notaţia for (int i = 0; i < m; i++)? Este o instrucţiune Java. Se citeşte aşa:
„pentru i (variabilă de indexare de tipul întreg) cu valori de la 0, până la 5, mai puţin
valoarea 5 (i < 5) din 1 în 1, execută grupul de instrucţiuni aflat între acolade”. Acest
grup îl denumim şi corp. Este compus aici doar dintr-o singură instrucţiune, switch. Pot
fi oricâte instrucţiuni. Dacă este doar o instrucţiune nu mai trebuie folosite acoladele. Nu
am greşit că le-am scris, dar ca să nu uităm aceste acolade le vom adăuga sistematic.
Citim aşa: „când i va avea valoarea egală cu 0, se execută instrucţiunile cazului zero
(case 0:). Apoi se sare după instrucţiunea switch. Variabila i creşte cu o unitate datorită
notaţiei i++. Valoarea i se va compara cu 5. Fiindcă ea este egală cu 1, se va executa
out.println şi break-ul acestui caz (case 1), ş.a.m.d. V-aţi prins!
Mai observaţi ceva şi anume că out.print() adresează câte un singur element al
masivului. Priviţi figura 2.9, unde apar aceste valori în mod distinct. Să nu vă deranjeze
că au diverse culori. Noi le comandăm cu acele balize font color! Deci în cazul i ne
referim la al i-lea element, marfuri[ i ]. Când i a ajuns la valoarea 5, nu se mai intră în
corpul for.
Câteva observaţii extrem de motivate

1. Categoric, nu ne propunem a vă învăţa limbajul Java, ca pe studentul facultăţii
de Informatică Economică. Nu ar avea nici un rost să insistăm, întrucât profilul
facultăţii R.E.I. nu este cel de formare de dezvoltatori de situri comerciale.
2. În postura posibilă de manager, am dori să aflaţi în urma audierii acestui curs şi
să apreciaţi corect efortul celui care a primit de la dumneavoastră misiunea de a
se ocupa de crearea şi întreţinerea unui sit comercial.
3. Foarte mulţi dintre dumneavoastră sunteţi absolvenţi de secţie reală. În ultimele
clase v-aţi întâlnit cu … programarea! Unii aţi avut şi destule ore, alţii mai
puţine pe semetru.
4. Majoritatea aţi deprins a lucra cu suprafeţe de lucru ale familiei Microsoft
Windows de la primul curs de Iniţiere în informatică! Oricum, vă văd colindând
cu dezinvoltură prin situri după ştiri, bârfe, muzică MP3, aveţi frecvent căsuţe
poştale la Hotmail, Yahoo etc.!
5. De-a-lungul timpului am observat un interes aparte la unii dintre studenţii ai
anului doi, spre teme de casă practice nu numai de copia la mântuială un referat
din Internet, cumpărat pe bani de la binevoitori, fără să vă mai înţelegeţi
conţinutul! Este o modă dăunătoare ! La ce aţi mai intrat în facultate!
6. Există între dumneavoastră oameni care publică curent pe Web! Nu este mare
scofală! Facem aceasta la lucrările de laborator, la Yahoo Geocities, de vreo trei
ani încoace!
7. Ultimele cinci serii de studenţi au deprins limbajul HTML. Nu am avut timp ai
învăţa pe studenţii seriei anului universitar 2002/2003 şi ASP, deoarece am
consacrat prea multe cursuri unor elemente despre reţele, aşa cum era structurat
anterior cursul denumit Internet!
8. Am ataşat în această carte o parte din cursul profesorului Mihai Calciu, pe care
acesta îl predă studenţilor economişti de la Universitatea Lille I. Se referă la trei
tehnologii JSP, ASP şi PHP.
9. Noi nu o să ne rezumăm decât la a „vă sensibiliza“ în JSP şi ASP la stadiul nu
de scriere de programe ci de recunoaştere de secvenţe. De aceia o să vi se admită
şi la proba de verificare cartea pe masă. Vai acelora care nu citesc în prealabil
cartea ! Dacă v-ar cădea în mână „Birotica şi Internet la cumpăna mileniilor”,
elaborată de către aceiaşi autori, apărută la editura Lucman în dec. 2000, aţi
constata că în ultima parte vorbeam de limbajul de scenarii PERL sub mediul
Linux.
10. Ca şi la Universitatea Lille, avem şi noi de vreo doi ani încoace un server
propriu de Linux SuSE. Nu este vizibil de la staţiile laboratoarelor, decât într-o
fereastră DOS, întrucât aici nu s-a admis includerea şi a unei suprafeţe grafice
Linux. De la etajul 4 se poate lucra în fereastră tip Term-Linux, din linia de
comandă. Este prea … !
11. Vrem să micşorăm acest decalaj stimaţi studenţi între studenţii români şi cei
francezi. Destul cu mânuirea mausului! Destul cu învăţarea lejeră a folosirii PC-
ului doar pentru colindarea prin spaţiul Web! Din liceu şi din şcoala primară
deprindeţi aceste lucruri!
Concluzia: Trecem la un alt stadiu de profesionalism, de fapt mergem în pas cu ...
lumea!
Înainte de a încheia iată o procedură :
Este absolut necesar ca înaintea folosirii browserului de serviciu (de regulă MSIE), să
porniţi motorul servlet Resin.
Efectuaţi un clic pe pictograma httpd aflată pe suprafaţa de lucru. Vor apare

două ferestre cu fond negru. În fereastra mare se anunţă că motorul aşteaptă mesaje
la portul cu numărul 8080. Pe durata testării nu închideţi aceste ferestre. Minimizaţi-
le sau plimbaţi-le oriunde pe ecran. Dacă le-aţi închideţi opriţi motorul!
La final de capitol
Aşadar în acest capitol am învăţat:
1. Modurile prin care un client Web solicită servicii unui servlet. Am aflat că sunt
trei protagonişti implicaţi: MSIE, adică clientul Web, serverul Web şi în sfârşit
motorul. Toate trei pot fi pe aceiaşi staţie, dar pot fi în puncte diferite!
2. Că sunt cinci paşi prin care se metamorfozează o pagină JSP, ajungând la final
în a fi executată pe serverul Web.
3. Care sunt specificaţiile de adresă în stil URI (URL) pentru lansarea în lucru a
unei pagini JSP în contextul celor două motoare, Allaire JRun şi Caucho Resin.
4. Ce este acela un scriptlet. Am şi elaborat vreo câteva scenarii.
5. Ce înseamnă out.println.
6. Ce înseamnă şirul <%=expresie_Java %>.
7. Cum declară şi se iniţializează variabile.
8. Ce semnificaţie are scrierea de denumiri cuplate prin puncte, specifică mediului
programării orientate pe obiecte.
9. Destule despre limbajul Java, în ultimul listing cu situl muzical!
3
Capitolul
Directive şi obiecte JSP

Pentru a putea răsfoi câteva din caracteristicile acestui limbaj, nu mai putem
pleca de la o aplicaţie de e-commerce, deoarece dacă am face aşa, ar trebui să
venim acum în faţa dumneavoastră stimate cititorule cu exemple complicate şi v-
am bulversa!
S
ă o luăm pe îndelete! Nu avem ce face, trebuie să trecem în revistă doar câteva
dintre „virtuţile” acestui limbaj. Numai în acest capitol se va întâmpla să puem pe
primul loc limbajul, nu aplicaţia ! Şi totuşi vom avea şi aici aplicaţii utile.
Directiva include file

Mecanismul directivei include file
În capitolul precedent aminteam de directiva page. JSP posedă mai multe directive. Să
ne referim acum la directiva include. Sintaxa ei este următoarea:
<%@ include file=”path” %>
Aici path este termenul englezesc şi înseamnă specificaţie de cale. Se ştie încă de la MS-
DOS că un fişier se află undeva într-un anume director, care este fiul altui director…
Deci specificaţia se poate scrie: dir/dir/.../dir/nume-fişier.extensie.
Să privim cazul de mai jos. Sunt două pagini JSP. Iată listele :
LISTA 3.1 Din pagina welcome6.jsp apelăm pagina antet.jsp

02. <%@ include file="antet.jsp" %>
03. <html>
04. <body><font color="#2288ef"><center>
05. <%
06. String datum = DateFormat.getDateInstance().format(new Date());
07. %>
08. <p>Heute ist am: <%=datum %>
09. </font></center></body></html>
şi pentru pagina antet.jsp:
01. <body>
02. <center><table width="90%" border="0">
03. <tr>
04. <td><font color="#2288ef"><H1 align="center">Willkommen im ... Obst und Gemüße
Haus! </H1></td>
05. </tr>
06. <tr><td><%="<CENTER><br><EMBED SRC=\"melos.au\" >" %></td></tr>
07. </table>
08. </center>
09. </body>
Să ne fixăm atenţia pe prima dintre liste. Observăm pe linia 02 directiva include. La
întâlnirea unei atari directive, motorul va prelua liniile listei a doua, după care va
continua cu parcurgerea listei welcome6.jsp. În tot acest timp, motorul servlet va
verifica sintaxa comenzilor JSP. Dacă le va găsi în regulă, va genera codul java.
În lista antet.jsp distingem un obiect de tip multimedia (coloana sonoră, melos.au). Este
în linia 06. Mai vedem şi câteva balize ce se referă la un tabel. Nu ieşim din subiectul
acestui capitol. Veţi citi singuri partea referitoare la HTML, pentru a pricepe ce
înseamnă aceste balize!
Şi încă ceva! Literele naţionale germane sunt admise şi afişate corespunzător. Ele fac
parte într-adevăr din pagina de cod ISO 8859-1. Ea se referă la primele 256 caractere
din Unicode. Dacă în primele 128 simboluri apar simbolurile alfabetului englez şi
american, în următoarele 128 coduri se află diacriticele câtorva naţiuni europene
privilegiate.
Acum să contemplaţi aspectul acestei pagini rezultate din fuzionarea paginilor
welcome6.jsp şi antet.jsp.
FIGURA 3.1 Aspectul ferestrei documentului paginii rezultante welcome.jsp şi antet.jsp
Aceasta a fost metoda statică de pasare a informaţiei între pagini. De fapt, aici nu s-a
transmis nimic, decât comanda ca să fie incluse liniile fişierului antet.jsp în fişierul
welcome6.jsp.
Să examinăm în continuare modalitatea de pasare efectivă a parametrilor între două
pagini.
Cum pasăm parametrii între paginile JSP

Recurgem la obiectul implicit request şi la două metode ale sale, getAttribute() şi
setAttribute(). Fişierul a1.jsp trimite fişierului b1.jsp valoarea parametrului titlu.
LISTA 3.2 Parametrul pasat între pagini
<html><body>
<%request.setAttribute("titlu", "Salutare!"); %>
<%@ include file=b1.jsp %>
<%-- Aici urmeaza alte linii ale fisierului a1.jsp -->
</body></html>
şi
<head>
<title><%=request.getAttribute("titlu")%></title>
</head>
FIGURA 3.2 Aspectul ferestrei browserului după „rularea” acestor două pagini
Explicaţii
Observaţi cuvântul „Salutare” afişat în titlul ferestrei. Pasarea are loc prin metodele
getAttribute() şi setAttribute() ale obiectului request.
Diferenţa dintre jsp:include şi jsp:forward

Există şi alt mod de pasare de valori a parametrilor între pagini şi anume, prin etichetele
jsp:include şi jsp:forward.
Notaţia jsp:action este cunoscută sub numele de acţiune standard. I se mai spune
etichetă, deoarece se face un salt de la un program la altul. Sunt mai multe astfel de
etichete, dar ne referim doar la jsp:include, fără a-i arăta sintaxa mai greoaie şi la
jsp:forward, pentru care venim cu un exemplu practic.
Cu jsp:action apelăm o pagină statică (extensia .htm/.html) sau o pagină dinamică
(extensia .jsp) din pagina curentă .jsp. Parametrii reali sunt pasaţi paginii apelate cu
eticheta jsp:param. Mai mult vedem în anexa B. O explicaţie la cele scrise în această
anexă se impune.
Eticheta jsp:include este însoţită de două atribute, page şi flush. Ambele sunt obligatorii.
Sintaxa este următoarea:
<jsp:include flush=”true” page=”adresa_URL” />
sau aşa:
<jsp:include flush=”true” page=”adresa_URL”>
<jsp:param name=”denumirea_parametrului” value=”valoarea_sa” /> …
</jsp:include>
Pentru ambele descrieri sintactice se recurge la descrierea sintactică din XML. Când
observăm o terminaţie de genul />, nu urmează nici un corp. Precis nu cunoaşteţi XML !
Să o luăm prin HTML. Când scriem fluxul:
<p>Acesta este un paragraf.</p>
observăm un marcaj p cu cele două balize. Corpul marcajului este textul în sine. Când
vrem să referim o poză, în HTML scriem aşa:
<img src=”poza”>
Observaţi că după această baliză nu mai este nici o altă baliză </img> . Nu urmează nici
un corp între cele două balize. În HTML este permisă această lejeritate. În XML, ea este
taxată drept eroare sintactică! Şi atunci nu se admite decât scrierea:
<img src=”poza” />
Deci după /> nu urmează nici un corp.

Să privim din nou cele două forme sintactice ale etichetei jsp:include. La prima formă
sintactică se merge pe ideea că nu pasăm nici un parametru. A doua formă sintactică are
în schimb un corp, pe rândul al doilea. Pe rândul al treilea apare iar denumirea, etichetei
precedată de o bară înclinată. Corpul este alcătuit din una sau mai multe etichete
jsp:param. Cele trei puncte înseamnă o posibilă repetare a etichetei jsp:param. Fiecare
parametru are deci o astfel de etichetă.
Deci paginii apelate putem să nu îi trimitem la urma urmei nici un parametru, unul sau
mai mulţi parametri reali.
Fiecare etichetă jsp:param are un nume logic de paramteru (name) şi o valoare (value) a
acestuia.
Să lămurim şi diferenţa dinre jsp :include şi jsp :forward. O pagină JSP generează un
flux de caractere ce sunt destinate clientului Web în ultima instanţă. Acesta, până să
ajungă la clientul Web, este stocat în mod temporar într-o zonă tampon (buffer). Când
atributul flush are valoarea adevărat (true), are loc golirea forţată a acestui tampon.
Pagina spre care este transferat controlul este anunţată prin atributul page.
Priviţi acum figura 3.3.
FIGURA 3.3 Diferenţa dintre etichete jsp:include şi jsp:forward (reproducere
din manualul devapp.pdf al Allaire JRun, varianta standard)
Diferenţa dintre jsp:forward şi jsp:include este unde revine controlul. În cazul forward,
el nu mai revine la pagina apelantă.
Iată un exemplu concret al directivei jsp:forward. Un proprietar de sit (comercial sau
Web) pleacă în vacanţă. El vrea neapărat să treacă la un aspect nou al sitului la o dată
care nimereşte când se află în vacanţă. Noul aspect îl numim newFakeRoot, iar fostul
aspect, oldFakeRoot. Iată acum lista acestui exemplu:
LISTA 3.3 Pagina nachdatum.jsp
01. <%@ page import="java.util.*" %>

02. <%
03. // Exemplu de folosire a evaluarii la momentul executiei paginii tip jsp
04. // cu incepere de la data an luna zi ora min sec trec pe noul fake root
05. // al sitului web. Ich bin im urlaub!
06. String oldFakeRoot = "oldsite.html";

07. String newFakeRoot = "newsite.html";
08. // Creeaza doua instante
09. Calendar h = Calendar.getInstance();
10. Calendar m = Calendar.getInstance();
11. Date hDatum = h.getTime();
12. // Fixeaza momentul trecerii la noul aspect 11 iulie 2003, ora 10.30.00 pe obiectul m
13. m.set(2003,7,11,10,30,00);
14. // Citeste momentul curent
15. Date mDatum = m.getTime();
16. // Compara momentele; s-a ajuns la ora H?
17. boolean resultComp = hDatum.after(mDatum);
18. if ( resultComp ) { // sunt la data lansarii noului aspect al sitului sau dupa? %>
19. <jsp:forward page="<%=newFakeRoot%>" />
20. <% } else { // sunt la un moment anterior datei fixate de comutare a fakerutului! %>
21. <jsp:forward page="<%=oldFakeRoot%>" />
22. <% } %>
Importăm pachetele java.util.*. Declarăm variabilele oldFakeRoot şi newFakeRoot, care
vor puncta paginile de casă, deci începuturile ierarhiilor directoarelor celor două situri.
Pagina de casă a sitului vechi se numeşte oldsite.html, iar pagina de casă a sitului nou se
va numi newsite.html. Mai departe creăm două instanţe (h şi m) de obiecte tip Calendar.
Când auziţi exprimarea „creează o instanţă...”, maşina virtuală Java va aloca o zonă de
memorie pe care o va pregăti în mod corespunzator. Mai departe, se alocă variabilele
hDatum şi mDatum. Se instanţiază şi aceste două variabile ca obiecte de tipul Date.
Obiectul m primeşte valoarea datei şi orei când se va trece pe noua pagină de casă. În
mDatum se va depune aşadar şirul de caractere 11 iulie 2003, ora 10.30. Obiectul
hDatum trebuie creat şi „încărcat” cu momentul curent. Se compară cele două şiruri
hDatum cu mDatum. Când se ajunge la data şi ora respectivă, se trece automat pe noul
aspect. Urmăriţi instrucţiunea de comparaţie. Atunci conţinutul variabilei resultComp va
fi mai mare decât 0, deci se va executa eticheta jsp:forward. Aici se va evalua dinamic
expresia <%=newFakeRoot%>.
După executarea saltului spre pagina newsite.html, controlul nu mai revine în pagina
chemătoare, nachdatum.jsp, cum s-ar fi întâmplat dacă am fi folosit jsp:include.
În fond şi la urma urmei ce este o pagină JSP? Este un text şablonizat format din
porţiuni HTML şi scenarii scrise în Java (sau JavaScript).
Despre obiecte implicite şi explicite

Nouă obiecte implicite
JSP operează cu obiecte implicite şi explicite. Sunt nouă obiecte implicite. Iată-le:
application (aplicaţia), config (configurarea), exception (tratarea excepţiilor, erorilor),
out (scrierea în pagina curentă a unui flux de caractere), page (pagina), pageContext
(contextul paginii), request (cererea), response (răspunsul) şi session (sesiunea). Aţi
observat în exemplele date până acum directiva import. Cu ea anunţam JVM că avem
nevoie de o serie de clase. Clasele „produc” obiecte. Fiecare clasă are cel puţin unul sau
mai multe metode pe post de constructori, care servesc la crearea obiectului. Spunem: se
instanţiază obiectele!
În cazul obiectelor implicite, maşina virtuală Java este aceea care instanţiază din oficiu.
În cazul propriilor noastre clase sau a sutelor de clase, care nu sunt abstracte şi aparţin
unuia dintre pachetele Java, se recurge la operatorul de instanţiere new.
Maşina virtuală Java importă în mod automat patru pachete de bază. Un pachet conţine
un set de clase aşezate într-o ordine ierarhică.
Ele sunt: java.lang.*, javax.servlet*, javax.servlet.jsp* şi javax.servlet.http*.
Nu ne interesează ce conţin în detaliu.
Obiectul aplicaţie
Să dăm drept exemplu o pagină unde recurgem la obiectul application. Din acest
exerciţiu vom afla deosebirea dintre un obiect implicit (application) şi obiectul explicit
(Date). Iată conţinutul fişierului:
LISTA 3.4 Exemplu de folosire al obiectelor application şi Date
<%@ page import="java.util.Date,java.text.DateFormat" %>

<html>
<head><title>Exemplu de obiecte implicite si explicite</title></head>
<body>
<table>
<tr>
<td>Numele serverului</td>
<td>"<%= application.getServerInfo() %>"</td>
</tr>
<tr>
<td>Specificatia reala de cale</td>
<td>"<%= application.getRealPath("/") %>"</td>
</tr>
<tr>
<td>Ora curenta</td>
<td>"<%= DateFormat.getTimeInstance().format(new Date()) %>"</td>
</tr>
</body></html>
Lista se referă la un tabel banal care se conformează sintaxei venerabilului HTML. Prin
comanda import anunţăm maşina virtuală Java că vor fi utilizate metodele a două clase
şi anume, java.util.Date şi java.text.DateFormat.
Clasa Date crează un obiect cu acelaşi nume. Este un obiect explicit, dovadă folosirea
operatorului de instanţiere new. Întotdeauna când vedeţi acest cuvânt, să ştiţi că s-a cerut
instanţierea, adică generarea obiectului cu acelaşi nume. Deci notaţia new Date()
înseamnă apelarea constructorului clasei Date. Acesta alocă în memorie un spaţiu
suficient pentru structura de date cerută de către obiect. Informaţia în sine a acestui
obiect este o valoare egală cu numărul microsecundelor scurse de la 1 ianuarie 1970 ora
0 (meridianul Greenwich) până în momentul apelului. Formatul acestei valori este un un
întreg reprezentat pe un număr dublu de octeţi, 8 nu 4.
Cu ajutorul metodei format(), valoarea aceasta este transformată într-un şir de caractere,
unde apar data şi ora.
Metoda getTimeInstance() aparţine clasei java.text.DateFormat. Ea extrage doar ora. Ei
bine, şi obiectul clasei java.text.DateFormat este tot unul de tipul explicit. Veţi zice că
nu este, deoarece nu apare operatorul new, cum a fost în cazul de mai sus! Vă vom
răspunde aşa: clasa DateFormat este o clasă de un tip abstract. Aceasta înseamnă ceva şi
nu mai intrăm în detalii. În acest caz nu este nevoie să fie instanţiată cu new. O clasă
care nu este abstractă creează un obiect numai cu ajutorul constructorului, deci cu new.
Java posedă destule clase abstracte. Din aceiaşi categorie a acestor clase abstracte face
parte şi clasa Enumeration din exerciţiul următor.
Obiectul application este tot unul de tipul abstract. De fapt toate cele nouă obiecte au la
bază clase abstracte. Şi toate sunt la fel de importante. Pentru oricare din cele nouă
obiecte implicite, maşina JVM realizează automat instanţierea. În exemplul analizat aici
se cer informaţii despre motor şi despre specificaţia reală de cale unde se află el.
Motorul este un servlet, deci un fişier. Ca atare se află într-un anume director. Până la
acest director se urmează o cale prin ierarhia directoarelor. În cazul motorului Resin
priviţi răspunsul din figura următoare.
FIGURA 3.4a Răspunsul motorului Resin
Pentru motorul servlet JRun, observaţi aspectul ferestrei documentului în figură.
FIGURA 3.4b Răspunsul motorului JRun
Metoda getRealPath() întoarce directorul unde se află paginile JSP, care urmează ca să
fie transformate în servleturi.
În cazul motorului servlet Resin, directorul este c:/Resin1.1.4/doc. Directorul doc are
drept fiu pe directorul test. De aceea apare în adresă şi test.
În cazul motorului JRun 3.0 directorul este:
c:/Program Files/Allaire/JRun/server/default/default-app.
Deoarece exerciţiul aplicdate.jsp se află chiar în acest director, în adresă nu mai apare
nici un alt director. Porturile celor două motoare diferă. JRun comunică cu browserul
client prin portul 8100, în timp ce Resin, prin portul 8080.
Obiectul implicit request
Iată acum un exemplu de folosire a obiectului implicit request cu unele metode ale sale.
Cu metoda getProtocol() se preiau valorile câmpurilor antetului protocolului http.
Programatorii Java denumesc aceste câmpuri, antete. Orice protocol are un antet format
din octeţ, cu tot felul de câmpuri. Fiecare câmp are o denumire şi un anumit format.
Aplicaţia nu face altceva decât să etaleze conţinuturile acestor câmpuri. Se recurge la
obiectul clasei abstracte Enumeration.
LISTA 3.5 Fişierul aplicatie.jsp
01. <%@ page import="java.util.Enumeration" %>

02. <body>
03. <P>Iata numele protocolului folosit: <%= request.getProtocol() %>
04. <p>Si numarul portului: <%= request.getServerPort() %>
05. <p>Si valorile catorva antete:
06. <% // parcurge lista de denumiri de antete din obiectul request
07. Enumeration enumerare = request.getHeaderNames();
08. while (enumerare.hasMoreElements()) {
09. String headerName = (String) enumerare.nextElement(); %>
10. <LI><B><%=headerName%></B> = <%=request.getHeader(headerName) %>
11. <% } %>
12. </body></html>
FIGURA 3.5 Aspectul ferestrei documentului browserului pentru pagina aplicatie.jsp
Să privim liniile cu numerele 03 şi 04. Cerem informaţii despre protocolul folosit între
server şi client ca şi numărul portului. Apoi, se instanţiază o variabilă denumită
enumerare (linia 07). Atunci când se execută instrucţiunea din linia 07, variabila
enumerare va conţine o serie de şiruri de caractere cu denumirile „antetelor”
protocolului HTTP.
Ca şi for, şi instrucţiunea while comandă o buclă. Corpul ei (liniile 08-11) este delimitat
de două acolade. În acest corp pot fi una sau mai multe instrucţiuni. Acestea sunt
executate atâta timp cât este adevărată condiţia de după cuvântul while. Condiţia se află
între parantezele rotunde.
Să descifrăm condiţia: „atâta timp cât în obiectul enumerare mai există un element care
trebuie tratat preia acest element”. Fiecare … antet (element) este un şir de caractere.
Creăm variabila headerName (linia 09). Aici preluăm şir după şir conţinuturile antetelor
http, cu metoda nextElement().
Observaţi în figura de mai sus răspunsurile asupra cărora nu ne oprim, deoarece sunt
destul de tehnice. Am recurs iniţial la metoda getHeaderNames() a obiectului request.
Pentru obiectul denumit enumerare, al clasei Enumeration, veţi remarca că nu am recurs
la instanţierea explicită cu new. Totuşi JVM a efectuat instanţierea şi ştiţi şi de ce.
Conversii de tip, cast
Ce să însemne oare cuvântul String scris între parantezele ronde din linia 09? Este o aşa
numită conversie. Mai exact se transformă tipul expresiei din dreapta semnului egal în
alt tip şi anume cel aflat în stânga semnului egal, înaintea denumirii variabilei.
În cazul exemplului, ceea ce rezultă din expresia enumerare.nextElement() nu are
formatul unui şir. Pentru că în stânga semnului egal se aşteaptă un … String, se aplică
această conversie. Nu orice conversie este admisă. Nu intrăm în detalii!
Comentarii în pagina JSP
Să recapitulăm puţin diferitele tipuri de comentariilor în cadrul paginilor JSP.
Forma comentariului de tip „text şi eventual evaluarea expresiilor JSP” este:

Principalul scop este comentarea codului sursă. El acceptă însă şi prezenţa expresiilor
JSP, pe care le şi evaluează. Aceasta cel puţin se poate observa în fereastra afişată pe
traseul View – Source (browserul MSIE). De pildă, dacă scriem:
<!—Aceasta pagina a fost generata la data de <%= (new
java.util.Date()).toLocaleString() %> -->
motorul servlet vede totuşi expresia JSP. În fereastra codului sursă vom observa scris
„Aceasta pagina a fost generata la data de 08 05 02 12:04:50“. Deci se preia momentul
când se execută acest servlet la serverul Web.
Există apoi comentariul „ascunde cod” care are forma:
<%- - fragment de scenariu scos din circuitul transformării JSP în Java servlet -->
şi este util în faza de punere la punct al unei pagini JSP. Orice fragment dintr-o pagină
JSP, încadrat de cei doi „delimitatori”, va fi ignorat de către motorul servlet, inclusiv
expresiile tip JSP.
Ierarhii ale claselor în Java
Ca să înţelegem aceste ierarhii fără a deveni mari cunoscători ai convenţiilor Java, să
apelăm iar la un exemplu din viaţa de toate zilele.
Să ne gândim la oraş cu a sa forfotă şi cu al său aer poluat, cu numărul trăitorilor din
cuprinsul său pe timpul zilei şi al nopţii. Să-i atribuim oraşului rangul de obiect generic.
Strada este o subdiviziune a oraşului. Ea poate fie mai largă, mai îngustă, poate avea
diverse debite orare de vehicule de-a-lungul a 24 ore. Obiectul strada moşteneşte de la
obiectul oraş poluarea, forfota. Introduce o caracteristică nouă şi anume, unde se află în
oraş, în zona ultracentrală, centrală ş.a.m.d.
Blocul se află pe o anumită stradă la o anumită adresă. Obiectul bloc moşteneşte de la
stradă şi oraş toate caracteristici de până aici şi în plus adaugă adresa individuală,
numărul de etaje, cu sau fără curte, cu sau fără scuar etc.
Observaţi deci o ierarhie a obiectelor în natură. Pe măsură ce coborâm tot mai jos pe
scara ierarhică, apar obiecte şi mai precis conturate. Obiectul generic, oraşul, avea o
serie de proprietăţi po1, po2. Obiectul strada moşteneşte aceste proprietăţi şi mai adaugă
altele: ps1, ps2, ş.a.m.d.
Programarea orientată pe obiecte (POO) are în vedere astfel de reprezentări precum:
oraşul, strada, blocul. Obiectele s-au născut datorită unor planuri, unei experienţe ce
conduce la construcţia şablonului, datorită arhitecţilor. Să spunem acestei experienţe
metodă.
Revenim la POO. Metodele aparţin unei clase. Clasa este alcătuită din şabloane şi
metode, deci inteligenţă, experienţă în realizare. V-aţi prins deci!
Şi în platforma Java există un întreg arbore genealogic al claselor. Clasele derivă unele
din altele.
Obiectul exception
Să ne ocupăm acum de obiectul exception. Să ne închipuim că vrem să producem în
mod deliberat o eroare de program, pe care să o trateze obiectul exception. Redăm lista
exemplului. Mai întâi fişierul exception_apel.jsp, unde am declarat variabila denumită d
în formatul dublă precizie cu o valoare foarte mică, 10-324:
LISTA 3.6a Pagina exception_apel.jsp
<%@ page errorPage="exception.jsp" %>

<html><body>
<%
// exceptie de depasire
double d = 1.0E-324;
%>
</body></html>
şi imediat pagina de tratare a erorii, exception.jsp:

LISTA 3.6b Pagina exception.jsp
<%@ page isErrorPage="true" %>

<html>
<body>
<p>Producem o eroare deci recurgem la obiectul exception si pagina
pregatita in acest sens</p>
<br><%= exception %>
</body></html>
Rezultatul este redat în figura de mai jos.
FIGURA 3.6 Aspectul ferestrei în cazul Resin 1.1.4
Ce se întâmplă aici. Această foarte mică valoare nu poate fi „reprezentată” în Java. Ca
atare, declaraţia de la începutul listei anunţă maşina virtuală că există o rutină care se
ocupă de interceptarea excepţiilor. Denumirea rezervată a parametrului din directiva
page este cuvântul errorPage, scris neapărat cu P mare!
Pagina JSP, care are misiunea de interceptor de erori, va avea obligatoriu atributul
isErrorPage în directiva page. Observaţi maniera de scriere. Primul cuvânt este scris cu
litere mici, urmează apoi cuvinte alipite scrise fiecare cu litere mari. Încă ceva: observaţi
valoarea true, adevărat, în dreapta semnului egal:
<%@ page isErrorPage="true" %>
Deoarece acest element nu poate fi reprezentat, datorită atributului true, JVM preia
tratarea „excepţiei de date” depăşire de valoare la limita inferioară de reprezentare a
numerelor reale, underflow şi implică şi pagina noastră. Remarcaţi insipidul mesaj de
eroare. Între multele sale cuvinte apare şi numeric underflow.
La final de capitol
În acest capitol:
1. Am studiat mecanismul includerii cu ajutorul directivei include file.
2. Apoi a venit rândul lămuririi rostului etichetelor jsp:include şi jsp:forward. Mai
puţin am vorbit despre eticheta jsp:param (vezi şi anexa B).
3. Am enumerat denumirile celor nouă obiecte implicite.
4. Am scos în evidenţă diferenţa dintre un obiect implicit şi unul explicit.
5. Am lămurit ce este instanţierea.
6. Ne-am ocupat de obiectul aplication. Desigur am întâlnit o parte dintre metodele
acestui important obiect.
7. Am scos în evidenţă deosebirea dintre obiectul explicit Date şi obiectul abstract
DateFormat.
8. Ne-am referit apoi la obiectul request şi la unele dintre metodele sale. Ne-am
întâlnit cu „anteturile” protocolului HTTP şi cu o clasă abstractă denumită
Enumeration.
9. Am avut prilejul prezentării conversiei de tip cast.
10. A venit apoi rândul formatelor pentru comentariul din cuprinsul paginilor JSP.
11. A urmat explicarea conceptului de ierarhie a obiectelor şi moştenirea unora
dintre proprietăţile acestora.
12. Şi am încheiat cu prezentarea obiectului exception.
4
Capitolul
Generarea şirurilor de interogare,

a formularelor şi a cadrelor
Ne propunem să vă arătăm cum se pot genera şiruri de interogare. Ne întâlnim
şi cu o aplicaţie mai lungă. Rostul ei este de a înscrie pe vizitatori unui sit.
Înscrierea se face pe bază de formular. Ca să fie mai ergonomic, vizitatorul vede
formularul în cadrul de sus, iar în cadrul de jos apar eventuale mesaje de
eroare, dacă l-a completat greşit. Desigur, în caz de reuşită, va fi înştiinţat despre
o tombola cu premii. Deci vom vedea paginile care administrează aceste două
cadre tip HTML (frames).
Generarea şirurilor de interogare
U
n şir de interogare este un şir de caractere creat şi alipit la adresa în stil URL. El
pleacă la servlet când vizitatorul a selectat acea legătură de tip hypertext.
Probabil că v-aţi întrebat, când aţi colindat situl www.google de pildă, ce sunt
acele şiruri interminabile de caractere, care apar în partea de jos a ferestrei browserului.
Aceasta se întâmplă când punctaţi cu mausul o legătură de tipul hypertext spre o adresă
URL şi, s-a ataşat acesteia un astfel de tren de caractere.
Ei bine, aici vă arătăm cum facem ca să trimitem aceste şiruri de caractere la servlet.
Fireşte, exemplul este doar unul didactic. Iată exerciţiul:
LISTA 4.1 Pagina fruct1.jsp
<html>
<body>
Fructul meu favorit este:
<UL>
<LI><a href="fruct2.jsp?fruct=pepene">pepene</a>
<LI><a href="fruct2.jsp?fruct=struguri">struguri</a>
<LI><a href="fruct2.jsp?fruct=mar">mar</a>
<LI><a href="fruct2.jsp?fruct=mar&fruct=par">mar si par</a>
</UL>
</body>
</html>
Este o banală pagină HTML. Baliza <UL> anunţă o listă de denumiri. Fiecare element
al listei este marcat prin câte o baliză <LI>. Ceea ce este important urmează acum.
Observaţi că imediat în dreapta balizei <LI> apare baliza <a href=”...”>hot link</a>. Ce
remarcaţi de pildă la legătura:
<LI><a href="fruct2.jsp?fruct=pepene">pepene</a>
Faptul că imediat după jsp urmează semnul întrebării apoi şirul de caractere:
fruct=pepene. Când selectăm cu mausul legătura tip hypertext, în partea de jos apare
acest întreg şir dintre ghilimele, pe care îl vom denumi „specificaţie URL completă”.
Mai observaţi ceva: denumirea servletului care va trata aceste şiruri de interogare este
fruct2.jsp.
Lista acestei pagini este mai jos. Ea recurge la metoda getParameterNames(). Această
metodă întoarce un obiect de tipul Enumeration. Cu acest gen de obiect ne-am întâlnit în
capitolul anterior. Acolo l-am denumit „enumerare”. Nu-i nimic! Aici să îl denumim
„e”. Variabila nume_sir va prelua pe rând denumirile elementelor.
Se spune că se analizează. („parsing”) pas cu pas acest şir de catene
atribut=valoare&atribut=valoare ... .
În cazul de faţă şirul nu a fost format decât dintr-un singură catenă atribut=valoare. În
schimb pentru legătura:
sunt două catene cuplate prin semnul &. Operatorul & ca notaţie se conservă în multe
limbaje. Este operatorul care serveşte pentru alipirea a doi literali. Este folosit şi în ASP,
nu numai în Java sau JSP. Pe ecran vedem marcat cu altă culoare legătura de tip
hypertext: mar si par. Nu am scris-o cu literele noastre naţionale, deoarece nu am recurs
la pagina de cod ISO-8859-2. Deci paginii fruct2.jsp îi va parveni acum şirul de
interogare:
fruct2.jsp?fruct=mar&fruct=par
Metoda getParameterNames() va detecta aceste două catene, atribut=valoare despărţite

de semnul &.
Masive de date
Ce rost are masivul de date notat aşa: valori[]? El preia valorile catenelor. Masivul va
căpăta din mers dimensiunea doi, când am ales cu mausul legătura „măr şi păr”.
Dimensiunea sa se stabilieşte dinamic. Primul element al masivului valori va conţine
măr iar al doilea, păr.
Cum ştie bucla for să se oprească după cele două elemente în mod automat?
Expresia valori.length() va comunica buclei for să se execute de exact două ori.
Variabila lista_de_valori este o zonă de tip şir (String). Aici se construieşte pas cu pas
un şir de caractere, care constă din aceste valori. Nu se preia fruct=mar, ci numai mar.
Dar după mar apare o virgulă.
Rulaţi şi dumneavoastră acest exerciţiu. Aici nu mai redăm aspectul ferestrei.
<%@ page import="java.util.Enumeration" %>

<%
for (Enumeration e = request.getParameterNames(); e.hasMoreElements(); )
{
String nume_par = (String) e.nextElement();
String[] valori = request.getParameterValues(nume_par);
String lista_de_valori = valori[0];
for (int i = 1; i < valori.length; i++)
{ //iau la rand valorile din catenele nume = valoare
lista_de_valori += ", " + valori[i];
}
out.println("<br>" + nume_par + " = " + lista_de_valori);
}
%>
Instrucţiunea out.println() va afişa conţinutul variabilei lista_de_valori.
Ce se întâmplă dacă legătura este formată din mai multe cuvinte. Aceasta dă probleme
unor browsere. MSIE nu are probleme. El substituie fiecare spaţiu dintre cuvinte (cazul
pepene galben) cu câte un semn plus. Netscape Communicator (versiunile mai vechi,
cum este de pildă versiunea a cincea) se opreşte la primul spaţiu.
Ca să nu se întâmple acest lucru, se va apela la metoda encode() a clasei
java.net.URLEncoder. La întâlnirea unor caractere speciale, cum este spaţiul, se produce
o substituire. În locul spaţiului se trimite o secvenţă escape alcătuită din trei caractere şi
anume: % 2 şi 0, deci %20.
Tabelul de mai jos redă o parte din aceste caractere speciale şi ce caractere se trimit
serverului.
TABELUL 4.1 Secvenţe escape ale unor caractere speciale
din specificaţile URL complete
Caracterul special Secvenţa escape Caracterul special Secvenţa escape

Spaţiu %20 sau semnul plus ; %3B
! %21 < %3C
„ %22 = %3D
# %23 > %3E
$ %24 ? %3F
% %25 [ %5B
& %26 \ %5C
( %28 ] %5D
) %29 ^ %5E
Caracterul special Secvenţa escape Caracterul special Secvenţa escape
+ %2B ‘ %60
/ %2F { %7B
: %3A | %7C
; %3B } %7D
< %3C ~ %7E
În continuare, redăm lista integrală a paginii fruct4.jsp.

<%@ page import="java.net.URLEncoder" %>



<html>
<body>
Fructul meu favorit este:
<UL>
<LI><a href='fruct2.jsp?fruct=<%=URLEncoder.encode("pepene
galben")%>'>pepene galben</a>
<LI><a href="fruct2.jsp?fruct=struguri">struguri</a>
</UL>
</body>
</html>
Explicaţii
Ea nu diferă mult de lista anterioară, fruct1.jsp. Singurul element nou este directiva page
unde se importă clasa posesoare a metodei encode şi aplicarea ei doar la prima legătură,
unde apar două cuvinte, pepene galben.
Acum urmează un exerciţiu mai lung.
Generarea unui formular şi a cadrelor

Să ne ocupăm de crearea unui sit denumit MyPisi.com. Acesta înscrie vizitatori pe baza
completării unui formular. Fereastra documentului este împărţită în două cadre (frames).
Cadrul superior afişează formularul unde vizitatorul îşi înscrie datele sale personale. El
va participa la o tombolă cu premii. Ca atare, trebuie să completeze neapărat rubricile
(câmpurile) acestui formular. Răspunsurile nu sunt memorate în vreo bază de date ci,
sunt afişate în cadrul situat în partea de jos a ferestrei documentului. Aspectul ferestrei îl
vedeţi în figura 4.1a. Am mers pe aceast compromis ca să nu complicăm lucrurile şi aşa
complicate!
Se poate observa că vizitatorul a uitat să completeze unele rubrici obligatorii. Ca atare,
va fi înştinţat prin mesaje adecvate în cadrul de jos. Tot în acest cadru, vizitatorul va fi
înştiinţat de răspunsurile date, ce vor fi luate în considerare la tombolă. Fireşte, nu a fost
vizibil întregul formular în această figură ca şi mesajele din cadrul din partea de jos.
Situl este alcătuit din trei pagini JSP: una pentru crearea celor două cadre, denumită
mypisi.jsp, una denumită mypisi_formular.jsp. Ea afişează formularul. Ultima listă,
mypisi_raspunsuri.jsp, conţine eventualele mesaje prin care se atrage atenţia
vizitatorului că nu a completat unele rubrici. Dar tot în acest fişier se tratează şi cazul
când el a completat corect formularul. Doar prima listă este redată complet. Celelalte
fişiere fiind lungi, le-am prezentat doar parţial.
FIGURA 4.1a Aspectul ferestrei sitului MyPisi.com
Aşadar iată prima listă:

LISTA 4.4a Pagina mypisi.jsp
<HTML>
<HEAD>
<TITLE>mypisi.com - Versiunea cu cadre</TITLE>
</HEAD>
<FRAMESET ROWS="300,*" BORDER="Yes">

<FRAME NAME="form" SRC="mypisi_formular.jsp" SCROLLING="Auto"
FRAMEBORDER="yes">
<FRAME NAME="results" SRC="mypisi_raspunsuri.jsp" SCROLLING="Auto"
FRAMEBORDER="No">
</FRAMESET>
</HTML>
Distingem titlul ferestrei documentului. Prin baliza <FRAMESET> anunţăm că sunt
două cadre. Primul este tratat de fişierul mypisi_formular.jsp, iar cadrul de jos, de către
mypisi_raspunsuri.jsp. Ambele cadre vor afişa automat barete de defilare (scroll), dacă
dimensiunea cadrului va fi mai mare decât porţiunea din ecran destinată ferestrei
respective. Cadrul superior are chenar, celălalt de jos, nu.
Trecem la lista mypisi_formular.jsp al cărui conţinut îl redăm pe parcurs.
Formularul este anunţat aşa :
<FORM NAME='form1' ACTION='mypisi_raspunsuri.jsp' TARGET='results'
METHOD='POST'>
El are denumirea logică form1. În atributul ACTION este menţionat servletul. El va

analiza valorile completate de vizitator. S-a recurs la metoda de tratare POST. Metoda
adaugă specificaţiei URL imediat după semnul „?”, catene unite prin caracterul &. O
catenă arată aşa:
denumire_logică_de_câmp = valoare
Priviţi figura. În partea de deasupra este redată efigia sitului. Ea este aşezată centrat. De
aceea se recurge la baliza <DIV>. Poza ocupă o zonă de 200 pe 80 pixeli. În caz că
browserul client nu o poate reda, el fiind unul de tipul negrafic sau, poate vizitatorul i-a
dezactivat facilitatea de redare grafică, atunci va apărea mesajul „genericul sitului”.
<DIV ALIGN="center">
<IMG SRC="images/peisaj.jpg" WIDTH="200" HEIGHT="80" ALT="[genericul
sitului]" BORDER="0">
</DIV>
Câmpurile sunt: unul nevizualizat aici (tipul hidden), al doilea, numele de familie, apoi
prenumele participantului, mai departe codul său numeric personal, sexul, adresa sa de
e-mail, cele două parole ale căsuţei poştale, un mic loc rezervat unui răspuns al
vizitatorului ce va face cu PC-ul câştigat. Iată partea a întâia a formularului:
LISTA 4.4b Partea a întâia a formularului, pagina mypisi_formular.jsp
<TABLE CELLPADDING=3 CELLSPACING=0 BORDER=0 WIDTH=600>

<THEAD>
<TH COLSPAN=2>Va multumesc ca vizitati situl MyPisi.com unde veti
completa datele ca sa participati la urmatoarea tombola cu premii. Mult
noroc!<P></P>
</TH>
</THEAD>
<TR>
<TD>Numele de familie:</TD>
<TD><INPUT TYPE='text' NAME='nume' VALUE=''></TD>
</TR>
…
<TR>
<TD>Si codul numeric personal al dvs.:</TD>
<TD><INPUT TYPE='text' NAME='cnp' VALUE=''></TD>
</TR>
<TR>
<TD>Sexul:</TD>
<TD><INPUT TYPE='radio' NAME='sex' VALUE='masc'>masc
<INPUT TYPE='radio' NAME='sex' VALUE='fem'>fem
</TD>
</TR>
<TR>
<TD>Email:</TD>
<TD><INPUT TYPE='text' NAME='email' VALUE='”></TD>
</TR>
…
Tabloul nu are chenar (BORDER=0) are 600 pixeli lăţime şi un antet. Atributele NAME
conţin denumirile logice ale fiecărei rubrici.
Codul numeric personal (cnp) va fi verificat şi trebuie să aibă neapărat cele 13 cifre.
Majoritatea rubricilor sunt de tip text, fără o valoare anume preafişată.
Rubrica sex este de tipul buton radio (vezi anexa A) şi are două opţiuni. Nici una dintre
acestea nu este selectată de la început. În schimb, opţiunile au denumirile logice masc şi
respectiv fem. Lângă aceste opţiuni este desenat câte un cerculeţ (de unde şi denumirea
de „radiobutton”). Observaţi prescurtările masc şi respectiv fem, din faţa cerculeţelor.
Următoare rubrică se referă la adresa de e-mail. Servletul va verifica formatul uzual al
căsuţei poştale. Căsuţa se cere a fi completată, deoarece utilizatorul va opta sau nu
pentru trimiterea mesajelor cu caracter promoţional sau, pur şi simplu pentru a fi
înştiinţat că a câştigat PC-ul la tombolă!
Urmează două câmpuri, fiecare cu regim de parolă (password). Este parola căsuţei
poştale. Tot ce tastaţi aici va fi afişat prin asteriscuri.
Acum să privim partea a doua a formularului. Pe aceasta o reproducem integral.
LISTA 4.4c Partea a doua a formularului, fişierul mypisi_formular.jsp
<TR>
<TD>Ce veti face cu PC-ul daca il castigati?</TD>
<TD><TEXTAREA NAME='destinat' VALUE='raspundeti' COLS=30
ROWS=5></TEXTAREA></TD>
</TR>
<TR>
<TD COLSPAN=2><INPUT TYPE='checkbox'
NAME='send_promo'><B>Da, as
dori sa imi trimteti mesaje promotionale prin email!</B>
</TD>
</TR>
<TR>
<TD ALIGN='center'>
<INPUT TYPE='reset' VALUE='Sterg formular'>
</TD>
<TD ALIGN='center'><INPUT TYPE='image' SRC='images/letmewin.jpg'
HEIGTH='300' WIDTH='120' BORDER=0></TD>
</TR>
</TABLE>
</FORM>
Distingem câmpul HTML de tipul textarea. Aici vizitatorul va răspunde eventual la
întrebarea pusă. Este primul dintre câmpurile opţionale.
Următorul câmp, tot opţional, are denumirea logică send_promo. Are tipul casetei de
bifare, checkbox. Ocupă ambele coloane ale tabelului (COLSPAN=2). Aici vizitatorul
optează între a primi sau refuza mesajele promoţionale.
Ultimele resurse grafice ale formularului sunt: un buton tip reset, pentru ştergerea
rubricilor formularului. Al doilea nu este un buton tip submit ci o poză. De regulă ştiaţi
că prin clic pe un buton de tipul submit se trimit datele formularului (deci şirul de
interogare) la serverul Web. Ei bine, aici am renunţat aparent la un astfel de buton. Fiind
însă ultima resursă a formularului, va fi considerată automat buton de tip submit! Sigla
este denumită letmewin.jpg şi se află în directorul images. Acest subdirector este fiul
directorului ce găzduieşte cele trei pagini ale sitului. Sigla este centrată şi are 300 pe 120
pixeli. Nu este afişată în chenar (BORDER=0).
Să ne ocupăm şi de scriptletul unde apare codul pur Java. Acesta este conţinut în fişierul
mypisi_raspunsuri.jsp. Iată-l:
Lista 4.5a. Prima parte a listei servletului mypisi_raspunsuri.jsp
<%
String afisareContinut = "";
String mesajEroare = "";
boolean bSucces = false; // in caz de reusita a completarii formularului
String vizitator = getValues( request, "vizitator" );
String nume = getValues( request, "nume" );
…
String cnp = getValues( request, "cnp" );
String sex = getValues( request, "sex" );
String email = getValues( request, "email" );
…
String cuvant_secret_confirm = getValues( request, "cuvant_secret_confirm" );
String destinat = getValues( request, "destinat" );
Mai sus declarăm două variabile de tip şir afisareContinut şi respectiv mesajEroare.
Fiecare din ele nu conţin nici un caracter la început. Variabila bSucces are tipul logic.
Remarcaţi convenţia de notaţie şi anume litera b, de la boolean, chiar în faţa denumirii.
Bineînţeles că nu acest b conferă acestei variabile tipul logic ci, cuvântul cheie boolean.
Variabila este poziţionată iniţial pe valoarea logică „false”.
Urmează o serie de declaraţii de variabile de tip şir. Remarcaţi coincidenţa denumirilor
acestor variabile cu denumirile logice ale câmpurilor formularului atât cât au fost
ilustrate în listele de mai sus. Ceea ce a completat vizitatorul în fiecare rubrică este
preluat de metoda getValues(). Aceasta are un scop extrem de ergonomic şi anume,
menţine permanent pe ecran răspunsurile deja date, neobligând pe vizitator ca să
recompleteze tot formularul de la început, dacă a greşit sau a uitat un câmp obligatoriu.
În continuare, redăm lista cu partea de prelucrare pas cu pas a valorilor preluate din
rubricile formularului. Iat-o:
LISTA 4.5b Partea a doua a paginii mypisi_raspunsuri.jsp
// Prelucrare valori ale campurilor ajumse la server
if( "POST".equals(request.getMethod()) ) {
// Realizeaza validarea campurilor

if( nume.equals("") ) {
mesajEroare += "<LI>Trebuie sa specificati numele dvs. de familie.!";
}
…
if( cnp.equals("") ) {
mesajEroare += "<LI>Trebuie sa specificati codul numeric personal!";
}
if( cnp.length()!= 13 ) {
mesajEroare += "<LI>Codul numeric personal obligatoriu are 13 cifre!";
}
…
if( email.equals("") ) {
mesajEroare += "<LI>Trebuie sa specificati numele casuta dvs. de email.";
// email prezent, dar e necesar sa vad daca nu ati pierdut pe drum caracterul @
} else {
int atPos = email.indexOf('@');
// Format gresit daca nu-s '@' + '.' dupa semnul '@'
if( atPos == -1 || email.indexOf('.',atPos+2) == -1 ) {
mesajEroare += "<LI>Va rog o adresa corecta de email!";
}
}
if( cuvant_secret.equals("") ) {
mesajEroare += "<LI>Trebuie neaparat parola dvs.!";
}
…
if(!cuvant_secret.equals(cuvant_secret_confirm) ) {
mesajEroare += "<LI>Trebuie NEAPARAT ca parolele sa se potriveasca!";
}
// Exista cel putin un mesaj eronat, le adaug la antet spre a le anunta vizitatorului
if(!mesajEroare.equals("") ) {
mesajEroare = "<P>Va rugam corectati urmatoarele erori ca sa puteti participa la
concurs cu PC-ul castigator</P>" + mesajEroare;
} else {
// Fara erori, seteaza flagul ca sa afisezi raspunsurile date de vizitator
bSucces=true;
afisareContinut = "… +
"<BR><B>Numele de familie:</B> " + nume +
…
"<BR><B>Email:</B> " + email +
"<BR><B>Parola:</B> (nu putem reda parola introdusa pentru motive de
secu., dar s-ar putea sa fie blah" + cuvant_secret + "blah)" +
…
"<BR><B>Sa va trimitem mesaje promotionale:</B> " + send_promo;
}
} // if POST
%>
Mai întâi prin instrucţiunea
if( "POST".equals(request.getMethod()) ) {
ne asigurăm că metoda de transmitere folosită este metoda POST.

Apoi vedem dacă a rămasă necompletată vreo rubrică. În caz afirmativ, variabila
mesajEroare va alipi mesajul adecvat la alte mesaje deja înscrise în aceasta.
Remarcaţi ceva la instrucţiunile care se ocupă de rubrica cnp. Se verifică lungimea
şirului cnp prin metoda length(). În caz că nu s-au introdus exact 13 caractere, se alipeşte
în mesajEroare mesajul: „Codul numeric personal obligatoriu are 13 cifre!”.
Acum să ne concentrăm atenţia asupra câmpului relativ la căsuţa poştală. Cu funcţia
indexOf(), se caută caracterul „@” din şir. El trebuie ca să fie neapărat prezent, altfel
variabila atPos va conţine valoarea -1. Se mai verifică tot cu aceiaşi metodă prezenţa a
cel puţin unui punct în şirul adresei. Atât indexOf() cât şi length() aparţin clasei String.
Deci formatul adresei căsuţei poştale ar trebui să fie cel puţin aşa:
nume@domeniu.server
Instrucţiunea:
if(!cuvant_secret.equals(cuvant_secret_confirm) ) {
mesajEroare += "<LI>Trebuie NEAPARAT ca parolele sa se potriveasca!";
are menirea de a vedea dacă cele două câmpuri au acelaşi conţinut. În caz contrar,
variabila mesajEroare va prelua mesajul.
Prin intrucţiunile:
if( ! mesajEroare.equals("") ) {
mesajEroare = "<P>Va rugam corectati urmatoarele erori ca sa puteti participa la
concurs cu PC-ul castigator</P>" + mesajEroare;
analizăm dacă variabila mesajEroare a rămas vidă, deci vizitatorul nu a completat greşit
formularul. Semnul mirării situat în faţa denumirii spune acest lucru: dacă variabila
mesajEroare nu este vidă, deci există mesaje de eroare aici, se va afişa „Va rugam
corectati urmatoarele erori ca sa puteti participa la … “ urmat de mesajele acumulate în
variabila mesajEroare. În cazul că variabila mesajEroare este vidă, deci formularul e
completat fără greşeală, bSucces va primi valoarea logică adevărat. În acest caz, în
variabila afisareContinut vor apare toate răspunsurile date de vizitator (ca în figura
4.1b).
Să urmărim acum partea a treia a listei fişierului mypisi_raspunsuri.jsp:
LISTA 4.5c Partea a treia a paginii mypisi_raspunsuri.jsp
01. <HTML>
02. <HEAD>
03. <TITLE>My Pisi Paradise!</TITLE>
04. <STYLE>
05. …
06. </STYLE>
07. </HEAD>
08. <BODY>
09. <%// Afiseaza mesaj de eroare daca bSucces e nul, deci ceva e in
neregula
10. if(!bSucces ) { %>
11. <TABLE CELLPADDING=3 CELLSPACING=0 BORDER=0 WIDTH=600>
12. <TR><TD CLASS='red' COLSPAN=2><%=mesajEroare %></TD></TR>
13. </TABLE>
14. <%// Altfel afiseaza raspunsurile
15. } else { %>
16. <H3>Va multumim pentru ca ati avut rabdare sa completati formularul cu
informatie! Fiti pe faza! Redam raspunsurile date de dumneavoastra.</H3>
17. <%=afisareContinut %>
18. <% } // if!bSucces%>
19. </BODY>
20. </HTML>
Ce remarcaţi mai sus? Mai întâi marcajele unei foi de stiluri (liniile 04 şi 06) pe care nu
o mai redăm. Apoi faptul că inspectăm variabila bSucces (linia 10). Dacă formularul a
fost corect completat, bSucces va avea valoarea true. Deci nu se va afişa partea cu datele
de eroare ci acel text plasat între balizele <H3> ... </H3> (linia 16). După aceea ar urma
să înştiinţăm pe vizitator despre datele concrete referitoare la tombolă. Aceasta o facem
referindu-ne la afisareContinut (linia 18).
Limbajul Java … amar precum cafeaua!

Acum a venit şi rândul prezentării metodei getValues(), redată în ultima parte a paginii
mypisi_raspunsuri.jsp:
LISTA 4.5d Ultima parte a paginii mypisi_raspunsuri.jsp,
metoda getValues() – redată parţial
<%!
// Folosesc o metoda de convenienta in loc sa tot initializez valoarea asumata cu ""
de fiecare data
public String getValues( HttpServletRequest request, String nume )
{
return getValues( request, nume, "" );
}
public String getValues( HttpServletRequest request, String nume, String

defaultValue )
{
String val_de_retur = defaultValue;
String valori[] = request.getParameterValues( nume );
// Nici o valoare nu a fost furnizata
if( valori == null ) {
// Nu faci decat sa preiei valoarea asumata a variabilei
val_de_retur
// Furnizata numai o valoare
} else if( valori.length == 1) {
val_de_retur = valori[0].trim();
…
}
return val_de_retur;
}
%>
Aparent, observaţi două şabloane ale metodei getValues(). Primul şablon are o listă cu
două argumente fictive, în timp ce al doilea, o listă cu trei argumente fictive! Nu este
nici o diferenţă între exprimarea „argument fictiv” şi „parametru fictiv”! Acestui şablon,
programatorul Java îi spune în engleză „method signature”, semnătura metodei!
Metoda este publică, adică este accesibilă din exteriorul fişierului, dovadă prezenţa
cuvântului cheie public din fiecare şablon. Metoda întoarce un rezultat de tipul şir de
caractere (String). Imediat după denumirea metodei, urmează lista de parametri fictivi.
Primul este obiectul denumit request. I-am lăsat denumirea neschimbată în engleză.
Puteam să îl denumim şi altfel! Obiectul aparţine clasei HttpServletRequest. Întrucât am
redat parţial această listă, trebuie să ne justificăm cu o explicaţie totuşi clară!
Dacă aţi instalat un motor servlet, atunci în cadrul maşinii virtuale Java instalate odată
cu J2SE, va fi adăugat un grup suplimentar de clase. Acestea se ocupă de protocoalele
transport. Există o clasa generală a servleturilor denumită GenericServlet. Ea este
destinată servleturilor care nu recurg la un anume protocol. În cazul de faţă este folosit
protocolul http. Vă reamintim că la acest exemplu, indiferent motorul folosit (Resin,
Jrun au altul), specificaţia URL începe mereu cu http://...
Această clasă generică GenericServlet are drept fiu clasa HttpServlet. La rându-i, ea
foloseşte două obiecte implicite, cerere, deci request, şi răspuns, response. În exemplul
de faţă nu avem nevoie decât să preluăm datele completate de vizitator, deci cererea sa.
Metoda getValues() mai are un al doilea parametru fictiv denumit nume. De pildă,
remarcaţi linia:
din lista 4.5a. Se apelează metoda getValues() prin şablonul cu doi parametri fictivi,
specificând că ne trebuie doar câmpul cu denumirea cnp.
În momentul apelului se intră în primul grup de acolade, unde există o singură
instrucţiune:
return getValues( request, nume, "" );
De fapt apelăm metoda getValues() pentru trei parametri fictivi. Este adevărat că se
execută o instrucţiune return. După cuvântul return ar trebui să urmeze eventual un
nume de variabilă. În locul lui, ne-am referit direct la rezultatul întors de către metoda cu
trei parametri.
Acum în ce constă trucul! Al treilea parametru fictiv primeşte valoarea “”. Deci de fapt
înscriem un şir vid în rubrică, adică ştergem rubrica. Ce face acum servletul? El se
pregăteşte pentru primirea unui alt conţinut, înscris de vizitator. În acest timp,
formularul e permanent afişat. Umple, schimbă conţinutul rubricilor până la apăsarea
tastei Enter.
Când apasă această tastă (acţiunea echivalează cu trimiterea înapoi la serverul Web a
noilor valori), la servlet soseşte un nou şir de interogare cu conţinutul cel nou. Când se
execută instrucţiunea:
metoda getValues() îşi face datoria în mod docil!

Să pătrundem în corpul metodei cu trei parametri fictivi. Primul lucru pe care îl face,
este să atribuie variabilei val_de_retur valoarea parametrului fictiv, defaultValue. Dar în
variabila defaultValue s-a încărcat şirul vid. Apoi se preia conţinutul prin intermediul
metodei getParameterValues().
Când vizitatorul apasă pe tasta Enter, se trimit absolut toate valorile câmpurilor
formularului, nu numai cel al cnp! Deci sosesc la servlet atât valorile deja introduse cât
şi cele abia modificate şi, desigur chiar şi cele încă neintroduse! Cum aşa? Da!
Vizitatorul s-a grăbit, nu a mai completat tot formularul, şi a apăsat pe Enter. În stânga
semnului egal al instrucţiunii:
String valori[] = request.getParameterValues( nume );
se aşteaptă un masiv denumit „valori” datorită metodei getParameterValues(), care

întoarce o adresă la o zonă unde vor fi înscrise conţinuturile rubricilor formularului.
Observaţi cele două paranteze drepte, imediat după denumirea masivului. Aceasta spune
că variabila valori este un masiv. Programatorii spun variabilelor simple variabile
scalare. La început masivul nu are nici un element. Fiindcă în faţa denumirii valorii
apare cuvântul cheie String, va avea tipul şir de caractere.
Ce se întâmplă dacă o rubrică ar conţine mai multe cuvinte spearate prin spaţii? De
pildă, câmpul unde se răspunde ce va face în caz că a câştigat. La momentul trimiterii
cuvintelor, se produce o transliterare. În locul spaţiilor apar semne plus între cuvinte.
În rubrica „Ce veţi face cu … “ vizitatorul a răspuns cu „nu stiu”. La server se trimite
fluxul nu%2Bstiu. Conform tabelului 4.1, %2B este atribuit semnului plus. Unde a
dispărut el dintre cuvintele „nu” şi „stiu” ? MSIE l-a eliminat mai înainte de a se reda
valoarea acestui câmp.
Desigur, în cazul celorlalte câmpuri conţinutul este alcătuit dintr-un singur cuvânt. Poate
doar câmpul prenumelui să aibă mai multe cuvinte. Din listă am eliminat o parte a
codului sursă spre a nu complica lucrurile.
FIGURA 4.1b Aspectul ferestrei sitului MyPisi.com
La final de capitol
Aici ne-am ocupat de metodele care ajută la analizarea şirurilor de caractere de
interogare. Ne-am ocupat de metoda getParameterNames() a obiectului request, apoi de
metoda length() obiectului String.
A venit apoi rândul tratării corecte a şirurilor unde se recurge la caractere neacceptate de
unele browsere, acele secvenţe escape, pentru care am redat şi un tabel.
În încheiere am tratat cazul unui sit unde se culeg date prin intermediul unui formular.
Să recunoaştem că în cazul acestui exerciţiu mai complicat v-aţi dat seama că trebuie să
revizuiţi puţin HTML-ul! Şi aici am abordat o serie de metode cum sunt: equals(),
indexOf(), ambele ale clasei String.
Am abordat frontal codul sursă Java al unei metode care nu aparţine vreunui pachet
java. Metoda se numeşte getValues(). A fost unul din puţinele prilejuri de întâlnire cu
limbajul Java! V-am arătat cod Java, v-am explicat destule despre el, dar nu vă cerem a
învăţa acest limbaj insipid ci numai să recunpaşteţi că aceasta este o scriere sintactică
Java!
5
Capitolul
Accesul la bazele de date, clasele

de tip Java beans
După unii bean s-ar traduce prin boabă de cafea! Răposatul profesor Leon
Leviţchi este mai puţin … cosmopolit! În dicţionarul apărut sub îndrumarea sa,
bean înseamnă fasole, bob, dovleac, bostan, în nici un caz bob de cafea.
Vom descrie o aplicaţie Java bazată pe cadrul de lucru J2SE. Am creat baza de
date cu MS Access. Ca atare am fost nevoiţi să recurgem la un program de
comandă (driver) pus la dispoziţie pentru accesul la structuri tip .mdb. Este
driverul de tip punte JDBC:ODBC al corporaţiei Sun Microsystems din J2SE.
El serveşte la accesul o bază de date a platformei ODBC, dar are unele
probleme! Aşa ne explicăm de ce au apărut destule firme, care oferă câte un
astfel de driver tip punte şi care în mod precis că nu au anomalii. De aceea au şi
regimul shareware. J2SE este freeware.
Tot în acest capitol vom arăta că sunt şi alte tipuri de drivere pentru accesul la
baze de date venind dinspre platforma Java. O parte din aplicaţia descrisă aici
conţine şi o clasă pregătită conform tipicului Java beans. Nu vom aminti decât
tangenţial acest tipic.
A
şadar bazele de date sunt surse de date din punct de vedere logic. Ne aflăm în
platforma Java, iar drumul până la platforma Windows este lung! Există multe
structuri de date; unele fac parte din ODBC, altele din OLE DB etc. ODBC
vizeză conectarea la structuri de date tip Asthon Tate dBase, FoxPro, Visual FoxPro,
Borland Paradox Microsoft Access, etc. ODBC înseamnă Object DataBase
Connectivity, deci conectare deschisă spre structurile de baze de date Windows (vezi
partea a treia a referinţei /1/). Auziţi pe un specialişti exprimându-se: „ODBC Data
Sources” sau şi mai ermetic surse de date ODBC!
Dinspre platforma Java spre platforma ODBC se ajunge în vreo patru moduri de acces.
Cel mai ieftin dar şi mai lent mod este cel realizat prin intermediul unui program de
comandă (driver) dezvoltat de către corporaţia Sun Microsystems. Driverul este o punte
de legătură, care comunică cu un alt conector (driver) din platforma Windows. În
engleză această piesă software se cheamă „JDBC:ODBC bridge”.
Puţin despre modelele de acces JDBC

JDBC înseamnă Java DataBase Connectivity, cenctare la baze de date dinspre java. Aşa
cum afirmam adineaori, cel mai lent este driverul de tip punte. Driverul face parte din
cadrul de lucru J2SE. Figura de mai jos redă locul acestei punţi între cele două platforme
ODBC-Windows pe de o parte, şi maşina virtuală Java, pe de alta.
Servletul lansează o comandă de interogare a bazei de date, cu respectarea regulilor
sintactice ale limbajului pentru interogare de tip structurat, Structured Query Language,
repesctând în acelaşi timp şi sintaxa limbajului Java. Deoarece nu vă redăm listele scrise
în cod Java, nu avem cum a vă demonstra că aşa este.
FIGURA 5.1 Modelul de acces la baze de date tip JDBC:ODBC (după referinţa /4/)
Cele două drivere, puntea JDBC:ODBC pe de o parte, şi driverul propriu-zis ODBC pe

de alta, au fiecare sarcini bine stabilite. De la clientul Web se emite cererea. De pildă,
vrem să aflăm toţi cumpărătorii unui magazin virtual, de la litera H. Cererea vine la
servlet. Se interoghează o bază de date MS Access.
În altă ordine de idei, o bază de date este alcătuită dintr-unul sau mai multe tabele. Din
aceste tabele se obţine rezultatul care ne interesează. El are forma tot a unui tabel cu
coloanele: numele şi prenumele vizitatorului. Tabelul aşa cum soseşte de la MSAccess
nu ar putea fi redat direct în fereastra documentului HTML. În consecinţă, prin
intermediul aceluaşi server ce cooperează cu driverele amintite mai sus este adus la
forma familiară limbajului HTML.
Mai există şi alte trei tipuri de modele de acces la bazele de date. Cel mai scump este
acela care asigură accesul direct la structura bazei de date. I se spune în engleză Native
Protocol Pure Java. Evident acest tip de driver costă bani! În schimb, el măreşte în mod
dramatic viteza de răspuns şi merge şi bine (vezi /4/ şi http://www.easysoft.com).
Prezentarea paginilor aplicaţiei

Ne-am gândit să dezvoltăm o aplicaţie cât mai simplă, deoarece driverul JDBC:ODBC
de tip punte din J2SE nu a funcţionat bine, cel puţin în contextul sistemului Windows
2000 Professional! Multe firme oferă în regimul shareware un driver tip punte dar şi
altele evoluate. Nu am testat oferta firmei EasySoft, una dintre multele firme, fiindcă nu
am mai descărcat produsul!
Înţelegem politica celor de la Sun Microsystems, când suportul Entreprise Java Beans,
este cumpărat de manageri cu … stare! Este normal ca aceste piese software să fie
impecabil puse la punct! Nu avem nici o pretenţie!
Am scris o aplicaţie bazată pe un formular cu doar trei câmpuri: numele vizitatorului,
prenumele său şi codul său numeric personal. Aceste trei rubrici alcătuiesc şi câmpurile
unei tabele denumite visitors a bazei de date mydb.mdb. Ca suport pentru baze de date
am ales aplicaţia MS Access.
Observaţie: Trebuie spus că un sit comercial accesat de mai mult de 30 utilizatori, pierde
în viteză în mod dramatic dacă s-a bazat pe MS Access şi nu pe MS SQL Server!
Şi aşa simplă, aplicaţia a avut nevoie de o clasă tip Java Bean, a cărei listă nu a fost
prezentată din motive de lungime.
Închipuiţi-vă această clasă ca pe o „cochilie”. La variabilele clasei tip Bean nu avem
acces direct, ele fiind de tip privat. În schimb avem acces la proprietăţile (metodele) ei,
prin intermediul unor etichete JSP. Reluăm ideea mai jos, după terminarea prezentării
acestei aplicaţii. Veţi observa eticheta jsp:useBean în multe din paginile aplicaţiei.
Toate fişierele cu sufixul .jsp ce aparţin acestei aplicaţii vor aparţine de directorul:
<HOME_Resin>/mydb.
Clasa tip Bean va fi stocată într-un alt director, şi anume:
<HOME_Resin>/mydb/WEB-INF/classes/jsp.
De ce aici şi nu altundeva? Pentru că orice container servlet/JSP respectă convenţia de
amplasare a fişierelor unei aplicaţii complexe din platforma Java într-o ierarhie care are
un anumit tipic. Despre acest tipic nu avem de gând să vă vorbim. Pentru a nu face
urmărirea prea greoaie, am considerat oportun să evităm explicarea fişierului descriptor
al unei atari ierarhii, intitulat web.xml, care cere cunoaşterea XML şi, care este amplasat
conform aceluiaşi standard în directorul:
<HOME_Resin>/mydb/WEB-INF.
Creăm deci cu MS Access o bază de date denumită mydb.mdb. Procedeul este acesta:
1. Activăm aplicaţia MS Access (Start Æ Programs Æ MS Access).
2. Din caseta de dialog alegem opţiunea pentru crearea unei noi baze
de date, Blank Database.
3. Apare caseta denumită fişier nou de tip bază de date, File New DataBase. Aici
precizăm la nume fişier, File name, denumirea bazei: mydb. Denumirea are
automat extensia .mdb. Alegem directorul unde dorim ca să o salvăm. Fie el:
<HOME_Resin>/mydb. Numele acestui director cât şi cel al bazei de date nu
trebuie să vă conducă la confuzie. Sunt două lucruri absolut distincte!
4. Acţionăm butonul Create.
5. Apare o altă casetă de dialog, de unde se alege prima opţiune, creare tabel în
modul de proiectare vedere a structurii, Create Table in Design View. În fapt
vom crea un tabel pe care îl vom denumi în final visitors.
FIGURA 5.2 Aspectul ferestrei de creare a unui tabel cu MS Access
6. Înscriem cele trei câmpuri cnp, nume şi prenume în această ordine. Câmpul cnp
va fi de tipul text şi va avea 13 poziţii. Va servi drept cheie primară. Orice tabel
trebuie să aibă un câmp de indexare. El va conţine cheia primară, fiindcă după
ea se face sortarea sau indexarea. Celelalte două câmpuri, nume şi prenume, vor
fi tot de tipul text şi vor avea câte 20 caractere. Întrucât operarea este extrem de
intuitivă, nu mai redăm acest procedeu. Aspectul structurii este cel din figura
5.3
FIGURA 5.3 Aspectul structurii tabelului visitors
FIGURA 5.4 aspectul casetei de dialog Data Sources (ODBC)
Indiferent că folosim doar driverul ODBC din platforma Microsoft, trebuie să anunţăm
acest driver că va avea acces la o „sursă de date”. Denumirea sursei nu va fi mydb.mdb
ci myVisitors. Pentru aceasta iată procedeul:
7. Dacă folosim sistemul Windows 2000 Professional, activăm Data Sources
(ODBC). Traseul este: Start Æ Settings Æ Control Panel Æ Administrativ
Tools Æ Data Sources (ODBC). Dacă folosim varianta Windows 98, traseul va
fi altul: Start Æ Programs Æ Control Panel Æ ODBC Data Sources. Apare o
casetă complexă, similară cu aceea din figura 5.4. În această figură însă apare
deja dnumirea logică a sursei de date mydb.mdb. Observaţi că ea se numeşte
myVisitors şi este de tip utilizator (user) nu de tipul sistem (system). Nu
divagăm! Închipuiţi-vă că nu este iniţial. Revenind la procedura în sine.
8. Ni se cere denumirea sursei de date. Precizăm de la claviatură denumirea
myVisitors. O scriem exact aşa. Dacă am scrie codul clasei Java bean, am vedea
că exact aşa o menţionăm!
9. Apoi selectăm un driver de tip Microsoft Access (*.mdb).
10. Mai departe, prin clic pe butonul Finish, apare o ultimă casetă denumită
Database. Aici selectăm fişierul cu extensia .mdb. El se află într-un alt director
decât cel afişat iniţial în casetă.
11. Pentru aceasta călătorim, cu butonul browse, în directorul unde se află baza şi,
prin clic pe denumirea ei am terminat procedura.
Am adus la cunoştinţa driverului ODBC că sursa de date myVisitors este asociată
fişierului mydb.mdb.
Redăm integral pagina de bază denumită mydb.jsp, ca de altfel toate fişierele .jsp ale
acestei aplicaţii cu excepţia clasei bean. Nu am vrut a o denumi index.jsp, deşi puteam
foarte bine să îi spunem şi aşa! Pentru uşurarea urmării explicaţiilor am preferat
numeroatarea liniilor.
Lista 5.1 Pagina principală mydb.jsp
01. <%-- mydb.jsp --%>

02. <%@ page language="java" import="java.sql.*, java.io.*, java.util.*"
errorPage="eroare.jsp" %>
03. <jsp:useBean id="bd" scope="session" class="jsp.DBBean"/>
04. <html>
05. <body>
06. <h3 align="center">Lucru cu baza de date mydb</h3>
07. <form action="purgeDB.jsp" method="post">
08. <br>Pentru eliminarea tuturor vizitatorilor din tabelul visitor, BD mydb, clic pe
<b>Golesc tabel</b>.</td>
09. <table border="0" bgcolor="#FFFFAA">
10. <th>Codul numeric personal</th>
11. <th>Numele</th>
12. <th>Prenumele</th>
13. <th><input type="submit" value="Golesc tabel"></th>
14. <%
15. bd.connect();
16. ResultSet rs = bd.viewVisitors();
17. while (rs.next()) {
18. %>
19. <tr>
20. <td><input name="cnp" value="<%= rs.getString("cnp") %>"></td>
21. <td><input name="nume" value="<%= rs.getString("nume") %>"></td>
22. <td><input name="prenume" value="<%= rs.getString("prenume") %>"></td>
23. </tr>
24. <% }
25. %>
26. </table>
27. </form>
28. <% bd.disconnect(); %>
29. <hr>
30. <form action="refillDB.jsp" method="post">
31. <table border="0">
32. <tr>
33. <td>Pentru reumplerea tabelului din BD mydb, clic pe <b>Reincarc
tabel</b>.</td>
34. <td><input type="submit" value="Reincarc tabel"></td>
35. </tr>
36. </table>
37. </form>
38. <form action="delrec.jsp" method="post">
40. <tr>
41. <td>Ca sa elimini vizitatorul, precizezi codul numeric personal, si clic pe
<b>Elimin vizitator</b>.</td>
42. <td><input name="cnp_anume"></td>
43. <td><input type="submit" value="Elimin vizitator"></td>
44. </tr>
45. </table>
46. </form>
47. <form action="addvisitor.jsp" method="post">
49. <tr>
50. <td>Ca sa adaugi un vizitator, clic pe <b>Adaug vizitator</B>.</td>
51. <td><input type="submit" value="Adaug vizitator"></td>
52. </tr>
53. </table>
54. </form>
55. </body>
56. </html>
Este o listă lungă şi plină de noutăţi! Să o luăm sistematic. Prima linie este un
comentariu unde menţionăm denumirea paginii. Acesta putea fi desigur continuat cu
intrări pentru: autor, data creării, numărul versiunii, data penultimei modificări sau pur şi
simplu toate modificările realizate de la începutul creării acestui program, dar ar fi lungit
lista.
Următoarea linie este una ştiută. Anunţăm cu directiva page ce pachete vor fi importate.
Dar mai apare ceva şi anume atributul errorpage. Şi acesta ne este cunoscut. El anunţă
denumirea paginii care se ocupă de tratarea excepţiilor şi anume fişierul eroare.jsp
În schimb, linia 03 reprezintă un impact. Aici anunţăm pagina mydb.jsp prin intermediul
etichetei jsp:useBean despre o clasă de tip bean. Accesul se va efectua prin intermediul
unei denumiri logice prescurtate, bd, nu prin denumirea fizică jsp.DBBean. Acest
„identificator” cum spun programatorii apare în destule linii după cum se va vedea mai
jos. În continuare, următorul atribut este cel al domeniului (scope=”session”). Este
necesară o paranteză.
Ce este domeniul ?
Orice obiect JSP declarat are un domeniu unde este recunoscut semantic de contextul
programului. Vă amintiţi că unul din obiectele implicite este şi sesiunea, session. Un
obiect cu domeniul session este accesibil atâta vreme cât clientul Web (MSIE) menţine
o sesiune de lucru cu serverul Web. Pot exista la un moment dat mai multe sesiuni la
aceiaşi pagină. Dacă este aşa, atunci motorul servlet va anula după un interval de timp
sesiunea, în cazul când acestea ar rămâne inactivă pentru prea mult timp. Recomandăm
să vă aruncaţi ochii şi prin capitolul 6.
De ce se face aceasta? Pentru motivul că nu există o modalitate de a şti de la serverul
Web, că un vizitator a închis sesiunea la acel PC aflat la distanţă. Acolo rulează clientul
Web. Desigur, există şi posibilitatea închiderii forţate a sesiunii cu metoda invalidate() a
obiectului session. La ea se apelează dacă vizitatorul sitului s-a deconectat în mod
explicit iar legătura de date a funcţionat. Pentru termenul legătură de date vezi referinţa
/1/.
Aşa cum există un domeniu pentru obiectul session, există un domeniu şi pentru
obiectul request. Cererea de la clientul Web durează atât timp cât este prelucrată.
Există şi un domeniu pentru obiectul page, pagină ca şi pentru obiectul application,
aplicaţie.
Un obiect cu domeniul pagină este accesibil doar din pagina unde a fost creat. Nu mai
prelungim paranteza şi revenim la exerciţiul nostru.
Ne reîntoarcem al linia 03. Ultimul atribut din eticheta jsp:useBean este class. Aici se
anunţă că se va folosi un cod de octeţi denumită: jsp.DBBean. Ştim deja că are
terminaţia .class. Denumirea jsp este cea a unui pachet cu clase tip Java bean. Pachetul
în cazul aplicaţiei de faţă a avut doar o singură clasă tip Bean. Pachetul va fi până la
urmă materializat printr-un director care va conţine toate fişierele tip bean. Faptul că am
notat cu litere mari nu este o convenţie anume. DB vine de la DataBase. Nu trebuie
neapărat denumirea Bean!
În linia 07 anunţăm un formular. Când va fi acţionat butonul de tip submit se va
comanda pornirea servletului purgeDB.jsp.
Aţi putea crede că toate liniile de program care urmează se ocupă de golirea tabelului
visitors (purge), dar nu este aşa! Să nu confundaţi denumirea myVisitors dată sursei de
date deci bazei în sine cu denumirea tabelului visitors!
Acest formular adăposteşte un tabel HTML (linia 09) cu trei coloane (liniile 10-12). A
patra coloană va conţine butonul de tip submit pe care scrie „Golire tabel”.
În linia 15 ne conectăm logic la baza de date myVisitors alias mydb.mdb. Am spus că
nu reproducem codul programului DBBean.java. În cadrul rutinei connect() se activează
driverul tip punte. El are o denumire lungă şi neinteresantă.
Linia 16 conţine o instrucţiune de atribuire a limbajului Java. În partea stângă se invocă
metoda viewVisitors() a clasei DBBean. Aceasta are denumirea logică bd. Metodă
„întoarce” un tabel rezultat denumit rs care este un obiect cu structura tip ResultSet.
În linia 17 se intră într-o buclă while. În fond şi al urma urmei, trebuie să vizualizăm
tabelul cu vizitatori. Aceasta o facem cu metoda next() a obiectului ResultSet.
Deoarece afişarea se face cu ajutorul HTML, ieşim din scriptlet. Vezi în linia a 18-a,
separatorul de ieşire. Revenim în scriptlet în linia a 24-a. Veţi întreba de ce? Pentru că
while are un corp delimitat de două acolade şi pentru că următoarele linii se referă la
HTML. Observaţi acolada de încheiere din linia a 24-a.
În cuprinsul liniilor 19 – 23 extragem din tabelul visitors valorile stocate în câmpurile
înregistrării. Pentru aceasta recurgem pentru fiecare câmp în parte la metoda getString().
Deoarece metoda aparţine clasei ResultSet, vom plasa denumirea rs înaintea denumirii
metodei, separând-o printr-un punct, deci scriem rs.getString(nume).
Liniile 26 şi 27 se referă la HTML. Părăsim din nou scenariul în linia 25 pentru a reveni
în linia 28, ca să realizăm deconectarea logică de la bază.
Ce rost au liniile 20–22? Ele redau conţinutul tabelului visitors în fereastra document a
browserului MSIE. Deci pagina aceasta va afişa de fapt conţinutul tabelului visitors.
Anunţăm pe vizitator că are la-ndemână butonul „Golire tabel”, dacă doreşte să elimine
toate înregistările. Linia 30 anunţă un alt formular pentru care este pregătit să îi facă faţă
servletul refillDB.jsp. Formularul are un tabel fără chenar (linia 31, BORDER=”0”),
compus dintr-un singur rând (tr, vezi liniile 32 şi 35, cu două celule (td, liniile 33 şi 34).
Linia 34 conţine butonul „Reincarc tabel”. Dacă se acţionează mai întâi butonul „Golire
tabel” şi apoi butonul „Reincarc tabel”, se vor genera trei înregistări în visitors. Datele
acestor înregistrări sunt declarate în cadrul metodei populateVisitors() din clasa de tip
bean care nu a fost etalată aici.
Începând cu linia 38 observăm un al treilea formular de care se ocupă servletul
delrec.jsp, ştergerea logică a unei înregistrări. V-aţi cam obişnuit cu tipicul de
programare! Şi acest formular are un tabel fără chenar (linia 39) alcătuit dintr-o singur
rând (liniile 40 şi 44). Rândul conţine trei celule definite în liniile 41, 42 şi 43. Aici se
cere furnizarea prealabilă a codului numeric personal. Butonul pentru eliminare are
notat pe el cuvintele „Elimin vizitator”.
Linia a 47-a defineşte al patrulea formular de care se ocupă servletul addvisitor.jsp. Este
un tabel cu un singur rând cu două celule. Butonul „Adaug vizitator” după cum îi spune
numele, declanşează ceva ce nu apare aici explicit ca la cazul de mai sus, delrec.jsp.
Acum să contemplăm fişierul refillDB.jsp. Fiind de acum obişnuiţi cu tipicul de
programare nu am mai numerotat aceste linii.
Lista 5.2 Pagina refillDB.jsp
<%-- refillDB.jsp --%>

<%@ page language="java" import="java.sql.*, java.io.*, java.util.*"
<jsp:useBean id="bd" scope="session" class="jsp.DBBean"/>
<html>
<head>
<title>Reumplere baza Visitors.</title>
</head>
<body>
<%
bd.connect();
bd.populateVisitors();
bd.disconnect();
%>
Vizitatori adaugati. <br/>
Click <a href="mydb.jsp">here</a> ca sa vezi continutul tabelului visitors.
</body>
</html>
Şi pagina refillDB.jsp are domeniul sesiune. Şi aici observaţi un scriptlet, unde apar cele
trei metode afiliate la clasa DBBean: connect(), populateVisitors() şi disconnect().
Afilierea se realizează prin asocierea denumirii bd la denumirea metodei. După ce se
efectuează popularea cu trei vizitatori într-o altă fereastră de tip document, se anunţă
mesajul „Vizitatori adăugaţi”. Un rând mai jos apare o legătură tip hypertext cu ajutorul
căreia se revine la pagina de bază mydb.jsp.
Cum arată aspectul paginii principale după adăugarea celor trei înregistrări vedeţi în
figura următoare.
FIGURA 5.5 Aspectul paginii principale a aplicaţiei mydb.jsp
Înainte de a continua cu prezentarea listelor aplicaţiei veţi observa în figură butoanele

celor patru formulare, „Golire tabel”, „Reîncarc tabel”, „Adaug vizitator” şi „Elimin
vizitator”.
Acum să ne ocupăm de pagina purgeDB.jsp. Aici apare ceva nou şi anume linia în care
prin metoda getParameterValues iniţializăm un masiv de tip şir de caractere, care este
denumit cam prozaic s.
Lista 5.3 Pagina purgeDB.jsp
<%-- purgeDB.jsp --%>

<%@ page language="java" import="java.sql.*, java.text.*, java.io.*, java.util.*"
<html>
<body>
<%
String[] s = request.getParameterValues("cnp");
bd.connect();
bd.purgeVisitors(s);
bd.disconnect();
%>
Vizitatori eliminati! <br/>

Click <a href="mydb.jsp">here</a> ca sa vezi rezultatul.
</body>
</html>
Masivul va conţine la finalul executării acestei pagini toate codurile numerice personale.
Acest masiv este pasat apoi metodei purgeVisitors(). Tot aşa într-o fereastră de tipul
document se anunţă că vizitatorii au fost eliminaţi şi, printr-o legătură tip hypertext se
revine la pagina de bază, mydb.jsp.
A venit rândul paginii addvisitor.jsp. Am remarcat la pagina de bază că nu mai erau
prezente metodele connect() etc. Am schimbat voit locul lor, deşi nu eram îndreptăţiţi să
o facem aici în interiorul acestei pagini. În fişierul addvisitor.jsp aflăm că graţie
formularului definit aici, se apelează altă pagină denumită addrec.jsp. Deocamdată
addvisitor() defineşte un tabel HTML format din trei rânduri, conform celor trei câmpuri
ale tabelului visitors. Fiecare rând are câte două celule. În celula din stânga apare în clar
un text de invitare la dialog. Se cer: codul numeric personal, numele şi prenumele.
Lista 5.4 Pagina addvisitor.jsp
<%-- addvisitor.jsp --%>

<html>
<body>
<h1>Adauga vizitatorul</h1>
<form action="addrec.jsp" method="post">
<table>
<tr>
<td>Codul numeric personal (13 cifre), ex: 1790205400234: </td>
<td><input type="text" name="cnp" size="13"></td>
</tr>
<tr>
<td>Numele: </td>
<td><input type="text" name="nume" size="30"></td>
</tr>
<tr>
<td>Prenumele: </td>
<td><input type="text" name="prenume" size="30"></td>
</tr>
</table>
<br/>
<input type="submit" value="Adauga vizitatorul!" />
</form>
</body>
</html>
Explicaţii
Evident, trebuia să existe şi un buton submit pe care este menţionat „Adauga
vizitatorul!”.
Cât priveşte fişierul addrec.jsp el este tot o pagină referitoare la un obiect tip sesiune,
cum sunt de altfel toate fişierele acestei aplicaţii.
Lista 5.5 Pagina addrec.jsp
<%-- addrec.jsp --%>

<html>
<body>
<%
String Cnp = request.getParameter("cnp");
String Nume = request.getParameter("nume");
String Prenume = request.getParameter("prenume");
bd.connect();
bd.addVisitors(Cnp, Nume, Prenume);
bd.disconnect();
%>
Vizitator adaugat.
<br>Clic <a href="mydb.jsp">aici</a> ca sa vezi rezultatul.
</body>
</html>
Explicaţii
Aici însă există un scriptlet. În trei rânduri distingem cum se extrag din formular prin
inetrmediul obiectului request conţinuturile câmpurilor tabelului visitors. Odată aflate
aceste valori, se lansează pe rând metodele de conectare, connect(), de adăugare a
vizitatorului, addVisitors() şi la final, de deconectare logică, disconnect(). Toate sunt
codificate în cadrul paginii tip Bean a cărei liste nu o vom reda aici.
Urmează să vorbim despre pagina delrec.jsp. Aceasta preia într-o variabilă String
denumită Cod_np, codul numeric personal. Informaţia se preia din specificaţia URL şi
vine din câmpul denumit logic cnp_anume (priviţi lista). Tot în acelaşi scriptlet se
execută de acum obişnuita secvenţă de conectare, apel de procedură deleteVisitor() şi de
deconectare logică la baza de date.
Ultimele două pagini de mai sus sunt croite după aceiaşi filozofie de afişare a
rezultatului într-o fereastră separată de tip dcoument, cu o legătură de revenire la pagina
de bază mydb.jsp.
Lista 5.6 Pagina delrec.jsp
<%-- delrec.jsp --%>

<html>
<body>
<%
String Cod_np = request.getParameter("cnp_anume");
bd.connect();
bd.deleteVisitor(Cod_np);
bd.disconnect();
%>
<br>Click <a href="mydb.jsp">aici</a> ca sa vezi efectul!
</body>
</html>
A rămas de prezentat scurta pagină de tratare a erorii, eroare.jsp. Ştim de la capitolul
anterior ce înseamnă true pentru atributul isErrorPage. Această pagină este într-adevăr
pagina interceptoare a erorilor. După mesajul generic „Semnalăm o eroare”, preluăm
prin intermediul obiectul exception mesajul acelei erori produse. toString() este metoda
de tip şir, care are menirea de publicare a mesajului în sine.
Lista 5.7 Pagina eroare.jsp
<%-- eroare.jsp --%>

<%@ page language="java" isErrorPage="true"%>
<html>
<body>
<h2>Semnalam o eroare.</h2>
<h4>Ea este:</h4><%= exception.toString() %><BR>
<br>Luati legatura cu administratorul retelei!
</body>
</html>
Foarte puţin despre clase tip Bean

O clasă de tipul Bean trebuie să ne-o închipuim ca pe o cochilie în care s-a înmagazinat
inteligenţă! Mai departe similtudinea nu merge.
Dispunem de trei etichete pentru a avea acces în interiorul … cochiliei şi anume:
jsp:setProperty, jsp:getProperty şi jsp:useBean.
Proprietăţile sunt metode publice ca şi clasa de tip Bean de altfel. Denumirea unei
metode are un tipic pe care îl vom explica mai uşor pe exemplul simplu care urmează.
Cu eticheta jsp:setProperty transmitem valori spre proprietatea respectivă.
Cum arată formatul sintactic al etichetei jsp:setProperty? Unul dintre formate arată cam
aşa:
<jsp:setProperty name=”nume_clasa_Bean”, property=”numeProprietate”,
value= ”şir_de_caractere”>
În cadrul clasei Bean trebuie să existe o astfel de proprietate dar care, remarcaţi felul
cum este ea scrisă:
public tip setNumeProprietate(tipProprietate argument) {
corpul metodei
}
Constructorul clasei tip Bean trebuie să aibă şi el un tipic de scriere pe care îl veţi
remarca din exemplul de mai jos.
Iată acest exemplu. El este format dintr-o pagină JSP şi o clasă tip Bean. Directorul se
denumeşte stridie. Directorul stridie este fiu al directorului:
<HOME_Resin>.
Mai întâi redăm intergral codul sursă al paginii JSP:
Lista 5.8 Pagina stridie.jsp
<jsp:useBean id="stridia" class="jsp.AusterBean" />

<jsp:setProperty name="stridia" property="molusca" value="Nu stiu, n-am mancat" />
<html>
<body><table border="0">
<tr>
<td>Ce gust are stridia?</td>
<td><jsp:getProperty name="stridia" property="molusca" />
</tr>
</table></body></html>
Clasa bean se află la fel ca în cazul exemplului de mai sus în directorul:

<HOME_Resin>/stridie/WEB-INF/classes/jsp.
Iată acum codul sursă al clasei de tipul Bean:
Lista 5.9 Fişierul AusterBean.java
package jsp;
public class AusterBean {
// variabilele clasei sunt totdeauna intangibile din exterior
private String meckerel;
public String getMolusca() {

return meckerel;
}
public void setMolusca(String fiinta) {

meckerel = fiinta;
}
// Constructorul clasei
public AusterBean() {
meckerel = "";
}
}
Să ne concentrăm mai întâi asupra ultimei liste. Primul lucru pe care îl remarcaţi este că
aici apar instrucţiuni tipice ale limbajului Java.
Orice clasă de tip Bean are constructor. Al doilea lucru este declaraţia:
package jsp;
Cu ea anunţăm container servletul că clasa AusterBean va aparţine unui pachet denumit

jsp, deci va fi găsită în directorul redat mai sus.
Alt lucru care sare în ochi este faptul că clasa este publică, deci accesibilă din exterior,
deci şi din pagina stridie.jsp.
În schimb meckerel, unica variabilă a clasei este inaccesibilă din exterior. De ce?
Remarcaţi cuvântul cheie „private” din faţa denumirii. Meckerel înseamnă stridie în
engleză, iar în germană i se spune Auster. Aceasta nu este o convenţie de notaţie ci, un
... bâzdîc al programatorului în a denumi în fel şi chip variabilele, proprietăţile şi clasa.
Repetăm, nici chiar denumirea clasei nu trebuie să se termine neapărat cu Bean.
Clasa conţine două proprietăţi, getMolusca() şi setMolusca(). Cu ajutorul primeia
obţinem conţinutul variabilei meckerel. Cu setMolusca() în schimb, înscriem un şir de
caractere preluat de către argumentul fictiv fiinta. Valoarea se preia din lista stridie.jsp.
Observaţi atributul value din:
Remarcaţi şi constructorul clasei AusterBean. El nu întoarce nimic şi nu primeşte ceva
prin listă. În momentul în care motorul servlet execută eticheta jsp:useBean, are loc
automat o instanţiere a clasei respective. Despre instanţiere am tot vorbit. E ca şi când s-
ar întâlni o instrucţiune de genul
AuserBean variabila = new AusterBean();
Să aşezăm două linii aproape unda de alta.
din fişierul stridie.jsp şi,
public void setMolusca(String fiinta) {
din fişierul AusterBean.java. Remarcaţi ceva care poate scăpa neobservat şi anume
cuvântul este transcris cu literă mică în fişierul stridie.jsp (molusca) şi cu literă mare în
fişierul AusterBean.java (Molusca), deşi este precedat de get sau set. Acesta este tipicul
de programare … Bean! Fără acest tipic nu merge acest mecanism de tip Bean!
Ca să executăm acest exerciţiu cu motorul resin1.1.4, trebuie dată adresa:
http://localhost:8080/stridie/stridie.jsp
Mai trebuie realizat ceva. Un container servlet este în fond tot un program. Menirea lui
este de a executa servleturi. Acest motor este ghidat la momentul pornirii de un fişier
scenariu denumit httpd.conf (în cazul resin), sau de altul în cazul altui motor servlet
(JRun, Tomcat).
Nu ne apucăm acum să redăm lista acestui fişier, deoarece am divaga. Vom arăta doar
liniile adăugate acestuia:

<web-app id='stridia'>
<servlet-mapping url-pattern='/servlet/*' servlet-name='AusterBean'/>
<servlet servlet-name='AusterBean' servlet-class='jsp.AusterBean'/>
</web-app>
Prima linie este un comentariu JSP. Următoarele linii sunt scrise după tipicul unui fişier
XML. Marcajul <web-app> flanchează un grup de două linii. Marcajul are întotdeauna
două balize, cea de început <web-app> şi de final, </web-app>.
Vă recomandăm să parcurgeţi paginile dedicate limbajului XML din referinţa /1/.
Acest grup de două linii din interior nu îl explicăm în totalitate. Rostul său este să
anunţăm motorul servlet resin că trebuie să compileze tot ce găseşte în directorul
<HOME_Resin>/stridie/WEB-INF/classes/jsp.
deci un fişier sursă Java. Pe acest motor nu îl interesează că fişierul conţine o clasă tip
Bean sau nu. De fiecare dată când vom lansa aplicaţia stridie.jsp, deci dăm adresa URL
de mai sus, dacă nu exista deja fişierul AusterBean.class, motorul va compila fişierul
AusterBean.java. Reamintim că orice fişier Java compilat are aceiaşi denumire cu accea
a fişierului sursă, dar extensia va fi .class. Este acel cod de octeţi, bytecode de care
vorbeam în introducere.
Să privim acum lista fişierului stridie.jsp. Trimitem de fapt şirul de litere:
„Nu stiu, n-am mancat”.
Priviţi aspectul ferestrei documentului acestei aplicaţii adhoc.
FIGURA 5.6 Aspectul ferestrei în contextul browserului MSIE
La final de capitol
Am prezentat:
1. Câteva elemente despre metodele de acces la platforma ODBC venind dinspre
maşina virtuală Java. Am explicat rostul fiecăruia din cele două drivere . Vezi şi
figura 5.1.
2. Am analizat în detaliu aplicaţia mydb.jsp, evitând partea propriu-zisă a clasei de
tip Bean, DBBean.java.
3. A venit rândul prezentării în sine a tipicului unei clase de tipul Bean, şi, aici am
insistat pe un exemplu adhoc asupra legăturii dintre container servlet şi pagina
JSP şi clasa în sine.
6
Capitolul
Sesiuni şi jaloane
Să traducem termenul cookie prin prăjiturică este prea de tot! Pragmatism tipic
american în alegerea denumirilor facilităţilor! Le vom spune jaloane. Jalonul nu
este o ascunzătoare de viruşi informatici!
S
puneam în introducere că protocolul HTTP este unul care nu are posibilitatea să
înregistreze dacă un vizitator a efectuat mai multe intrări tip cerere/răspuns la
acelaşi sit.
HTTP-ul a rămas acelaşi protocol simplu, eficient şi rapid! Pentru că pe Tim Berners
Lee, primul realizator al HTTP, nu l-a preocupat problema comerţului electronic, deci
problema coşului electronic
Chiar şi azi, fiecare cerere a unui client Web efectuată prin http, este tratată ca un
eveniment izolat.
Nu merge aşa ceva într-un sit comercial. O operaţiune comercială nu este ceva static.
Cumpărătorul încarcă şi descarcă coşul cu produse. Serverul trebuie să ţină minte cine şi
ce marfă a pus în coş.
JSP are două componente cu care poate urmări sesiunile unui cumpărător.
Fie foloseşte un identificator unic de sesiune, ce este alocat vizitatorului la prima cerere
a unei pagini JSP. Informaţia va fi stocată la PC-ul clientului Web.
Fie recurge la un obiect sesiune, ce este stocat la server.
Deşi serverele Web clasice nu memorează o cerere a unui client Web, după ce acesteia i
s-a răspuns, motorul servlet poate păstra obiecte sesiune unice pentru fiecare cerere.
JSP implementează obiectul session, dar auzim afirmaţiile: „domeniul session” şi
„obiectul session”. A nu se face o confuzie ! Obiectul este o structură de date şi de
punctatori spre metodele clasei care l-a generat. Domeniul este zona din program unde
este recunoscut acest obiect!
Blocului stocat pe disc i se spune jalon, cookie. Aici nu pot intra decât cel mult elemente
simple, date personale, deci variabile simple în sensul limbajului Java. Într-un obiect
sesiune stocat la server se admit şi structuri complexe de date.
Tehnologia JSP a permis ataşarea unor facilităţi avansate referitoare la gestionarea stării
sesiunilor.
Să ne ocupăm acum de cele mai relevante metodele ale obiectului sesiune.
Metodele obiectului sesiune

În acest exemplu scurt recurgem la câteva dintre metodele sale de bază.
LISTA 6.1 Pagina sesiune1.jsp

05. <html>
06. <head>
07. <title>Vector cu obiecte Session</title>
08. </head>
09. <body>
10. <%@ page import="java.util.*" %>
11. <%
12. // Creez o variabila de lucru
13. String s = "";
14. // Creez un vector denumit vec
15. Vector vec = new Vector();
16. // Si il umplu cu valori
17. vec.addElement("pantoful marca x");
18. vec.addElement("gluga marca y");
19. vec.addElement("camasa z ");
20. // Creez un obiect complex denumit Vectorul propriu, caruia ii atasez valoarea
obiectului vec.
21. session.setAttribute("VectorulPropriu", vec);
22. // Citesc valoarea parametrului "VectorulPropriu" din obiectul Session
23. Vector vec1 = (Vector) session.getAttribute("VectorulPropriu");
24. // Buclez prin acest vector citit si ii afisez elementele
25. out.println( "<br>Imprim vectorul stocat in obiectul Session:" );
26. for ( int x=0; x < vec1.size(); x++ )
27. out.println( "<br>vec1 " + x + ": " + vec1.elementAt(x) );
28. // Obtin o valoare specifica din vector
29. s = (String) ((Vector) session.getAttribute("VectorulPropriu")).elementAt(2);
30. out.println( "<br>Afisez valoarea elementului 3 direct din vector:" );
31. out.println( s );
32. out.println( "<br>Iata o lista a tuturor variabilelor din " +
33. "Obiectul Session:");
34. // Obtin o lista a tuturor parametrilor obiectului Session
35. Enumeration enum = session.getAttributeNames();
36. // Prin intermediul lui Enumeration extrag valorile parametrilor din obiect
37. while ( enum.hasMoreElements() ) {
38. s = (String) enum.nextElement();
39. out.println( "<br>Numele variabilei Session: " + s );
40. }
41. // Afisez intervalul de asteptare ca la clientul web sa se intample ceva
42. out.println( "<br>Time-outul este de: " + session.getMaxInactiveInterval() + "
secunde. Schimb timeoutul la 10 minute");
43. // Setez time-out-ul la 10 minute
44. session.setMaxInactiveInterval(60*10);
45. // Si afisez acest time-out, interval de asteptare
46. out.println( "<br>Noul time-out este de: " + session.getMaxInactiveInterval() + "
secunde");
47. // Incerc sa afisez o valoare de atribut inexistenta
48. out.println( "<br>Exista parametrul u1234? Evident ca nu si va raspunde prin sir
vid, adica: " + session.getAttribute("u1234"));
49. // Inscriu parametrul u1234 in obiectul sesiune:
50. session.setAttribute("u1234", "HIP HIP URA!");
51. // Incerc sa afisez o valoare de atribut care exista acum
52. out.println( "<br>Exista parametrul u1234? Acum da si va raspunde prin sirul HIP
HIP URA!: " + session.getAttribute("u1234"));
53. out.println( "<br>Sterg parametrul u1234? Va raspunde prin null" );
54. // Indepartez acest parametrul u1234 din obiectul sesiune:
55. session.removeAttribute("u1234");
56. // Incerc sa afisez o valoare de atribut care nu mai exista
57. out.println( " Dar acum mai exista parametrul u1234? " +
session.getAttribute("u1234"));
58. %>
59. </body>
60. <html>
Liniile 01-04 alcătuiesc un comentariu. Directiva page (linia 10) anunţă maşina JVM că
este nevoie de clasele nodului java.util.*. De ce acest nod generic din ierarhie? Deoarece
în cuprinsul exemplului de faţă operăm atât cu clasa Enumeration cât şi cu clasa Vector.
Am fi putut specifica explicit java.util.Vector şi java.util.Enumeration, dar mai bine am
inclus totul, adică java.util.*. Să nu credeţi că servletul va deveni mai voluminos. La
momentul importării se vor selecţiona doar clasele efectiv apelate în această pagină.
Creăm variabila de tip şir denumită s (în linia 13) şi vectorul vec (linia 15). Iniţializăm
elementele sale cu ajutorul metodei addElement() – vezi liniile 17-19. Înscriem în
fiecare element, literalii pe care de altfel îi şi remarcaţi. În primul element vec[0], se va
înscrie textul „pantoful marca x”, ş.a.m.d. Numerotarea unui vector începe în
programare de la zero nu de la unu!
Graţie metodei setAttribute(), stocăm întregul vector (linia 21).
Apoi, creeăm o altă instanţă denumită vec1. Cu ajutorul metodei getAttribute(), se preia
întregul vec şi se atribuie lui vec1 (linia 23).
Parcurgem element după element, conţinutul vectorului vec1 pe care îl şi afişăm de
altfel (liniile 26-27). Metoda de selecţie este elementAt(x). Observaţi că indexul x ia
valori de la 0 la 2; x este indexul buclei for.
Se permit şi referiri directe la elemente unui vector (vezi linia 29). Aici se preia în
variabila s conţinutul elementului al treilea (index 2) al vectorului vec1.
Acum să ne amintim din nou de clasa Enumeration, întâlnită în această carte. Cu ea
« palpăm » întregul obiect sesiune şi aflăm ce se află în cadrul său. Există doar obiectul
denumit „VectorulPropriu”. Observaţi în linia 21 felul cum am memorat acest obiect în
dreptul lui „VectorulPropriu”. La fel i-am zis şi când am dorit să regăsim vectorul (linia
23), şi când am adresat chiar un element din el (linia 29). În fiecare caz am recurs la
getAttribute().
Să mergem mai departe! În porţiunea liniilor 34-40, unde am comentat din plin această
listă în detrimentul lungirii ei, aflăm lista tuturor parametrilor obiectului sesiune.
Orice sesiune va fi dezactivată de către serverul Web în mod automat, după scurgerea
unui interval de timp de inactivitate la clientul Web. Cu linia 42 aflăm mărimea time-
out-ului.
Putem schimba mărimea acestui interval de aşteptare cu ajutorul metodei denumite
setMaxInactiveInterval(), vezi linia 44. Am dorit ca obiectul « să vieţuiască » 10 minute
x 60 secunde. Metoda aparţine de obiectul session, ca de altfel şi metoda de aflare a
acestui interval, getMaxInactiveInterval(). Observaţi că se lucrează cu secundele ca
unitate de măsură!
Am ajuns aproape de sfârşitul acestei liste. Fixaţi-vă acum atenţia asupra liniei 48. Când
încercăm să aflăm dacă ar exista o variabilă cu o astfel de denumire în obiectul sesiune,
ni se răspunde printr-un şir vid că nu există!
Dacă însă înscriem în acest bloc (linia 50) parametrul u1234 şi îi ataşăm valoarea HIP
HIP URA! cu ajutorul metodei setAttribute(), la citirea conţinutului parametrului u1234,
se va anunţa acest text (linia 52).
Prin metoda invalidate() se elimină toţi parametrii din obiectul session. Cu metoda
removeAttribute() din linia 55 îndepărtăm doar un parametru. Deci invalidate şterge
totul din obiectul session, în timp ce removeAttribute, doar ce dorim din el.
Să privim aspectul acestui exerciţiu rulat cu MSIE în figura de mai jos.
FIGURA 6.3 Aspectul documentului MSIE după rularea servletului sesiune3.jsp
Foarte puţin despre clasa cookie

Această clasă este una de tipul explicit. Deci vom apela la operatorul new ca să creăm
un obiect cookie. Repetăm! Când recurgem la obiectul session, se spune că „lucrăm în
fundal cu cookie”. Se recomandă folosirea obiectului session, dar şi cu cookie putem
face ceva.
În ce ne priveşte, avem rezerve asupra acestor cookies. Orice browser poate dezactivata
această facilitate şi atunci toată strădania se duce … de râpă! Există şase metode în clasa
cookie şi anume: getName(), setValue(), getValue(), setMaxAge(), getMaxAge() şi
clone().
Când vrem să creăm un jalon procedăm astfel:
Cookie prăjituraMea = new Cookie(“cuki”,”bigi-bigi”);
Denumirea blocului cookie este cuki, iar valoarea bigi-bigi, acel gel dulce pe care îl
savuram în copilărie! E ceva turcesc. Acum totul se înscrie pe discul PC-ului gazdă a
browserului cu care s-a intrat la sit.
Ca să trimitem la clientul Web odată cu răspunsul acest ... bigi-bigi, vom recurge la
metoda addCookie() a obiectului response, deci vom zice:
Response.addCokie(prajituricaMea);
Observaţi caracterul terminal punct şi virgula cu care se sfârşeşte orice instrucţiune

scrisă în limbaj Java. Aţi remarcat poate la JSP că liniile care se referă la expresii JSP
sau la directive JSP nu recurg la punct şi virgulă.
Ca să memorăm în ... prăjituraMea un şir s cum este cel creat în lista de mai sus, vom
proceda aşa:
setValue(s);
Spre a se afla valoarea acestui şir recurgem la metoda:
getValue();
Cu metodele setMaxAge(int număr_secunde) şi getMaxAge() stabilim, respectiv aflăm

durata de viaţă a unui obiect de tip cookie, în secunde.
În sfârşit, prin metoda clone(), ... reproducem un jalon ca obiect.
La final de capitol
Am ajuns la finalul tehnologiei JSP. În acest capitol am abordat câteva exerciţii
referitoare la suportul Java pentru îmbogăţirea protocolului http, adică protocolul fără
stări. Am enumerat metodele obiectului sesiune şi am amintit în final cele şase metode
ale obiectului cookie.
Nu am mai tratat în această carte problema securizării tranzacţiilor, descurajaţi de acces
oprit la folosirea cadrului de lucru J2EE, cu care am fi putut construi un sit în toată
regula! Suportul API Mail pentru mesaje electronice, lipseşte de asemeni din J2SE, aşa
că ne oprim aici cu regret!
Nu am mai explicat nici partea referitoare la etichetele taglib, adică la biblioteca de
etichete personalizate din acelaşi motiv!
Nu ne rămâne decât să privim spre tehnologia concurentă Active Server Pages, ASP,
fiindcă să recunoaştem a fost mai accesibilă mediului universitar!
Întrebări şi răspunsuri
Întrebări fără răspunsuri
1. Ce tipuri de piese software reprezintă denumirile ca: Symantec Visual Café,
Allaire JRun Studio, Apache Tomcat Servlet and JSP Development with
VisualAge for Java?
2. Ştiţi denumiri de motoare servlet extrem de cunoscute?
3. Ce ştiţi dspre serverle Microsoft?
4. Cam ce piese software mai modeste ne vor duce la realizarea unui sit comercial
construit după tehnologia JSP?
5. Cine este promotorul tehnologiei JSP şi ce înseamnă JSP?
6. Ce sunt J2SE, J2EE?
7. Ce este un container?
8. Dinspre tehnologia ASP spre ce pachete să ne îndreptăm?
9. Ce limbaj nu ştiu serverele IIS şi PWS (Windows)? Care este însă limbajul
statuat la Microsoft pentru tehnologia ASP?
10. Ce este un client Web, dar un server Web?
11. Daţi exemple de clienţi Web şi servere Web din platforma Windows.
12. Ce este XML, dar XSL, dar XSLT?
13. Explicaţi modelul 3-tier master slave.
14. Servletul rezidă la serverul Web sau în cadrul containerului pentru servleturi şi
pagini JSP?
15. Containerul pentru servleturi şi pagini JSP este tot una cu motorul servlet?
16. Ce condiţii trebuie să se îndeplinească pentru ca de la staţii să avem acces la o
aplicaţie gen sit comercial?
17. Care este raportul dintre un component, un pachet şi o clasă?
18. JDK foloseşte sau nu suprafeţe grafice?
19. Care este diferenţa dintre servlet, scriptlet şi pagina JSP?
20. Ce extensie are un applet şi unde se află el?
21. În ce constă maşina virtuală Java?
22. După compilarea unui fişier sursă .java se obţine un fişier cu extensia .class.
Cum se numeşte el?
23. Ce este clasa, constructorul şi la ce este folosit?
24. La nivelul generaţiei a treia de limbaje se vorbeşte de subprogram, funcţie,
subrutină. Dar la nivelul generaţiei a patra care este termenul folosit?
25. Ce înseamnă Java Bean (vezi şi capitolul 6)?
26. Priviţi figura 1.3. Care ar fi relaţia dintre un server Web clasic şi un motor
servlet?
27. Ce ştiţi despre JAR şi WAR?
28. Ce conţin fişierele cu sufixul .html (.htm)?
29. De ce pagină statică, de ce pagină dinamică?
30. Explicaţi termenii development şi deployment.
31. Ce este un proces, multitasking şi multithreading?
32. La ce valori de port schimbă replici motorul JRun dar motorul Resin? Ce
înseamnă port şi soclu?
33. Ce înseamnă cookie?
34. Cum se obţine un servlet cu un motor specializat?
35. Care sunt cei trei protagonişti implicaţi în schimbul de informaţie dintr-o sesiune
la un sit comercial?
36. Ce este aşa-zisul fake-root?
37. Este corectă adresa URL următoare: http://localhost:8088/test/pagina.jsp?
38. În instrucţiunea out.println(“ …“ ); ce reprezintă out, dar println?
39. Daţi un exemplu de similitudine a clasei, pachetului, obiectului şi metodei
(indicaţie vezi finalul capitolului 3).
40. Se face sau nu distincţie între literele mici şi mari în denumirile unei clase? Este
tot una cu a scrie javax.servlet.jsp.JspWriter cu javax.servlet.jsp.jspwriter?
41. Ce este o metodă în sensul Java?
42. Explicaţi rostul etichetelor jsp:include şi jsp:forward.
43. Ce rost au etichetele jsp:useBean, jsp:setProperty şi jsp:getProperty?
44. Care sunt delimitatorii unei directive?
45. Explicaţi rostul moştenirii.
46. Metodele care încep cu cuvântul set şi get dintr-o clasă Bean ce conţin în
continuare în denumire?
47. Ce restricţii se cer variabilelor unei clase tip Bean?
48. Contemplaţi listele mai jos. Mai întâi pagina example3a.jsp:
<html>
<head><title>Session Example</title></head>
<body>
<p>
<h1> Where will your balance take you?</h1>
<br>
<%-- Get paramaters from the request object --%>
<% String firstName = request.getParameter("fname"); %>
<% String balance = request.getParameter("bal"); %>
<%-- Convert the bal paramater from String to double --%>
<% double accountBalance = Double.valueOf(balance).doubleValue(); %>
<%--
Write input paramaters to the session object
The session object cannot store a double.
You must first convert it to a Double.
--%>
<%
session.setAttribute("userName", firstName);
Double tempAccountBalance = new Double(accountBalance);
session.setAttribute("userBalance", tempAccountBalance);
%>
<%-- Output results --%>
Balance for <%=firstName %>: <%=accountBalance %> <br>
<br><br>
Would you like to <A href="example3b.jsp">invest your money</a>?.
<br><br>
Do you need a <a href="example3c.jsp">job</a>.
</body>
</html>
apoi example 3b.jsp:

<html>
<body>
<%-- Get name from the session object --%>
<% String fname = (String) session.getAttribute("userName"); %>
<h2>Hi <%=fname %> </h2>
<%-- Get balance and convert to double --%>
<%
Double tempBal = (Double) session.getAttribute("userBalance");
double accountBalance = tempBal.doubleValue();
%>
<%-- Got enough money too invest? --%>
<% if(accountBalance > 100.00) { %>
Your balance of $<%= accountBalance %> is sufficient for investing.
We offer a number of investment opportunities, including: <br>
<li>Bonds<br>
<li>CDs<br>
<li>Mutual funds<br>
<% } %>
<%-- Is balance too low? --%>
<% if(accountBalance <= 100.00) { %>
Your balance is too low for investing. It looks like you need a <a
href="example3c.jsp">job</a>.
<% } %>
</body>
</html>
şi în final, example3c.jsp:
<html>
<body>
<%-- Get paramaters from the session object --%>
<% String fname = (String) session.getAttribute("userName"); %>
<h2>Hi <%=fname %></h2>
<h2>Available positions include:</h2>
Software Engineer<br>
QA<br>
Technical Writer<br>
</body>
</html>
După pornirea motorului JRun şi a browserului MSIE se dă comanda:

http://localhost:8100/example3a.jsp?bal=345.56&fname=Oprea
Descifraţi dumneavoastră ce rost au aceste fişiere şi conţinutul lor.
52. Explicaţi listele de mai jos: mai întâi fişierul includedir.jsp:
<html>
<body>
<%@ include file="inc\antet.inc" %>
<%@ include file="inc/corp.inc" %>
</body>
</html>
apoi fişierul antet.inc din directorul inc fiu al directorului test:

<head>
<title>Exemplu de includere a unui fisier cu directiva include</title>
<style type="text/css">

</style>
</head>
şi în final, corp.inc:
<body>
<h1 align="center">Exemplu de folosire a directivei Include</h1>
<hr/>
<font face="Verdana"><p>Aici e un prim paragraf.</font>
<font face="Times Roman"><p>Aici e al doilea paragraf.</font>
<font face="Arial"><p>Merg ambele feluri de slash-uri si asa ("\") si asa ("\"), cand
incluzi cu directiva file fisiere.</font>
</body>
53. Ce se întâmplă aici?
<%@ page language='java' %>
2 + 3.14 / 5 - int(4.44) = <%= 2 + 3.14 / 5 - (int)4.44 %>
Întrebări cu răspunsuri
1. În adresa următoare http://localhost:8080/test/welcomets0.jsp cum vă daţi seama
că s-a folosit motorul servlet Resin şi nu JRun
2. Care este ordinea de evaluare a unei expresii JSP: a. De la stânga la dreapta sau
b. De la dreapta la stânga. Iată expresia:
<%= new File(application.getRealPath(request.getServletPath())) %>
3. Priviţi lista următoare. Ce se realizează cu ea?

<html>
<! >
<! Servlet comentar1.jsp >
<! Autor Dan Somnea editia 0 >
<! Revizia 2. Azi 6 feb. 2003 >
<! >
<%@include file="inc/antet.inc" %>
<body>
<p> Urmeaza ca prin acest truc sa by-passez un fragment de cod JSP.
<p> Veti remarca ca (deschizand cu View - Source pagina sursei html), de aici va lipsi
<p> tocmai fragmentul de cod JSP baipasat!
<P>


</body>
</html>
4. Cum facem să vedem rezultatul ultimei expresii din lista de mai sus?
5. Ce condiţii trebuie să fie îndeplinite ca o pagină jsp să funcţioneze ca pagină
interceptoare de erori?
6. Ce este greşit în liniile de mai jos?
<LI><a href="fruct2.jsp!fruct=mar">mar</a>
<LI><a href="fruct2.jsp?fruct=mar?fruct=par">mar si par</a>
7. Unde se transmite şirul de interogare următor:

8. Care este şirul de interogare de mai sus? Comentaţi şi detaliaţi (contextul

browserelor Netscape, MSIE)
9. Un obiect implicit, out de exemplu, trebuie instanţiat de noi sau nu, adică vom
scrie ceva de genul JspWriter out = new.javax.servlet.jsp.JspWriter(); În ce
limbaj se scrie aici?
10. Orientându-vă după lista 4.2 încercaţi să descrieţi cu cuvintele dumneavoastră ce
face programul de mai jos:
<%@ page import="java.util.Enumeration" %>
<%
for (Enumeration e = request.getParameterNames();
e.hasMoreElements(); )
{
String nume_par = (String) e.nextElement();
String[] valori = request.getParameterValues(nume_par);
String lista_de_valori = valori[0];
int i;
while (i < valori.length)
lista_de_valori += ", " + valori[i];
out.println("<br>" + nume_par + " = " + lista_de_valori);
}
%>
11. Cine este servletul care preia datele formularului din lista 4.4b? Ce se transmite
la serverul Web? Când se transmite?
12. De ce i se spune radio button unei resurse de formular HTML?
13. Ce înseamnă boolean?
14. Priviţi lista 4.5a. Când întâlnim ceva de genul acesta:
String vizitator = getValues( request, "vizitator" );
înseamnă că metoda getValues() a obiectului request are acces la întregul şir de

perechi atribut=valoare corespunzător tuturor rubricilor formularului sau doar la
ceva anume?
15. Contemplaţi lista 4.5b. Fixaţi-vă atenţia asupra liniei:
if( cnp.equals("") ) {
Ce sunt: if, cnp şi equals? Ce se realizează aici?

16. Fie următoarea instrucţiune:
String tabelHTML = “<table border=\”0\”><tr><td>celula 1</td></tr></table>”;
Ce rost au caracterele \ care preced ghilimelele? Cine este tabelHTML?

17. Fie instrucţiunea de atribuire următoare:
String tableC = tabC+”</tr></table>”;
Ce este tabC, dar grupul de caractere încadrat de ghilimele?

18. Priviţi lista 4.5d. Cum ştie containerul servlet că aici este un program scris în
limbaj Java?
19. Când scriem:
"<%= DateFormat.getTimeInstance().format(new Date()) %>"
de ce nu folosim operatorul de instanţiere new ân expresia de mai sus?

20. Priviţi lista de mai sus. De ce se scrie new Date()?
Răspunsuri
1. Resin, deoarece este portul 8080. Serverul JRun Default foloseşte portul 8100.
2. b.
3. Este o pagină jsp. În prima parte este un comentariu clasic al HTML. Urmează o
directivă pentru includerea fişierului antet.inc. El rezidă în subdirectorul inc.
Urmează liniile banale ale unui document de tip HTML. Observăm un scriptlet;
dovadă prezenţa separatorilor <% şi %>. Acesta este însă încadrat de separatorii
comentariului de tip „ascunde cod”, <%-- şi -->. Când veţi vizualiza conţinutul
sursei cu MSIE pe traseul View, Source Code, veţi observa că acest scriptlet
lipseşte cu desăvârşire din fereastra denumită cod sursă, Source Code. Sunt
redaţi doar delimitatorii comentariului. Mai departe, vedem alt comentariu tot de
tipul „ascunde cod”. Aici însă apare o expresie JSP. Rezultatul evaluării sale se
poate vedea doar în fereastra Source Code şi redă data şi ora conform tipicului
de scriere al fusului local.
4. Dăm la o parte separatorii <!—şi -->
5. Două condiţii: în directiva page să fie atributul isErrrorPage plasat pe true, să
existe o expresie <%=exception %>.
6. Două lucruri. În prima linie se foloseşte semnul mirării în locul semnului de
interogare, iar în a doua, semnul interogării în loc de caracterul &.
7. La serverul Web unde este prelucrat de un servlet.
8. ”fruct2.jsp?fruct=mar”. Dacă am avea două sau mai multe cuvinte separate prin
caractere care dau probleme la unele browsere (Netscape) trebuie să recurgem la
metoda de substituire, encode a clasei URLEncoder. Ea substituie blancurile cu
caracterele %20 etc. MSIE nu are probleme!
9. Nu! Noi nu vom scrie niciodată linia din limbajul Java. Cel care o generează este
motorul servlet.
10. Se face exact acelaşi lucru care se realizează cu lista 4.2 doar că se recurge la
blocul while. Variabila de indecsare a blocului while ne ajută să alcătuim pas cu
pas un literal ce constă din valorile sosite în şirul de interogare URL, pe care
metoda getParameterNames() le preia din şir. Obiectul request este specializat în
analizarea perechilor atribut=valoare.
11. Fişierul mypisi_raspunsuri.jsp. Un şir de interogare este alcătuit din perechi de
atribute=valoare şi este delimitat prin caractere &. Semnul interogării (?) separă
partea de bază a adresei în sens URL de restul şirului. Dacă valoarea este
alcătuită din mai multe cuvinte, pot apare semne plus (secvenţe escape) la
serverul Web în locul spaţiilor sau semne %20 aşa cum sunt redate în tabelul
4.1. La momentul când am acţionat butonul de tip submit, faptul este echivalent
cu apăsarea pe tasta Enter, când ar fi fost focalizată ultima rubrică a
formularului. Focalizată, adică cea care era redată mai distinct!
12. Citiţi anexa A.
13. Este un cuvânt cheie al limbajului Java, prin care variabila este una logică.
Boolean poate avea doar două valori: adevărat (true) sau fals (false).
14. Da are acces la tot şirul de perechi, dar extrage doar valoarea rubricii vizitator!
15. Cuvântul if este o instrucţiune din limbajul Java. Serveşte la testarea unei
condiţii. Se verifică dacă variabila cnp „conţine” un şir vid. Când rubrica cnp,
cod numeric personal, ar rămâne necompletată, în variabila cnp nu va fi nimic.
Cuvântul equals se referă la denumirea metodei clasei String. În sfârşit, cnp este
o variabilă de tip String.
16. Prezenţa barei inverse înaintea ghilimelelor este necesară deoarece ghilimelele
sunt considerate delimitator de literal (Java). Şi, HTML foloseşte ghilimelele cu
alt sens. Ca să ajungă a fi tratate de HTML, orbim compilatorul prin plasarea în
faţa ghilimelelor a acestui caracter (\). Denumirea tabelHTML este o variabilă
de tip şir de caractere.
17. Denumirea tabC trebuie să fie definită tot ca variabilă de tip şir, aşa cum este
definită şi variabila tableC. Expresia dintre ghilimele este un literal în sensul
limbajului Java.
18. Datorită delimitatorilor <%! şi %>.
19. DateFormat este o clasă abstractă ca şi clasele obiectelor implicite. Numai că
obiectul DateFormat are o utilizare mai sporadică de aceea nu mai este instanţiat
automat de către JVM.
20. Date este o clasă explicită nu abstractă. De aceea este nevoie de operatorul new.
7
Capitolul
Primii paşi în tehnologia ASP

Microsoft a avut oportuna idee de a dezvolta colecţia obiectelor ActiveX şi
limbajul Visual Basic, un liant al tuturor programelor din suita Office. Nu ne
apucăm să explicăm ce este ActiveX şi Visual Basic (VB). Presupunem că aveţi
cunoştinţe extrem de puţine despre un limbaj de programre procedural. VB este
reprezentat de câteva subfamilii: Visual Basic nativ, Visual Basic for
Applications (cel al Excel-ului), Visual Basic for Scripting (prescurtat VBScript).
VB nativ este familiar tehnologiei ASP.NET. Varianta VBScript este folosită în
tehnologia ASP.
Când vorbim de tehnologia ASP, siturile Web, deci şi siturile comerciale, sunt
administrate de unul dintre serverele Web ale platformei Microsoft Windows.
Este vorba fie de Personal Web Server (Windows 98) fie de Information Internet
Server (Windows NT), vezi şi introducerea.
Cu începere din acest capitol ne vom ocupa mai în detaliu de tehnologia Active
Server Pages, decât am făcut-o în referinţa /1/.
Există păreri potrivit cărora tehnologia ASP ar fi mai oportună pentru
construirea siturilor mai ... firave! Este o abnormitate! Nouă ni se pare destul de
prietenoasă şi destul de flexibilă această tehnologie. Oricum, politica răspândirii
tehnologiilor este una de care nu este cazul să ne ocupăm.
S
ă vedem mai întâi de ce avem nevoie în materie de suport software cu pretenţii
mai modeste. Am spus-o şi în introducere, fără un pachet care face legătura cu
bazele de date (MS Access, în cel mai bun caz, MS SQL Server) nu putem face
un pas! Vizitatorii unui sit comercial trebuie înregistraţi, la fel şi coşurile lor de
cumpărături, comenzile pe care le fac. Unde altundeva decât în baze de date.
Când vrem ca să aibă acces simultan la magazinul virtual mai mult de 30 vizitatori,
cumpărători este nevoie de Microsoft SQL Server.
În sfârşit, doar pentru scop didactic, ne este extrem de suficient MS Access.
Limbajul de bază al tehnologiei ASP este Visual Basic for Scripting, VBScript.
Ar mai trebui să recurgem la serviciile unui container pentru servleturi?
Nu, fiindcă acest VBScript este un limbaj interpretat pe loc de către serverul Web al
platformei Windows! Deci nu mai are loc o traducere prealabilă a codului sursă
VBScript într-un cod de octeţi, cum era în cazul tehnologiei Java Server Pages.
Scade într-adevăr puţin performanţa, dacă avem parte de un sit foarte vizitat şi, mai
avem şi proasta inspiraţie de a recurge la MS Access în loc de MS SQL Server!
Este cert că viteza de execuţie a unui cod de octeţi este mai mare decât interpretarea
unui program sursă! Bibliotecile EJB din platforma Java se spune că sunt extrem de
perfomrante. De aceea sunt vândute pe bani grei! Au de ce să se îngâmfe cei de la Sun,
dar politica lor eremetică de acceptare a unei versiuni „tiny” în mediul didactic nu prea a
fost agreată de către Sun!
Apropo de portabilitatea cu care se laudă platforma Java. Microsoft nu este o firmă de
neluat în seamă. Vezi şi informaţiile despre acele servere 2000 ale platformei anunţate în
introducerea la carte în limba română. Alte dovezi : cei de firma ChiliSoft (vezi /6/) au
conceput prin anul 1999 pachetul Chili!ASP, prin care s-a permis folosirea tehnologiei
ASP de sub controlul serverelor Apache, Netscape Entreprise, O’Reilly Website Pro,
Lotus Domino Go Webserver. Se spune că ar exista PWS sau IIS chiar pentru platforma
Macintosh.
Chit chat! Să trecem mai bine la fapte!
Ce este o pagină ASP?

Este un fişier de tip text ca şi pagina .jsp. Aici însă extensia este .asp. Acest fişier conţine
în afara nelipsitelor porţiuni scrise în HTML şi scenariile realizate în VBScript, JScript.
Nu ne ocupăm decât de VBScript. Priviţi două ipostaze simple în lista de mai jos.
LISTA 7.1 Pagina salut1.asp
<HTML><BODY>
<%
' Folosirea obiectului implicit Response
response.Write("Bine ati venit in magazinul nostru virtual!")
%>
<%
' O pagina in care afisez data si ora
%>
<p>Acum suntem in data de <%=DATE()%>.
<p>Si la ora <%=TIME()%>
</BODY></HTML>
Remarcaţi că am recurs la litere mari pentru a marca părţile mai evidente ale HTML ca
şi denumirile funcţiilor DATE( ), pentru dată, sau TIME( ), pentru oră. Mai remarcaţi că
separatorii pentru scriptleţi sunt identici ca la tehnologia JSP.
Sunt admise comentarii în interiorul scenariului aşa cum se vede mai sus. Comentariul
începe cu un apostrof în prima coloană. Dacă plasaţi cometariile în afara scriptleţilor ei
apar în fereastra browserului!
În sfârşit, remarcaţi caracterul identic al expresiilor. Tehnologia ASP are alt termen
pentru expresii. Îi spune „dată de ieşire”. Cât priveşte delimitatorii pentru datele de ieşire
ei sunt identici ca la Java Server Pages, şi anume: <%= şi %>. Iată cum arată aspectul
documentului din ferestra clientului Web (MSIE):
FIGURA 7.1 Aspectul ferestrei documentului MSIE, pentru pagina salut1.asp
Într-o pagină ASP se admit scenarii scrise într-un dialect al limbajului JScript (un fel de
JavaScript al Microsoft). Există chiar şi PerlScript. Nu ne ocupăm şi de aşa ceva!
Sunt câteva probleme de lămurit.
Mai întâi ce flux de caractere se trimite spre clientul Web? La browserul MSIE nu ajung
şi scenariile ci numai rezultatul interpretării acestora. Interpretarea are loc la serverul
Web. VBScript am spus-o şi o repetăm, nu este un limbaj care să necesite compilare ci
interpretare.
A interpreta înseamnă a executa pe loc acea instrucţiune VBScript! Când modificăm o
pagină cu extensia .asp cu orice editor de texte (după ce accedem situl prin adresa sa în
sensul URL, vezi partea de sus a figurii 7.1, http://localhost/alias/nume_pagina.asp),
serverul Web încarcă fişierul nume_pagina.asp, care se află în directorul echivalent
aliasului. Apoi, interpretează pe loc instrucţiunile din scenariile aflate în această pagină.
Deci la clientul Web vine exact fluxul de caractere din poza de mai sus!
Cine este response, dar Write? Suntem doctori în tehnologia JSP! Dacă nu, atunci
response este denumirea obiectului răspuns (întocmai ca la JSP). Metoda nu mai este
println( ) ci, Write.
Să ne relaxăm faţă de JSP! Nu se mai cere acea exactitudine în privinţa transcrierii
denumirilor metodelor şi obiectelor. În ASP nu se face distincţie între literele mici şi
mari ca în tehnologia JSP. Slavă Domnului!
Am afirmat mai sus denumirea alias. După instalarea serverului Web, sistemul de
operare Windows porneşte automat acest server (IIS sau PWS, depinde de sistemul de
operare instalat). În acest manual am recurs la serviciile serverului Microsoft IIS 5,
fiindcă sistemul de operare instalat era Windows 2000 Professional Workstation.
Cum a apărut acel cuvânt olga în adresa de mai sus? Iată procedeul:
1. Am efectuat clic pe pictograma aflată pe suprafaţa de lucru.

Am ales fila Advanced, avansat (figura 7.3). A apărut o fereastră
asemănătoare cu aceea din figura de mai jos. Prin intermediul butonului
Browse, răsfoire, am ajuns în directorul c:\Inetpub\wwwroot\olga. De fapt
directorul c:\Inetpub\wwwroot este aşa-zisul fake-root al serverului IIS (PWS),
iar olga este un subdirector al său.
FIGURA 7.2 Fereastra Add Directory
2. În alias am scris „exemple didactice”, apoi am efectuat clic pe OK. În acest

moment am revenit în fereastra din figura următoare şi de aici am ieşit în modul
uzual.
FIGURA 7.3 Fila Advanced a serverului Web (PWS, IIS)
FIGURA 7.4 Fila olga Properties a directorului cu acelaşi nume
3. Procedura nu s-a terminat. Ajungem în directorul olga (prin MyComputer, sau

Windows Explorer), efectuăm clic pe dreapta, cu mausul plasat chiar pe
denumirea olga.
4. Alegem opţiunea properties, proprietăţi (figura 7.4) apoi fila sharing, adică
accesibil şi altora. Selectăm opţiunea Share this folder, acces la acest director
pentru toţi. Accesul va fi doar în citire nu şi în scriere! Vă recomandăm să nu
permiteţi accesul la scenariu şi în scriere! Denumirea alias în cazul de mai sus
este chiar a unui subdirector la directorul wwwroot. Putea foarte bine ca situl
nostru să fie în cu totul alt loc pe disc. Atunci, am fi urmat procedura de mai
sus. Trebuia înscris rubrica alias (figura 7.2) o denumire pentru specificaţia de
cale, care ar fi rezultat din răsfoirea ierarhiei de directoare, ca să ajungem în
directorul gazdă a paginii ASP. În acest caz, denumirea de alias se justifică
întrucât ea substituie complicata specificaţie de cale la acest director!
Gata! De aici încolo, calea este liberă! Remarcaţi tipicul adresei URL din figura 7.1 de
mai sus.
Fake-root-ul, adică rădăcina „mutantă” a serverului Microsoft IIS (PWS) este de regulă
c:\Inetpub\wwwroot. Şi acest server are un director AdminScript, care este plin cu tot
felul de fişiere scrise în limbajul VBScript. Toate au extensia .vbs. Rostul lor este de a
pregăti, iniţializa aplicaţia PWS, alias IIS, când se lansează aceasta.
Ne oprim aici cu chestiunile prea tehnice şi revenim la iniţierea în ASP. Să ne ocupăm
acum de scrierea unui mesaj lung care să aibă şi caractere speciale. Priviţi lista 7.2.
LISTA 7.2 Pagina salut_cam_lung.asp
<HTML><BODY>
<%
Response.write "Bine ati venit in magazinul nostru virtual " &_
"construit dupa regulile tehnologiei Active Server " &_
"Pages. Aici sunt preturile cele mai scazute. Daca " &_
"gasiti altundeva in oras ceva mai ieftin de vineri " &_
"pana luni, veniti luni dimineata inapoiati marfa " &_
"si va restituim banii pe loc!"
%>
<P><FONT FAMILY="Verdana" SIZE="5" COLOR="BLUE">
<%
' Ocolirea diacriticelor
response.write server.htmlencode("Ne zice: <<La ...ache!>>")
%>
</FONT></BODY></HTML>
FIGURA 7.5 Aspectul documentului salut_cam_lung.asp

Remarcaţi sintaxa şirului de caractere din instrucţiunea response.write. Mai remarcaţi
lejeritatea scrierii cuvântului response. Nu se face distincţie între literele mari şi cele
mici.
Pentru trimiterea caracterelor „cu probleme” cum sunt caracterele < şi >, dar şi altele,
care au un rost în limbajul VBScript, trebuie recurs la metoda htmlencode(). Putea fi
transcrisă şi ca HTMLEncode() sau HtmlEncode() etc.
Această metodă este a obiectului implicit server.
Cu ce obiecte implicite lucrăm în ASP?
Numai cu şase obiecte, nu cu nouă, ca în JSP. Acestea sunt denumite: aplicaţii
(applications), server, cerere (request), răspuns (response), sesiune (session) şi contextul
obiectului (objectcontext). Nu vi se pare mai lizibilă notaţia Applications, Response,
Request, . . . , ObjectContext? Sigur că da! Dar nu este o obligaţie a transcrie exact aşa!
Nu vă speriaţi că nu o să ne apucăm să vă povestim ce rost are fiecare obiect implicit. În
exerciţiul nostru despre un sit comercial ne vom întâlni numai cu request, foarte rar cu
response, server şi session.
Câteva noţiuni despre VBScript

Am aflat deja sintaxa comentariului şi faptul că nu se face distincţie între literele mici şi
mari.
VBScript operează cu variabile. De pildă scriem:
pretProdus = 0
Variabila „scalară” pretProdus capătă valoarea zero. Este o variabilă numerică. Evident
că putem memora valori cu zecimale. Există desigur operatorii pentru: adunare, scădere
etc. Nu intrăm în detalii. Există şi variabile de tip text, ca mai jos:
sqlString = "SELECT DISTINCT categorie_produs FROM Produse "
Faptul că scriem cu litere mari este doar din motivul lizibităţii. Variabila sqlString este
tot una cu sqlstring sau SQLstring. Ea capătă o valoare. I se spune literal. Literalul este
încadrat de ghilimele. De fapt exemplul de faţă se referă la începutul unei comenzi SQL.
Dar despre SQL vom vorbi în paragraful următor.
Variabilele de tip text se pot alipi (de la englezescul concatenate). Iată un caz:
sqlString = sqlString & "WHERE stare_produs=1 "
Conţinutul variabilei sqlString se prelungeşte cu literalul WHERE ... Deci acum

sqlString va conţine textul SELECT DISTINCT categorie_produs FROM Produse
WHERE stare_produs=1. Operatorul de alipire este &.
Există şi variabile care preiau obiecte:
numeProdus = RS("nume_produs")
Aici obiectul este RecordSet, un tabel rezultat în care se livrează un răspuns după
analiza unei baze de date. Mai multe tabele alcătuiesc o bază de date.
Există şi constante de tip citeşte numai. Iată un caz:
CONST numVitrina = 3
În numeVitrina nu mai putem înscrie altă valoare şi nu îi putem schimba tipul.

Să ne referim puţin la unele instrucţiuni pe care le întâlnim în exemplul nostru complex
de sit comercial.
Mai întâi instrucţiunea if. Dăm câteva ipostaze. Primul este unul mai simplu:
IF caracteristiciProdus = "" THEN
caracteristiciProdus = "nil"
END IF
Dacă variabila caracteristiciProdus nu conţine nici un literal (în jargon se spune: conţine
un şir vid, şi notaţia din program este “”), atunci ea va primi textul literal nil. Cei care
lucrau în urmă cu vreo 25 ani în urmă în limbajul Pascal îşi amintesc că şirul vid se
numea nil şi îl notau ””. Observaţi delimitatorii literalului. Orice IF se încheie cu un
ENDIF.
Putem scrie aşa:
IF cat = "" THEN cat = "Acasa"
sau aşa:
IF cat = "" THEN
cat = "Acasa"
efectul este acelaşi: dacă variabila cat este vidă (deci nil în sensul Pascal), atunci lui cat i
se va atribui literalul Acasa.
Evident instrucţiunea IF poate avea şi alternativa ELSE, ca mai jos:
IF RS.EOF THEN
dejaInBD = FALSE
ELSE
dejaInBD = TRUE
END IF
Dacă obiectul notat prin RS, de tipul RecordSet, a fost parcurs şi s-a ajuns la finalul său,
adică la EOF, end of file, atunci variabila dejaInBD capătă valoarea logică FALSE, în
caz contrar, valoarea TRUE. Deci în VBScript se operează şi cu variabile logice şi nu
numai cu cele întregi sau cu zecimale.
Să mai complicăm puţin lucrurile! Există şi tot felul de funcţii. Iată un prim caz:
IF isNumeric(newQ) THEN
RS("cantitate_cos") = newQ
END IF
Dacă în variabila newQ se află o valoare numerică întreagă sau cu zecimale
(isNumeric), atunci câmpul denumit cantitate_cos din rezultatul RS, va prelua conţinutul
variabilei newQ. Deci funcţia a fost isNumeric(). Alt caz:
FUNCTION SELECTED(valoare1, valoare2)
IF cSTR(valoare1) = cSTR(valoare2) THEN
SELECTED = "SELECTED"
END IF
END FUNCTION
Aici apare o funcţie de bibliotecă cSTR() şi o funcţie creată adhoc, denumită

SELECTED. Acesta nu este decât un tipic de scriere. Am dorit să fie mai vizibilă
denumirea funcţiei SELECTED. Funcţia cSTR() converteşte un întreg în şir de caractere
(literal). Variabilele păstrătoare de numere întregi sunt denumite valoare1 şi valoare2. În
cazul contextului de faţă, valoare1 şi valoare2 sunt parametrii fictivi, argumentele
fictive. Acestea primesc drept conţinut valori din partea argumentelor reale la momentul
apelului. Dacă conţinutul este identic (operatorul de comparaţie este aici semnul egal),
se va atribui variabilei SELECTED valoarea „SELECTED”. E admis aşa ceva? Da ! Nu
am greşit! Funcţia noastră va întoarce un rezultat, iar acesta am hotărît să fie şirul de
caractere SELECTED. Putea foarte bine să întoarcă un întreg sau un număr zecimal sau
o valoare logică adevărat (TRUE) sau fals (FALSE).
Iată o expresie mai complicată în IF:
IF newQ = "" OR newQ = "0" THEN
RS.Delete
Când conţinutul variabilei newQ este cifra 0 sau nimic (nil adică şir vid în sens Pascal),
numai atunci se execută ştergerea rândului curent din obiectul RS. Aici am întâlnit la
lucru atât SQL cât şi VBScript!
Priviţi alt fel de operator de comparaţie:
IF RS("caracteristici_produs") <> "nil" THEN
Semnele <>, numai când sunt alăturate, au semnificaţia de „diferit”. Deci dacă rubrica
caracteristici_produs din RecordSet este diferit de textul „nil“, se execută ce urmează
după THEN.
IF topVitrina <= numVitrina THEN skip = 1
Când conţinutul variabilei topVitrina este mai mic sau egal (<=) decât conţinutul
variabilei numVitrina, atunci variabila skip va căpăta valoarea 1.
IF NOT RS.EOF AND camp_cautare <> "" THEN
Dacă nu s-a ajuns la finalul tabelului rezultat alias obiectul RS şi dacă în acelaşi timp
valoarea din camp_cautare este diferită de un şir vid, atunci se execută toate
instrucţiunile ce urmează după THEN.
Acum iată o comparaţie pe dos:
IF NOT RS.EOF THEN
numeProdus = RS("nume_produs")
pretProdus = RS("pret_produs")
caracteristiciProdus = RS("caracteristici_produs")
categorieProdus = RS("categorie_produs")
produsDeVitrina = RS("produs_de_vitrina")
ENDIF
Explicaţii
Dacă nu s-a ajuns la finalul obiectului RecordSet, reamintim este un tabel cu diverse
coloane cu anumite denumiri, se vor transmite valorile lor unor variabile locale precum:
numeProdus etc.
Să mai trecem la alte funcţii de bibliotecă. De pildă aici:
parolanoua = TRIM( Request( "parolanoua" ) )
variabila parolanoua îşi va modifica conţinutul. Dacă ea conţinea ”abc de f”, după ce se
execută funcţia TRIM (trimitere blancuri la spate) ea va deveni ” abcdef ”. Cu alte
cuvinte spaţiile (programatorii le spun şi blancurile) se adună la coada literalului.
Sau iată ceva cu o notaşie şi mai … fistichie:
eliminProdus = TRIM(Request("pq" & RS("id_cos")))
Variabila eliminProdus va fi alcătuită din două şiruri alipite. Primul şir conţine literele p
şi q, scrise alăturat. În continuare al doilea şir provine de la ceea ce întoarce obiectul
RecordSet din coloana id_cos. Să ne închipuim că acest id_cos ar avea 34. Şirul
rezultant va fi pq34.
Când vedeţi obiectul request, să faceţi automat în cap asociaţia următoare: „aici este
vorba de o cerere care vine de la clientul Web la serverul Web. Această cerere provine
fie în urma unui clic efectuat pe butonul submit al formularului, fie de la un şir de
interogare aflat pe o legătură de tip hypertext.
Să adâncim ultima afirmaţie. Atunci suntem obligaţi ca să întrerupem seria explicaţiilor
asupra limbajului VBScript, şi să trecem la limbajul ASP.
Şirul de interogare în ASP

Iată un exemplu format din două pagini care tratează şiruri de interogare:
LISTA 7.3 Pagina lafructar.asp
01. <html>
02. <head><title>La fructar</title> </head>
03. <body>
04. Alege doar un fruct:
05. <%
06. ceFructAleg = "Mandarine de Grecia"
07. ceFructAleg = Server.URLEncode( ceFructAleg )
08. ceSortAleg = "Mandarine mai mici, dar suculente"
09. ceSortAleg = Server.URLEncode( ceSortAleg )
10. %>
11. <p><a
href="aleg.asp?fructe=<%=ceFructAleg%>&tip=<%=ceSortAleg%>">Mandarine
de Grecia</a>
12. <%
13. ceFructAleg = "Mandarine de Cipru"
15. ceSortAleg = "Mandarine mai mari, cu coaja mai groasa dar extrem de dulci"
17. %>
18. <p><a
href="aleg.asp?fructe=<%=ceFructAleg%>&tip=<%=ceSortAleg%>">Mandarine
de Cipru</a>
19. <%
20. ceFructAleg = "Ionatane de Turcia"
22. ceSortAleg = "Mere mari Ionatane"
24. %>
25. <p><a
href="aleg.asp?fructe=<%=ceFructAleg%>&tip=<%=ceSortAleg%>">Ionatane
Turcesti</a>
26. <%
27. ceFructAleg = "Mere de Voinesti"
29. ceSortAleg = "Mere mai mici dar grozav de aromate"
31. %>
32. <p><a
href="aleg.asp?fructe=<%=ceFructAleg%>&tip=<%=ceSortAleg%>">Mere de
Voinesti</a>
33. </body>
34. </html>
şi pagina aleg.asp
LISTA 7.4 Pagina aleg.asp
<html>
<head><title>La fructar</title> </head>
<body>
Ai ales urmatoarea marfa:
<p>Fructul <%=Request.QueryString( "fructe" )%>
<p>Sortul <%=Request.QueryString( "tip" )%>
</body>
</html>
Să ne fixăm atenţia pe pagina intitulată lafructar.asp. Ea conţine mai multe scenarii.
Priviţi delimitatorii de scriptleturi din dreptul liniilor cu numerele 05, 10, 12, 17, 19, 24,
26 şi 31.
Denumirea Server din faţa funcţiei URLEncode se referă la obiectul server. De
exemplu, instrucţiunea din linia 21 va încărca în variabila denumită ceFructAleg o
valoarea, rezultată din transformarea funcţiei URLEncode(). URLEncode face cam
acelaşi lucru ca şi funcţia HTMLEncode(), întâlnită mai sus. Ea înlocuieşte caracterele
speciale (spaţii etc.) cu aşa-zisele „secvenţe escape” întâlnite în capitolul 5, tabelul 4.1
(tehnologia JSP).
Din nou … VBScript

După această divagaţie să revenim la VBScript.
Am afirmat că obiectul implicit request se ocupă şi de şiruri de interogare. Când faceţi
un clic pe una dintre legăturile de tip hypertext din figura 7.6, se trimite spre serverul
Web un şir de interogare. Priviţi liniile numeroatate cu 11, 18, 25 sau 32. Tot ce vine
după semnul întrebării se numeşte şir de interogare. Observaţi acum lista paginii
aleg.asp. În liniile 05 sau 06 apare obiectul request. Deci obiectul request se ocupă şi de
şirurile de interogare. Aceasta am dorit a vă spune.
Avem tot timpul să explicăm mult mai uzitatul caz al formularului, unde obiectul
request îşi face simţită prezenţa din nou.
FIGURA 7.6 Aspectul documentului paginii lafructar.asp
Să abordăm buclele for şi while în ASP.

Bucla for este delimitată de instrucţiunile for şi next:
FOR i = 1 To LEN( digits) STEP 1
checkSum = checkSum + CINT( MID( digits, i, 1 ) )
NEXT
Blocul for este alcătuit aici doar dintr-o singură instrucţiune. Pot fi oricâte la număr. Se
admite şi for în for! Variabila de indexare este i. LEN este o funcţie de bibliotecă ce
întoarce numărul de caractere din variabila digits. Admiteţi că variabila digits ar conţine
drept literal, un şir de cifre „23456”. Atunci len(digits) va da valoarea 5. Variabila de
indexare i va creşte cu câte o unitate (Step 1). Evident după STEP putea urma o expresie
complicată.
Să vedem ce se întâmplă în variabila checkSum. Aici se totalizează nişte valori
numerice. Valoarea numerică este obţinută graţie funcţiei de conversie din tip caracter în
tip întreg. Se numeşte CINT(). Evident ce trebuie convertit trebuie să fie un şir de cifre.
Provoţi acum funcţia MID(). Ea acţionează precum un vizor care se mută de la un
caracter la altul al şirului. Mai exact se preia din şirul digits doar câte o singură cifră. De
ce numai una? Fiindcă este scrisă forma MID(digits, i,1), acel 1 din ultima poziţie spune
că este vorba de un singur caracter. De fiecare dată conţinutul variabilei i creşte cu câte
o unitate. Prima dată i este egal cu 1, apoi cu 2, ş.a.m.d. Deci se iau la rând cifrele şi se
extrag din … digits. Atunci checkSum va conţine în final 2+3+4+5+6, deci valoarea 20.
Să privim un caz mai complicat de bloc for:
01. FOR EACH resursa IN Request.Form
02. %>
03. <input name="<%=resursa%>" type="hidden"
value="<%=Server.HTMLEncode(Request(resursa))%>">
04. <%
05. NEXT
Aici am numerotat liniile. Scenariul este alcătuit doar din liniile 01 şi 05. De ce? Priviţi
ordinea delimitatorilor. Mai întâi în linia 02 se află delimitatorul de sfârşit de scenariu.
Se intră „pe teritoriul” HTML în linia 03. În linia 04 se revine înapoi. Ce se realizează în
linia 03? Aici se preia în variabila resursa, valoarea întoarsă de metoda HTMLEncode a
obiectului Server. Această metodă a preluat la rându-i, de la obiectul request (denumit
tot resursa) un şir de caractere. Acest şir de caractere este denumirea unei rubrici de
formular. Din lista de mai sus nu apare explicit acest lucru. Veţi vedea aceiaşi secvenţă
când va fi vorba de lista respectivă a exemplului de sit comercial, tratat mai jos pe
îndelete. Deci una peste alta în variabila resursa vor figura pe rând denumirile rubricilor
unui formular.
Remarcaţi şi enunţul din linia 01. Obiectul request se ocupă de rubricile formularului şi
preia denumirile logice ale acestora. Că aceste rubrici sunt de tipul ascuns, hidden, este
mai puţin important. O rubrică (echivalentul lui input name = ...) de tip ascuns
(type=”hidden”) nu se afişează pe ecranul browserului!
Să privim spre o construcţie de bloc while. Iată secvenţa:
01. WHILE NOT RS.EOF
02. %>
03. <tr>
04. <td><%=RS( "id_comanda" )%></td>
05. <td><%=RS( "data_intrare_comanda" )%></td>
06. <td><%=RS( "nume_produs" )%></td>
07. <td><%=arataStareComanda( RS( "stare_Comanda" ), RS(
"data_livrare_comanda" ) )%></td>
08. </tr>
09. <%
10. RS.MoveNext
11. WEND
Scenariul este alcătuit din liniile 01, 10 şi 11. Atât! Restul liniilor sunt din HTML.
Denumirile tr şi td sunt balizele unui tabel HTML. În celulele tabelului afişat pe ecran,
se preia rubrică după rubrică datele obiectului RS în acest exemplu. Conţinutul său se
afişează pe ecran cu expresii de genul:
RS(”nume-de-rubrică”)
În linia 07 se afişează rezultatul funcţiei arataStareComanda(), o funcţie compusă de

programator şi nu din biblioteca VBScript. Ea foloseşte două argumente de intrare.
Blocul WHILE este delimitat de separatorul WEND. Instrucţiunea din linia 10 mută
„cursorul” obiectului RecordSet la rândul următor. Consideraţi acest rezultat RecordSet
un table cu rânduri. Acest avans la următorul rând are loc până se ajunge la sfârşitul
tabelului (condiţia RS.EOF din WHILE). Deci după WHILE urmează „expresia
condiţională”. Aceasta este evaluată de fiecare dată mai înainte ca să se execute întregul
grup de instrucţiuni dintre separatorii WHILE şi WEND. Grupul acestor instrucţiuni,
corpul while, se execută atâta timp cât condiţia se îndeplineşte.
Aici operatorul NOT inversează exprimarea. Spunem aşa: „cât timp nu s-a ajuns la
sfârşitul tabelului, execută instrucţiunile corpului while”.
Să aruncăm acum o privire spre funcţia arataStareComanda(). Iată conţinutul:
LISTA 7.5 Funcţia arataStareComanda
01. FUNCTION arataStareComanda( starea, dataLivrare )

02. ' Care este starea comenzii
03. SELECT CASE starea
04. CASE 0
05. arataStareComanda = "In curs"
06. CASE 1
07. arataStareComanda = "Produs nu este in stoc"
08. CASE 2
09. arataStareComanda = "Livrat la data de " & dataLivrare
10. CASE ELSE
11. arataStareComanda = "Stare necunoscuta"
12. END SELECT
13. END FUNCTION
Linia 02 conţine un comentariu. Evident, acesta începe cu apostrof. Linia 03 se referă la
altă instrucţiune şi anume la SELECT CASE. În funcţie de valoarea variabilei
(argumentul fictiv) denumit aici starea, se execută una dintre ramurile CASE.
Argumentul stare a primit la apelare o anumită valoare şi anume, ce s-a transmis prin
RS(”stare_Comanda”).
Mai departe, se sare imediat după cuvântul END SELECT. Deci se ajunge la ieşirea din
funcţie. Funcţia mai face un lucru şi anume, atribuie celui de al doilea argument fictiv
dataLivrare, un text. El va fi unul dintre literalii cazurilor de mai sus. Acest argument
fictiv va transmite mai departe celui de al doilea argument real al apelului funcţiei
arataStareComanda(arg1, arg2) valoarea respectivă. Ea va fi aceea afişată pe ecran. În
construcţia SELECT de mai sus, sunt trei cazuri distincte CASE 1, 2 şi 3 şi un caz
general, CASE ELSE.
Acum să vedem ce se realizează în instrucţiunile de mai jos:
FUNCTION apostrof12(Sirul)
apostrof12 = REPLACE(Sirul, "'", "''")
END FUNCTION
Funcţia are un singur argument fictiv intitulat Sirul. În cadrul său, se înlocuieşte fiecare
apostrof cu doi apostrofi. Funcţia REPLACE este o funcţie de bibliotecă VBScript. De
ce trebuie această substituţie? Uneori în cadrul câmpurilor unui formular putem avea
valori precum aceasta: Scotts’Company, compania lui Scotts. Dacă ar rămâne acest
apostrof şi, am vrea să înscriem această valoare într-o bază de date MS Access,
comanda INSERT INTO (SQL) nu ar funcţiona normal. MS Access (şi MS SQL
Server) consideră apostroful un delimitator de literal. Ca atare, nu s-ar înregistra decât
cuvântul Scott şi nu întregul text Scott’s Company. Comanda INSERT INTO ... s-ar
opri la primul apostrof din valoare.
Pentru a preveni această terminare prematură, dublăm apostroful, exact cum făceam cu
ghilimelele de mai sus. Este oportun să ne referim puţin şi la limbajul SQL. O vom face
imediat după ce tratăm un ultim aspect legat de funcţiile VBScript.
În exemplul de mai sus am trimis valori argumentelor fictive starea şi dataLivrare. Iată
un caz mai complicat ce este folosit în cadrul sitului comercial:
LISTA 7.6 Funcţia verificParola
01. FUNCTION verificparola(byVal numeclient, byVal parola, byRef Con)

02. sqlString = "SELECT id_client FROM Clienti " &_
03. "WHERE nume_client='" & numeclient & "' " &_
04. "AND parola_client='" & parola & "'"
05. SET RS = Con.Execute(sqlString)
06. IF RS.EOF THEN
07. verificparola = - 1
08. ELSE
09. …
10. END FUNCTION
Este vorba de funcţia verificParola. Ea are trei argumente fictive. Primele două primesc
direct valoarea. Acest mod de transmitere prin valoare este cel uzual. Asta înseamnă că
în cadrul funcţiei se vor aloca două zone de memorie. Se copiază aici valorile
argumentelor reale. Ultimul argument fictiv comunică cu argumentul real prin …
adresă (byRef). El comunică cu obiectul denumit Con, care are legătură cu conexiunea
logică la baza de date. Amânăm explicaţiile despre Con. Ce înseamnă prin adresă. Se
alocă un grup de octeţi, dar aici se memorează adresa care punctează spre acel obiect
complicat Con. În liniile 02 – 04 observaţi o comandă SQL. De asemeni, o vom explica
în paragraful următor. La fel şi comanda SQL din linia 05. Restul liniilor sunt de acum
cunoscute dumneavoastră din prezentările făcute.
Am ales acest exemplu pentru a puncta aceste două moduri de transmitere a conţinutului
argumentelor reale în cele fictive.
Ce vrea să însemne transmiterea prin valoare am explicat.
Insistăm la transmiterea prin referinţă. În loc să se dedubleze întreaga structură de date,
care se întinde pe destui octeţi, cum este cazul obiectului Con, se trimite doar un număr.
Acesta este adresa de memorie unde se află stocaţi toţi aceşti octeţi referitori la obiectul
Con. Dacă s-ar trimite şi acest parametru prin valoare, ar fi şi o risipă inutilă de spaţiu de
memorie dar şi de timp. Nu are sens! Funcţia verificParola() va întoarce valoarea
întreagă -1, când nu este ceva în regulă cu parola vizitatorului sitului.
O privire fugară asupra limbajului structurat de

interogare SQL
SQL înseamnă Structured Query Language. Este prea de demult apărut ca să fie nevoie
să justificăm în faţa unui nespecialist de ce i se spune structurat şi de interogare. Cu
comenzile SQL într-adevăr în primul rând interogăm bazele de date. Să nu rămâneţi cu
impresia că cu SQL doar „interogăm”. Ca să interogăm trebuie mai întâi să creăm baza,
apoi tabelele sale, să încărcăm aceste tabele cu informaţie. De abia acum putem extrage
informaţiile pe care le dorim sau să le modificăm. Nu mai spunem nimic despre trecutul
limbajului de interogare structurat şi mai ales despre viitorul său!
SQL este un limbaj vast. De aceea preferăm să „decupăm” doar chestiunile care ne
interesează şi pe care le vom întâlni în aplicaţia noastră de comerţ electronic din
capitolele următoare.
Limbajul are multe instrucţiuni, funcţii şi proceduri. În exemplul nostru va fi vorba de o
bază de date, mypisi.mdb (.mdb este extensia unei baze create cu aplicaţia MSAccess).
Baza mypisi.mdb are vreo patru tabele: Produse, Clienti, Comenzi şi Cos. Fiecare tabel
poate fi creat, ca de altfel şi baza în sine, cu anumite instrucţiuni SQL.
Am creat baza mypisi.mdb şi tabelele sale cu ajutorul interfeţei grafice a aplicaţiei
MSAccess.
Un tabel are cum ştim un antet cu mai multe rubrici. Consideraţi antetul drept structura
de descriere a tabelului, iar rândurile sale drept înregistrări cu date.
Când trebuie să accedem unul sau mai multe tabele ale unei baze de date, dintr-un
program scris în VBScript? Va trebui ca mai întâi să se stabilească o conexiune logică
cu acea baza. Despre ea nu vom vorbi aici.
Orice bază de date este la urma urmei o resursă fizică. Programul o vede însă ca pe o
resursă logică. Du-te-vino-ul informaţiilor dintre program şi tabelele bazei nu s-ar putea
realiza decât după conectarea prealabilă la ea.
În capitolul următor vom descrie procedurile pentru atribuirea unei denumiri logice
pentru această conexiune, deşi am abordat acest subiect şi în capitolele dedicate
tehnologiei JSP.
Suntem mai interesaţi acum să tratăm SQL-ul ca atare, deci câteva dintre instrucţiunile
sale. Iată de pildă când scriem comanda aceasta:
SELECT id_produs, nume_produs FROM Produse
înţelegem că selectăm doar rubricile, câmpurile id_produs şi nume_produs din tabela

Produse, una din tabelele bazei mypisi.mdb.
Dacă am fi dorit să accedem toate rubricile tabelului am fi scris aşa:
SELECT * FROM Produse
Dacă vrem să selectăm cele două câmpuri şi să ordonăm după nume produs în ordinea
alfabetică (programatorii spun în ordinea lexicografică ascendentă!) vom recurge la o
comandă de genul acesta:
SELECT id_produs, nume_produs FROM Produse ORDER BY nume_produs
O selecţie după anumite criterii comportă o comandă SELECT de forma:

SELECT * FROM Produse WHERE id_produs = 3
Aici ne interesează doar produsul al cărui identificator este egal cu 3. Câmpul id_produs
are tipul număr nu text, de unde şi valoarea sa numerică.
Când scriem în VBScript comenzile SQL, trebuie să respectăm sintaxa limbajului
VBScript. Atunci iată un exemplu concret:
sqlString = "SELECT id_produs, nume_produs FROM Produse " &_
"ORDER BY nume_produs"
Comanda este un literal înregistrat în variabila sqlString. Fiindcă acesta am vrut să îl

transcriem pe două rânduri, am recurs la acest delimitator compus din două caractere:
&_. Recunoaştem că este destul de ciudat!
O altă ipostază tipică:
RS.Open "SELECT * FROM Produse WHERE id_produs=" & idProdus
Aici folosim metoda Open a obiectului RecordSet denumit aici RS. Ca argument real
pasat acestei metode, este literalul. Ne reamintim că un literal este încadrat de ghilimele
în VBScript. De ce şi notaţia & idProdus? Dacă aţi citit cele câteva pagini consacrate
limbajului VBScript, atunci ar trebui să ştiţi că operatorul de alipire este &. Faptul că în
loc de 3 am scris idProdus, a fost pentru că aici ne referim la o variabilă şi nu la o
valoare. Fireşte, ne-am luat măsurile de prevedere de a încărca în prealabil variabila
idProdus cu valoarea numerică, mai înainte de a executa această metodă.
Cum ar fi arătat din punct de vedere sintactic comanda de mai sus? Aşa:
SELECT * FROM Produse WHERE id_produs = idProdus
Să trecem la altă tabelă cu alte câmpuri. Putem să selectăm din tabela Clienti, toţi clienţii
cu numele Ionescu în coloana nume_client. În acest caz comanda ar fi arătat aşa:
SELECT nume_client FROM Clienti WHERE nume_client = ‘Ionescu’
Mergem mai departe! O comandă SQL SELECT, scrisă în limbajul VBScript arată cam
aşa:
sqlString = sqlString & "ORDER BY categorie_produs"
Mai sus sunt de fapt trei instrucţiuni VBScript. În finalul parcurgerii acestora, variabila
sqlString va conţine întreaga comandă SQL:
SELECT DISTINCT categorie_produs FROM Produse WHERE stare_produs=1
ORDER BY categorie_produs
A apărut un lucru nou şi anume cuvintele ORDER BY. Separatorul ORDER BY

ordonează înregistrările tabelului după valorile din câmpul categorie_produs. Dacă
lipseşte separatorul ASC sau DES, se presupune ASC, adică ordinea de la A la Z.
Destul cu SELECT! Să trecem la altă comandă SQL şi anume la INSERT.
Când scriem aşa:
INSERT INTO Produse ( nume_produs, pret_produs, caracteristici_produs,
categorie_produs, stare_produs ) VALUES ( ‘LCD Relisys TL561’, 11999000,
‘17”/ 0.29 pixel/ rezolutie maxima1024x768/luminozitate 300:1/TCO99 TUV FCC_B
UL ISO 13406-2‘,‘monitor‘,‘activ‘ )
de fapt anunţăm din VBScript că vom recurge la o inserţie a unui rând în tabelul
Produse. Valorile pe care le înscriem în noua înregistrare se află în lista de după
separatorul VALUES.
Deci INSERT ca formă, este urmat de separatorul INTO, apoi de denumirea tabelului,
de o listă de denumiri de rubrici. Lista este încadrată de paranteze ronde. Mai departe
vine separatorul VALUES şi în final, din nou o listă de valori sau de variabile VBScript.
Dacă sunt valori, atunci cele de tip literal sunt încadrate între apostrofi. În schimb
valorile întregi (pret_produs, 11999000) se transcriu direct fără apostrofi.
Dacă aceste valori ar fi provenit din variabile de tip VBScript şi dacă, aceste variabile se
numeau numeProdus, pretProdus, caracteristiciProdus, categorieProdus şi stareProdus,
am fi rescris comanda în modul următor. De data aceasta am respectat regulile sintactice
ale limbajului VBScript. Este ceva mai complicat, dar urmăriţi cu atenţie:
sqlString = "INSERT INTO Produse " &_
"( nume_produs, pret_produs, caracteristici_produs, categorie_produs, stare_produs )
VALUES ( " &_
" '" & numeProdus & "', " &_
pretProdus & ", " &_
" '" & caracteristiciProdus & "', " &_
" '" & categorieProdus & "', " &_
stareProdus & " )"
Observaţi separatorul pentru prelungirea unui literal pe mai multe linii în VBScript. Mai
observaţi (poate mai greu) prezenţa unor apostrofi încadraţi de ghilimele. Aceasta
deoarece elementele listei VALUES sunt încadrate de apostrofi. Vă amintiţi de funcţia
apostrof12. Spuneam cu acea ocazie că trebuie să dublăm apostrofii. În transcrierea
VBScript se începe cu un apostrof şi, dacă valoarea ar conţine un apostrof, interpretorul
de comenzi SQL s-ar „împotmoli” la primul apostrof terminal de valoare. De exemplu
valoarea Scott’s Company nu s-ar înregistra corect în tabel.
Mă rog, noi în româneşte nu folosim apostrofii în denumiri!
Încă ceva. Doar un singur câmp, pretProdus este numeric în acest exemplu. Celelalte trei
câmpuri sunt de tip text.
Observaţie: Pe cei care cunosc SQL îi rog să nu se supere că nu ne abatem de la subiect,
ca să povestim multiplele tipuri de date din SQL. Ar fi o prea mare paranteză care nu ar
fi necesară unui nespecialist în programare.
Priviţi cu atenţie că denumirea pretProdus nu mai este încadrată de apostrofi, cum se
întâmplă cu celelealte trei câmpuri.
O altă comandă SQL este şi cea de actualizare a rândurilor unui tabel. Se numeşte,
UPDATE. Iată una din formele sale:
UPDATE Produse SET nume_produs = ' DVD-ROM', pret_produs = 4999000,
caracteristici_produs = 'diverse caracteristici’, categorie_produs = 'DVD'",
produs_de_vitrina = 1, stare_produs= 'ACTIVA'
WHERE id_produs = 4
Aici câmpurile pret_produs şi produs_de_vitrina sunt numerice, în timp ce restul
câmpurilor sunt de tip text, caracter este acelaşi lucru. Deci se menţine consistentă
regula apostrofilor.
Transcrierea VBScript mai generală este mai greoaie. Apar şi o serie de variabile în loc
de valori exacte. Iat-o:
sqlString = "UPDATE Produse SET " &_
"nume_produs='" & apostrof12( numeProdus ) & "'," &_
"pret_produs=" & cCUR( pretProdus ) & "," &_
"caracteristici_produs='" & apostrof12( caracteristiciProdus ) & "'," &_
"categorie_produs='" & apostrof12( categorieProdus ) & "'," &_
"produs_de_vitrina=" & produsDeVitrina & "," &_
"stare_produs=" & stareProdus & " WHERE " &_
"id_produs=" & idProdus
Important este că UPDATE schimbă conţinutul acelei înregistrări din tabela Produse,
care are un identificator de produs egal cu cel conţinut în variabila idProdus. Se vor
schimba doar câmpurile aflate după separatorul SET.
O a patra comandă SQL este cea de eliminare a unor rânduri (înregistrări) din tabelă. Se
numeşte DELETE. Prezentăm chiar un exemplu de comandă scrisă à la VBScript!
sqlString = "DELETE FROM cos " &_
"WHERE id_client_cos=" & idclient
Aici tabela este denumită cos. Se referă la coşul de cumpărături. Evident, denumirile
variabilelor unui limbaj nu sunt acceptate decât în transcrierea anglo-saxonă. Nici vorbă
de caracterele noastre diacritice.
Se elimină din această tabelă doar rândurile care au în câmpul id_client_cos o valoare
identică cu conţinutul variabilei idclient.
Observaţie generală:
Pentru a nu ne bulversa în exemplul magazinului virtual de mai jos, am convenit ca
toate denumirile de variabile VBScript să le transcriem fără trăsură de unire, în timp ce
denumirile de câmpuri de tabele să aibă acest caracter ”_”.
Ce se realizează în secvenţa de mai jos?
sqlString = sqlString & "ORDER BY categorie_produs"
Este vorba de o selectare din tabela Produse a denumirilor distincte din câmpul
categorie_produs. Selectăm doar produsele alese pentru a fi vândute (stare_produs = 1).
Ele sunt ordonate crescător după conţinutul rubricii categorie_produs. Atenţie! Într-un
tabel de produse pot exista multe produse ce aparţin aceleiaşi categorii. Dacă nu am
recurge la separatorul DISTICT, s-ar prelua mult mai multe înregistrări. Cu DISTINCT
se va selecţiona doar câte o înregistrare care are o valoare distinctă.
Dar în secvenţa de mai jos ce facem?
sqlString = "SELECT id_cos FROM cos " &_
"WHERE id_client_cos=" & idClient & " " &_
"AND id_produs_cos=" & idProdus
Singurul element nou este operatorul logic AND. Traducem: “selectează din tabela cos
după câmpul id_cos doar unde id_client_cos are valoarea din idCleint ŞI id_produs_cos
are valoarea din idProdus.
Cam atât despre SQL, acest vast subiect despre s-au scris zeci de tratate!
La final de capitol
Aici am aflat:
1. Care sunt cerinţele software pentru a aborda tehnologia ASP din punct de vedere
al variantelor de sisteme de operare Windows în circulaţie.
2. Ce este o pagină ASP cu câteva exemple concrete.
3. Procedeele de operare pentru a pune pe rol serverul Web şi driverul ODBC.
4. Cum se scriu liniile lungi, cum se lucrează cu obiectele implicite.
5. Care sunt obiectele implicite ale tehnologiei ASP.
6. Câteva reguli sintactice ale limbajului Visual Basic for Scripting.
7. Şi la sfârşit, ne-am uşurat sarcina explicării lungilor liste de programe ale
exemplului de sit electronic din capitolele următoare, printr-un compendiu la
obiect despre limbajul de interogare structurat, SQL.
8
Capitolul
Să construim un catalog de
produse pentru un sit comercial
Pregătiţi-vă să aveţi răbdare cu carul! Vom folosi tehnologia ASP. Presupunem
că aveţi ceva cunoştinţe minimale de Visual Basic de la primul curs de iniţiere în
informatică sau măcar aţi citit capitolul anterior!
Primul lucru care ne interesează este să definitivăm
Caietul de sarcini al aplicaţiei
S
untem proprietarii unor depozite de produse din domeniile IT&C. Vrem să
alcătuim un magazin virtual. Această aplicaţie intră în categoria B2C.
Pentru explicarea acestui termen recomandăm una dintre referinţele /1, 6/ sau
partea a doua în limba franceză.
Ne-am inspirat oarecum din exemplul mai vast tratat în /6/. Vai însă, ţinem cont că sunt
destui hoţi şi crackeri. Pentru termenul cracker vezi referinţa /1/. E cam acelaşi lucru. A
se citi hoţi electronici. Aşa că vom diferi mult de exemplul de sit comercial dat în
această referinţă.
Revenind la sarcinile pe care trebuie să le realizeze programul sitului nostru, vizitatorii
noi vor trebui înregistraţi pe bază de formular. Cei vechi vor recurge doar la informaţia
de login, adică numele şi parola.
La înregistrare, clientul va anunţa adresa de email de destinaţie. Nu am ales soluţia
instrumentelor electronice de plată ci banii lichizi achitaţi la momentul livrării obiectelor
transportate la domiciul clientului. Ce trai ar fi fost pe crackeri!
Pe pagina principală a magazinului virtual se vor perinda cele mai noi produse la
vânzare, după strategia proprie de reclamă a administratorului sitului. El poate trimite e-
mail-uri spre clienţii tradiţionali.
Evident, vizitatorul va şti ce conţine coşul său de cumpărături, ori de câte ori va revizita
situl. I se va cere să se legitimeze prin formular de login. Dacă este impostor, va fi
anunţat că nu mai are ce căuta în acest sit, şi că a fost anunţat la poliţie. Oricum, ca să
ajungă aici un impostor îşi va freca mâinile şi se va arunca precis să „cumpere” cât mai
mult pe banii altui cumpărător cinstit. Nu! Nu-i va merge! Va fi oprit la plata! E
adevărat: la orice armă se găseşte o « contra armă ».
Coşul se va goli în tabelul livrare a comenzilor, când vizitatorul va accepta întocmirea
facturii de plată. Vizitatorul va putea modifica conţinutul coşului său până la momentul
acceptării întocmirii comenzii ferme, de fapt a ordinului de plată. Nu îl elaborăm aici!
În principiu, fiecare produs ar trebui să aibă câte o poză cu aspectul său şi neapărat o
serie de caracteristici specifice. Nu am avut timp ca să desenăm aspectul produselor
vândute. De aceea multe din pozele produselor nu apar în fereastra browserului.
Evident, trebuie să permitem potenţialului cumpărător de componente electronice să
caute orice produs în rafturile depozitului. El trebuie să nu dovedească cine ştie ce
cunoştinţe tehnice. Şi le va forma pe parcurs după vizite repetate. Reamintim că este un
magazin de articole şi accesorii din IT, deci este vorba de PC-uri, servere, memorii,
discuri, accesorii, pagere, PDA-uri etc.
Nu am securizat paginile ca numai administratorul să poată umbla la unele pagini, din
motive didactice.
Nu vom arăta cum am folosit FrontPage, întrucât scopul acestui manual nu este de a vă
învăţa proiectarea Web. Nici nu vom prezenta ciclul de dezvoltare, fiindcă nu trebuie să
deveniţi programatori şi ceea ce e mai rău, nu am posedat Microsoft Visual InterDev.
Am mers pe ideea bazei software de la laboratoare, adică editorul WordPad, serverul IIS
şi nelipsitul client Web MSIE. Totuşi pe fiecare staţie am instalat, aşa cum spuneam în
introducere, două servere, resin pentru tehnologia JSP şi IIS pentru ASP. Acum folosim
tehnologia ASP, deci serverul MS IIS. Nu am avut acces la aplicaţia MS SQL Server.
Am fost mulţumiţi şi cu MS Access.
Aşadar să începem!
Baza de date şi tabelele sale (MSAccess)

În primul rând creăm cu MS Access o bază de date denumită mypisi. Procedeul este
acesta:
1. Activăm aplicaţia MS Access (Start Æ Programs Æ MS Access).
2. Din caseta iniţială de dialog alegem opţiunea pentru crearea unei
noi baze de date, Blank Database.
3. Apare caseta de dialog denumită fişier nou de tipul bază de date, File New
DataBase. Aici precizăm în nume fişier, File name, denumirea bazei, mypisi.
Denumirea are automat extensia .mdb. Alegem directorul unde dorim să o
salvăm. Acţionăm butonul Create.
4. Apare o altă casetă de dialog. Aici alegem prima opţiune, aceea de creare a unui
tabel în modul de proiectare denumit vedere a structurii de date, Create Table in
Design View. De fapt, vom crea cele patru tabele: Produse, Clienti, Cos şi
Comenzi.
5. Precizăm în ordine cele câmpurile pentru Produse etc. Indiferent că folosim doar
driverul ODBC fiind în platforma Microsoft, trebuie să anunţăm acest driver că
va avea acces la o „sursă de date”. Denumirea sursei va fi „sd”. Pentru aceasta
iată procedeul:
6. Dacă folosim sistemul de operare Windows 2000 Professional, activăm Data
Sources (ODBC); traseu este: Start Æ Settings Æ Control Panel Æ
Administrativ Tools Æ Data Sources (ODBC). Dacă folosim varianta Windows
98, traseul va fi altul: Start Æ Programs Æ Control Panel Æ ODBC Data
Sources. Apare o casetă complexă, similară cu aceea din figura 5.4, capitolul 6.
În acea figură apare denumirea logică a sursei de date mydb.mdb, deoarece
acolo ne ocupam de o altă bază de date. Principiul se păstrează! Acum însă sursa
de date va fi de tip sistem şi nu de tip utilizator (user). Aceasta înseamnă ceva şi
nu mai divagăm! Revenind la procedura în sine.
7. Ni se cere denumirea sursei de date. Precizăm sd. O scriem exact aşa.
8. Apoi selectăm un driver de tipul Microsoft Access (*.mdb).
7. Mai departe, prin clic pe butonul Finish, apare o ultimă casetă de dialog
Database. Aici selectăm fişierul mypisi.mdb. El se află într-un alt director decât
cel afişat iniţial în casetă. Pentru aceasta călătorim în directorul unde este baza
şi, prin clic pe denumirea ei, ajungem la final. Am anunţat driverul ODBC că
sursa de date sd corespunde fişierului mypisi.mdb.
Câmpurile celor patru tabele sunt următoarele:
I. Tabelul Produse este alcătuit din:
• id_produs, are tipul autonumber, deci are regim de cheie primară
pentru indexare,
• nume_produs de tipul text, maximum 50 caractere,
• caracteristici_produs, text, maximum 255 caractere,
• pret_produs, currency,
• stare_produs, de tip număr şi
• produs_in_vitrina tot de tip număr.
Starea produsului poate activ sau nu. Activ înseamnă la vânzare. Produs_in_vitrină
dacă diferă de zero, înseamnă că produsul este selectat pentru a fi afişat pe pagina
primară a sitului, deci în vitrina magazinului virtual. Selecţia în programul nostru se
face aleator cu ajutorul funcţiei RND (VBScript).
II. Tabelul Clienti este alcătuit din:
• id_client, autonumber, pe post de cheie primară,
• nume_client, text, maximum 50 caractere,
• parola_client, idem,
• email_client, ibidem,
• cod_postal_client, număr.
III. Tabelul cos destinat coşului pentru cumpărături, are rubricile:
• id_cos, autonumber, pe post de cheie primară,
• id_client_cos, număr,
• id_produs_cos, idem,
• cantitate_cos, ibidem.
IV. La final, tabelul Comenzi este compus din:
• id_comanda, număr, pe post de cheie primară,
• id_produs_comanda, număr,
• cantitate_comanda, idem,
• id_client_comanda, ibidem,
• data_intrare_comanda, date/time,
• data_livrare_comanda, idem.
Observaţie: Un câmp care are regimul de cheie primară impune de la sine ca
valoarea sa să fie unică în acel tabel.
Cum adăugăm produsele şi cum administrăm

tabelul respectiv
Începem cu prezentarea unei pagini la care are de regulă acces doar administratorul.
Mai înainte două observaţii importante:
1. Nu am inclus în sistem vreo interdicţie pentru vizitatorul obişnuit, din motive de
conciziune a codului. Nu aşa se procedează însă în realitate. Trebuie îngrădit
accesul vizitatorilor la paginile la care are acces doar administratorul.
2. Redăm integral listele programelor sitului.
Prima pagină este denumită adaugProdus.asp. Iată conţinutul acesteia:
LISTA 8.1 Pagina adaugProdus.asp
<html>
<head><title>Adaug Produs</title></head>
<body bgcolor="gray">
<form method="post" action="adminproduse.asp">
<center>
<table width="600" border=1 bgcolor="lightyellow" cellpadding="4" cellspacing="0">
<tr>
<td colspan="2" bgcolor="yellow"><font face="Arial" size="3"><b>Adaug
Produsul</b></font>
</td>
</tr>
<tr>
<td><b>Nume produs:</b></td>
<td><input name="numeProdus" size="50" maxlength="50"></td>
</tr>
<tr>
<td><b>Pret produs:</b></td>
<td><input name="pretProdus" size="10"></td>
</tr>
<tr>
<td><b>Caracteristici produs:</b></td>
<td><input name="caracteristiciProdus" maxlength="255" size="50"></td>
</tr>
<tr>
<td><b>Categorie produs:</b></td>
<td><input name="categorieProdus" size="50" maxlength="50"></td>
</tr>
<tr>
<td><b>Stare produs:</b></td>
<td><select name="stareProdus"><option value = "0">INACTIV<option value =
"1">ACTIV</select></td>
</tr>
<tr>
<td colspan=2 align="right"><input type="submit" value="Adaug Produs"></td>
</tr>
</table>
</center>
<input name="adaugProdus" type="hidden" value="1">
</form>
</body>
</html>
Pagina care va prelua valorile completate de operatorul datelor, atunci când acesta va
introduce produsele se cheamă adminproduse.asp (linia 05). Pagina de mai sus este un
banal formular HTML care nu are nici un scenariu ASP. Ar fi putut avea sufixul .htm
sau .html. Totuşi am stabilit ca să aibă sufixul .asp, deoarece ea nu mai este statică ci
una dinamică. Nu uitaţi că pagina trebuie să vină de la serverul Web.
Reamintim să citiţi anexa A pentru a vă pune oarecum la punct cu HTML. Priviţi mai
jos aspectul documentului, dacă se dă comanda:
http://localhost/abc/adaugProdus.asp
FIGURA 8.1 Aspectul ferestrei document MSIE (contextul: adaugProdus.asp)
Să ne referim acum la pagina adminproduse.asp:

LISTA 8.2 Pagina adminProduse.asp
01. 

02. <%
03. ' Atribuim unor variabile locale
04. ' valorile din rubricile formularului
05. adaugProdus = TRIM( Request( "adaugProdus" ) )

06. actualizezProdus = TRIM( Request( "actualizezProdus" ) )
07. idProdus = TRIM( Request( "idProdus" ) )
08. numeProdus = TRIM( Request( "numeProdus" ) )
09. pretProdus = TRIM( Request( "pretProdus" ) )
10. caracteristiciProdus = TRIM( Request( "caracteristiciProdus" ) )
11. categorieProdus = TRIM( Request( "categorieProdus" ) )
12. produsDeVitrina = TRIM( Request( "produsDeVitrina" ) )
13. stareProdus = TRIM( Request( "stareProdus" ) )
14. ' Atribuirea valorilor asumate pentru rubrici necompletate
15. IF numeProdus = "" THEN

16. numeProdus = "nil"
17. END IF
18. IF pretProdus = "" or NOT isNUMERIC( pretProdus ) THEN

19. pretProdus = 0
20. END IF
21. IF caracteristiciProdus = "" THEN

22. caracteristiciProdus = "nil"
23. END IF
24. IF categorieProdus = "" THEN
25. categorieProdus = "nil"
26. END IF
27. ' Deschid conexiunea logica la BD

28. Set Con = Server.CreateObject( "ADODB.Connection" )
29. Con.Open "sd"
30. %>
31. <html>
32. <head><title>Administrare Produse</title></head>
33. <body bgcolor="gray">
34. <%
35. ' Adaug un produs nou
36. IF adaugProdus <> "" THEN

37. sqlString = "INSERT INTO Produse " &_
38. "( nume_produs, pret_produs, caracteristici_produs, categorie_produs,
stare_produs ) VALUES ( " &_
39. " '" & numeProdus & "', " &_
40. pretProdus & ", " &_
41. " '" & caracteristiciProdus & "', " &_
42. " '" & categorieProdus & "', " &_
43. stareProdus & " )"
44. Con.Execute sqlString

45. %>
46. <center>
47. <table width="600" cellpadding="4" cellspacing="0" bgcolor="lightyellow">
48. <tr>
49. <td><%=numeProdus%> a fost adaugat in BD, tabelul produse</td>
50. </tr>
51. </table>
52. </center>
53. <p>
54. <%
55. END IF
56. ' Actualizarea unui produs, deja prezent in BD, tabelul produse
57. IF actualizezProdus <> "" THEN

58. sqlString = "UPDATE Produse SET " &_
59. "nume_produs='" & apostrof12( numeProdus ) & "'," &_
60. "pret_produs=" & cCUR( pretProdus ) & "," &_
61. "caracteristici_produs='" & apostrof12( caracteristiciProdus ) & "'," &_
62. "categorie_produs='" & apostrof12( categorieProdus ) & "'," &_
63. "produs_de_vitrina=" & produsDeVitrina & "," &_
64. "stare_produs=" & stareProdus & " WHERE " &_
65. "id_produs=" & idProdus
67. %>
68. <center>
69. <table width="600" cellpadding="4" cellspacing="0" bgcolor="lightyellow">
70. <tr>
71. <td><%=numeProdus%> was updated in the database</td>
72. </tr>
73. </table>
74. </center>
75. <p>
76. <%
77. END IF
78. %>
79. <center>
80. <table width="600" border=1 bgcolor="lightyellow" cellpadding="4"
cellspacing="0">
81. <tr>
82. <td colspan="2" bgcolor="yellow"><font face="Arial" size="3"><b>Admin.
produse</b></font></td>
83. </tr>
84. <tr>
85. <td align="center"><table border="1" size="400" cellpadding="3" cellspacing=0
bgcolor="white">
86. <%
87. sqlString = "SELECT id_produs, nume_produs FROM Produse " &_
88. "ORDER BY nume_produs"
89. SET RS = Con.Execute( sqlString )

91. %>
92. <tr>
93. <td><a href="actualizezprodus.asp?pid=<%=RS( "id_produs")%>"><%=RS(
"nume_produs" )%></a></td>
94. </tr>
95. <%
96. RS.MoveNext
97. WEND
98. %>
99. </table>
100. </td>
101. </tr>
102. <tr>
103. <td><a href="adaugProdus.asp">Adaug produs</a>
104. </td>
105. </tr>
106. </table>
107. </center>
108. </body>
109. </html>
În prima linie anunţăm că se va include în prealabil fişierul functii.asp. Aici sunt grupate
toate funcţiiile aplicaţiei. Această directivă se citeşte automat la începutul fazei de
interpretare a paginii în sine. Deci nu are importanţă locul acesteia. Putea să fie la final,
şi s-ar fi citit tot înaintea începerii interpretării instrucţiunilor VBScript. Primul scriptlet
este anunţat în linia 02.
După comentariul aferent, în liniile 05-13 preluăm valorile completate pentru produsul
respectiv.
Priviţi denumirile logice ale rubricilor din lista adaugProdus.asp. Acolo este un
formular. Obiectul request poate recurge şi la alte colecţii. Aici este vorba de colecţia
formular.
Puteam scrie canonic aşa: request.Form(“adaugProdus”). Ar fi fost redondant, deoarece
din context s-a dedus că este vorba despre o colecţie Form. Cum adică colecţie?
Formularul este o resursă HTML. El conţine o colecţie de rubrici de tip text, sau de tip
casetă de verificare etc.
Mai departe se urmăreşte ca în rubricile rămase necompletate să se înscrie fie textul
„nil”, dacă acel câmp este de tip text, fie cifra 0, dacă acea rubrică este de tip numeric.
Aceasta se realizează cu triadele IF ... ENDIF.
Urmăriţi preţul produsului. Se poate întâmpla ca operatorul din grabă să introducă o
literă. Atunci în pretProdus se înregistrează valoarea 0.
Desigur, am putea complica funcţie de analizare şi să trimitem un mesaj de avertizare.
Dacă vă pasionează programarea, puteţi modifica dumneavoastră această rutină. Nu
uitaţi să o includeţi în pagina de funcţii, denumită functii.asp.
Am ajuns la liniile 28 şi 29. Aici se realizează conexiunea logică cu baza de date
mypisi.mdb Afirmam mai sus că obiectul Con are o structură complicată. Nici nu avem
de gând să o prezentăm. În ASP anunţăm obiectul server ca să creeze un obiect din
categoria Activex Data Object (ADO) şi anume unul de tip baza de date (DB). Apoi să
recurgă la metoda conectare (Connection). Mai departe, cu metoda Open afiliată
obiectului Con, se cere ca denumirii sd (numele logic al sursei de date) să i se atribuie
un număr logic (programatorii îi spun handle). Dacă treaba nu reuşeşte (poate aţi uitat să
anunţaţi componenta ODBC Data Sources că pentru denumirea sd, s-a asociat o resursă
fizică, mypisi.mdb, aflată undeva pe ierarhia directoarelor), desigur programul se
termină anormal cu un mesaj bulversant!
Să presupunem că aţi urmat procedeul de asociere arătat mai sus. În acest caz vine
rândul instrucţiunii din linia 36. Aici există o variabilă pe post de semafor, denumită
adaugProdus. Ea - fiţi siguri - va avea o valoare diferită de ””, motiv pentru care se va
pregăti în variabila sqlString o comandă de inserţie. Priviţi linia cu numărul 36 din lista
adaugProdus.asp. Acolo s-a introdus în semaforul adaugProdus valoarea 1. Înseamnă că
într-adevăr s-a parcurs formularul care solicită date despre produsul, ce urmează a fi
adăugat în tabelul Produse. În linia 44 se execută (Execute) comanda INSERT prin
intermediul obiectului Con. Mai simplu se realizează inserţia. În linia 49 se anunţă că
produsul cutare s-a introdus în bază.
Priviţi cum arată aspectul paginii în fereastra document a browserului MSIE, dacă se dă
comanda:
http://localhost/abc/adminproduse.asp
FIGURA 8.2a. Aspectul imediat după lansarea paginii adminProduse.asp
Distingem un tabel cu diferite produse. Fiecare produs este un „hypertext”. Deci când
am efectua clic pe el, va apare un ecran de genul celui din figura următoare:
FIGURA 8.2b. Ce vedem dacă alegem un produs spre a-l actualiza (adminProduse.asp)
Cum a fost posibil ca să transformăm datele unui tabel în legături de tip hypertext? Iată
cum: priviţi cu atenţie liniile 90 – 97.
Observaţi o buclă WHILE. În cadrul ei se afişează rând după rând într-un tabel HTML
conţinutul câmpului nume_produs din tabelul Produse. În cadrul rândului există o
celulă. Conţinutul acesteia este de fapt o referinţă de tip hypertext (HTML) la
înregistrarea din tabelul Produse. Dacă este aleasă, va genera un şir de interogare, în care
apare şi parametrul pid, adică numărul înregistrării din tabelul Produse. Pe baza lui se
citeşte din această tabelă conţinutul acelei înregistrări. Va apare pe ecran o fişă similară
cu aceea din figura 8.1, doar că apare butonul Actualizare produs.
Această pagină de administare a produselor a fost scrisă şi pentru cazul când
administratorul vrea să modifice datele unui produs. Dacă este aşa, atunci s-a parcurs o
altă serie de instrucţiuni datorate efectuării clicului pe butonul actualizare produs. Altfel
spus s-a declanşat executarea paginii actualizezProdus.asp. Din această cauză şi
semaforul actualizezProdus va fi schimbat la valoarea 1. Atunci IF-ul din linia 57 va
găsi acest semafor poziţionat pe 1. În consecinţă, se execută grupul de linii 58-65. De
fapt, aici se pregăteşte în variabila sqlString, comanda de actualizare UPDATE, aşa cum
am văzut mai sus la breviarul pentru SQL.
În continuare, în linia 66 se face această actualizare, după care se anunţă în linia 71 că
treaba s-a încheiat cu bine. Observaţi expresia <%=numeProdus%>.
Să privim acum instrucţiunile paginii actualizezProdus.asp:
LISTA 8.3 Pagina actualizezProdus.asp
01. <%
02. ' Obtin ID-ul produsului
03. idProdus = Request("pid")

05. Set Con = Server.CreateObject("ADODB.Connection")
06. Con.Open "sd"
07. ' Deschid obiectul RecordSet

08. Set RS = Server.CreateObject("ADODB.Recordset")
09. RS.ActiveConnection = Con
10. RS.CursorType = 3
11. RS.Open "SELECT * FROM Produse WHERE id_produs=" & idProdus
12. IF NOT RS.EOF THEN

13. numeProdus = RS("nume_produs")
14. pretProdus = RS("pret_produs")
15. caracteristiciProdus = RS("caracteristici_produs")
16. categorieProdus = RS("categorie_produs")
17. produsDeVitrina = RS("produs_de_vitrina")
18. IF isNULL(produsDeVitrina) THEN produsDeVitrina = 0
19. stareProdus = RS("stare_produs")
20. END IF
21. ' Inchid obiectul Recordset
22. RS.Close
23. FUNCTION SELECTED(valoare1, valoare2)
24. IF cSTR(valoare1) = cSTR(valoare2) THEN
25. SELECTED = "SELECTED"
26. END IF
27. END FUNCTION
28. %>
29. <html>
30. <head><title>Actualizare produs</title></head>
31. <body bgcolor="gray">
32. <form method="post" action="adminproduse.asp"><center>
33. <table width="600" border="1" bgcolor="lightyellow" cellpadding="4"
cellspacing="0">
34. <tr>
35. <td colspan="2" bgcolor="yellow"><font face="Arial" size="3"><b>Actualizare
Produse</b></font></td>
36. </tr>
37. <tr>
38. <td><b> Nume produs:</b></td>
39. <td><input name="numeProdus" size="50" maxlength="50"
value="<%=Server.HTMLEncode(numeProdus)%>"></td>
40. </tr>
41. <tr>
42. <td><b>Pret produs:</b></td>
43. <td><input name="pretProdus" size="10" value="<%=pretProdus%>"></td>
44. </tr>
45. <tr>
46. <td><b>Caracteristici produs:</b></td>
47. <td><input name="caracteristiciProdus" size="50" maxlength="255"
value="<%=Server.HTMLEncode(caracteristiciProdus)%>"></td>
48. </tr>
49. <tr>
50. <td><b>Categorie produs:</b></td>
51. <td><input name="categorieProdus" size="50" maxlength="50"
value="<%=Server.HTMLEncode(categorieProdus)%>"></td>
52. </tr>
53. <tr>
54. <td><b>Produs nou de vitrina:</b></td>
55. <td><select name="produsDeVitrina"><option value="0" <%=SELECTED("0",
produsDeVitrina)%>>Normal<option value="1" <%=SELECTED("1",
produsDeVitrina)%>>Lavitrina</select></td>
56. </tr>
57. <tr>
58. <td><b>Stare produs:</b></td>
59. <td><select name="stareProdus"><option value="0" <%=SELECTED("0",
stareProdus)%>>INACTIV<option value="1" <%=SELECTED("1",
stareProdus)%>>ACTIV</select></td>
60. </tr>
61. <tr>
62. <td colspan=2 align="right"><input type="submit" value="Actualizare
produs"></td>
63. </tr>
64. </table>
65. </center>
66. <input name="idProdus" type="hidden" value="<%=idProdus%>">
67. <input name="actualizezProdus" type="hidden" value="1">
68. </form>
69. </body>
70. </html>
Prima grijă pe care am avut-o este să preluăm valoarea lui pid, deci indexul rândului din
tabelul Produse. Pe baza lui, după deschiderea logică din liniile 05 şi 06, creăm un tabel
rezultat RecordSet. L-am denumit RS. Din el accedem chiar produsul a cărei actualizare
intenţionăm a o face. Atâta timp cât nu am ajuns la sfârşitul tabelului RS (linia 12)
preluăm informaţiile despre acest produs (liniile 13-19) în variabile locale. La final, în
linia 22 închidem din punct de vedere logic tabelul rezultat RS.
Funcţia SELECTED apare aici ... ca nuca în perete! Totuşi am făcut-o din motive pur
didactice. În caz contrar, ar fi fost nevoie să vă rugăm să citiţi paginile care tratează
pagina functii.asp, lucru destul de neplăcut dumneavoastră. Paginii acesteia îi va veni
rândul mult mai jos!
Oricum, pentru eleganţa exerciţiului de programare, nu ar fi fost nevoie să mai scriem
instrucţiunile ei aici. Deci tot ce trebuia să facem era să adăugăm acea declaraţie de
includere a paginii functii.asp şi totul era rezolvat. Cum? Vom vedea mai jos!
Sărim descifrarea acestei funcţii de care avem nevoie puţin mai jos şi intrăm în partea
„html” a paginii (linia 29). Aici este anunţată o resursă de tip formular HTML (priviţi
linia 32), care este deservită de pagina adminproduse.asp.
Formularul este redat sub forma unui tabel (linia 33). El are aspectul identic cu cel din
pagina adaugProdus.asp, doar că acum apare şi conţinutul rubricii produs_de_vitrină. În
linia 55 observaţi că ne interesează conţinutul acestui câmp. În HTML îl denumim
produsDeVitrina. Cu funcţia SELECTED facem un lucru foarte simplu! Explorăm
conţinutul câmpului stareProdus. Dacă acel produs era la vânzare, atunci acest câmp ar
fi avut valoarea 1 în tabelul Produse. În consecinţă, parametrul fictiv valoare1 ar fi
preluat conţinutul 1, caz în care s-ar fi afişat în dreptul rubricii din formular textul „în
vitrină”. În caz contrar, s-ar fi afişat textul „normal”. Vă propunem o primă întrebare:
1. Este un exerciţiu de programare: ce denumire ar fi fost mai nimerită pentru
această funcţie în loc de SELECTED, dacă am fi voit să exprime faptul că este
în vitrina. După aceea unde trebuia să modificaţi codul de instrucţiuni în sine ca
să beneficiaţi de această nouă denumire mai nimerită.
Afişarea produselor
Pe administrator îl interesează un catalog cu categoriile de produse şi un catalog „in
extenso”.
Pagina listaCatalog.asp răspunde la prima problemă, iar pagina listaProduse.asp la a
doua.
Mai întâi să ne ocupăm de pagina listaCatalog.asp:
LISTA 8.4 Pagina ListaCatalog.asp
01. <%
02. ' Creez obiectul catRS, unde se va forma tabelul categoriilor de produse
03. Set catRS = Server.CreateObject("ADODB.Recordset")
04. catRS.ActiveConnection = Con
05. sqlString = "SELECT DISTINCT categorie_produs FROM Produse "
06. sqlString = sqlString & "WHERE stare_produs=1 "
07. sqlString = sqlString & "ORDER BY categorie_produs"
08. catRS.Open sqlString
09. %>
10. <% IF cat = "Acasa" THEN %>

11. <font color="red"><b>Acasa</b></font><UL>
12. <% ELSE %>
13. <a href="index.asp?cat=Acasa">Acasa</a><UL>
14. <% END IF %>
15. <% WHILE NOT catRS.EOF %>

16. <% IF catRS("categorie_produs") = cat THEN %>
17. <li><font color="red"><b>
18. <%=catRS("categorie_produs")%></b></font>
19. <% ELSE %>
20. <li><a
href="index.asp?cat=<%=Server.URLEncode(catRS("categorie_produs"))%>">
21. <%=catRS("categorie_produs")%></a>
22. <% END IF %>
23. <%
24. catRS.MoveNext
25. WEND
26. %>
27. </UL>
28. <% catRS.Close %>
Prima chestiune pe care o realizăm mai sus este să pregătim o instanţă a obiectului
RecordSet, pe care aici îl vom numi catRS. În el vom păstra un tabel prescurtat cu
categoriile de produse. Vă reamintim că unul din câmpurile tabelului Produse este
categorie_produs. Deci trebuie să parcurgem toate înregistrările tabelului şi să
vizualizăm doar categoriile distincte de produse din depozit.
Cum facem acest lucru? Cu ajutorul unei comenzi SQL în care neapărat trebuie să apară
opţiunea DISTINCT. Priviţi liniile 05-07. Aici se prepară în variabila locală sqlString
comanda respectivă. Să ştiţi că denumirea sqlString nu este rezervată. Am lăsat-o la fel
denumită ca şi în exemplul din referinţa /6/.
În liniile 10-14 prin construcţia IF ... END IF urmărim conţinutul variabilei cat. Dacă ea
conţine literalul Acasă, deci. încă nu am vizitat vreo categorie şi, suntem în pagina
primară a sitului, acest text va fi redat cu culoarea roşie. Altfel, când am alege o
categorie de produs, textul Acasa va fi redat cu o nuanţă mai palidă. Priviţi figurile 8.3a
şi 8.3b. Cuvântul Acasă se observă clar în prima figură.
Mai departe să examinăm blocul WHILE . . . WEND din liniile 17-27. Prin IF-ul din
linia 16, examinăm dacă tabelul rezultat catRS a fost încărcat cu o categorie, adică am
ieşit din pagina primară pentru a căuta informaţii despre produsele care aparţin unei
anumite categorii.
FIGURA 8.3a. Pagina primară a sitului mypisi.shop,
înainte de selectarea categoriei monitoare
FIGURA 8.3b. Pagina primară a sitului mypisi.shop, după selectarea categoriei monitoare
Orice categorie vizitată va fi redată cu culoarea roşie pe cuvintele legăturii de tip
hypertext. Iniţial toate categoriile apar cu altă culoare, cea pentru legături încă nevizitate.
Acest schimbare de culori este doar pentru a demonstra elasticitatea tehnologiei ASP.
Observaţi în linia 20 cum se atribuie variabilei cat rezultatul metodei URLEncode.
Acestă metodă aparţine obiectului Server. Informaţia legăturii de hypertext se află între
paranteza unghiulară închisă a balizei <a href ... > şi paranteza unghiulară deschisă a
balizei </a>. Conţintul ei este rezultatul evaluării expresiei:
<%=catRS(“categorie_produs”)%>
Din această evaluare se obţine denumirea categoriei. Rostul metodei MoveNext asociată
obiectului catRS este acela de a trece la următoarea înregistrare a tabelului catRS. La
final, închidem logic obiectul catRS (linia 28).
Să privim acum lista paginii listaProduse.asp. Ea se ocupă de afişarea produselor după

categorii.
LISTA 8.5 Pagina ListaProduse.asp
01. <%
02. ' In variabila prodRS formez tabelul cu produse pentru acea categorie, cat
03. Set prodRS = Server.CreateObject("ADODB.Recordset")
04. prodRS.ActiveConnection = Con
05. sqlString = "SELECT id_produs, nume_produs, caracteristici_produs " &_

06. "FROM Produse WHERE categorie_produs='" & cat & "' " &_
07. "AND stare_produs=1 " &_
08. "ORDER BY nume_produs "
09. prodRS.Open sqlString
10. %>
11. <table width="350" border="0" cellpadding="4" cellspacing="0">
12. <%
13. WHILE NOT prodRS.EOF
14. %>
15. <tr>
16. <td>
17. <% IF prodRS("caracteristici_produs") <> "nil" THEN %>
18. <IMG SRC="<%=prodRS("nume_produs")%>.jpg" hspace="4" vspace="4"
border="0" align="center">
19. <% END IF %>
20. </td>
21. <td>
22. <a href="produs.asp?pid=<%=prodRS("id_produs")%>">
23. <b><%=prodRS("nume_produs")%></b></a>
24. <br><%=prodRS("caracteristici_produs")%>
25. <br><a href="produs.asp?pid=<%=prodRS("id_produs")%>"></a>
26. </td>
27. </tr>
28. <tr>
29. <td colspan="2" align="center"> </td>
30. </tr>
31. <%
32. prodRS.MoveNext
33. WEND
34. %>
35. </table>
Aici pregătim o instanţă a unui tabel rezultat denumit prodRS. Obiectul Con are un
număr logic (acel „handel” de care vorbeam mai devreme). Ceea ce facem aici este să
obţinem acest număr logic, deci ne conectăm logic la baza mypisi.mdb.
În continuare, dacă aţi citit cu atentie explicaţiile de până aici, atunci vă va veni mai uşor
să recunoaşteţi ce se întâmplă în liniile următoare ale acestui program.
De pildă, în liniile 05-08 pregătim comanda de selectare a trei coloane id_produs,
nume_produs şi caracteristici_produs din tabelul Produse. Selectarea se face doar pentru
o anumită categorie (variabila cat ne spune care anume).
Mai este o condiţie şi anume: se selectează doar acele produse puse la vânzare
(stare_produs = 1). Ordonarea se face alfabetic după numele produsului.
Blocul WHILE . . . WEND, delimitat de liniile 13-33, este similar celui de la programul
ListaCatalog.asp. Să explicăm totuşi ce se petrece în linia a 18-a. Dacă produsul are
specificate caracteristici, atunci există şi poza cu aspectul său. Aţi observat poze de
produse în figurile 8.3a şi 8.3b. Este prea migălos să compui artistic poze cu un maus!
De aceea pozele nu arată prea bine.
În linia 18 se evaluează expresia şi se obţine conţinutul câmpului nume_produs. Acesta
este alipit la sufixul „.jpg” şi se obţine denumirea fişierului pozei. În referinţa /6/ se
consacra încă o coloană în tabelul Produse pentru denumirea fişierului cu poza
produsului.
Poza este plantată în prima celulă a tabelului HTML. În celula alăturată afişăm
denumirea produsului (expresia <%=RS(“nume_produs”)%>) şi caracteristicile sale
(expresia <%=RS(”caracteristici_produs”)%>). Există chiar şi o legătură de tip
hypertext care generează un şir de interogare. În acest şir este implicat şi parametrul pid,
deci numărul produsului selectat cu ajutorul mausului.
A venit în sfârşit rândul paginii principale a sitului, index.asp.
LISTA 8.6 Pagina de casă a sitului, index.asp
01. 

02. <%
03. ' Atribui categoria curenta variabilei locale cat
04. cat = TRIM( Request( "cat" ) )
05. inreg = TRIM(Request("inreg"))
06. ' response.write "index.asp: inreg = " & inreg & "<BR>"
07. ' Semafor stare inregistrare client vechi sau nou
08. ' inreg = 0 valoare de blocaj
09. ' inreg = 1 client nou
10. ' inreg = 2 client vechi
11. IF cat = "" THEN cat = "Acasa"

14. Con.Open "sd"
15. %>
16. <html>
17. <head>
18. <title>Mypisi.shop</title>
19. </head>
20. <body link="#ffaa55" vtext="red" bgcolor="antiquewhite">
21. <center>
22. <table width="640" border="0" bgcolor="#eeddcc" cellspacing="0"
cellpadding="0">
23. <tr>
24. <td align="center" colspan="2"><img border="0" src="logo.jpg"></td>
25. </tr>
26. <tr>
27. <td width="160"><a href="cosuri.asp">Stare cos</a></td>
28. <td width="160"><a href="inreg.asp">La prima vizita a sitului</a></td>
29. <td width="160"><a href="login.asp">Vizitator vechi</a></td>
30. <td width="160"><a href="plata.asp">Stare comanda</a></td>
31. </tr>
32. </table>
33. <table width="640" border="0" bgcolor="#ffffff" cellpadding="0" cellspacing="0">
34. <tr>
35. <td valign="top">
36. <table cellpadding="0" cellspacing="0" border="0">
37. <tr>
38. <td valign="bottom"><img src="cauta.jpg" vspace=0 border="0"></td>
39. </tr>
40. <tr>
41. <td><table width="198" cellpadding="4" cellspacing="0" bgcolor="lightyellow"
border="1">
42. <tr>
43. <td width="186">
44. <form method="post" action="cauta.asp">
45. <input name="camp_cautare" size="15">
46. <input type="submit" value="Cauta">
47. </form>
48. </td>
49. </tr>
50. </table>
51. </td>
52. </tr>
53. <tr>
54. <td></td>
55. </tr>
56. <tr>
57. <td valign="bottom"><img src="categorii.jpg" vspace="0" border="0"></td>
58. </tr>
59. <tr>
border="1">
61. <tr>
62. <td><font size="3"><b>
72. <% ELSE %>
73. 
74. <% END IF %>
75. </td>
76. </tr>
77. </table>
78. <hr width=640>
79. Inspirat dupa exemplul sitului din cartea "Teach Yourself E-Commerce
Programming with ASP in 21 Days", Stephen Walter si Jonathan Levine, seria
SAMS Teach Yourself, SAMS, 2000, dar modificat mult ca filozofie in privinta
vizitatorilor vechi si noi.
80. <br>Fara suport pentru card electronic, doar pentru scop didactic, elab. prof. dr.
Somnea Dan, 2003.
81. </center>
82. </body>
83. </html>
În linia 01 includem în modul static un fişier denumit adovbs.inc. El conţine mulţi
parametri ai aşa-zisei biblioteci ActiveX Data Object. Limbajul este evident Visual
Basic for Scripting; de unde şi prescurtarea adovbs. Nu ne apucăm a-l diseca. Putem
înţelege ASP şi fără a-l prezenta!
Remarcaţi variabilele cat şi inreg. Prima se referă la categoria selectată cu mausul, a
doua la tipul vizitatorului. Ştim că TRIM este o funcţie de bibliotecă a limbajului
VBScript şi ştim şi ce face.
Evident, variabilele cat şi inreg nu conţin la început decât acest şir (””) adică nimic. În
linia 06 vedeţi o scriere de testare acum invalidată. A servit în faza de punere la punct a
sitului. Să ignorăm comentariile din liniile 07-10, care se referă la un semafor privitor la
tipurile de vizitatori, noi sau vechi. Motivul? Ar trebui să întrerupem explicaţiile acestui
program pentru a trece prin alt liste. Nu este oportun! Urmează deschiderea conexiunii
logice la baza de date (12-13). Am explicat-o cu lux de amănunte mai sus la lista
adminproduse.asp.
Această pagină primară împarte fereastra în parcele după tehnica tabelării fără chenare
din HTML. Pagina nu a fost totuşi proiectată cu un editor specializat pentru publicarea
pe Web ci cu editorul WordPad, lucrând direct în HTML. A fost mai primitiv, dar am
avute unele avantaje de care nu voi vorbi deloc! Evident, este bine să folosiţi un editor
Web gen FrontPage! Atenţie însă, FrontPage 98 pierde pe drum porţiuni de cod ASP,
muncite de dumneavoastră!
Revenim. Mai întâi apare sigla magazinului virtual (linia 24). Imediat vin patru legături
de tip hypertext (liniile 27-30). Mergem mai departe! Mai jos în fereastră, în partea
stângă a acesteia apare rubrica dedicată căutării. De ea se ocupă porţiunea cuprinsă între
liniile 44-47. Imediat urmează o altă zonă pentru afişarea categoriilor de produse (linia
62, priviţi şi figura 8.3a).
În dreapta ferestrei pe o lăţime mai mare este vitrina magazinului virtual. Aici se perindă
pozele acelor mărfuri livrate ce constituie noutăţi de ultimă oră. Felul cum se face
selecţia lor va fi arătat mai jos, când va fi vorba de pagina vitrina.asp.
Observaţi că apar şi primele chestiuni legate de partea finaciară: acele cuvinte subliniate
„Stare comanda” şi evident, starea coşului de cumpărături al vizitatorului.
Când efectuăm clic pe „Stare cos (linia 27) sărim de fapt la pagina cosuri.asp etc.
La fel, după ce completăm mica fereastră rezervată căutării şi efectuăm un clic pe
butonul Cauta, se sare la programul caută asp. Acest buton aparţine formularului
gestionat de programul cauta.asp (linia 44).
Chiar dacă este situată abia în linia 62, includerea statică a fişierului ListaCatalog.asp are
loc mai înainte de a se porni interpretarea paginii index.asp. Se alipeşte la index.asp
acest fişier.
Vom întâlni imediat mai jos şi cazul includerii dinamice de pagini.
Priviţi liniile 70-74. În funcţie de conţinutul variabilei cat se alipeşte fie pagina
vitrina.asp, fie pagina ListaProduse.asp, fie pagina vitrina.asp. Prima dată cat are
conţinutul „Acasa”, deci se va alipi pagina vitrina.asp.
Când însă începem să colindăm prin situl virtual după categorii de produse, cat nu mai
conţine acest text ci, categoria care a fost selectată. Drept consecinţă, se va încărca
celălalt program, ListaProduse.asp.
Wow! It’s really great!
Ultimele noutăţi expuse în vitrină

Dacă este aşa, să vedem cum stăm cu vitrina magazinului virtual!
Deci să examinăm pagina vitrina.asp.
LISTA 8.7 Pagina vitrina.asp
01. <%
02. ' Resetez generatorul aleator
03. Randomize
04. ' Declar o constanta
05. CONST numVitrina= 3
06. ' Regaseste produsele alese pentru a fi in Vitrina e-shop-ului

07. sqlString = "SELECT id_produs, caracteristici_produs, nume_produs " &_
08. "FROM Produse WHERE produs_de_vitrina= 1 " &_
09. "AND stare_produs=1 " &_
11. ' In variabila locala formez tabelul produselor vedeta,

12. ' cele care au valoarea 1 in campul produs_de_vitrina (tabelul produse)
13. SET Vitrina = Con.Execute( sqlString )

14. IF NOT Vitrina.EOF THEN
15. Vitrina_Masiv = Vitrina.GetRows()
16. Vitrina.Close
17. ' Afisez produsele noi in vitrina

18. topVitrina = UBOUND( Vitrina_Masiv, 2 ) + 1
19. skip = topVitrina / numVitrina
20. IF topVitrina <= numVitrina THEN skip = 1
21. %>
23. <%
24. FOR i = 0 TO topVitrina - 1 STEP skip
25. offset = RND * ( skip - 1 )
26. idProdus = Vitrina_Masiv( 0, i + offset )
27. caracteristiciProdus = Vitrina_Masiv( 1, i + offset )
28. numeProdus = Vitrina_Masiv( 2, i + offset )
29. %>
30. <tr>
31. <td>
32. <% IF caracteristiciProdus <> "nil" THEN %>
33. <IMG SRC="<%=numeProdus%>.jpg" hspace="4" vspace="4" border="0"
align="center">
34. <% END IF %>
35. </td>
36. <td><a href="produs.asp?pid=<%=idProdus%>">
37. <b><%=numeProdus%></b></a>
38. <br><a href="produs.asp?pid=<%=idProdus%>">Obtine mai multa
informatie</a>
39. </td>
40. </tr>
41. <tr>
42. <td colspan="2"></td>
43. </tr>
44. <%
45. NEXT
46. %>
47. </table>
48. <%
49. END IF
50. %>
Sare în ochi acel cuvânt Randomize din linia 03. Comentariul de deasupra spune ce
face. VBScript are un generator normalizat de numere aleatoare uniform distribuite.
Funcţia RND întoarce un număr aleator uniform distribuit între 0,000...01 şi 0,999... De
aceea se spune normalizat!
Constanta numVitrina stabileşte numărul produselor expuse în vitrină. Ştim că în liniile
07-10 preluăm trei coloane din tabelul Produse după un criteriu: produsul este la vânzare
(stare_produs conţine 1) şi, coloana produs_de_vitrina este tot 1 (produsul este o
noutate). Administratorul bazei stabileşte care produse merită să fie considerate noutăţile
acelei perioade. Tot el schimbă manual în 0 valorile din coloana produs_de_vitrina,
când aceste produse ... „şi-au făcut veacul”! Desigur selecţia se face alfabetic după
numele produsului.
În linia 13 obţinem o instanţă a unui tabel rezultat, deci un obiect de tipul RecordSet.
Merge orice denumire nu numai RS ! Am ales denumirea Vitrina. Aici exista şi mai
mult de trei produse noi la un moment dat . Dar în vitrină încap numai trei (numVitrina
= 3). Cu metoda GetRows() a obiectului Vitrina, încărcăm totul într-o matrice VBScript
denumită Vitrina_Masiv. Ştiţi ce este o matrice? Este un tablou care are mai multe linii
şi coloane. Liniile sunt alocate produselor iar coloanele matricei corespund în ordine
coloanelor tabelului Produse: id_produs, caracteristic_produs şi nume_produs. Priviţi
din nou comanda SELECT de mai sus!
În linia 18 apelăm la funcţia de bibliotecă UBOUND specială pentru matrici. Observaţi
că se comunică acestei funcţii cine este matricea şi câte dimensiuni are. UBOUND
întoarce numărul liniilor acestui masiv. Îl mărim cu o unitate. De ce? Nu intrăm în
detalii de teoria numerelor!
Mai departe, în variabila skip, stabilim din câte în câte linii sărim prin această matrice.
Pot fi mai mult de trei produse cu caracter de noutate în tabelul Produse! Dacă să zicem
există 8 produse noi, 8 împărţit la 3 (topVitrina) dă 2,66...! Priviţi la linia a 24-a. Aici
începe un bloc FOR. Spunem acum că după STEP urmează o expresie VBScript a cărei
valoare va servi blocului FOR. Valoarea nu va fi de tipul cu zecimale, ci una întreagă,
trunchiată la întregul imediat inferior. Deci skip va avea 2! Deci vom sări din două în
două linii. Ce ne facem că avem 8 noutăţi şi toate trebuie să fie expuse în vitrină!
Politica de advertising o rezolvă RND adcă alegerea la întâmplare! El ne oferă o valoare
cuprinsă între 0,000...01 şi 0,999... . În fond şi la urma urmei prin acest offset alegem
când rândurile pare când pe cele impare din matrice. În coloana a întâia se află
id_produs. Programatorii numără de la 0 nu de la 1! De aceea vedeţi
Vitrina_Masiv(0,i+offset). Deci în idProdus va intra chiar numărul identificator al
produsului „fericit”, că a fost selectat pentru afişare în fereastra document a acelui
vizitator x. RND întotdeauna oferă alt număr la următoarea apelare a sa. Deci alt
vizitator va primi în fereastra sa poate alte linii din Vitrina_Masiv. Chiar acest vizitator
dacă mai reintră puţin mai târziu va primi pe ecran pozele altor produse. It’s fantastic!
Really fantastic!
Mai departe, considerăm că sunteţi cunoscători ai HTML! Este vorba de un tabel în
sensul acestui limbaj (linia a 22-a). Tabelul este fără chenare, are spaţii de patru pixeli
între celule, nu are margini între conţinutul celulei şi chenarul acesteia. Tabelul are un
rând (tr din linia 30). În coloana din stânga (31-35) afişăm poza produsului nou iar în
celula alăturată, (36-39) datele referitoare la acesta, ş.a.m.d.!
Căutarea produsului după anumite

caracteristici
Am spus mai sus că în pagina principală a sitului se recurge frecvent la căutări. Pagina
care va trata aceste investigări ale vizitatorului se numeşte cauta.asp. Să o descifrăm!
LISTA 8.8 Pagina cauta.asp

02. <%
03. ' Atribui categoria curenta variabilei locale cat

04. cat = TRIM(Request("cat"))
05. ' Obtin comanda de cautare
06. IF cat = "" THEN cat = "Acasa"
07. camp_cautare = TRIM(Request("camp_cautare"))
08. ' Conectare la BD

10. Con.Open "sd"
11. %>
12. <html>
13. <head>
14. <title>Mypisi.shop</title>
15. </head>
16. <body link="#ff4040" vtext="lightred" bgcolor="fucsia">
17. <center>
18. <table width="640" border="0" bgcolor="#eeddcc" cellspacing="0"
cellpadding="0">
19. <tr>
20. <td colspan="2" align="center"><img src="logo.jpg"></td>
21. </tr>
22. <tr>
23. <td align="right" valign="bottom"><a href="cosuri.asp">Stare cos</a><td>
24. <td><a href="plata.asp">La plata!</a></td>
25. </tr>
26. </table>
27. <table width="640" border="0" bgcolor="#ffffff" cellpadding="0" cellspacing="0">
28. <tr>
30. <table cellpadding=0 cellspacing="0" border="0">
31. <tr>
32. <td valign="bottom" bgcolor="pink"><img src="cauta.jpg" vspace="0"
border="0"></td>
33. </tr>
34. <tr>
35. <td>
36. <table width="200" cellpadding="4" cellspacing="0" bgcolor="lightyellow"
border="1">
37. <tr>
38. <td><form method="post" action="cauta.asp">
39. <input name="camp_cautare" size="15">
40. <input type="submit" value="Cauta">
41. </form>
42. </td>
43. </tr>
44. </table>
45. </td>
46. </tr>
47. <tr>
48. <td></td>
49. </tr>
50. <tr>
51. <td valign="bottom"><img src="categorii.jpg" vspace=0 border="0"></td>
52. </tr>
53. <tr>
border="1">
55. <tr>
56. <td><font size="3"><b>
21. <%
22. ELSE
23. %>
24. 
25. <%
26. END IF
27. %>
1. În ce mod se includ fişierele adovbs.inc şi functii.asp?
2. Comentariul din linia 04 este incomplet. Ce credeţi că se obţine în liniile 05-08?
3. Acele response.write sunt instrucţiuni sau comentarii? Ce este response dar ce este
write (indicaţie: response este tot un obiect implicit ca şi request).
4. Unde se obţine acel număr logic (handle) de acces la baza de date (specificaţi
liniile)?
5. Variabila idclient este tot una cu idClient? Ce valori poate conţine aceasta?
(indicaţie: aveţi în vedere şi pagina functii.asp)
6. Pentru care valori ale semafoarelor idclient şi inreg se alipeşte pagina adaugcos.asp?
7. Dar pagina login.asp?
8. A scrie END IF este tot una cu a scrie ENDIF?
Iată, v-am mai trezit poate din letargia pe care aţi capătat-o, citind adormiţi ce fac aceste
liste!
Să continuăm într-o manieră similară şi cu pagina adaugCos.asp a cărei listă o vedeţi
mai jos:
LISTA 10.2 Pagina adaugCos.asp

02. <%
03. ' Obtin identificatorul produsului si clientului
04. idProdus = TRIM(Request("pid"))
07. ' response.write "adaugcos.asp: nume client este " & numeclient & "<BR>"
08. ' response.write "adaugcos.asp: parola = " & parola & "<BR>"
10. ' response.write "adaugcos.asp: idclient este " & idclient & "<BR>"
11. ' response.end
12. ' Caut in tabelul cos sa vad daca am client deja cu un anume id
13. ' si chiar cu un acelasi id de produs, ca sa il insumez
14. IF idProdus <> "" THEN
15. sqlString = "SELECT id_cos FROM cos " &_
16. "WHERE id_client_cos=" & idClient & " " &_
17. "AND id_produs_cos=" & idProdus

19. IF RS.EOF THEN
20. sqlString = "INSERT INTO cos (" &_
21. "id_client_cos, " &_
22. "id_produs_cos, " &_
23. "cantitate_cos " &_
24. ") VALUES (" &_
25. idClient & ", " &_
26. idProdus & ", 1)"
27. ELSE
28. sqlString = "UPDATE cos SET " &_
29. "cantitate_cos=cantitate_cos+1 " &_
30. "WHERE id_cos=" & RS("id_cos")
31. END IF
32. RS.Close
33. SET RS = Nothing

35. END IF
36. ' Actualizez cantitatile din cosul de cumparaturi

37. IF Request("updateQ") <> "" THEN
38. SET RS = Server.CreateObject("ADODB.Recordset")
39. RS.ActiveConnection = Con
40. RS.CursorType = adOpenDynamic
41. RS.LockType = adLockOptimistic
42. sqlString = "SELECT id_cos, cantitate_cos FROM cos " &_
43. "WHERE id_client_cos=" & idClient
44. RS.Open sqlString

46. newQ = TRIM(Request("pq" & RS("id_cos")))
47. eliminProdus = TRIM(Request("pq" & RS("id_cos")))
48. IF newQ = "" OR newQ = "0" THEN
49. RS.Delete
50. ELSE
51. IF isNumeric(newQ) THEN
52. RS("cantitate_cos") = newQ
53. END IF
54. END IF
55. RS.MoveNext
56. WEND
57. RS.Close
58. SET RS = Nothing
59. END IF
60. %>
61. <html>
62. <head><title>Cosul de cumparaturi</title></head>
64. <center>
65. <font face="Arial" size="3" color="darkgreen"><b>Cosul de cumparaturi al
domnului/doamnei/d-soarei. <%=numeClient%></b></font>
66. <%
67. ' Obtin id-ul cosului de cumparaturi

68. sqlString = "SELECT id_cos, nume_produs, " &_
69. "pret_produs, cantitate_cos " &_
70. "FROM cos, produse " &_
71. "WHERE id_client_cos=" & idClient & " " &_
72. "AND id_produs_cos = id_produs " &_
73. "ORDER BY id_cos DESC"

75. IF RS.EOF THEN
76. %>
77. <p><b>Cosul este gol!</b><p>
78. <form action="verificclient.asp">
79. <input type="submit" value="Scuzati o verificare de rutina!">
80. </form>
81. <%
82. ELSE
83. totalDePlata = 0
84. %>
85. <form method="post" action="cosuri.asp">
86. <input name="updateQ" type="hidden" value="1">
87. <input name="numeclient" type="hidden" value="<%=numeclient%>">
88. <input name="parola" type="hidden" value="<%=parola%>">
89. <table bgcolor="lightyellow" border="1" cellpadding="4" cellspacing="0">
90. <tr bgcolor="lightgreen">
91. <th>Produsul</th>
92. <th>Pretul (lei)</th>
93. <th>Cantitatea (buc)</th>
94. </tr>
95. <%
97. totalDePlata = totalDePlata + (RS("pret_produs") * RS("cantitate_cos"))
98. %>
99. <tr>
100. <td><%=Server.HTMLEncode(RS("nume_produs"))%></td>
101. <td><%=RS("pret_produs")%></td>
102. <td><input name="pq<%=RS("id_cos")%>" type="text" size="4"
value="<%=RS("cantitate_cos")%>"></td>
103. </tr>
104. <%
105. RS.MoveNext
106. WEND
107. IF totalDePlata > 80000000 THEN

108. ' Posibil impostor intercepteaza-l
109. ' Aici nu am cum sa-i prind pe impostori
110. ' Oricum astia se arunca la furat pe banii lui ... Trahanache!
111. ' Daca stiti dvs. alta metoda mai buna ziceti-mi-o!
112. ' Il iau pe nemteste daca tot mananca lebedele!
113. %>
114. <center>
115. <table border="3" cellpadding="13" cellspacing="5">
116. <tr>
117. <td>Entschuldigung! Aber Sie sind ein impostor!
118. <P>Die Polizei ist alarmiert gewessen!
119. <P>Ihre Eintritt caput im unseren Site!
120. </td>
121. </tr>
122. </center>
123. </table>
124. <%
125. ELSE
126. %>
127. <tr bgcolor="yellow">
128. <td colspan="2" align=right><b>Total de plata:</b></td>
129. <td><%=totalDePlata%></td>
130. </tr>
131. <tr>
132. <td colspan="3"><table border="0">
133. <tr>
134. <td align="right"><input type="submit" value="Schimb continutul cosului"></td>
135. </form>
136. <form method="post" action="completarecomanda.asp">
137. <input name="numeclient" type="hidden" value="<%=numeclient%>">
138. <input name="parola" type="hidden" value="<%=parola%>">
139. <td><input type="submit" value="Finalizarea comenzii"></td>
140. </form>
141. <form action="index.asp">
142. <td><input type="submit" value="Mai cumpar!"></td>
143. </form>
144. </tr>
145. </table>
146. </td>
147. </tr>
148. </table>
149. <%
150. END IF
151. END IF
152. %>
153. </center>
154. </body>
155. </html>
Explicaţii, parafraze şi întrebări
1. Funcţia TRIM este una creată de noi în pagina functii.asp sau nu? Ce realizează
ea?
2. Câmpul pid este un câmp logic sau nu?
3. Ce rost au acele apostrofuri din prima linie? (vezi liniile unde apar cuvintele
response.write)
4. Ce este response, dar write?
5. Dacă am fi scris con şi nu Con era greşit?
6. Dacă am fi scris fără virgule parametrii din parantezele încadratoare de după
cuvântul verificparola era greşit?
7. Care este sensul semantic al cuvântului verificparola?
8. Ce vrea să însemne în linia 14 operatorul de comparaţie <> , dar notaţia “”?
9. Ce face comanda SQL din liniile 15-17?
10. Dar cea din linia 18 ?
11. Dar comanda SQL din liniile 20-26?
12. Cum spunem denumirii RS, ce este ea în fond un obiect, un tabel?
13. În care linii se execută comenzi SQL?
14. Ce să însemne oare IF RS.EOF THEN?
15. Pe ramura ELSE are loc o … (spuneţi dvs. ce anume)?
16. De unde şi până unde ţine IF-ul din linia 14?
17. Dar IF-ul din linia 19?
18. Dacă RS este un obiect atunci close (linia 33) ce este?
19. În care linie are loc creşterea cu o unitate a numărului bucăţilor produsului
adăugat în coş?
Aici ne oprim!
Să privim acum linia 36. Aici se anunţă prin comentariu că va avea loc o actualizare a
conţinutului coşului de cumpărături, dacă semaforul updateQ, plasat în alt program este
diferit de zero.
Creeăm un obiect tip RecordSet, dar alegem un aşa-zis cursor evoluat. Când apelăm un
obiect RecordSet, acesta este deschis în modul cel mai economic ca volum de resurse
implicate. Aceasta revine la a i se pune la dispoziţie un cursor, ce permite doar mişcarea
de avansare spre sfârşitul tabelului rezultat, cum i se mai spune obiectului tip RecordSet.
Există însă şi deschiderea tabelului cu un cursor static:
RS.CursorType = adOpenStatic
ca şi deschiderea cu un cursor dinamic:

RS.CursorType = adOpenDynamic
cum se poate vedea în acest program. Instrucţiunea din linia 41 anunţă faptul că se poate
modifica conţinutul tabelului. În acest sens se foloseşte proprietatea LockType a
obiectului RS, plasată pe valoarea adLockOptimistic.
În figura 10.1 vedem un coş cu trei produse: maus, laptop şi DVD. Sunt comandate
două bucăţi de maus. Cumpărătorul se răzgândeşte şi înscrie un zero în dreptul
laptopului, deci renunţă la marfă. Apoi selectează butonul „Schimb conţinutul coşului”.
FIGURA 10.1 Aspectul coşului cumpărătorului Vernescu Florica
În următorul moment se reafişează coşul fără acest laptop.

Acum vă întrebăm din nou:
31. Ce se realizează în liniile 46 ?
32. De unde şi până unde (ca număr al liniilor) se întinde blocul while?
33. Ce este RS dar Open?
În cadrul acestui bloc semaforul newQ preia conţinutul pq urmat de un număr, care este
identificatorul coşului. În semaforul eliminProdus memorăm literalul pd, urmat de
identificatorul coşului.
Dacă newQ este vid sau (OR) este egal cu 0 (linia 48) se elimină acel produs din coş.
Altfel (liniile 51-53) rămâne să se verifice dacă newQ este numeric. Dacă este aşa,
înseamnă că vizitatorul a înscris o nouă valoare în dreptul acelui produs, deci schimbă
conţinutul coşului. Cu RS.MoveNext se avansează la următorul produs din coşul id_cos.
În linia 57 se închide logic tabelul RS. Mai mult chiar, RS preia condiţia Nothing, nimic.
Altfel spus, tabelul rezultat dispare de pe ecran.
Din nou vă întrebăm:
34. Ce se realizează în liniile 68-73, dar în linia 74?
35. Ce condiţie se verfică în linia 75?
36. Ce marchează acel separator din linia 76?
Costul total valoric al coşului se formează în variabila totalDePlata; în linia 83 acest
total este iniţializat.
În proximul bloc while se urmăreşte produs cu produs, rubrica număr de bucăţi şi se
multiplică cu costul produsului. Întrebare:
37. Care este linia unde se efectuează o atare operaţie?
Dacă totalul depăşeşte valoarea de 80 milioane (linia 107) se consideră că este vorba de
un impostor, deoarece numai un hoţ cumpără cât mai mult pe banii altuia! Aici este
poate o lipsă a programului că am recurs la un aşa compromis. Nu mai lăsăm ca acel
client şi acel coş să se transforme în ordin de plată ca să nenorocim un plătitor de bună
credinţă! În liniile următoare îi zicem impostorului ce se va întâmpla în limba germană!
FIGURA 10.2 Aspectul coşului unui posibil impostor care a profitat de acces la coşul
cumpărătoarei Vernescu Florica
Emiterea comenzii
Când efectuăm un clic pe butonul „Finalizarea comenzii”, va intra în acţiune fişierul
denumit completarecomanda.asp. Întrebare:
38. Care este linia din programul de mai sus unde se anunţă că va intra în acţiune
programul completarecomanda.asp?
Să ne ocupăm de lista sa:
LISTA 10.3 Pagina completareComanda.asp

02. <%
03. ' Obtin ionfo de login

06. ' response.write "completarecomanda.asp: nume client = " & numeclient &
"<BR>"
07. ' response.write "completarecomanda.asp: parola sa = " & parola & "<BR>"
08. ' response.end

11. Con.Open "sd"
13. IF idclient > 0 THEN
14. %>
15. 
16. <% ELSE %>
18. <%
19. END IF
20. %>

Nu scăpaţi de întrebări! Aşadar:
39. În care linie se crează o instanţă a obiectului Con?
40. Dacă există un client, atunci ce întoarce verificparola? (indicaţie : examinaţi
pagina functii.asp)
41. Dacă idclient este egal cu -1 (funcţii.asp), care fişier se va include?
Finalizarea şi urmărirea comenzii
Programul care va realiza efectiv finalizarea comenzii este denumit
finalcomanda.asp. Îi redăm mai jos lista:
LISTA 10.4 Pagina finalComanda.asp

03. <%
04. ' Regasesc informatiile de inregistrare
05. sqlString = "SELECT * FROM clienti " &_
06. "WHERE id_client=" & idClient
07. ' Adauga noua adresa si informatia de plata

08. ' Mai intai care este id-ul clientului

10. IF NOT RS.EOF THEN
11. adresaclient = RS( "adresa_client" )
12. codpostalclient = RS( "cod_postal_client" )
13. END IF

16. Con.Open "sd"
17. ' Incep o tranzactie

18. Con.BeginTrans
19. ' Transfer datele din tabelul cos in tabelul comenzi

20. sqlString = "INSERT INTO comenzi (" &_
21. "id_comanda, " &_
22. "id_produs_comanda, " &_
23. "cantitate_comanda, " &_
24. "id_client_comanda, " &_
25. "data_intrare_comanda, " &_
26. "stare_comanda " &_
27. ") SELECT " &_
28. "id_cos, " &_
29. "id_produs_cos, " &_
30. "cantitate_cos, " &_
31. "id_client_cos, " &_
32. "NOW(), " &_
33. "0 " &_
34. "FROM cos WHERE " &_
35. "id_client_cos =" & idclient
37. ' Goleste cosul de cumparaturi fiindca s-a transferat totul in comanda de livrare
38. sqlString = "DELETE FROM cos " &_
39. "WHERE id_client_cos=" & idclient
41. ' Finalizez tranzactia

42. Con.CommitTrans
43. %>
44. <html>
45. <head><title>Comanda gata de plasare</title></head>
46. <body>
47. <center>
48. <table border=1 width=500 bgcolor="lightyellow" cellpadding="10"
cellspacing="0">
49. <tr>
50. <td><font face="Arial" size="3"><b>Va multumim pentru acceptarea livrarii
produselor!</b><br><form action="index.asp">
51. <input type="submit" value="Mai cumpar"></form>
52. </td>
53. </tr>
54. </table>
55. </body>
56. </html>

Cercetăm să vedem dacă în tabelul clienţi există un client cu numărul din idClient.
42. Care sunt liniile unde se realizează acest lucru?
Dacă tabelul rezultat RS nu este vid, deci clientul există, preluăm în adresaclient şi
codpostalclient valori din coloanele obiectului RS. Priviţi liniile 11 şi 12.
În linia 18 aplicăm metoda BeginTrans() din cadrul bibliotecii ADO, Activex Data
Object. Metoda este afiliată obiectului Con, conexiunea logică.
O paranteză. Ca să ne ocupăm de operaţiile cu baze de date, obiectul tip ADO denumit
aici Con, este însoţit de trei metode: una pentru debutul tranzacţiei, BeginTrans(), alta
pentru sfârşitul ei, CommitTrans() şi în sfârşit a treia, destinată reluării unei tranzacţii
neterminate corect (pentru termenul rollback, vezi referinţa /1/). Este denumită chiar
RollBackTrans(). Încheiem paranteza!
Trimitem apoi conţinutul coşului posesorului idClient pe de-a-întregul în altă tabelă din
baza mypisi.mdb, cu numele de comenzi. Întrebări:
43. De la ce linie începe secvenţa de transfer a datelor în această tabelă?
44. Ce realizează comanda INSERT şi ce câmpuri sunt implicate?
45. Care este criteriul de selecţie din această comandă? Descifraţi-i sensul său
semantic?
46. Care linii din codul de mai sus conduc la radierea coşului clientului din baza
cos?
Mai avem de tratat două pagini. Mai întâi iată lista paginii plata.asp:
LISTA 10.5 Pagina plata.asp

03. <%
04. ' Informatii de login

07. ' response.write "numeclient = " & numeclient & "<BR>"

08. ' response.write "parola = " & parola & "<BR>"
09. ' Deschid o conexiune logica la BD

11. Con.Open "sd"
12. ' Obtin ID-ul clientului

13. idClient = verificParola(numeclient, parola, Con)
14. ' response.write "idclient = " & idclient & "<BR>"
15. ' response.end
16. IF idClient > 0 THEN

17. %>
18. 
19. <% ELSE %>
21. <%
22. END IF
23. %>
La lista de mai sus parcă am fi tentaţi a vă ruga ca să

47. Descifraţi singuri!
Am ajuns la ultima pagină a sitului, cea denumită starecomenzi.asp:
LISTA 10.6 Pagina stareComenzi.asp

02. <%
03. ' Obtin ID-ul clientului
04. idClient = verificParola(numeclient, parola, Con)
05. ' response.write "idclient = " & idclient & "<BR>"
06. ' response.end
07. IF idclient > 1 THEN

08. sqlString = "Select comenzi.*, nume_produs " &_
09. "from comenzi, produse " &_
10. "WHERE id_produs_comanda=id_produs " &_
11. "AND id_client_comanda=" & idclient & " " &_
12. "ORDER BY data_intrare_comanda DESC"

14. %>
15. <html>
16. <head><title>Starea comenzii</title></head>
17. <body>
18. <center>
19. <%
20. IF RS.EOF THEN
21. %>
22. <b>Nu ati lansat nici o comanda</b>
23. <%
24. ELSE
25. %>
26. <table cellpadding="4" cellspacing="0" bgcolor="lightyellow" border="1">
27. <tr>
28. <th>ID comanda</th>
29. <th>Data comanda</th>
30. <th>Nume produs</th>
31. <th>Stare comanda</th>
32. </tr>
33. <%
35. %>
36. <tr>
37. <td><%=RS( "id_comanda" )%></td>
38. <td><%=RS( "data_intrare_comanda" )%></td>
39. <td><%=RS( "nume_produs" )%></td>
40. <td><%=arataStareComanda( RS( "stare_Comanda" ), RS(
"data_livrare_comanda" ) )%></td>
41. </tr>
42. <%
43. RS.MoveNext
44. WEND
45. %>
46. </table>
47. <%
48. END IF
49. ELSE
50. %>
51. <p><form action="index.asp">
52. <input type="submit" value="Intrati din nou in magazin!">
53. </form>
54. </center>
55. </body>
56. </html>
57. <%
58. end if
59. %>
Explicaţii, parafraze şi … din nou întrebări

Dacă clientul din conţinutul variabilor locale numeclient şi parola, este găsit în tabelul
clienţilor (linia 07), atunci idClient va fi diferit de valoarea -1.
Se va prepara comanda de selectare din două tabele, comenzi şi produse. Din tabelul
produse ne interesează coloanele nume_produs şi id_produs, iar din tabelul comenzi,
id_client_comanda şi id_produs_comanda.
Criteriul de căutare va fi coincidenţa pe de o parte a identificatorului produsului pentru o
anume comandă cu id_produs şi totodată şi pe de altă aprte a identificatorul clientului
acelei comenzi, id_client_comanda, cu idclient. Ordonarea se face după data de intrare a
comenzii, data_intrare_comanda.
Când nu întoarce nici un obiect RecordSet (linia 20) se intră prin ramura THEN. În caz
contrar, se parcurge rând după rând, marfă după marfă, cu bucla WHILE acest tabel
rezultat. În prealabil se afişează un antet (liniile 28-31). Funcţia arataStareComanda
întoarce conţinutul stării comenzii şi data sa de livrare, după care se reintră în sit.
Întrebare:
47. Care se realizează în linia 40 de fapt?
La final de capitol
În acest ultim capitol al tehnologiei ASP ne-am ocupat de :
1. Pagina de bază a părţii legate de coşul de cumpărături, cosuri.asp.
2. Cum se adaugă un produs în coşul de cumpărături, adaugCos.asp.
3. Cum este prins un posibil impostor, adaugCos.asp.
4. Cum se emite un ordin de plata de fapt, cum se transmite conţinutul coşului din
tabelul cos în tabelul comezi, vezi paginile: completarecomanda.asp,
finalcomanda..asp, plata.asp şi starecomenzi.asp.
Întrebări şi răspunsuri
Nu vom adresa decât întrebări cărora le dăm şi răspunsurile. Nu vom cere să se scrie un
cod în ASP aşa cum am făcut-o de altfel şi la tehnologia JSP. Motivaţia o cunoaşteţi: am
dorit ca să vă faceţi o idee asupra efortului pe care un programator angajat la firma
dumneavoastră ar primi sarcina dificilă de realizare a unui sit comercial.
Întrucât au fost destule întrebări adresate pe parcursul expunerii acestei tehnologii, ne
rezumăm aici la un şir restrâns de întrebări. Aşadar:
Întrebări
Observaţie: Numerotarea lor a început din cadrul acestor capitole dedicate prezentării
tehnologiei ASP.
49. Ce realizează comanda SQL de mai jos:
SELECT nume_autor FROM Autori WHERE nume_autor = ‘Eminescu’
50. Dar ce realizează comanda SQL de mai jos:

SELECT nume_autor FROM Autori WHERE nume_autor LIKE ‘%escu’
51. Ce realizăm cu comanda următoare:

INSERT clienti (nume_client, adresa_client) VALUES (’Ionescu’, ’Bucuresti, str.
Cuza Voda nr 123’)
52. Ce urmărim să facem în cazul de mai jos

UPDATE Parole SET nume_client = ’Popescu’, parola = ’gigi_cel_jedy’ WHERE
nume_client = ’ Ionescu’
53. Ce este greşit în comanda de mai jos:

INSERT clienti (nume_client, adresa_client) VALUES (’Scott’s Company’,
’Bucuresti, str. Cuza Voda nr 123’)
54. Comanda şterge întreaga tabelă Parole sau nu?

DELETE Parole WHERE parola = ’top_secret’
55. La urma urmei ce este un obiect RecordSet?

56. Explicaţi ce se realizează în secvenţa de mai jos:
Myfile = “page0.asp”
IF Myfile = “page0.asp” THEN
%>

<FORM METHOD="POST">
Introduceti numele: <INPUT NAME="nume1">
Si aici prenumele: <INPUT NAME="nume2"></P>
Iar aici varsta: <INPUT NAME="nume3">
Adresa dvs:<INPUT NAME="nume4"></P>
</FORM>
Remarcaţi apariţia separatorului pentru avansul la o linie nouă <P>. Primele două
câmpuri, botezate intern cu denumirile nume1 şi nume2, apar pe prima linie a
formularului. Ele vor avea fiecare o lungime asumată de 20 caractere. Mai departe,
cititorul poate urmări uşor celelalte două câmpuri.
La formularul de mai sus să facem să apară şi obiecte grafice: butoane, butoane radio,
casete de bifare. În plus, programul va prelucra valorile câmpurilor. El se află la serverul
cu adresa hoohoo.ncs.uiuc.edu în directorul htbin-post şi se numeşte post-query.
Secvenţa HTML este cea din lista următoare:
LISTA A-9. Un exemplu mai complet de formular
<FORM METHOD="POST" ACTION="http://hoohoo.ncsa.uiuc.edu/htbin-post/post-
query">
Precizati datele dvs.(optional):</P>
<P> Numele:<INPUT NAME="nume1"> Prenumele:<INPUT NAME="nume2"></P>
<P> Ocupatia:<INPUT NAME="nume3"> Profesia:<INPUT NAME="nume4"></P>
<P> Orasul:<INPUT NAME="nume5"> Tara:<INPUT NAME="nume6"></P>
<P> V-a placut pagina noastra?</P>
<DL>
<DD><INPUT TYPE="radio" NAME="nume7" Value="Da"><I>Da,yes,ja,oui</I>
</DD>
<DD><INPUT TYPE="radio" NAME="nume8" Value="Nu"><I>Nu, no, nein,
non</I></DD>
<P> Daca nu, aveti sugestii de imbunatatire a paginii noastre (max 1000
litere)?:
<INPUT NAME="name9" SIZE="40" MAXLENGTH="1000"> </P>
<P><INPUT TYPE="submit" VALUE="Send"><INPUT TYPE="reset" VALUE="Clear
fields">
<INPUT TYPE="submit" VALUE="Cancel"></FORM></P>
<P>VA MULTUMIM! Clicati <A HREF="#A0">aici</A> ca sa reveniti la inceput.</P>
Textul „V-a placut pagina noastră” apare pe un rând izolat (vezi şi figura A-4). Urmează
o listă de tip DD, care specifică două butoane radio. Denumirile lor interne sunt nume7
şi respectiv nume8. Cele două butoane nu apar selectate pe ecran (adică fără punctuleţe
în interiorul cerculeţelor). Prin executarea unui clic pe oricare din ele are loc selecţia. În
speţă, va apare punctuleţul şi la folosirea butonului Send, se va transmite conţinutul
câmpului, nu ceea ce se vede de fapt pe ecran. Desigur că am fi putut face să apară
selectat orice buton. Pentru acesta era de ajuns să scriem în secvenţa HTML atributul
CHECKED. Câmpul nume9 este unul de tipul lung. El este însoţit de două atribute
SIZE şi MAXLENGTH. În acest caz, el nu va mai avea doar 20 caractere ci 1000.
Echivalentul butonului prin care realizaţi funcţia de efectuare a acţiuni, deci de validare
(cum este OK din Windows) are aici tipul submit. Butonul va avea afişat în cadrul său
eticheta Send (transmite) nu OK, deoarece aşa am dorit.
Mai apar două butoane: unul de tip reset, pe care scrie Clear fields şi celălalt de tip
submit, pe care scrie Cancel. Un singur clic efectuat pe butonul de tip reset, va face să
dispară conţinutul câmpurilor formularului. Are loc deci o iniţializare a formularului.
FIGURA A-6. Aspectul formularului
Prin executarea unui clic pe butonul Send, va fi transmis la server un şir de caractere cu
valorile din câmpurile, în ordinea aceea cum apar ele pe ecran. Deci dacă la nume aţi
precizat Ionescu, la prenume, Gheorghe etc., şirul va arăta astfel:
nume1=Ionescu&nume2=Gheorghe&nume3=... .
Acest şir de catene alipite vor fi prelucrate de către programul post_query.

În schimb, un clic pe butonul Cancel va echivala cu renunţarea la transmiterea acestui
şir de catene.
Marcajul select ne permite să redăm o listă de câmpuri accesibile pentru un meniu
derulant sau mai multe astfel de meniuri. Ca sintaxă comanda se scrie astfel:
<SELECT NAME="acest_meniu">
<OPTION>optiunea_1<OPTION>optiunea_2>...</SELECT>
Meniul denumit acest_meniu are acces la câmpurile ale căror denumiri interne de mai
sus apar în atributele OPTION din descrierea sintactică. Alte atribute ce pot apărea în
cadrul marcajului select sunt:
• NAME, stabileşte denumirea internă a meniului, adică a elementului grafic din formularul
respectiv;
• MULTIPLE SIZE, precizează numărul opţiunilor afişate din totalul celor prezente. Dacă sunt mai
multe, apare evident bareta de defilare (scroll) şi, prin explorarea ei facem vizibile opţiunile
respective;
• SELECTED, specifică faptul că acea opţiune pe lângă care apare, va fi automat selectată.
Marcajul textarea are sintaxa următoare (vezi şi mai jos alt exemplu):
<TEXTAREA NAME="nume_intern" ROWS=valoare COLS=valoare> valoarea
asumatã </TEXTAREA>
Denumirea internă a obiectului figurează în atributul NAME şi, este denumirea dată de
dvs. Prin atributele ROWS şi COLS stabiliţi numărul de linii şi coloane ale câmpului de
captare.
Este echivalentul obiectului de tipul "input textarea" din Windows, unde se permite
înscrierea unui text captat de către aplicaţie.
În cazul acestui al treilea exemplu pe ecran vom găsi următoarele elemente:
LISTA A-10. Un alt formular
<HTML>
<HEAD><TITLE>...</TITLE></HEAD>
<BODY>
<P><FORM METHOD="POST" ACTION="http://hoohoo.ncsa.uiuc.edu/htbin-
post/post-query">
<FIELDSET>
<B><FONT SIZE=+1>Login:<INPUT NAME="numeSesiune"
VALUE="anonymous">
<BR></FONT>
<TT>Your password please:<INPUT TYPE="password" NAME="parola"
VALUE="guest"></TT></B>
</FIELDSET>
<FIELDSET>
<HR WIDTH="100%"></P><P><B><I>Please specify the preferred
platform:</I></B>
<SELECT NAME="platforma">
<OPTION SELECTED><FONT SIZE=+1>PC-Windows NT
<OPTION>PC-Windows95<OPTION>PC-Windows3.x<OPTION>Unix-AIX
3.2.5.<OPTION>Macintosh-MacOS 7.x
</SELECT>
<HR WIDTH="100%"></FONT><I>And class of software product:</I>
<SELECT NAME="soft" MULTIPLE SIZE=3>
<OPTION>Database<OPTION>Spreadsheet<OPTION>Text
Processor<OPTION>Graphics Editor
<OPTION>Desktop accessories<OPTION>Utilities<OPTION>Integrated
Development Environment
<OPTION>Multimedia<OPTION>Contacting via Internet<OPTION>Games
</SELECT></P>
</FIELDSET>
<FIELDSET>
<TEXTAREA NAME="impresii" ROWS="5" COLS="55" WRAP="OFF">Impresiile
dumneavoastra:</TEXTAREA>
<P><INPUT TYPE="submit" VALUE="OK"><INPUT TYPE="submit"
VALUE="Cancel"></FORM></P>
</FIELDSET>
</BODY></HTML>
Se urmăreşte structura standard a unui document de tip html, compusă după cum
cunoaşteţi, din antet <HEAD>...</HEAD> şi din corpul propriu-zis
<BODY>...</BODY>. Nefigurând nimic în cadrul balizei <TITLE>, înseamnă că nu
am optat pentru o anume denumire de fereastră.
Corpul documentului se referă la un formular, care după cum se cunoaşte din celelalte
exemple, conţine o linie care începe cu baliza <FORM>. În cadrul ei se specifică
metoda de tratare a informaţiilor de intrare preluate de la vizitator. Tot ce apare în ea a
fost introdus într-o fereastră specială, după cum se va vedea. Deocamdată suntem la faza
de recunoaştere a părţilor secvenţei.
Formularul este divizat în parcele încadrate de chenare, fiecare chenar corespunde unui
marcaj fieldset, deci unei perechi de balize <FIELDSET> … </FIELDSET>.
Urmează câmpurile denumite intern prin numeSesiune şi parola, care fac parte din
prima parcelă. În numeSesiune cel precedat de Login: vom înscrie numele sesiunii
noastre care poate oricare. Am presupus că cel mai des va fi "anonymous", de aceea am
înscris de la început acest cuvânt în cuprinsul câmpului
Parola se cere prin câmpul următor. Când tastaţi ceva, apar atâtea steluţe câte litere
introduceţi. Şi aici am presupus o parolă formată din cinci litere, guest. De aceea se
afişează cinci steluţe. Ca să nu schimbăm conţinutul unui câmp cu valoare asumată,
vom folosi tasta TAB şi trecem la următorul câmp al formularului.
FIGURA A-7 Aspectul acestui formular
În parcela a doua sunt două câmpuri de tip select. Remarcaţi baliza <SELECT> care se
referă la câmpul platforma; este de fapt o casetă de tip listă (list box), unde apare doar
prima opţiune din cele cinci, aceea care are OPTION SELECTED. Acest câmp permite
vizitatorului, selectarea platformei.
Mai departe, se remarcă încă un câmp similar, ce specifică clase de produse soft, care
trebuie selectate de către vizitator; denumirea internă a resursei (câmpului) este soft.
Câmpul este de fapt o listă derulantă (drop down list box în sens Windows), din care se
afişează într-o mică fereastră doar primele trei opţiuni dintr-un total de zece.
În sfârşit, ne întâlnim şi cu marcajul textarea. Acesta este inclus alături de cele două
butoane în a treia parcelă. Resursa textarea are numele intern impresii. În această casetă
cel ce vizitează situl poate introduce un text. Caseta are fiziceşte 5 linii a câte 55 litere cu
talie normală. Faptul că am plasat la atributul HARD opţiunea WRAP, aceasta va
însemna alunecarea cuvântului pe rândul următor (word wrapping, vezi referinţa /1/).
Când aţi ajuns la limita fizică de 55 litere, respectiv 5 linii, bareta respectivă devine
activă; va apare un vernier (buton) care se deplasează de-a-lungul baretei de alunecare,
scroll bar. În felul acesta textul este permanent afişat. Facilitatea de alunecare a
cuvântului pe rândul următor, wordwrap, este activă pentru oricare din opţiunile
PHYSICAL, VIRTUAL sau SOFT, (vezi şi anexa B, marcajul textarea)
Evident, cele două butoane OK şi Cancel, pe care le-aţi întâlnit şi mai sus, sunt elemente
de tip submit.
Ce este HTML dinamic, DHTML?
Sunt extensii la limbajul pentru marcaje, menite să dea posibilitatea pregătirii unei
pagini de casă cu facilităţi mai elevate. Folosind numai balizele limbajului standard
HTML, această posibilitate este limitată. Una dintre extensiile DHTML este şi aceea a
definirii unor stiluri, style sheets. Ele conţin tot felul de elemente tipografice precum:
culoarea textului, marginile paginii logice, elemente de aliniere, familia de caractere,
mărimea corpului de literă etc.
Dar HTML dinamic mai înseamnă şi poziţionarea precisă în cadrul paginii. În
paragraful de faţă ne vom referi doar la descrierile de stiluri în cascadă. Nu dezvoltăm.
Orice browser suportă desigur ambele descrieri de stiluri, şi anume: cel care nu
comportă cunoaşterea limbajului JavaScript şi cel specific acestui limbaj. Evident, ne
referim doar la a prima modalitate.
Sintaxa este în schimb foarte rigidă. În cazul că greşiţi, nu are loc blocarea browserului,
ci, pur şi simplu întreaga construcţie de stil va fi ignorată.
CSS a ajuns între timp la versiunea a doua. Cu ce diferă prima de a doua versiune nu
trebuie să vă intereseze. Se definesc în faţa documentului sau în fişiere separate aşa-
zisele şabloane de stiluri pentru aşezarea în format a textului. Proiectantul sitului Web
defineşte aceste şabloane la început şi apoi le aplică fragmentelor din text. Fragmentul
poate fi o zonă întinsă din text, un alineat, un paragraf, un titlu, un cuvânt, chiar şi numai
o literă.
Aşezarea în format în corpul definiţiei se face prin mai multe modalităţi. Ne vom limita
doar la două din ele şi anume:
• Atribuirea unui stil fix unei balize (cazul primelor două exemple de mai jos).
• Atribuirea unei clase (vezi exemplul al treilea).
Stilurile au tot felul de atribute, proprietăţi. Atributele au valori. De pildă, se poate
preciza denumirea familiei de caractere, font, alinierea textului, culoarea cu care va fi
scris acesta, ce culoare să aibă fondul din preajma literelor. Valorile pot fi menţionate
unde este cazul în procente. Se pot menţiona o serie de atribute pentru imagini inserate
în document, chiar şi culorile punctelor unei enumerări. Când definim un stil, vom
declara tipul său ca tip text/css, fie ca text/JavaScript. În ultimul caz, trebuie să
cunoaşteţi limbajul JavaScript. De aceea, vom intra puţin în detalii doar pentru
alternativa tipului text/css. Ambele tipuri aparţin de standardul MIME.
Începem direct pe un exemplu mai simplu. Priviţi lista de mai jos.
LISTA A-11. Primul exemplu CSS
<html>

</style>
<body>
<H1>Titlul scris cu litere verzi</H1>
<P>Primul paragraf</P><P>Al doilea paragraf</P>
</body>
</html>
FIGURA A-8. Cele două definiţii de stil
Aici sunt două definiţii de stil, una pentru paragrafe, vă amintiţi baliza <P>, şi alta
pentru antetul de nivelul întâi <H1>. Prima definiţie asociază tuturor paragrafelor unei
pagini de casă un corp de literă cu talia de zece puncte, familia de caractere Arial, cu
litere înclinate.
A doua definiţie cuprinde aceleaşi proprietăţi, atribute. În plus, se defineşte şi culoarea
corpului de literă ca fiind verde. De remarcat cele două definiţii încadrate de balizele:
 .
Mai remarcaţi că fiecare proprietate este urmată de separatorul două puncte (”:”), apoi
de valoarea proprietăţii. Sunt mai multe perechi de proprietăţi-valoare. Ele sunt
delimitate prin punct şi virgulă (“;”).
Iată un al doilea exemplu puţin mai complex. Redăm mai întâi conţinutul documentului.
LISTA A-12. Al doilea exemplu de stylesheet
<HTML>
<HEAD><TITLE><STYLE TYPE="text/css"></TITLE></HEAD>
<STYLE TYPE="text/css">
P {textAlign:center; margin-left:20%; margin-right:20%;}
H4 {text-decoration:underline; color: green;}
H5 {text-transform:uppercase; color: red; border-width:4pt;
border-style:outset; background-color:yellow; padding: 4pt;
border-color:red;}
BLOCKQUOTE {color:blue; font-style:italic; line-height:1.5; text-indent:10%;}
</STYLE>
<BODY>
<H4>Antet de nivelul patru</H4>
Scris cu culoare verde si subliniat.
<H5>Antet de nivelul cinci</H5>
<Blockquote>
Antetul de nivel cinci a fost scris doar cu litere mari, uitati ce chenar are scos in
relief,desi broserul avea alte resurse tipografice definite pentru H5. Noi prin definitia
de stil nu am facut altceva decat le-am modiciat.
Acest text este cu marcajul <BLOCKQUOTE> E scris cu albastru si observati-i
alinierea pe verticala si intervalul dintre randuri
</blockquote>
</BODY>
</HTML>
FIGURA A-9. Aspectul documentului
Faptul că am scris toate balizele cu majuscule nu trebuie să vă deranjeze. Este indiferent

ce litere folosiţi.
Pentru baliza <P> se specifică acum şi marginile stângă şi dreaptă. Ele sunt date în
procente ceea ce este foarte bine, deoarece lăsăm browserul să îşi calculeze câţi pixeli va
aloca, în funcţie de mărimea în pixeli a ferestrei şi rezoluţia ecranului. Mai remarcaţi
faptul că textul va apare centrat. Toate elementele antetului de nivel cinci vor fi scrise cu
litere mari.
Antetele vor fi încadrate de un chenar roşu cu grosimea de patru pixeli. Chenarul va fi
unul tridimensional. Intervalul dintre text şi chenar va avea tot patru pixeli. Literele vor
fi scrise cu roşu, fondul va fi galben.
Toate elementele tip <BLOCKQUOTE> vor fi redate cu culoarea albastră înclinate. Se
va lăsa un interval care va fi de odată şi jumătate ori mai mare decât talia corpului de
literă. În sfârşit, prima linie va fi împinsă spre dreapta în interior cu 10%. Cum arată
pagina de casă cu MSIE puteţi vedea în figură.
Observaţii:
• Am lăsat în mod intenţionat două cuvinte greşit transcrise: ,,broser” şi ,,modiciat”.
• Din text lipsesc caracterele diacritice. Aceasta deoarece, programul de vizitare nu
era condiţionat pe pagina de cod corespunzătoare ci pe codul ISO-8859-1.
Urmează al treilea exemplu în care apar procedeul definirii de clase.
LISTA A-13. Ultimul exemplu de definiri de stiluri
<html><head><title>Stiluri definite prin clase</title>
body {background: yellow;}
p {font-family: "Times Roman"; font-height: 20pt;}
.cursiv {font-style: italic}
.ingrosat {font-weight: bold}
</style>
</head>
<body>
<P>Primul paragraf, cu cuvinte cu litere normale.</P>
<P>Al doilea paragraf in care cuvantul MAMA e scris cu litere inclinate <span
class=cursiv>MAMA</span>.</P>
<P>Al treilea paragraf, unde cuvantul TATA e scris cu litere ingrosate: <span
class=ingrosat>TATA</span>.</P>
</body></html>
Să privim aspectul în figură.
FIGURA A-10. Apectul documentului
Secvenţele multimedia
Vom exemplifica o modalitate (nu unica) de redare a secvenţelor video. Deoarece am

posedat un program freeware în persoana programului de redare al secvenţelor video cu
extensia MPEG, denumit mpegply2.exe, am anunţat în prealabil browserul că vom
folosi ca program terţ (aşa-zisul helper application, în jargon Netscape), evident şi
directorul unde sălăşluieşte el. Faceţi asta deschizând meniul Options, General
Preferences, fila Helpers. Şi, în caseta de dialog respectivă după ce v-aţi poziţionat pe
extensia .mpeg, folosiţi butonul browse cu care ajungeţi în directorul gazdă al
programului mpegply2.exe. Fişierul video s-a numit film.mpg, iar fişierul document se
numeşte film.htm.
LISTA A-14. Inserţia unui film în pagina de casă
<HTML>
<HEAD>
<TITLE>Exemplu adhoc de redare a unui fisier cu extensia mpeg</TITLE>
</HEAD>
<BODY>
<H2>Movie Pictures Expert Group; format de secvente video</H2>
<A HREF="../../adhoc/film.mpg">Sa vedem filmul film.MPG</A> (Lungimea
secventei in KB)<BR>
</BODY>
</HTML>
În lista de mai sus cititorul sesizează o notaţie aparent specială în baliza HREF. De fapt,
fişierul film.mpg nu se află în acelaşi director cu fişierul film.htm (coincidenţa numelor
este pur întâmpătoare) ci, într-un alt director denumit adhoc, fiu al directorului rădăcină
c:\. Faţă de acesta din urmă, film.htm se afla în directorul c:\mydata\ JavaScript. De aici
cele două grupe de puncte din baliza HREF.
Nu sunt unicele programe pentru interpretarea secvenţelor video. Sunt o puzderie!
Alegeţi la început un produs freeware, nu shareware. De exemplu, un format video
popular este cel girat de aplicaţia terţă Quicktime. Extensia fişierelor este .qt.
Ce este XHTML?
Am adus vorba în introducere de XML, acest limbaj al unei descrieri enervant de

canonice a conţinutului unui document.
XHTML este o reformulare a HTML ca aplicaţie a XML. Este o încercare de
canonizare a HTML.
Iată un fragment de cod scris lejer în HTML:
LISTA A-15. Cod scris în HTML
<TITLE>Scriere lejera in HTML si canonica in XML</TITLE>

<H1>My Example</H1>
<P>Bla bla’s
<p>Aici includ o poza.
<div align=center><img src=”poza.jpg” width=300 height=200 alt=”[aici vine o poza]>
</div>
<br>
<table>
<tr><td>Celula R1 C1<td>Celula R1 C2
<tr><TD>Celula R2 C1<td>Celula R2 C2
</TABLE>
După ce veţi vedea transcrierea în XHTML vă veţi da seama şi singuri, dacă aveţi spirit
de observaţie, de lejerităţile HTML. Iată echivalentul XHTML al cayului de mai sus:
LISTA A-16. Cod scris canonic în XHTML
<?xml version=”1.0”>
<!DOCTYPE html PUBLIC „-//W3C//DTD XHTML 1.0 Strict/EN”
„http://www.w3.org/TR/xhtml1/DTD/strict.dtd>
<html xmlns=”http://www.w3.org/1999/sxhtml>
<head>
<title>Scriere lejera in HTML si canonica in XML</title>
</head>
<body>
<h1>My Example</h1>
<p>
Bla blas’s
</p>
<p>
Aici includ o poza.
</p>
<div align=”center”>
<img src=”poza.jpg” witdh=”300” height=”200”
alt=”[aici vine o poza]” />
</div>
<br />
<table>
<tr>
<td>Celula R1 C1</td>
<td>Celual R1 C2</td>
</tr>
<tr>
<td>Celula R2 C1</td>
<td>Celual R2 C2</td>
</tr>
</table>
</body>
</table>
Deci observaţi pe lângă o aliniere strictă, cum cerea specificaţia XML 0.91 sau 0.92 şi
nu mai se cere în versiunea XML 1.0, o serie de linii insipide.
XHTML face distinţie între literele mici şi cele mari. Tr nu este tot una cu tr, td nu este
tot una cu TD, table nu este tot una cu TABLE.
XHTML nu lasă o baliză fără baliza terminală. Observaţi cum apar terminalele.
Balize izolate ca hr, img sau br au un fel anume de scriere. Remarcaţi acel spaţiu urmat
de o bară înclinată.
Atributele nu merg decât cu litere mici, deci dacă scriem aşa: <table WIDTH="100%">
este greşit. Dar aşa <table width="100%"> este corect.
Nu se admite aşa ceva:
<BODY>
<P>Iata un paragraf. P este scris cu litera mare </P>
</BODY>
ci aşa ceva:
<BODY>
<p>Iata un paragraf. P este scris cu litera mica</p>
</BODY>
În loc de atributul name ca aici:

<img src="picture.gif" name="picture1" />
trebuie folosit atributul id:
<img src="picture.gif" id="picture1" />
Ca să meargă şi la vechile browsere trebuie scris aşa:
<img src="picture.gif" id="picture1" name="picture1" />
În XHTML nu se admit încrucişări de tipul <tr><td>text</tr></td>.
Aşa ar trebui să arate un şablon minim de document XHTML :
<!DOCTYPE Doctype goes here>
<html xmlns="http://www.w3.org/1999/xhtml">
<head>
<title>Aici vine titlul</title>
</head>
<body>
Iar aici este corpul documentului
</body>
</html>
Această scriere XHTML, fiind o aplicaţie a XML, este supusă unui document aşa-zis
DTD, Document Type Definition, care face verificarea sintactică a scrierii. Fişierul cu
regulile sintactice de descriere a XHTML se află la adresa indicată de acea resursă Web
din declaraţia DOCTYPE.
Vizitaţi situl /16/ pentru XHTML şi XML.
Pentru ca această scriere canonică s-au conceput şi scris aşa-zisele translatoare HTML-
XHTML.
Dave Radgett de la W3C are un sit de care se ocupă şi unde apar fel de fel de astfel de
translatoare, cum sunt programul Tidy (www.w3.org/People/Radgett/tidy).
James Clark a scris în Java un translator XML-HTML, (www.jclark.com/xml/xt.html).
Ambele au regim freeware! Se numeşte XT (vezi şi /14/) merge doar dacă aţi instalat
JDK2 şi JRE. Trebuie ca după instalarea sam să mutaţi biblioteca xt.jar în directorul
special al JRE, adică în: C:\Program Files\JavaSoft\JRE\nr_versiune\lib.
Anexa B. Sintaxa JSP1
Reguli de ţinut minte
Pagina JSP este conţinută de un fişier cu extensia .jsp. I se spune fişier JSP.
Paginile JSP ajung în final servleturi.
Limbajul JSP este alcătuit din: directive, scriptleturi şi etichete.
În denumirile referitoare la variabile, clase, obiecte se face diferenţa între literele mici şi
cele mari.
Directivele JSP se introduc între delimitatorii <%@ şi %>. Delimitatorii pentru
scriptleturi sunt <% şi %>. Delimitatorii pentru comentarii sunt: cei pentru comentariul
de tip „text plus evaluarea expresiilor JSP” .
În prima formă de cometariu se admite şi orice instrucţiune scrisă în limbajul Java.
Orice instrucţiune Java din scriptlet (şi din afara sa, cu acest caz nu ne-am întâlnit
întrucât am evitat să scriem fişiere cu cod pur Java) este un text terminat cu separatorul
punct şi virgula, de exemplu:
StringBuffer = new StringBuffer();
// aici se defineşte un obiect de tip StringBuffer al clasei cu acelşi nume
Directivele JSP au destule atribute. Toate sunt flancate de ghilimele sau apostrofi. De
exemplu:
<%@ page contentType=”plain/text” %>
Toate etichetele JSP încep cu prefixul „jsp:”. În cazul directivei taglib, prefixul este cel
fixat de noi.
Nu sunt admise spaţii (caractere blanc) înaintea şi după semnul egal.
Dacă în HTML spaţiile albe sunt nesemnificative (oricâte spaţii albe aţi tasta, tot un
singur spaţiu se va genera. Ca să se ştie de către HTML că vreţi spaţii albe, veţi recurge
la caracterul adică nonblanking space.
În JSP, toate spaţiile albe sunt luate în consideraţie, aşa cum le-aţi introdus.
Secvenţa escape pentru caracterul x se scrie astfel: \x . De exemplu \’ serveşte la
ignorarea apostrofului, sau, \’’ , la ignorarea ghilimelei de către analizorul sintactic al
JSP.
Alt exemplu: ca să ... orbim analizorul sintactic al JSP deci să sară peste caracterul >
vom scrie aşa: \>.
1
Doar o parte din JSP, exemplificat în această carte.
Specificatorii de adrese URL: Presupunem că pagina noastră se află într-un director
curent. Ea se numeşte x.jsp. Când ne referim din pagina x.jsp la paginaMea.jsp, motorul
servlet se caută paginaMea.jsp în directorul curent. Notaţia ../paginaMea.jsp, produce
căutarea în directorul părinte al directorului curent. Când scriem dir1/paginaMea.jsp, se
va căuta în directorul dir1, fiu al directorului curent. În sfârşit, o specificaţie de forma
/dir2/paginaMea.jsp, înseamnă că dir2 este frate cu directorul curent.
Directiva page
Are următoarea formă sintactică:

<%@ page atribut=”valoare” [ atribut=”valoare” …] %>
Pot fi mai multe atribute care sunt distanţate la un spaţiu unul de altul.
Cu excepţia atributelor extends, isThreadsafe şi info, iată celelalte atribute:
• import este o listă pentru importarea pachetelor în acea pagină. De exemplu import
“java.text.dateFormat, java.io.*”
• contentType defineşte tipul MIME şi pagina de cod (vezi referinţa /1/). Exemplu:
contentType=”text/html; charset=”unicode”, adică pagina va conţine text de tip document HTML scris în
codul care are16 biţi per caracter.
• language anunţă limbajul folosit pentru scrierea acelei pagini. Poate fi doar java sau javascript. Se
presupune java. Exemplu language=”javascript”.
• session specifică faptul că pagina JSP este accesată ca parte a unei sesiuni. De exemplu
session=”false”. O valoare ”false” semnifică faptul că pagina din care facem astfel referirea nu are
acces la obiectul implicit session. Orice referire la un astfel de obiect se va solda cu o eroare fatală de
către parserul JSP. O valoare ”true” va duce la iniţializarea obiectului sesiune pentru această pagină..
Se asumă ”true”.
• buffer de exemplu <%@ page buffer=”none” %> va conduce la dirijarea output-ului acelei pagini direct
spre ecranul clientului Web, fără stocarea sa prealabilă într-o zonă tampon la serverul Web care
găszduieşte servletul. Iată cum declarăm o zonă tampon de 16 kiloocteţi: <%@ page buffer=”16kb” %>
• autoFlush specifică felul cum se anunţă umplerea zonei tampon cu output-ul generat de pagina, ce
conţine acest atribut în directiva page. Dacă ”true”, tamponul se va goli în mod automat la umplerea sa.
Dacă ”false”, umplerea va conduce la setarea condiţiei de depăşire ”overflow”. Se asumă ”true”.
• isErrorPage dacă este ”true” aceasta înseamnă că pagina curentă va conţine obiectul exception. O
valoare ”false” (adică cea asumată) specifică faptul că obiectul exception nu este accesibil. Orice
referire la acest obiect exception se va solda cu o eroare fatală anunţată de către parserul JSP.
• errorPage specifică o adresă în sens URL spre pagina care se ocupă de tratarea erorilor servletului. În
acea pagină trebuie să existe neapărat atributul isErrorPage setat pe ”true”.
Directiva include
Are forma sintactică:

<%@ include=”specificator_fişier” %>
De exemplu scriem <%@ include=”/inc1/header.inc” %> şi în acest caz se caută în

directorul inc1 frate al directorului curent fişierul de tip text header.inc. Neapărat ca
fişierul inclus să nu fie o clasă ci un fişier de tip text. Specificatorul de fişier este în sens
URL şi în mod relativ, aşa cum am explicat mai sus prin acele exemple cu directorii.
Directiva taglib
Are forma sintactică:

<%@ taglib=”prefix care precede numele etichetei personalizate” url=”adresa relativă
sau absolută în sensul URL” %>
Şi defineşte o bibliotecă de etichete personalizate. Nu am tratat această facilitate în

cartea de faţă. Totuşi taglib este definit încă de la versiunea JSP 1.1.
Câteva etichete JSP (direct exemple)
TABELUL B.1
Denumirea Explicarea exemplului din Exemplul
etichetei coloana alăturată
<jsp:forward page=”page2.jsp” /> sau
forward Trimitem mai departe cererea din
<jsp:forward page=”page2.jsp> . . . </jsp:forward>
pagina page1.jsp la page2.jsp spre
a fi prelucrată.
<jsp:getProperty name=”it” property=”temp” />
getProperty Servletul are o clasă de tip Bean
sau
denumită TBean.class Una dintre
<jsp:getProperty name=”it” property=”temp”>
metodele acestei clase este
. . . </jsp:getProperty>
denumită getTemp. O solicităm ca
În interiorul clasei metoda este definită astfel:
să ne trimită valoarea temperaturii;
...
o apelăm din pagina curentă. Vezi
private String teta;
şi useBean
…
public String getTemp() { return teta; }
<jsp:setProperty name=”it” property=”temp”
setProperty Servletul are o clasă de tip Bean,
value=”38” />
TBean.class. Una dintre metodele
sau
acestei clase este denumită
<jsp:setProperty name=”it” property=”temp”>
setTemp. O solicităm ca să fixăm
. . . </jsp:setProperty>
valoarea temperaturii în variabila
În interiorul clasei metoda este definită astfel:
privată a clasei bean, denumită teta.
...
Cum? Vezi coloana alăturată şi
private String teta;
useBean.
…
public void setTemp(tVal) { teta=tVal; }
<jsp:include page=”dir1/mypag.jsp” />
include Include resursa mypag.jsp aflată în
sau
directorul dir1, fiu al directorului
<jsp:include page=”dir1/mypag.jsp”>
unde se află pagina din care se
. . . </jsp:include>
face referirea.
<jsp:useBean name=”it” class=”TBean” />
useBean Localizează şi instanţiază clasa
sau
TBean.class pentru a putea fi
<jsp:useBean name=”it” class=”TBean” > . . .
utilizată cu acţiunile setProperty şi
</jsp:useBean>
getProperty
Bibliografie
1. D., Somnea, M., Calciu, „Noile tehnologii informatice şi de comunicaţie, ed.
Lucman, 2002”, Bucureşti.
2. L., A., Philips, „XML”, trad. ed. Teora, 2001 după „Special Edition Using
XML”, ed. Que, 2000.
3. D., Somnea, “Iniţiere în JavaScript şi tehnologiile Netscape”, ed. Tehnică,

1998, Bucureşti.
4. Ben, Scott, ş.a., “Dezvoltarea aplicaţiilor JSP, traducere după JavaServer Pages
Application Development”, ed. SAMS, 2001, ed. Teora, 2001, Bucureşti.
Însoţit de CD cu pachete freeware şi shareware din anii 1999-2000, referitoare
la motoare.
5. O., Săulescu, “Creaţi uşor un Website dinamic cu PHP şi mySQL”, Revista:

Chip, număr dedicat proiectării unui sit, nr.2, 2003.
6. St., Walter, J., Levine, “Programarea în ASP pentru comerţul electronic”, trad.
Ed. Teora după „Teach Yourself E-Commerce Programming with ASP in 21
Days”, ed. SAMS Publishing, 2001.
7. * * * “Le Livre Blanc de Serveurs d’Applications“, OCTO Technology, Raport

datat martie 1999.
8. * * * “Ghidul Microsoft pentru produsele de tip server“, ediţia a doua,2000 sau

www.microsoft.com/romania/servere, 2001.
9. Benoit, Marchal, “XML by Example“, ed. QUE, 2000.
Adrese Web utile

10. http://java.sun.com/j2se/download.html, pentru preluarea kitului standard
SDK2 Standard Edition, toate versiunile.
11. http://java.sun.com/j2se/download.html, pentru preluarea kitului standard

SDK2, Entreprise Edition, toate versiunile.
12. http://www.xml.com/axml/testaxml.htm, Tim Bray’s Adnotated XML 1.0

Recomandation, un ghid XML mai … puţin hain, deci explicat mai clar !
13. http://www.chami.com/, program freeware care curăţă un fişier HTML
de ... scame şi îl transformă în document XML.
14. http://www.jclark.com/, un motor freeware denumit XT, scris în limbaj

Java, folosit pentru publicarea HTML a unui document tip XML,
pornind de la un fişier cu instrucţiuni XSL.
15. http://www.alphaworks.ibm.com/, câte un procesor freeware pentru

XSL şi XST.
16. http://www.w3schools.org/, un portal pentru şcolarizarea într-unul din

limbajele XML, XSL, ASP, HTML, XHTML, JavaScript etc., mai puţin
Java. Excelent!
17. http://www.lycos.com/main/?query=w3Schools, pointer spre referinţa

16 de la motorul de căutare lycos.
18. http://search.yahoo.com/search?p=w3schools, pointer spre referinţa 16

de la motorul de căutare yahoo.
19. http://search.excite.com/search.gw?search=W3Schools, pointer spre

referinţa 16 de la motorul de căutare excite.
20. http://www.altavista.com/cgi-bin/query?q=W3Schools, pointer spre

referinţa 16 de la motorul de căutare Altavista.
21. http://search.msn.com/results.asp?q=W3Schools, pointer spre referinţa

16 de la motorul de căutare Microsoft.
22. http://www.google.com/search?q=W3Schools, pointer spre referinţa 16

de la motorul de căutare adulat google şi,
23. http://www.amazon.com/exec/obidos/ASIN/059600026X/W3schools03
pointer spre referinţa 16 chiar şi de la portalul Amazon!

Ghidul Managerului Pentru Noile Tehnologii Informatice Si de Comunicatie

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ghidul Managerului Pentru Noile Tehnologii Informatice Si de Comunicatie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Introducere1

În volumul intitulat „Ghidul managerului pentru noile tehnologii informatice şi

când nu sunt numerotate sau aşa:

când sunt numerotate.

Universul termenilor platformei

Client Web şi server Web

A şadar să intrăm în universul termenilor platformei Java!

01. <?xml version=”1.0”>

01. <?xml version=”1.0” encoding=”ISO-8859-1”?>

01. <!DOCTYPE html PUBLIC –

Modelul master slave cu trei straturi

FIGURA 1.1 Cele trei niveluri ale modelului 3-tier master-slave

Maşina virtuală Java

Clase Java beans

Ce conţine o aplicaţie complexă de sit

Relaţia dintre serverul Web şi motorul servlet

Arhive de fişiere ale unui sit comercial

Jalonul alias cookie

Primii paşi cu tehnologia JSP

Paşii procesului de generare ai unui servlet

Un prim exemplu de pagină JSP în câteva

3. Stocăm (salvăm) pagina în directorul dedicat aplicaţiilor curent testate.

FIGURA 2.3 Aspectul documentului din lista 1.1

public class _welcome2__jsp extends com.Caucho.jsp.JavaPage{

out.println("<H3 ALIGN=\"CENTER\">" + "Welcome to our store!" + "</H3>");

01. <%@ page import='java.text.*, java.util.Date' %>

FIGURA 2.4 Aspectul documentului

01. <%@ page import='java.text.*, java.util.Date' %>

01. <%@ page import='java.text.*, java.util.Date' %>

09. String acronim = data_ora.substring(25,29);

Şi … numele vizitatorului sitului!

FIGURA 2.8 Aici apare şi denumirea clientului

Iată codul care conduce la un astfel de aspect:

01. <%@ page import='java.text.*, java.util.Date' %>

Ca să funcţioneze acest exemplu, trebuie să recurgeţi la specificaţia URI (URL)

Să adăugăm un fond muzical şi un efect de

FIGURA 2.9 Mult zgomot pentru ... nimic!

Câteva observaţii extrem de motivate

Efectuaţi un clic pe pictograma httpd aflată pe suprafaţa de lucru. Vor apare

Directive şi obiecte JSP

Directiva include file

01. <%@ page import='java.text.*, java.util.Date' %>

FIGURA 3.1 Aspectul ferestrei documentului paginii rezultante welcome.jsp şi antet.jsp

Cum pasăm parametrii între paginile JSP

Diferenţa dintre jsp:include şi jsp:forward

Deci după /> nu urmează nici un corp.

01. <%@ page import="java.util.*" %>

06. String oldFakeRoot = "oldsite.html";

Despre obiecte implicite şi explicite

<%@ page import="java.util.Date,java.text.DateFormat" %>

FIGURA 3.4a Răspunsul motorului Resin

Pentru motorul servlet JRun, observaţi aspectul ferestrei documentului în figură.

FIGURA 3.4b Răspunsul motorului JRun

01. <%@ page import="java.util.Enumeration" %>

FIGURA 3.5 Aspectul ferestrei documentului browserului pentru pagina aplicatie.jsp

<%@ page errorPage="exception.jsp" %>

şi imediat pagina de tratare a erorii, exception.jsp:

<%@ page isErrorPage="true" %>

FIGURA 3.6 Aspectul ferestrei în cazul Resin 1.1.4

Generarea şirurilor de interogare,

Generarea şirurilor de interogare

Metoda getParameterNames() va detecta aceste două catene, atribut=valoare despărţite

<%@ page import="java.util.Enumeration" %>