Mongolia

Sacred Valley

Înainte de secolul al XVII, o mare parte Bargudzhin-Tokum ocupate Evenki, şi numai sub presiunea triburilor Buryat care au venit din stepele Onon
şi Mongolia Centrală, au retras în nordul îndepărtat. La prezenţa lor a spus fostul nume de aşezări: Ulyukchikan, Yarikta, Ugnasay, Kucheger. Printre altarele
supravieţuitor shamanistic pic Evenki. Pentru a afla mai multe despre ei, tu trebuie să mergi la nord de valea.

Izvoarele minerale Arshan, situată în Cheile Allinskom, se bucură de o deosebita onoare. Vino aici pentru cupluri fără copii din întreaga republică,
din Mongolia şi chiar China, pentru a găsi speranţă pentru naşterea copilului. Am reuşit să ajung la invocarea rituală a copilului care petrece un şaman
locale Tsydypov. La ceremonie, însoţit de o avere-a spune, este interzis să participe la orice femeie, cu excepţia mamei. Un rezultat cu succes a unui cuplu
căsătorit ar trebui să atârne pe copac într-o dumbravă ţeavă sacru cu o păpuşă, simbolizând viaţa nouă.

Primul intrat în acest Grove, m-am simtit cel mai puternic şoc. Aproximativ în amurgul zeci de pădure de molid spânzurat de paturi de jucărie din care arăta
mici mânere şi ochii non-vii pe jumătate închis sub capace colorate. Impresia de "deadness" să întărească leagăn vechi, atârnat cu câţiva ani în urmă şi a
reuşit deja să pokositsya.V defileu pe zona de patch-uri nu mai mult de zece kilometri patrati colectate de neconceput pentru un număr de locuri sacre, al
căror principal - "ceresc piatră" shuluun Zada.

Potrivit credintelor stravechi, shuluun Zada este o sursă de putere shamanice şi arme, care este bun Tengri (zeitate supremă a panteonului Buryat) este
folosit pentru a pedepsi "la negru" samani şi spirite rele, intrigant împotriva poporului. În cazul în care exact pentru a căuta o piatră, nimeni nu va spune. Se
crede că acesta poate fi vazut doar cu permisiunea cerului. Am avut de aproape patru ore pentru a urca panta abruptă de 60 ° întâlnite în mai multe mari de
moloz, de rupere de lobby, burdusite cu caldarîm orice marime imaginabile, şi hăţişuri cedru până la talie. În partea de sus este o piatră mică, alungite,
acoperite pe partea de sus cu lichen întuneric. Împrăştiate în jurul monede ruginite, aproape putred resturi de ţigări şi se potriveşte: du-te la cult piatra o
şamani putine, dar vânătorii rare.
O nuntă în Mongolia
• Stire normala
·

• Cultura
·
Cunoscând-o acum pe Tuya, nu putem să nu ne gândim la femeile din Urga lui Mihalkov

Anul trecut, Wang Quan An dobândea un Urs de Aur pentru „Nunta lui Tuya“

În 1988, Berlinul premia cu Ursul de Aur debutul regizoral al directorului de imagine Yhang Zimou, Sorgul roşu. Autorul avea să devină faimosul lider al celei de a cincea generaţii a cineaştilor chinezi. Anul trecut, tot acolo, Wang Quan An,
reprezentant al următoarei generaţii, dobândea şi el un Urs de Aur pentru Nunta lui Tuya („Căsătoria Tuyei“ , titlul cu care l-am văzut în vară la Anonimul mi se pare mai adecvat). Dincolo de reînnoita constatare a unui anumit flair al amintitului
festival pentru cinematograful Chinei, întâlnirea cu Quan An ne stârneşte o curiozitate pe care, deocamdată, ne mulţumim să o formulăm: oare cum va evolua? Primele sale trei pelicule sunt ale unui artist căruia realismul îi oferă principalul punct
de sprijin.

Dar şi Zhang Yimou a început tot aşa, pentru a evolua către somptuozitatea barocă a unor teme venite de departe, dintr-o istorie vecină cu legenda. Evident, nu scrie nicăieri că trebuie să urmeze aceeaşi traiectorie, dar curiozitatea
funcţionează. Vom vedea. Deocamdată, să ne bucurăm văzând acest film în care simţim respiraţia spaţiului larg, altul decât al vestului, deşertul Mongoliei, unde cerul pare a fi mai aproape de oameni. Poate tocmai pentru a nu se simţi pierduţi.
Vorba le este chibzuită, dragostea la fel şi, cunoscând-o acum pe Tuya, nu putem să nu ne gândim la femeile din Urga lui Mihalkov, la cele din documentarul Povestea cămilei care plânge. Eroina lui Quan An (actriţa You Nan) le întrece, însă,
prin dârzenia ei mută.

Când nu se mai poate descurca singură cu prea multele treburi şi încercări ale vieţii – un soţ

infirm, doi copii, ea însăşi ameninţată de boală – hotărăşte, sfătuită chiar de bărbatul ei, să divorţeze, pentru a se recăsători. Cu o condiţie, însă: viitorul mire trebuie să ia familia la pachet, cu omul beteag cu tot. De aici o
dezvoltare pe muchie de cuţit a naraţiunii, când pe versantul dramei, când al comediei, amândouă escaladate cu măiestrie. Femeia nu se mărită oricum, este peţită, conform tradiţiei, iar perindarea pretendenţilor se transformă într-un adevărat
ritual al cuceririi „prinţesei îndepărtate“ în varianta stepei. Şi, nu mai puţin, într-o mărturie a pătrunderii mesagerilor unei alte societăţi: peste nesfârşitele pământuri aleargă un cal alb, dar şi un Mercedes.

Tuya se orientează, alege bogatul, ceea ce nu înseamnă că va renunţa la dragostea pentru cel care rămâne bărbatul ei, cu toate ponoasele pe care le mai trage. Aventură dar şi întoarcerea la stabilitatea cotidiană, fie ea şi nevoiaşă, compromis
dar şi demnitate, speranţe, derută hazlie, sacrificiu, şiretenie, gelozie, toate se adună în acest film admirabil interpretat, printre altele de neprofesionişti, localnici-păstori pentru care aparatul de filmat pare a fi un obiect din dotarea stânei.

3. Unele obiceiuri, chiar daca sunt de nunta, sunt foarte macabre. In provincia Heilongjiang din Mongolia, exista un grup de oameni, numit Daur, care are un obicei conform caruia, pentru stabilirea datei
nuntii, mirele si mireasa trebuie sa omoare un pui de gaina, cu un cutit pe care il tin amandoi. Ca si cand asta nu e destul de sinistru, dupa ce-l omoara, despica puiul pentru a-i cerceta ficatul. Daca ficatul este in
stare buna, continua pregatirile, stabilind data. Daca ficatul nu e bun, ucid alt pui. Si ritualul se repeta pana cand gasesc un ficat bun. Desertul
Gobi, Mongolia
Mongolia este, fara indoiala, o destinatie mitica, incarcata de legende cu Ginghis Han si Imperiul Mongol, ce dateaza inca din secolul al XIII-lea.

Este deasemenea, una dintre cele mai mari si mai putin populate tari din lume, cu temperaturi ostile, care pot scadea foarte mult in perioada iernii, iar cei care iau in
considerare aceasta destinatie sunt putini la numar.

Cu toate acestea, Compania de turism Travcoa organizeaza ecursii de lux in Desertul Gobi, care ocupa o treime din suprafata tarii si care este mult mai interesant si variat
decat pare.

Cimitirul cu oase de dinozaur, dunele de nisip sculptate de vant, zona verde si ascunsa din Valea Yol, camilele salbatice, gazelele si tigrii de zapada sunt doar cateva dintre
minunile pe care le veti intalni pe drum.

Dintre toti zeii popoarelor altaice, cel mai important si mai cunoscut este, desigur, Tangri (Tangri
la mongoli si kalmâci, Tangeri la buriati, Tangere la tatarii de pe Volga, Tingir la beltiri). Vocabula tangri,
însemnând „zeu" si „cer", apartine vocabularului din limbile turca si mongola. Existent „înca din preistoria
Asiei, cuvântul a cunoscut un destin aparte. Aria sa de raspândire în timp, în spatiu si de-a lungul
civilizatiilor este imensa: e cunoscut de mai bine de doua mii de ani; este sau a fost folosit în aproape tot
continentul asiatic, de la hotarele Chinei pâna în sudul Rusiei, din Kamceatka pâna la Marea de Marmara;
el le-a servit „pagânilor" altaici ca sa le desemneze zeii, precum si Zeul Suprem, si s-a pastrat în toate
marile religii universale pe care, în decursul istoriei lor, turcii si mongolii le-au îmbratisat pe rând
(crestinism, maniheism, islam etc.)"3.

Cuvântul tangri e întrebuintat pentru a exprima divinul. Desemnând un zeu celest, el e atestat la
populatiile Hiong-nii în secolul al II-lea î.Hr. Textele îl prezinta „înalt" (uza), „alb si ceresc" (kok), „etern"
(mongka) si înzestrat cu „putere" (kut)4. într-una din inscriptiile paleoturcc de la Orkhon (secolele VII-
VIII), sta scris: „Când, sus, cerul albastru, jos, pamântul, s-au facut între acestea doua au fost zamisliti fiii
omului (= fiintele umane)"5. Despartirea Cerului de Pamânt se poate interpreta ca o lucrare cosmogonica.
Exista numai unele aluzii la o cosmogonie propriu-zisa, avându-l ca autor pe Tangri. Dar tatarii din Altai si
iakutii îsi numesc zeul „facator". Potrivit buriatilor, zeii (tangri) l-au creat pe om si acesta a trait fericit pâna
când spiritele cele rele au raspândit boala si moartea pe pamânt6.

Oricum, ordinea cosmica, deci organizarea lumii si a societatii, precum si destinul oamenilor
depind de Tangri. Prin urmare, orice suveran trebuie sa-si primeasca învestitura de la Cer. Pe inscriptiile

2 Documentele scrise sunt putine si târzii: câteva aluzii în Analele chineze din secolul al Il-lea
î.Hr. si la unii istorici latini si bizantini din secolul al IV-lea d.Hr. (privitor la campaniile lui Attila);
inscriptiile paleoturce de la Orkhon din Mongolia (secolele VII-VIII) si literatura elaborata în jurul
cuceririlor lui Genghis-Han, la care trebuie sa adaugam relatarile calatoriilor lui Marco Polo (secolul al
XlII-lea) si ale primilor misionari catolici. Abia din secolul al XVIII-lea scrierile autorilor europeni aduc
informatii mai coerente privitor la credintele si obiceiurile Eurasiei.

1 Jean-Paul Roux, „Tangri, Essai sur le Ciel-Dieu des peuples altai'ques" (primul articol), p. 49.

4 Cf. ibid., al doilea articol, p. 200.

5 Ibid., p. 221.

6 Cf. izvoarele citate în cartea noastra Le Chamanisme (editia a 2-a), p. 71, n. 4. în credintele
religioase populare ale mongolilor, Tangri „a creat toate": focul, laptele etc. Cf. W. Heissig, La religion de
la Mongolie, p. 404. Dar nu e vorba de o cosmogonie în sensul propriu al cuvântului. Zilele acestea de glorie au devenit o
pagină a istoriei, dar mormântul lui Genghis-Han, aflat în stepa Ordos din Mongolia Interioară din nordul Chinei, ca un monument grandios al mongolilor, a atestat vicisitudinile
istoriei şi cultura strălucită a acestei naţionalităţi.

Punand bazele unor prietenii puternice cu sefii clanurilor mongole, acesta reuseste dupa o serie de razboaie si aliante sa devina conducatorul mongolilor ( 1206). Astfel ia nastere Mongolia.
După legenda mongolă, mongolii se trăgeau dintr-un lup şi o ciută (căprioară) care trăiau la izvoarele râului Onon la poalele muntelui sfânt „Burhan Haldun” (aflat la circa 170 km est de Ulan
Bator)
Codul de legi al faimosului conducator mongol Gingis Han specifica la art.48 interyicerea cu desavarsire a homosexualitatii spunand: "Barbatii care comit sodomie trebuie omorati".Expertii cred ca
masurile deosebit de aspre impotriva homosexualilor se datorau faptului ca genialul conducator voia ca populatia mongola, care era de circa 1,5 milioane, sa sporeasca, avand in vedere ca rivalii
sai, din Dinastia Song (960-1279), ajungeau la 100 de milioane.
Temujin primeste titlul de Gengis Han (Sef Suprem) de la un consiliu de conducatori, numit khuriltai. Cuvantul Gengis, in limba turca, inseamna ocean. In activitatea sa de nou
imparat, dezvolta un sistem militar, bazat pe sistemul zecimal, armatele fiind impartite in grupe de 10, 100, 1000 si 10000.
Armata mongolă era organizată în sistemul decimal, trupele fiind împărţite în unităţi de zece soldaţi care se controlau reciproc. Se practica o variantă a decimării: dacă dezerta un
oştean din cei zece, ceilalţi nouă oşteni trebuiau să moară.
Puterea şi succesul trupelor mongole se explică prin disciplina severă, prin enorma mobilitate a trupelor, natura robustă a cailor şi războinicilor, armele din dotare şi prin tactica
inteligentă de luptă a comandanţilor mongoli. Fiecare călăreţ avea doi sau trei cai, care îi dădeau posibilitatea schimbării cailor obosiţi, oştenii oprindu-se pe un traseu numai
pentru somn şi hrană. Aceasta consta preponderent din carne uscată făcută pulbere (borts), păstrată în băşică de vită prinsă la şa.
In 1211, declara razboi dinastiei Jin, atat din motive de razbunare, cat si pentru a putea castiga bogatiile Chinei de Nord, iar in 1213, in urma victoriilor zdrobitoare in campanii si a
catorva succese in fata oraselor fortificate, Gengis isi extinde teritoriile cucerite de la teritoriul dinastiei Jin spre Sud, pana la Marele Zid.
In anul 1227 in timpul unei campanii militare Ginghis Han moare.
Gingis Han a certut sa fie inmormantat fara semne distinctive, conform obiceiurilor practicate in tribul sau. Dupa deces, trupul i- a fost returnat in Mongolia, in Khentii Aimag, locul
sau natal, unde multi presupun ca se afla ingropat in apropierea Raului Onon, pe raza muntelui Burkhan Khaldun. Potrivit legendei, escorta funerara a executat pe loc pe oricine a
intalnit pe drum, pentru a pastra secretul locului de ingropaciune si, in plus, un rau a fost deviat peste mormantul lui Gingis Han pentru a face imposibila descoperirea lui (la fel ca
in cazul regelui sumerian Gilgamesh si al lui Atilla Hunul).
Astazi, Gengis Han a devenit simbolul unei Mongolii in cautarea identitatii, dupa multi ani de comunism.

Despre Gingis Han mongolii pastreaza numai amintiri bune. Considerat si la ora actuala cel mai mare om din istoria lor, despre Gingis Han s-au spus tot felul de legende. La nasterea sa, in
preajma anului 1162, ursitoarele i-au prezis ca va fi stapanul lumii si ca de mana sa vor pieri popoare intregi. Ca numele sau va dainui peste veacuri.
Iar mama sa l-a scufundat in lapte de iepe, lapte fermecat de vrajitorii mongoli, pentru ca nici o arma sa nu-l raneasca pe marele luptator. La fel cum i-a fost viata, misterioasa a fost si
moartea sa.
Traditia spune ca ultima dorinta a lui Gingis a fost sa fie inmormantat intr-un loc secret. Toti cei care au participat la inhumare au fost ucisi de mostenitorul sau, pentru ca secretul sa fie bine
pastrat, singurul supravietuitor al masacrului fiind nepotul sau, temutul Timur Lenk, cel care a ingenunchiat Europa si care l-a invins pe Baiazid Fulgerul, acesta din urma murind in
captivitate.
La ora actuala, o expeditie americano-mongola sustine ca a descoperit mormantul cuceritorului. Pe o colina situata in apropiere de Batshireet, arheologii au descoperit o necropola alcatuita
din mai multe zeci de morminte, continutul acestora aratand clasa inalta din care proveneau mortii.
Deocamdata cercetatorii sunt destul de sceptici tocmai din cauza apropierii celorlalte morminte, stiut fiind respectul deosebit pe care il aveau mongolii pentru stapanul lumii, motiv pentru
care nu ar fi lasat pe nimeni sa fie ingropat acolo si sa tulbure spiritul crudului cuceritor...
Eliszar
Nu e Sahara, desi pasul de camila deseneaza si aici molatic linii efemere pe nisip. Lumina desertului, insa, se filtreaza altfel prin ochii marginiti de cute dese ai oamenilor locului.
Inauntru, langa intrare, se afla locul rezervat oaspetilor, mai in spate, lateral, este khoimor, spatiu unde stau batranii si unde sunt depozitate cele mai de pret obiecte ale familiei, iar langa „peretele“ dinspre nord se
ridica un mic altar cu efigii budiste, inconjurat de fotografii ale rudelor, parintilor si copiilor.

O iurta e mai mereu alba la exterior si seamana cu o ciuperca uriasa care a strapuns solul de curand. In interior, in schimb, culorile exulta: flori, pasari, fiare, zei si oameni din lana si vopsea se itesc din broderii si din
covoare. Un bol de aïrak (lapte de iapa cu putin alcool) sau ceaiul amestecat cu lapte sarat sunt alimentele „albe“ aleverii. Vremea sarbatorilor Mongolii au fost dintotdeauna practicanti ai budismului tibetan.

O data in viata, fiecare se straduieste sa ajunga in orasul sfant Lhasa, din Nepal. In anul instaurarii comunismului (1924), in Mongolia erau 110.000 de lamas (calugari), gazduiti de peste 700 de manastiri si temple,
toate purtand nume tibetane.Dupa 1930, mii de lamas au fost arestati, trimisi in lagarele din Siberia si uitati acolo pe vecie. Manastirile au fost inchise si multe legende, ceremonii si ritualuri religioase s-au transformat,
in cel mai bun caz, in amintiri. Abia dupa 1990, credinta a primit din nou dreptul de a se arata la fata. Si a facut-o – parca dorind sa recupereze atatia ani de exil – prin dansuri si serbari pline de frenezie, lungi si
deschise tuturor, de la cel mai tanar, pana la cel mai in varsta localnic.

Tsagaan sar, noul an mongol, este celebrat in general in februarie si coincide cu cel chinezesc. In ajunul acestuia, de bituun, se prepara alimente albe, simboluri ale puritatii (aïrak, orez). Nu lipsesc bauturi precum
arkhi (alcool obtinut din lapte), vodca sau ceai cu lapte, baute in semn de ramas bun spus anului care tocmai a trecut. In ciuda iernilor atroce, Tsagaan sar devine deseori prilej pentru organizarea unor curse de cai,
insa cele mai impresionante asemenea intreceri se desfasoara in miez de vara, de Naadam (11 iulie, ziua nationala).
 Calareti sunt mai ales copiii, pentru ca armasarii mongoli sunt mici, delicati chiar, desi sunt plamaditi din fibra vioaie si robusta. Sub copitele cailor, stepa valureste si se transforma, ca o mare aspra si uscata, in fuioare
de pustiu, care se „evapora“ sub forma de nori rosiatici.

Desertul e plin de urme N-are Mongolia nuante? E ca si cand ai spune ca nu are povesti. Dar pana si urma serpuita a unei copite de camila pe o duna de nisip este o poveste, chiar si pentru noi, oameni neinvatati sa
mijim ochii in cautarea adevaratului orizont. Desertul e plin de urme. Pustiul e plin de oameni. Mongolia e plina de culori. Dar acestea, ca o suflare vie, sunt stranse intr-o tesatura de casmir si adapostite intr-o iurta
pazita de vanturi.

9.Mongolii

Mongolii sunt considerati printre cele mai barbare si salbatice popoare existente
vreodata. Ei au dominat Europa si Asia si sunt renumiti pentru atacurile calare,
condusi de Ginghis Han, unul din cei mai sangerosi conducatori din istorie care a
reorganizat militar si civil societatea mongola. In toate luptele sale a detinut o
armata mai mica decat a oponentilor, care s-a bazat pe lupta de cavalerie si tactica.

Erau foarte disciplinati si manuiau excelent arcul cu sageti, pe care il construisera

atat de puternic incat patrundea prin armura. Atacul surpriza era metoda lor
preferata de razboi si erau maestri ai psihologiei de lupta si ai intimidarii. Nu se
ancorau in batalie fara o strategie inteligenta si astfel au reusit sa contureze unul din
cele mai mari imperii ale lumii.
marţi, 15 feb | miercuri, 16 feb | joi , 17 feb | vineri, 18 feb | sâmbătă, 19 feb |

Morin Khuur - sufletul călăreţilor mongoli (r) Vioara cu două corzi numită morin khuur ocupă un loc special în cultura nomadă mongolă. Surse scrise datând din secolele al XIII-lea şi al XIV-lea
11:00 fac trimitere la instrumente cu corzi cu mânerul ornat cu un cap de cal. Importanţa acestei viori trece cu mult dincolo de funcţia sa de instrument muzical, fiindcă tradiţional făcea parte integrantă din
ritualurile vieţii cotidiene a nomazilor mongoli.

Festivalul Nadamu este sărbătoarea anuală tradiţională a locuitorilor de naţionalitate mongolă din Mongolia Interioară, Provinciile Gansu, Qinghai şi Regiunea Autonomă
Xingjiang uigură. Sărbătoarea are loc de obicei în iulie şi august. În limba mongolă „Nadamu” înseamnă „distracţie” şi totodată este sărbătoarea anuală a păstorilor reuniţi din
stepele mongole. În perioada festivalului Nadam, oamenii participă mai întâi la o ceremonie religioasă, după care participă la curse de cai, lupte în stil mongol şi competiţii de tras
cu arcul.

Mongolia este un tinut imens, de trei ori mai mare decat Franta, de exemplu, situat intre China si Rusia. Teritoriul sau a fost mult mai mare in timpul expansiunii mongole conduse
de Ginghis Khan si Kublai Khan, incluzand pana in secolul XX o parte importanta a Siberiei si o regiune care astazi apartine Chinei.
Numele sau evoca imaginea cruzilor hani, a camilelor inaintand prin desertul Gobi si a cailor salbatici galopand de-al lungul stepelor, chiar si Ulan Batorul parand a apartine unui
alt secol...
"Tara cerului albastru" a renascut parca dupa numeroasele secole de izolare, dupa caderea regimului comunist, fiind astazi un stat democratic, cu o economie in plina dezvoltare, ce
isi intampina cu ospitalitate vizitatorii.
Mongolia este una din tarile situate la cea mai mare altitudine din lume, media fiind de 1580 m. Muntii Altai Nuruu sunt vesnic acoperiti de zapada, pe cel mai inalt varf,
Tavanbogd Uul (4370 m), aflandu-se un ghetar impresionant. Intre munti - desert, tinut unde nu ploua niciodata. Desertul Gobi - cu surprinzator de multa iarba, ce asigura hrana
oilor si camilelor. Tinuturile cu verdeata ale stepelor sunt patria faimosilor cai takhi, cei care au purtat armata lui Ginghis Khan spre numeroase victorii.
ULAN BATOR
Capitala Mongoliei are aspectul unui oras european din anii '50. Vechile masini sovietice sunt inlocuite treptat de moderne automobile japoneze, unii locuitori poarta inca
imbracaminte traditionala, contrastand cu cei ce s-au indreptat spre modern, actual.
Construit de-a lungul raului Tuul, inconjurat de munti superbi, Ulan Batorul este dominat inca de blocurile de apartamente in stil comunist, in timp ce tot mai multi locuitori ai sai
aleg sa traiasca in zonele mai pitoresti ale periferiei. Centrul orasului este piata Sükhbaatar.
Ulan Batorul este strajuit de patru munti considerati sacri, situati in cele patru puncte cardinale: Tsetseegum, Chingeltei, Songino Khairkhan si Bayansurkh; cel mai inalt varf,
Bogdkhan Uul (2260 m) poate fi escaladat numai din iunie pana in septembrie, cu un permis special, ce poate fi obtinut la intrarea in Parcul National Bogdkhan.
KHARKHORIN (KARAKORUM)
In anul 1220 Ginghis Khan a hotarat sa construiasca la Karakorum capitala vastului sau imperiu. Constructia a fost terminata de fiul sau, Ogedai Khan, dar orasul a functionat
drept capitala pentru doar 40 de ani, fiind mutata apoi de catre Kublai Khan pe locul Beijingului de azi. Dupa prabusirea imperiului, orasul a fost abandonat si distrus apoi de
hoardele manciuriene.
Parcul National Khustain Nuruu a fost infiintat pentru a proteja regiunile de stepa si faimosii cai takhi, un adevarat simbol al Mongoliei, care au inceput sa se imputineze
ingrijorator din anii '60, fiind vanati pentru carne.
Despre Gingis Han mongolii pastreaza numai amintiri bune. Considerat si la ora actuala cel mai mare om din istoria lor, despre Gingis Han s-au spus tot felul de legende. La nasterea sa, in
preajma anului 1162, ursitoarele i-au prezis ca va fi stapanul lumii si ca de mana sa vor pieri popoare intregi. Ca numele sau va dainui peste veacuri.
Iar mama sa l-a scufundat in lapte de iepe, lapte fermecat de vrajitorii mongoli, pentru ca nici o arma sa nu-l raneasca pe marele luptator. La fel cum i-a fost viata, misterioasa a fost si
moartea sa.
Traditia spune ca ultima dorinta a lui Gingis a fost sa fie inmormantat intr-un loc secret. Toti cei care au participat la inhumare au fost ucisi de mostenitorul sau, pentru ca secretul sa fie bine
pastrat, singurul supravietuitor al masacrului fiind nepotul sau, temutul Timur Lenk, cel care a ingenunchiat Europa si care l-a invins pe Baiazid Fulgerul, acesta din urma murind in
captivitate.
La ora actuala, o expeditie americano-mongola sustine ca a descoperit mormantul cuceritorului. Pe o colina situata in apropiere de Batshireet, arheologii au descoperit o necropola alcatuita
din mai multe zeci de morminte, continutul acestora aratand clasa inalta din care proveneau mortii.
Deocamdata cercetatorii sunt destul de sceptici tocmai din cauza apropierii celorlalte morminte, stiut fiind respectul deosebit pe care il aveau mongolii pentru stapanul lumii, motiv pentru
care nu ar fi lasat pe nimeni sa fie ingropat acolo si sa tulbure spiritul crudului cuceritor...

Lacul alpin Khövsgöl Nuur, cu o suprafata de 2760 km patrati, cu apa atat de curata incat este potabila, este inconjurat de munti cu inaltimi de 2000 m, acoperiti de paduri de pini
si pajisti inverzite unde pasc iacii, caii si elanii; este cel mai adanc lac din Asia Centrala, situat la granita cu Rusia, considerat sacru si numit "mama" de catre localnici.
Manastirea Amarbayasgalant Khiid este una dintre cele mai frumoase ale Mongoliei, construita in anul 1737 de regele manciurian Kansu; de obicei este inchisa publicului, dar
puteti cere sa vi se permita accesul pentru a urmari rugaciunile celor 30 de calugari.
Spre deosebire de alte parcuri nationale din desertul Gobi, Gurvansaikhan are numeroase puncte de atractie, cat si drumuri de acces si campinguri moderne. Aici puteti admira
munti impozanti, fosile de dinozauri, dune de nisip, stranii formatiuni de roci, o vale unde gheata nu se topeste niciodata, peste 200 de specii de pasari, gazele, leoparzi, camile
salbatice.

Nu e Sahara, desi pasul de camila deseneaza si aici molatic linii efemere pe nisip. Lumina desertului, insa, se filtreaza altfel prin ochii marginiti de cute dese ai oamenilor locului.
La prima vedere, Tinutul Mongoliei e zgarcit in culori. Vremea plina de hachite – gerul muscator care se instaleaza din octombrie si pana in mai sau uscaciunea sufocanta a desertului – nu lasa loc pentru prea multe
nuante. Pamantul e acoperit de o pulbere cafenie care, maturata de vanturile venite dinspre munti, dezvaluie stepe nesfarsite, orase aglomerate si chipuri ermetice. Mongolia nu e tara padurilor inverzite, a metropolelor
stralucitoare sau a desfatarilor sofisticate. Ai nevoie de tarie ca sa infrunti pustiul.

Ai nevoie de ochi buni ca sa recunosti intotdeauna linia orizontului, mai mereu miscatoare. Dar ai nevoie doar de un strop de fantezie ca sa iti dai seama ca, in Mongolia, nici o umbra nu seamana cu alta, crupa unui
cal nu luceste la fel ca a altuia, din nici o iurta nu lipsesc tesaturile colorate si nici un glas nu intoneaza khöömii fara sa si-i treaca mai intai prin suflet. Gheata, desert si camile Unii dintre mongoli, cei de la granita cu
Rusia, cred ca tatal neamului lor este lacul Khövsgöl Nuur, cel mai adanc din Asia Centrala.
In acest caz, imaginati-va ca o vizita la parinti a unui tanar care locuieste in capitala Ulan Bator inseamna traversarea mai multor munti de peste 2.000 de metri inaltime si ca un sarut filial are racoarea unei guri de apa
sorbite direct din unda alpina, curata.

Alti mongoli cred ca s-au intrupat din desertul Gobi, de la care au imprumutat asprimea fetei si aramiul pielii si caruia i-au „rapit“ vietatile, pentru a le pune in slujba lor. Gobi este o infinita intindere de culmi, de colosale
dune de nisip, de stanci si de vai inghetate. Gheata, desert si camile: un amestec greu de imaginat. Dar Mongolia le are pe toate. In aceste tinuturi, in care vantul zboara atat de repede incat nici macar timpul nu poate
tine pasul cu el, galopeaza caii takhi. Ei sunt, probabil, cel mai cunoscut si mai de succes sim bol al vietii salbatice mongole.

Pana in anii ’60 ai secolului trecut, takhi erau o imagine familiara in stepe. Apoi, au disparut aproape in intregime, in special din cauza braconierilor, care i-au vanat pentru carne. Universul intr-o iurta Adevaratul fel de a
fi al mongolilor nu-l poti descoperi in orase. Capitala Ulan-Bator are, pe alocuri, aerul unui centru est-european care s-a hotarat sa incremenasca in anii ’50.

O Moscova lipsita de fast si de grandoare, un oras suprapopulat, in care masinile japoneze dau o palida replica atotputernicelor Volgi. E drept, este si locul unde palariile dantelate ale manastirilor si templelor rasar cel
mai des, vegheate de patru piscuri sfinte: Tsetseegum, Chingeltei, Songino Khairkhan si Bayansurkh.

Cum spuneam, insa, adevarata fire a mongolilor, cea de nomazi, trebuie cautata in alta parte. Legatura lor stransa cu natura, traiul care are ca repere desertul, muntele si cerul, toate acestea sunt reprezentate,
simbolic, de iurta, locuinta lor tipica. Este un mare cort rotund, care poate fi transportat cu usurinta si care are intotdeauna aceeasi pozitie in raport cu punctele cardinale, usa fiind orientata spre sud.

Iurta mongola – simbolu

Parcul National Khustain Nuruu a fost infiintat pentru a proteja regiunile de stepa si faimosii cai takhi, un adevarat simbol al Mongoliei, care au inceput sa se imputineze
ingrijorator din anii '60, fiind vanati pentru carne.
Caractere generale. Mongolia este o republică parlamentară cu o suprafaţă de 1,65 mil. km2 şi o populaţie de 2,6 mil.locuitori, situată în partea central-estică a Asiei, între Rusia şi China. Este
divizată în 21 provincii (numite în mongolă aimag), capitala fiind o unitate administrativă separată.
Circa 80% din teritoriul ţării se află la o altitudine de peste 1000 m, principalele unităţi fizico-geografice fiind: Munţii Altaiul Mongol (în partea vestică, care cuprind şi cea mai mare altitudine din ţară -
Vf. Khuiten, 4374 m, din Masivul Tavan Bogd), Munţii Khangai (în partea central-nordică a ţării), Depresiunea Marilor Lacuri (între Munţii Altai şi Munţii Khangai), Munţii Khentii, Deşertul Gobi (în
partea sudică), Stepa Dornod şi Munţii Marele Khyngan (ambele în partea estică).
Clima este temperat continentală, cu ierni lungi, reci şi uscate şi veri scurte, blânde şi relative umede. Soarele străluceşte mai mult de 200 zile/an, de unde şi denumirea de “Ţara cerului albastru”,
precipitaţiile variind între 100 mm/an în sud şi 600 mm/an în regiunile montane din nord şi vest. Bazinul lacului Uvs, din nord-vestul Mongoliei, este cunoscut ca unul dintre cele mai reci locuri din Asia,
temperaturile cele mai mici coborând la -580C.
Reţaua hidrografică, mai bogată în jumătatea nordică, este reprezentată de trei râuri importante (Selenge, Orkhon şi Kherlen) şi numeroase lacuri, unele foarte mari (Khovsgol, Uvs, Terkhiin
Tsagaan).
Vegetaţia, care se modifică de la nord la sud şi cu altitudinea, este formată din păduri de conifere, în partea nordică şi în zonele montale înalte, păduri mixte, silvostepă, în ariile montane mai joase,
stepă, bine dezvoltată în partea centrală şi de nord-est, stepă aridă, în Depresiunea Lacurilor şi ca o zonă de tranziţie spre deşert şi vegetaţia deşertică, în partea sudică.
Fauna este variată, cu multe specii ameninţate: calul sălbatic takhi, măgarul sălbatic, cămila sălbatică, leopardul zăpezilor, capra sălbatică, oaia sălbatică Argali, gazela mongolă, ursul gobian.
Aproximativ 30% din populaţie este nomadă sau seminomadă iar 60% sub 30 ani (natalitatea este de peste 24‰). Etnicii mongoli numără 90% din populaţie, fiind dominaţi de grupul khalkha (86% din
etnicii mongoli). Limba oficială, mongola, se bazează pe dialectul khalkha, din familia altaică, ce utilizează alfabetul chirilic şi este vorbită de 90% din populaţie.
Religia predominantă este budismul tibetan (lamaismul, adoptat din secolul al XVI-lea), existând şi musulmani (4% - kazakhii) şi shamanişti (frecvent se pot vedea simboluri-totemuri şamaniste numite
ovoo). Tsam este un dans sacru, budist, de binecuvântare a puterilor divine. Din anul 1930 religia (până la căderea comunismului) este puternic afectată de ideologia stalinistă, multe mănăstiri fiind
închise sau distruse.
Economia este bazată pe agricultură – creşterea animalelor (oi, capre, vite, cai, cămile, iaci; terenul arabil este sub 1%) şi minerit (cupru, cărbune, molibden, tugsen, cositor, aur), resurse de bază ale
industriei. Caii reprezintă simbolul naţional al Mongoliei. Cultura ţării s-a bazat pe cai din timpuri foarte vechi, mongolii având o puternică legătură cu pământul şi spiritele sale.
Infrastructura de transport este slab modernizată, cea mai însemnată cale ferată fiind Trans-Mongolian Railway, ce se desprinde din Transsiberian (de la Ulan Ude), trece prin Ulaanbaatar şi apoi se
îndreaptă spre Beijing. Principala poartă aeriană este Aeroportul Internaţional Chinggis Khaan, din capitală, folosit de companii aeriene naţionale precum Mongolian Airlines sau Aero Mongolia. Sunt
unele firme care închiriază maşini de teren la preţul de circa 0,5-0,7$/km.
Construcţia tradiţională mongolă este yurta, cunoscută aici sub denumirea de ger, construcţie ideală pentru stilul de viaţă şi condiţiile de mediu din Mongolia. Poate fi uşor ridicată, demontată şi
transportată, având două componente de bază, cadrul de lemn şi acoperişul de pânză. Uşa este îndreptată, în toate cazurile, spre sud, iar spaţiul din interior este divizat convenţional în 3
compartimente: locul femeilor (în est), locul bărbaţilor (în vest) şi locul numit khoimor (în partea nordică), fiind cel mai important din iurtă, aici păstrându-se obiectele dragi, de valoare, armele,
instrumentele muzicale şi piese de mobilier.
Spaţiile de cazare şi gastronomia. Spaţiile de cazare moderne se găsesc, în special, în Ulan Bator, dar bine răspândite sunt câmpurile de iurte. În capitală, se găsesc o serie de hoteluri modernizate,
precum: Ulaanbaatar Hotel (5*), Chinggis Khan (4*) sau Palace Hotel (3*). În diverse locaţii din ţară, în apropierea destinaţiilor turistice majore, sunt amenajate câmpuri de iurte (între 5-50 iurte), unele
cu diverse facilităţi (restaurante, magazine de suveniruri, toalete, electricitate, poştă electronică). Câmpul de iurte Mongon Mod, localizat în Kharakorum, 450 km de Ulan Bator, cuprinde 30 iurte, cu 2
paturi în fiecare yurtă, restaurant, toaletă, duş, saună, mail service. Preţul, pentru intervalul 15.05-15.09, este cuprins între 30$ (cazare şi mic dejun) şi 50$ (pensiune completă). Cazarea este cu circa
10% mai mare în timpul Festivalului Naadam (7-14 iulie).
Gastronomia tradiţională a Mongoliei este specifică modului de existenţă nomad, fiind reprezentată din preparate culinare pe bază de carne şi lapte. Airagul, obţinut prin fermentarea laptelui de iapă,
este băutura cea mai răspândită. Horhog (khorkhog) este un fel tradiţional de mâncare cu carne, foarte popular în câmp, preparat pentru mai multe persoane. Carnea, de oaie, este tăiată în bucăţi
mari şi gătită cu pietre fierbinţi într-un vas de aluminiu. Se mai pot adăuga cartofi, morcovi şi piper. Hushuur (khuushuur) se obţine din carne de oaie sau vită tocată, cu ceapă, sare şi piper.
Boortsogul este un pesmet, de forme variate, făcut în ulei fierbinte, ingredientele utilizate fiind: făină, sare, zahăr şi unt.
Atracţiile turistice ale Mongoliei sunt centrate pe frumuseţea peisajelor, istorie şi cultură. Ţara are diverse specii de floră şi faună, inclusiv animale rare, precum oaia sălbatică (argalul), taki (calul
Przewalski), cămila bactriană, leopardul zăpezilor şi ibexul. Fosile de dinosaur au fost descoperite în deşertul Gobi, multe exponate fiind întâlnite în Muzeul de Istorie Naturală din Ulaanbaatar. Istoria
statului este centrată pe faimosul Chinggis Khaan (numit în străinătate Genghis Khan), care în secolul XIII, a creat un mare imperiu, unind triburi variate. Sărbătoarea naţională majoră este Naadam,
un festival de vară, anual, cu întreceri (lupte, curse de cai, trageri cu arcul), cântece şi dansuri. Tsagaan sar este noul an, ce marchează sfârşitul iernii şi venirea primăverii.

Hollywood-ul inspirat de costumele mongole

media: 0.00 din 0 voturi
Regizorul George Lucas s-a inspirat din modelul costumelor mongole regale pentru personajul “Queen Amidala” din filmul Star Wars.
Femeie nobilă mongolă:

Queen Amidala:
Doua femei mongole:

Tag-uri Technorati: mongolia, hollywood, costume

de nordmann | 0 comentarii

MARTI, IANUARIE 12, 2010, 04:14 PM

Puţină istorie
media: 0.00 din 0 voturi
 Denumirea de “mongol” apare
pentru prima dată în secolul 10 al erei noastre. P’nă în secolul al 12-lea, mongolii au fost un popor fragmentat, trăind în clanuri de razboinici. În 1162 s-a nascut un mongol numit Temujin, care a devenit liderul
unui clan, numit Borjigin Mongol. După 20 de ani, timp în care a dus foarte multe războaie cu alte clanuri, a unit multe dintre triburile mongole, şi a primit denumirea de Chinggis Khaan (Ginghis Has- Regele
Tuturor) în 1206. Mongolii au dus nenumărate războaie, astfel întinzându-se până în Europa Centrală. Imperiul Mongol a avut un apogeu de 175 de ani, până când conflictele interne au dus la destrămarea lui. În
secolul 17, fostul imperiu şi-a pierdut independenţa şi a fost condus de către Manciureni timp de 200 de ani. În 1911 guvernul Manciuriei a fost înfrânt. Timp de zece ani după acest incident mongolii au luptat
pentru a scăpa de sub dominaţia chineză, cu ajutorul ruşilor. În 1924, Republica Populară Mongolă a fost infiinţată, fiind a doua ţară comunistă înfiinţată, după URSS. După 1989 a început democratizarea ţării
datorită căderii guvernului comunist din URSS.

Tag-uri Technorati: istorie, mongolia, asia

de nordmann | 0 comentarii

SAMBATA, IANUARIE 9, 2010, 06:47 PM

Ce este Mongolia?
media: 0.00 din 0 voturi

Ginghis Han (Chinggis Khaan/Чингис Хаан) a unit triburile mongole pentru prima dată în 1206, astfel formând un stat mongol unificat. Stepa a modelat într-un mod unic viaţa nomadă a mongolilor, care în
timpurile noastre, moderne, sunt foarte mândri de trecutul lor măreţ.

Mongolia este o ţară întinsă, fără ieşire la mare, situată în Asia Centrală, având vecini doi giganţi: la nord Federaţia Rusă, iar la sud Republica Populară Chineză. Măsurând în total 1,565,000 km2, ţara este mai
mare decât Europa de Vest şi cuprinde câteva zone geografice: deşert, stepă şi munţi. Climatul ţării este unul extrem: precipitaţii reduse şi ierni lungi si dure, când temperaturile pot ajunge până şi la -50 grade
Celsius. Capitala este Ulaanbaatar (Ulan Bator) care înseamnă “Eroul Roşu”.

Cu o populaţie de doar 2,7 milioane de locuitori în Iulie 2009(aproximativ 1,7 loc/km2) ,Mongolia este una dintre ţările cel mai puţin populate din lume. 70% din populaţia totală are mai puţin de 30 de ani.

Limba oficială este Mongola Halha (Khalkha), şi este vorbită de aproximativ 90% din populaţie. Alte limbi vorbite sunt: kazakha, rusa şi chineza. Mongola Halha este o limbă ce aparţine grupului de limbi uralo-
altaice, înrudită cu: turca, maghiara, coreeana, japoneza, finlandeza, estoniana, uzbeka, kazakha, azera, turkmena, şi multe alte limbi. Mongola Halha se scrie cu alfabetul chirilic mongol (scrierea oficială) şi
scrierea tradiţională, dezvoltată după alfabetul arab folosit uighuri.

Simbolul naţional este “soyombo”-ul, care apare pe steagul Mongoliei. Fiecare componentă are un înţeles: foc, soare, lună, pământ, apă şi simbolul yin-yang. Acestsimbol datează din secolul al 17-lea.