Temă de seminar

Sistemele totalitare au încercat, prin folosirea unor mijloace coercitive, să realizeze

niște oameni-mașină, docili și dispuși la orice sacrificiu pentru cei aflați la puterea sistemelor.
Ei au reușit parțial acest lucru doar în grupurile sociale restrânse. ( Tiberiu Tănase, Fețele
monedei)

În contextul realizat de societatea capitalistă muncitorul este nevoit să îşi vândă forţa de
muncă, pe care o cedează spre folosire capitalistului. Astfel, alienarea apare ca o consecinţă a
exploatării muncitorului de către capitalist. Însă „efortul este muncă pentru un aparat pe care ei
[indivizii] nu-l conduc, care acţionează ca o forţă independentă, căreia trebuie să i se subordoneze”.

Acest principiu al muncii „de dragul acumulării de capital” face ca omul să muncească pentru
interese extrapersonale.

Alienarea este descrisă cel mai bine prin faptul că omul devine „o anexă a maşinii” 1, „sclav
chiar al maşinăriei construite de el”2. Argumentul este acelaşi, indiferent că este vorba de Marx,
Marcuse sau Fromm. Nu numai cei doi psihanalişti, dar şi Marx îşi fundamentează critica societăţii
capitaliste pe individ: argumentul se rezumă la a spune că singurătatea, izolarea, alienarea individului
fac ca sistemul capitalist să fie „rău”; individul nu este respectat în societatea burgheză.

Fromm considera că „în orice societate spiritul întregii culturi este determinat de spiritul
grupurilor care sunt cele mai puternice în acea societate” 3, cei doi repetă acelaşi principiu al lui Marx:
„ideile dominante ale unei epoci au fost întotdeauna numai ideile clasei dominante” 4.

acest fapt sugerează că teoria marxistă este o teorie de jos în sus: porneşte de la individ şi
ajunge la societate. Libertatea individuală este un concept în strânsă corelaţie cu cel de alienare: cu
cât individul este mai alienat, cu atât el este mai neliber.

. În mod similar, conştiinţa de clasă nu se realizează de sus în jos, ci ea începe în momentul în

care fiecare individ conştientizează starea în care se află şi înţelege rolul său istoric; abia apoi aceşti
indivizi se asociază şi formează o clasă revoluţionară.

1
Karl Marx, Friedrich Engels, “Manifestul partidului comunist(1848)”,
http://www2.cddc.vt.edu/marxist//cd/cd4/Library/romana/m-e/1840s/manifest.htm
2
Erich Fromm, Frica de libertate, Teora, Bucuresti, 1998, cap. 4 “Cele două fete ale libertatii omului modern”,
p.102
3
Erich Fromm, Frica de libertate, Teora, Bucuresti, 1998, cap. 4 “Cele doua fete ale libertatii omului modern”,
p.103
4
Karl Marx, Friedrich Engels, “Manifestul partidului comunist(1848)”,
http://www2.cddc.vt.edu/marxist//cd/cd4/Library/romana/m-e/1840s/manifest.htm
Acest lucru pune din nou în evidenţă ideea de libertate: în societatea capitalistă, omul este sclav al
unor scopuri care nu-i aparţin şi, totodata, el are iluzia libertăţii sale, „trupul şi sufletul său devin
instrumente ale activităţii de muncă în străinăte” 5.

, se poate identifica o asemănare între trecerea de la societatea capitalistă la cea comunistă

şi momentul în care „hoarda paternă e înlocuită de clanul fratern” 6, sau între aceasta şi trecerea de la
„autoritatea iraţională la autoritatea raţională” 7

Conştiinţa de clasă, lupta de clasă, revoluţia comunistă sunt toate instrumente, mijloace care apără
individul de societatea capitalistă.

5
Marcuse, Herbert, „Eros şi civilizaţie” (fragmente), trad. Vasile Dem. Zamfirescu, în Marcuse, Herbert, Scrieri
filosofice, Editura Politică, Bucureşti, 1977, p.201
6
Sigmund Freud, Totem şi tabu, în Opere 1, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1991, cap. IV, „Reîntoarcerea infantilă la
totemism”, p.152
7
Funk, Rainer, Erich Fromm: The Courage to Be Human, cap.4 “Humanistic Religion“, Continuum, New York,
2004, p.76-77