Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Iasi

Master: Psihologia medierii conflictelor

An II, Sem II, ID

PSIHOLOGIA CONFLICTELOR
TRANSCULTURALE
 Cadrul cultural romanesc. Romanii in sectorul muncii.

Daca ne propunem sa facem o analiza a unui sector social uman trebuie sa

avem in vedere si sa abordam un cumul de factori ce influenteaza demersul sau
interactional. Exista patru contexte ce influenteaza considerabil acest spatiu:
biologic, social, cultural si ecologic. In cele ce urmeaza voi prezenta cultura
romaneasca in spatiul muncii in viziunea autoarei Monica Heintz in lucrarea Etica
muncii la romanii de azi (2005).
Cultura reprezinta un sistem de semnificatii invatate intr-o anumita societate,
transmisa si impartasita si care faciliteaza capacitatea de supravietuire si adaptarea
unei comunitati la mediul extern. Din punctul de vedere al psihologiei
transculturale suntem interesati in mod deosebit de cultura subiectiva, cea din
interiorul individului. Componentele culturii subiective privesc traditiile culturale,
credintele culturale ale subiectului, valorile culturale, normele si regulile culturale.
In contextul analizei in spatiul muncii abordam de asemenea si identitatea culturala
a organizatiei- cultura de intreprindere. Aceasta poate fi definita ca „ansamblu al
referintelor si evidentelor impartasite in organizatie si dezvoltate de-a lungul
istoriei intreprinderii ca raspuns la problemele de mediu si de coeziune interna care
ii sunt puse acesteia” (M. Thevenet, 1993). Monica Heintz afirma despre cultura
organizatiei ca sustine buna ei functionare si ca acest concept a aparut in secolul
XX. Incepand de atunci sociologia muncii pune accent pe aceasta „cultura a
intreprinderii” si „identitate la locul de munca”. Tot autoarea ne povesteste ca nu
regaseste totusi continutul teoriilor interactioniste si in spatiul muncii la romani, in
cele trei intreprinderi care au facut parte din studiul acesteia. Tot aici regasim
organizatiile ca fiind un sistem inchis, a carui functionare depinde doar de
aplicarea regulilor si de o structura interna coerenta. Caracteristicile culturale ale
culturii de interprindere ar putea fi (M.Thevenet): activitatea (conceperea misiunii
si ratiunii de a fi a organizatiei); persoana (conceperea drepturilor si datoriilor
organizatiei fata de persoana si a drepturilor si datoriilor persoanei fata de
organizatie); mediul (conceperea raporturilor de delimitare si interactiune dintre
organizatie si mediul sau). Nu ne putem insa limita doar la observarea cadrului
intern al organizatiei pentru a explica functionarea si disfunctiile ei. Este important
de asemeni sa intelegem de asemenea ce loc ocupa munca din organizatie in viata
angajatilor sai, comparativ cu alte munci depuse de ei. Monica Heintz observa ca
diferentele intre sex sunt importante in contextul muncii. In cadrul organizatiei
Beta (una din cele trei organizatii studiate) femeile sau barbatii singuri ce vin sa
asiste la prezentare sunt intotdeauna incredintati angajatilor de sex opus, in timp ce
cuplurile sunt mai dificil de repartizat vanzatorilor din cauza geloziilor pe care
acestia le pot cauza. Resursele din cadrul unui sistem organizational se
caracterizeaza printr-o anumita interdependenta ceea ce inseamna ca ar trebui sa
predomine munca de echipa in cadrul acesteia. In marea majoritatea a
organizatiilor romanesti angajatii decid daca sa respecte regulile muncii de echipa
sau nu. Lipsa muncii de echipa in ONG-ul Alfa (cea de-a doua organizatie ce a
facut parte din studiul autoarei), in care relatiile dintre colegi sunt foarte bune,
reprezinta un exemplu in acest sens. Managementul nu a stabilit nici un mod de
comunicare, de circulare a informatiei, inchizand fiecare angajat „in locul lui”. Mai
multi angajati lucreaza independent, cateodata asupra aceluiasi subiect
impiedicandu-se uneori in indeplinirea sarcinilor de dependenta rezultatelor muncii
altui angajat, care nu a executat-o, stabilindu-si alte prioritati. Exista de asemeni
cazuri in care managementul nu urmareste sa formeze o echipa sau un spirit de
echipa. In acest context se pune accentul pe virtutile individualismului iar singura
cooperare e cea determinata de interesul individual.
Din perspectiva valorilor culturale, Monica Heintz isi concentreaza lucrarea
asupra conceptului de etica. In acest context face o paralela intre etica muncii in
tarile dezvoltate si etica muncii la romani, dezvoltand-o pe cea din urma. De la
jumatatea secolului al XIX-lea, valorile asociate muncii nu mai erau legate de
Dumnezeu, ci difuzate intens de presa si scoala sub forma unei ideologii a muncii.
Etica muncii era mijlocul prin care clasele superioare mentineau ordinea superioara
in societate (1998). De exemplu, intr-un birou de ocupare a fortei de munca din
Irlanda de Nord functionarii publici continua sa clasifice somerii in cei care merita
(cei care vor intr-adevar sa munceasca dar nu gasesc un loc de munca si ceilalti),
aceasta influentand distribuirea alocatiilor de somaj. Aparitia termenului de
„workoholic” indica aparitia unui fenomen de dependenta in munca. Necesitatile
erei postindustriale fac ca ideea de etica a muncii sa devina invechita. La polul
opus autoarea ne vorbeste despre etica protestanta a muncii in Romania. Valorile si
practicile legate de munca le sunt aduse romanilor prin imagini fragmentate
vehiculate cu ajutorul mass-mediei, consultantilor straini, traducerilor ocazionale
din Benjamin Franklin, noilor carti despre cum sa iti autogestionezi viata,
prietenilor care isi povestesc experientele occidentale si emigrantilor romani in
Vest. Tot in acest context aflam ca etica muncii capitaliste (stilul occidental)
inseamna pentru majoritatea celor intervievati „munca intensa”; pentru un grup
ceva mai mic „munca bine facuta”; si doar pentru o minoritate de intelectuali
organizare inteligenta si management corect al fortei de munca. Prin apartenenta la
un anumit mediu cultural, fiecare organizatie ramane sub influenta respectivei
culturi mai mult decat sub dominatia standardizarii unificatoare a perceptelor
managementului si a eficientei. Conducatorii de intreprinderi, managerii ca si
specialistii antrenati in activitatile firmelor trebuie sa constientizeze diversitatea
culturala si sa o valorizeze. Companiile multinationale implementate in Romania
impun o anumita organizare a muncii: salariatii trebuie sa munceasca mai mult de
zece ori pe zi (fapt acceptat datorita salariului mai mare) iar munca lor este
verificata indeaproape. Chiar si in acest caz, cu toate ca propun noi valori si o noua
organizare a muncii, angajatii sunt cei care, pentru a-si demonstra loialitatea,
actioneaza conform propriei intelegeri a eticii muncii, dezvoltata din retorica
generala.
In contextul credintelor culturale, Monica Heintz face o analiza a
„mentalitatii romanesti”. Aflam despre romani ca isi explica esecurile economice
in termeni de mentalitate, desi exista prea mult consens in jurul acestei explicatii ca
ea sa nu dea de gandit. „Mentalitatea” este o trasatura comuna tuturor romanilor , a
carei origine poate fi gasita in istoria nationala a acestora. Dupa cercetarile
efectuate autoarea afirma ca mentalitatea deplansa de toti se reduce la „romanii nu
muncesc”. Un alt termen ce defineste mentalitatea romaneasca este cel de
„balcanism”. Acesta simbolizeaza lenea si predilectia pentru smecherii si este vazut
ca o caracteristica complet negativa. Observam ca mentalitatea romaneasca este
masurata prin comparatie cu ceea ce este considrerat a fi mentalitatea statelor
dezvoltate economic. Exista totusi o tendinta de a ne dori sa devenim
„occidentali”, de la schimbarea infatisarii pietelor si pana la imbracaminte, muzica
sau folosirea de termeni in engleza si franceza acolo unde o traducere in limba
romana ar fi posibila. Din punctul de vedere al psihismului si al comportamentului
uman autoarea face o analiza a relatiilor interpersonale si a eticii personale, a
aspectelor personale de comportament ale romanilor de azi. Exista o duplicitate
dintre a fi si a pretinde, o diferenta intre valorile enuntate retoric si munca depusa
efectiv. Studiul a fost realizat in cadrul a trei organizatii, fiecare reprezentativa
pentru un segment al pietei muncii: o institutie de stat Gamma, o firma privata Beta
si o organizatie neguvernamentala Alpha. Ideologiile sunt extrem de diferite de la
o organizatie la alta desi este vorba despre trei institutii implementate in aceeasi
societate. In departamentul de marketing al firmei Beta, directorul cere supunere
totala din partea angajatilor si doreste sa li se impuna ca model. Angajatii firmei nu
pot avea initiative si depind de acordul maagerului in ceea ce priveste fiecare
deciziie , sub amenintarea ca a face contrariul inseamna concediere imediata.
Managerul din Alpha se situeaza in extrema opusa. Aici directorii incearca sa
mentina un regim democratic, in care angajatii, toti absolventi de studii superioare,
sunt incurajati sa participe la decizii. Fiecarui angajat i se acorda atentie si este
consultat inainte de a i se aloca o activitate. De asemenea, in cadrul acestei
organizatii au loc sedinte lunare in vederea stabilirii activitatii organizatiei, in care
fiecare isi spune cuvantul. Din cauza stilului democratic care se doreste a fi
implementat, angajatii se plang totusi de o lipsa de organizare, lipsa de pragmatism
, fara sa identifice insa directorul ca responsabil pentru starea creata. Desi regulile
de functionare a ambelor institutii sunt intelese si respectate, se observa totusi ca
angajatii parasesc prematur organizatia. In Occident, parasirea locului de munca in
mod voluntar este interpertat ca o lipsa de satisfactie. In cazul Beta, angajatii
parasesc organizatia in urma unui conflict deschis cu managerul, renuntand la
salariu si drepturi numai pentru a scapa de presiunile acestuia. In cadrul firmei
Alpha, angajatii aleg sa paraseasca locul de munca din cauza lipsei de organizare.
Lipsa de distribuitie clara a indatoririlor face ca nici un angajat sa nu aiba un
numar determinat de sarcini si il face sa se simta responsabil pentru un numal
nelimitat de sarcini.
Concluzionand rezultatele studiului, autoarea afirma ca romanii se descriu
prin termeni negativi dar care ii leaga prin invidie in „mizeria morala si materiala”
si ca a acuza mentalitatea romaneasca pentru tot ce merge rau reflecta lipsa
respectului de sine la nivel de individ si de natiune.

Bibliografie:

1. Conf. Dr. Dorin, Nastas, Psihologia conflictelor transculturale (suport de curs),

Iasi, 2010;
2. Dumitru, Zait, Management intercultural, (curs), Editura Universitatii
„Alexandru Ioan Cuza”, Iasi, 2008;
3. Monica, Heintz, Etica muncii la romanii de azi, Editura Curtea Veche,
Bucuresti, 2005.