ADHD

Introducere: ce este ADHD?

Părinţi şi copii cu ADHD

Metode de ajutorare

Antrenarea părinţilor şi intervenţiile comportamentale în familie

Sistem codificat pentru enunţuri, discursuri părinteşti

Concluzie

2 Părinţii şi copiii cu ADHD Pentru a putea lua decizii bune în ceea ce priveşte managementul comportamentului copilului cu ADHD. În acest scop. şcolare şi din partea egalilor sunt însă cruciale în determinarea întinderii deteriorării şi comorbidităţii. există o prevalenţă mai mare a tulburărilor afective şi anxioase. care însă poate fi preferat senzaţiei de epuizare pe care o are în momentul în care se implică activ în relaţia cu copilul. părinţii trebuie să dispună de energia necesară pentru acest gen de sarcină. manifestată prin hiperactivitate.ADHD (Attention Deficit Hyperactivity Disorder) este o tulburare neurologică. a tulburărilor de învăţare. mama este cea care este considerată responsabilă de creşterea copiilor. El se poate coaliza cu fratele copilului cu ADHD sau se poate izola. social şi emoţional. a tulburărilor în legătură cu o substanţă şi a tulburării de personalitate antisocială. distractibilitate şi / sau impulsivitate. depăşit de situaţie. care sunt de multe ori îndepărtaţi datorită faptului că familia este prea preocupată de a controla comportamentul copilului. Influenţele familiare. De asemenea. Probe considerabile atestă influenţa puternică a factorilor genetici asupra nivelelor de hiperactivitate. renunţă adesea şi se retrage astfel încât nu mai simte presiunea de a decide ce să facă. În mod normal.1 S-a constatat că tulburarea hiperactivitate/deficit de atenţie este mai frecventă la rudele biologice de gradul I ale copiilor cu această tulburare decât în populaţia generală. studiile sugerează că la membrii de familie ai indivizilor cu tulburarea hiperactivitate/deficit de atenţie. ei trebuie să înceteze să se centreze pe comportamentele care simt că le scapă de sub control şi să găsească strategii mai structurate de intervenţie. în timp ce tatăl. Pentru aceasta au nevoie de sprijinul celor din jur. ceea ce duce la sentimentul de neajutorare. Copiii sau adolescenţii cu această tulburare pot avea una. două sau trei din aceste comportamente. impulsivitate şi inatenţie măsurate dimensional. Această reacţie de retragere poate afecta şi celelalte relaţii. 3 1 2 3 . Această tulburare poate afecta starea de bine pe plan fizic.

au sfătuit-o pe mama să-l ducă la doctor. Când Ben a intrat la grădiniţă. 4 . când umbla cu el la consilierea mămicilor. Deseori părinţii copiilor cu ADHD sunt retraşi. frustraţi. Cercetările arată că aproximativ 30% din părinţi declară copii lor a fi hiperactivi. numai Ben al ei urla. mai exact fiecare al 200-lea suferă concret de acest diagnostic. se bătea cu ceilalţi copii. Ei sunt de obicei obosiţi. cu nervi şi ruşine. Cum îi putem ajuta pe aceşti copii? Creşterea unui copil cu ADHD este o sarcină foarte grea pentru un părinte. dacă ne gândim şi la faptul că „ a fi părinte” implică foarte multe lucruri.„Băieţelul meu este hiperactiv!” – această expresie este tot mai des folosită şi auzită în parcuri. în ciuda eforturilor depuse. foarte des este greşit folosit. În parc. persoanele cu ADHD pot fi ajutate prin mii de mijloace. mama credea că lucrurile se vor schimba. rupea toate florile pe care le găsea. Părinţii copiilor hiperactivi sunt într-o situaţie aparte. grădiniţe.4 Pe lângă tratamentele cu medicamente şi diferite technici de psihoterapie. însă educatoarele. Susie spunea despre fiul ei Ben: încă din perioada postnatală. se împingea. ajută la ameliorarea ei. Problemă mare constituie şi găsirea unui baby sitter. Ei se simt marginalizaţi de prieteni. De foarte multe ori părinţii sunt „etichetaţi” după comportamentul copiilor lor. dormeau liniştiţi. incapabili de a stabili o ordine zilnică normală în programul copiilor lor. Ieşirile afară întotdeauna se terminau cu fuga acasă. Sarcinile se împart în jurul copiilor. astfel nu se învinovăţesc de creşterea neadecvată a copiilor. toţi bebeluşii sugeau. Deşi este un termen cunoscut. Un studiu britanic arată însă că fiecare al 100-lea copil. care chiar dacă nu rezolvă definitiv „problema”. Norocoşi sunt cei care au copii mai mari. la scăderea nivelului maxim de tensiune în familie sau şcoală sau cercul de prieteni. La biserică nici nu intrau. se mişca continu. şcoli. colegi din cauză că „toată lumea vrea să scape” de ei. cuminţi. mai târziu. familie. Situaţia se complică şi mai tare dacă mai sunt alţi copii în familie. că deja trebuia să iasă. suspectându-l de hiperactivitate.

Astfel s-a constatat că foarte puţini au fost copiii diagnostigaţi cu ADHD. la care au şi observat schimbări de comportament. Controlează dilatarea venelor. nici părintele să nu ştie de compoziţia alimentelor din dietă. cel mai cunoscut regim alimentar este „dieta Feingold”. denumită după doctorul Feingold. în urma cărora s-a constatat că pe baza dietei prin rotaţie. în struguri. care se găseşte în numeroase fructe. Cel mai indicat ar fi găsirea unor părinţi care se confruntă cu aceeaşi probleme. Rezultatele obţinute au avut un efect atât de mare asupra cercetătorilor. Feingold susţinea că hiperactivitatea este o anormalitate biologică în care toate aceste substanţe constituie otravă. conservanţi şi salicilat. mulţi părinţi chestionaţi au experimentat o ameliorare în comportamentul copiilor lor cu un regim adecvat şi au afirmat că i-au ajutat în creşterea lor. pe aceeaşi bază. stimulează nervii care controlează durerea şi are rol important în apariţia sau nimicirea cheagurilor de sânge. deşi mulţi ţin să o folosească. fructe şi băuturi. Dieta constă în eliminarea alimentelor care conţin culori artificiale. Funcţionează ca un hormon şi participă în diferite activităţi. şi 76 de copii hiperactivi. ca de exemplu: în măr. prune şi căpşuni. 93 % din 88 de copii nu s-au mai plâns de migrene. eczema. Aşadar dieta Feingold nu este eficace. cum ar fi: stabilirea unui program strict acasă. În tratamentul copiilor hiperactivi. 6 În 1983 au efectuat nişte studii în spitalul pediatric Great Ormond Street. care a studiat-o mult încă din 1970. Au dispărut şi simptomele adverse cum ar fi: durerile de stomac. sau a unor activităţi fizice unde nu se observă „problema” copilului. 5 Regimul alimentar Deşi studiile nu confirmă o legătură strânsă între mâncare şi comportament. Cercetătorii sunt de părere că este bine ca la început nici doctorul psihiatru. astma şi tulburările de comportament. că au decis să studieze. care controlează multe procese fizice a corpului uman. Mai există şi multe alte metode cu care îi putem ajuta. banană. adică prin schimbarea zilnică a diferitelor produse de carne. Explicaţia lui era: salicilatul împiedică producerea prostaglandinei.Este extrem de important ca părinţii să reuşească să-i integreze pe aceşti copii în societate. Acesta din urmă este o substanţă chimică naturală. un regim alimentar corespunzător şi stilul de viaţă. Regimul alimentar consta în: carne de 5 6 .

Cola şi alte sucuri). pentru a-l lua. care au o persoană hiperactivă între ei. El trebuie să se zbată în voie. descoperind în continuu lucruri noi. În cazul acestor probleme. Sfaturi de urmat: 1. „ciudat”.2 ore. 3. fără a se simţi jenat. Era ascuns cu „pacheţelul” lui. iar la restul au observat un comportament normal. pentru că bebeluşul este prea mic pentru a învăţa orice. mere. în fiecare seară băiţa copilului să se facă la aceeaşi oră. să acorde mare atenţie regimului alimentar: cât mai multe mâncăruri proaspete pe masă. Odată ea a ajuns mai devreme la casa prietenilor. Astfel copilul este ajutat să nu se simtă marginalizat sau exclus din familia lui. orez. se zbat şi se vaită. Era momentul când toţi au gustat din mâncărurile pregătite. cât şi diferite preparate bogate în vitamine. părinţii sunt sfătuiţi să urmeze un training. ajutându-l astfel să se integreze şi el în societate. S-a constatat o ameliorare la 62 de copii. pere. În cazul copilului mai mare. cartofi. decât ceea ce este prescris în ea. O plimbare în parc îi ajută să se liniştească. să se petreacă cât mai mult timp în natură. 7 Alte probleme asociate cu hiperactivitate Somnul / Odihna Copiii hiperactivi dorm foarte puţin. apă. carne de pasăre. noaptea se trezesc de mai multe ori. roşiile. Părinţii lui ţineau la excluderea câtorva alimente din regimul lui (ciocolata. pentru ca să se simte normal. După un timp l-a găsit pe fiul ei la etaj. între prieteni. avea la el „pacheţelul special” pregătit de mama lui. Mama în acel moment a hotărât că îl va lăsa „în pace” în astfel de momente. varză.miel. el trebuie lăsat înainte de culcare să aibă timp de joacă şi de multă mişcare. Această metodă nu este indicată înainte de 6-9 luni. de preferinţă cele care nu au fost contaminate cu insecticide. Exemplu: Thomas ori de câte ori mergea la colegii lui la un chef. Este important însă să nu exagerăm cu includerea dietelor în regimul copilului. de lucruri noi. Trebuie să-l lăsăm să guste şi altceva. să se joace cât mai mult înainte de somnic. „altfel”. Deci este foarte important ca familiile. Atunci a constatat cu stupoare că Thomas era dispărut undeva. 2. să nu se lase copilul să doarmă mai mult de 1 ½ . 7 . citricele. Este recomandat ca şi restul membrilor familiei să consume aceste preparate. Copiii hiperactivi sunt „însetaţi” de schimbări.

Dacă este incapabil de a se concentra mai mult timp. să cunoască aşteptările părinţilor. plânge înainte de culcare. 5. nu trebuie ezitat. poze interesante. După joacă se recomandă o baie. Acest lucru este valabil în general la toţi copiii. să simtă că este supravegheat. În cazul în care copilul are probleme cu adormitul şi după mai multe încercări se observă că metodele anterioare nu funcţionează. În noaptea următoare numărul a scăzut la 13. Astfel a trecut acea noapte.4. Dacă se începe acest training. Copilul trebuie să simtă că este iubit. înseamnă că aceste technici pot fi aplicate şi în viitor. sărea pe pat sau pur şi simplu se juca. 8 Oboseala 8 . În prima noapte de aplicare a acestor technici.dacă copilul urlă. nu este abandonat. În caz contrar copilul îşi va da seama că dacă urlă şi plânge destul de mult. ba chiar este recomandat cererea ajutorului specialiştilor. să nu fie dus niciodată în patul părinţilor şi să nu se joace cu el noaptea. după care urmează să li se ţină atenţia trează cu cărţi de poveşti. l-a luat şi l-a pus înapoi în patul lui. însă trebuie să şi ştie. Dacă doarme suficient de mult. să fie lăsat singur. mama lui fără să-i vorbească. el nu trebuie întrerupt nicicum. dar el n-a venit. acest program trebuie să fie scurt şi foarte precis. În cazul copiilor mai mari este indicat achiziţionarea unor jucării ca: trambulină. va obţine ceea ce vrea. mulţi sunt cei care astfel scapă de energia acumulată în timpul zilei. Claire a observat că şi ziua era mai liniştit ca înainte şi nu era exagerat de agitat. Părinţii îl aşteptau a 14-a oară. Mama s-a dus la pătuţul lui să vadă ce se-ntâmplă. Copilul trebuie să realizeze că noaptea este pentru dormit şi nu pentru joacă. Dacă nu se observă nici o schimbare. dar până la urmă Dennis a înţeles că trebuie să doarme în pătuţul lui şi a renunţat. fără întreruperi şi liniştit. În a 3-a noapte n-a apărut deloc. mai exact de 149 de ori. coardă. din 10 în 10 minute trebuie mers lângă el. Exemplu: Claire a încercat aceste sfaturi cu Dennis şi a obţinut rezultate pozitive: Fiul ei apărea foarte des în dormitorul lor. însă în nici un caz să nu fie luat în braţe sau pus lângă părinţi în pat. Dennis dormea cu un îngeraş. diferite modele de leagăne sau în principiu jucării care îl ţin în mişcare continuă. etc.

Acest lucru poate afecta lumea lor sufletească pe întraga viaţă. Cu aplicarea oricărei pedepse am agrava situaţia. nu se duc în excursii sau nu dorm la prieteni. să ştie ce are voie să facă şi ce nu. Cercetătorii arată că 90 % dintre cazuri au avut rezultate în urma folosirii acestuia. Astfel ei sunt impulsivi. însă de două ori mai importante în creşterea copiilor cu ADHD. astfel ne putem pune întrebarea: oare aceste două fenomene nu sunt legate? Deci şi dacă joacă un rol important şi dacă nu în hiperactivitate. lipsa somnului este foarte importantă. mofturoşi. atât pentru copii cât şi pentru părinţi. În zilele noastre tot mai mulţi copii sunt diagnosticaţi cu ADHD. de la Nothingam University susţinea că fiecare copil are nevoie de un timp anume pentru a dormi. „Care sunt regulile?”. Cel mai indicat este cumpărarea unui sistem de alarmă. Şi foarte important: să nu-i obligăm pe cei mai mari să poarte scutece. O altă technică ar fi conştientizarea copilului mai mare de problema lui. Se poate cere copilului să-şi schimbe el lenjeria de pat. Studiile arată însă că în zilele noastre copiii dorm mult mai puţin decât este indicat. John Pierce. 9 Enurezis Enurezis-ul este des întâlnit la cei cu ADHD. Rata este mai mare la băieţi decât la fete. Este foarte greu însă pe termen lung să obţinem rezultate bune. pentru a se odihni. deloc de neglijată. 9 .Profesor. doctor psiholog. în cartea sa. „Chiar trebuie să le respectăm?” Acestea sunt necesare în creşterea copiilor de sex masculin. Astfel se va simţi jenat şi va încerca să se controleze. Oricum aceşti copii sunt frustraţi. descrie trei teme principale care se învârt în jurul întrebărilor: „Cine este şeful?”. care îl ajută pe copil să se trezească înainte de a urina în pat. În nici un caz nu este recomandată pedeapsa. „Creşterea băieţilor”. neascultători. Stabilirea ordinului şi a limitei În viaţa copiilor este bine de stabilit un ordin strict. Steve Biddulph. Este bine să introducem în viaţa lor de zi cu zi activităţi şi jocuri care necesită multă mişcare dar şi atenţie. Circa 48 % din ei suferă de această boală.

să nu primim oaspeţi. juca în voie. Prima regulă trebuie să aibe la bază soluţionarea celei mai grave probleme. care deranjează toţi membrii familiei. o regulă în casă. În casă. să fie spus clar. în camera lui trebuie aranjat un loc . Însă nu trebuie uitat recompensa. Va fi un prilej de relaxare. un colţişor cu lucrurile lui. Este de preferat ca în timp ce învaţă. discret. acordarea atenţiei sporite copiilor 2. când creşte trebuie învăţat să meargă el singur. să nu-l deranjăm.11 Comunicarea Copiii cu ADHD sunt incapabili de a se concentra la mai multe lucruri simultan. linişte pentru el. Trebuie găsit şi un loc potrivit. Se poate încerca şi prinderea mâinilor lor sau a umărului în timpul comunicării şi ţinerea contactului vizual permanent. respectarea regulilor impuse de la început10 Stabilirea ordinii / regulii în casă Fiecare familie poate să-şi stabilească o ordine. îi „imobilizăm”. Orice li se spune. fără ca ei să observe. recompensarea oricărui act 3. unde se poate mişca. este important ca discuţia să se desfăşoare despre o singură temă. eventual jucăriile preferate. alerga. Dacă este necesar trebuie repetat mesajul sau chiar trebuie rugat copilul să repete ceea ce a auzit. să ascundem orice obiect care-i poate distrage atenţia. şi să se asigure că au înţeles mesajul. Astfel. unde să poate lucra. un teren de joacă etc. întotdeauna după o faptă bună. 12 Protecţie în casă 10 11 12 . unde copilul poate merge zilnic: un parc. îi ţinem într-un loc. Dacă se doreşte atenţia lor. bunici. Când este mic trebuie dus de către părinţi.Mesajul acestei cărţi este: 1.

Ca şi în cazul copiilor mici. pedeapsa fizică. Trebuie explicat de multe ori de ce nu are voie să facă ceva şi cum ar fi trebuit să facă ceea ce a făcut. de ce toată ziua. iar când se linişteşte să i se explice de ce comportamentul lui a fost neadecvat. 9 ani. otrăvitoare trebuie ţinute în locuri ascunse. Această metodă nu ajută în nici un caz. La miezul nopţii Chris încă nu doarme. De aceea substanţele chimice. să urmeze aceleaşi reguli cu toţi copiii lor. Mama lui susţine că dacă ştia ce înseamnă ADHD. Daniel îndură mult din cauză că împart aceeaşi cameră. sunt sfătuiţi ca.Copiii hiperactivi sunt capabili să „distrugă” casa. trebuie să ne asigurăm de siguranţa obiectelor şi mai ales a copilului. Astfel nu se ivesc certuri între fraţi. Totodată. Niciodată nu este sfătuită agresivitatea. trebuie să aibă un loc special în casă. Dacă adulţii îl consideră „cu probleme” copiii îi văd ca pe un „răsfăţat”. ţipă. oglinzile etc. închise. De foarte multe ori fraţii / surorile lor sunt invidioşi: de ce părinţii acordă mai multă atenţie. de aceea nimeni nu doreşte ca un copil să înveţe de la un adult manifestările agresive. impulsivi. este suficient să se ia copilul de acolo. Copilul imită părintele. 13 . Ei acţionează deseori impulsiv şi nu se gândesc la pericole sau la consecinţe. 11 ani cu ADHD. de ce au regim alimentar special. Ceea ce poate reprezenta pericol trebuie pus într-un loc inaccesibil lor. urlă. nu o lasă o secundă în pace. în limita posibilităţilor. portretele. Dacă se întâmplă ca în parc sau pe stradă copilul să lovească un altul. nu se mai gândea să nască alţi copii. Exemplu: Kim are patru copii: Daniel. toată lumea se ocupă cu ei. obiectele de decor. Este indicată comunicarea. nu ai voie să te uiţi la TV” sau „nu ai voie să mănânci din prăjitură azi”. spunându-i că „Nu-i voie”. 4 ani „Boala” lui Chris a fost descoperită doar la 8 ½ ani. de ce ei întotdeauna obţin ce vor? Părinţii care se confruntă cu această problemă. Bronny. Chris o bate pe Cally-Jane. Se pot impune pedepse: „pentru că l-ai lovit pe X. CallyJane.13 Fraţi sau surori Se întâmplă ca în familiile cu mai multţi copii. 13 ani. îi fură jucăriile. cei cu ADHD să fie mai „răsfăţaţi”. Christopher. Agresivitate Copiii cu ADHD sunt agresivi.

oriunde s-ar duce. Încurajarea şi explicaţiile date. Ei sunt certaţi tot timpul acasă. n-ai voie acolo. în principiu şcoala reprezintă pentru ei „o povară”. şi nu-l lasă nici pe el să doarme.aleargă. răbdători. la grădiniţă. morala acestei povestiri este una simplă: părinţii trebuie să-i înveţe pe copiii lor să fie înţelegători. vizita la piscină. Cu trecerea timpului sarcinile par tot mai grele. greu de rezolvate. n-ar mai fi Chris. la engleză. Cei întrebaţi au spus că deseori şi sarcinile de zi cu zi li se par complicate. rău. calmi. Dacă n-ar fi aşa. la literatură. dacă aceşti copii ar primi şi laude din partea celor din jur: astfel ei ar realiza că pot face ceva bun. continue pot face miracole. Ar fi foarte bine. copilului trebuie explicat de ce s-a creat această stare. la şcoală. sunt capabili de ceva. îl consideră nebun. Altfel. însă toţi şi-au exprimat sentimentele lor faţă de el: „Şi ce dacă e nebun? Noi îl iubim aşa cum este. Chiar dacă stă 2 minute lângă o carte sau pe scăunelul lui. ba chiar foarte plictisitoare. La început este bine ca ei să fie supravegheaţi de un adult. nesimţit. la ore de sport sunt şanse unice pentru ei în găsirea prietenilor. nu sunt „neputincioşi”. au probleme la matematică. Fraţii lui Chris au fost interogaţi în legătură cu relaţia lor. Plimbările zilnice în parc. care nu va fi greu de urmat. Este foarte importantă reacţia copiilor: toţi sunt supăraţi pe Chris. dur. nimeni nu e atent la 14 15 15 . Este greu pentru că şi ei la urma urmei sunt copii. un răsfăţat. nu-i adevărat?” Concluzia. Stima de sine pare a fi afectată dacă nu aude altceva decât: „N-ai făcut bine. Consolidarea stimei de sine Copiii cu ADHD se confruntă adesea cu subapreciere de sine. mofturos. creează întotdeauna probleme. de ce nu eşti atent. iar dacă prietenia se rupe. trebuie lăudat. Dimineaţa este foarte greu să se trezească şi să pornească la şcoală din această cauză. însă cu comportamentul lor le arată un model. În cazul în care se întâmplă ca cei doi să se certe sau să se lovească pe parcurs. dar încet-încet pot fi lăsaţi singuri. 14 Prieteni Copiii hiperactivi trebuie socializaţi. trebuie ajutat în continuare să găsească alţi amici. ambiţionat. el va simţi că nimeni nu observă ce face. de ce umbli acolo etc?”.

nu se împrietenesc uşor. când îi punem la dormit. Aceşti copii nu tolerează nici o restricţie fizică: ies din pătuţul lor sau din premergător. Aceste momente sunt de neuitat pentru copil şi face minuni. observă cu stupoare că nu-i chiar aşa. se bucură. vor să sară afară. deseori se observă. orice. Timpul petrecut cu aceşti copii este de neînlocuit. Rezultatul nu va întârzia să apară. să citească. între alţi copii. mofturoşi. Sfaturi pentru pregătirea copiilor înainte de perioada intrării în grădiniţă: • • • • • Verificaţi dacă copilul este atent în timp ce vorbiţi către ei Folosiţi cuvinte simple în comunicare Vorbiţi lent şi articulat Instrucţiunile să fie simple şi uşoare Folosiţi cărţi. se zbat. desene interesante pentru a-i ajuta la recepţionarea mesajelor 16 . să meargă cu bicicleta. Dacă îi punem în scăunel. distrug totul din jurul lor. poze. peste 1 minut aruncă creioanele. să participe în activităţi comune. să aştepte rândul lor. Aceşti copii „storc” energia părinţilor. Părinţii trebuie să-i acorde zilnic timp suficient şi să fie cu ei. urlă şi scutură tot ce apucă. În orice activitate. când mănâncă aruncă alimentele peste tot. Este foarte important ca toţi din viaţa aceştor copii să se implice. când citesc o carte. că este „altfel”. neascultători. sunt incapabili să-şi aştepte rândul. râd. acel moment îi va schimba cumva. somnul lor nu ţine mult. Astfel ei învaţă să se comporte. Şi atunci de ce să mai continue? Cea mai recomandată faptă în aceste cazuri este recompensa de orice fel.acţiunile lui. se simt bine. ei nu se pot stăpâni: când desenează. picturi. se mişcă. Dar din păcate. să fie atenţi cu ceilalţi. muşcă. Se liniştesc. Părinţii au speranţa că deşi acasă sunt neliniştiţi. sau stau în pat. ţipă sau dacă adorm. dacă se încearcă împiedicarea lor. încep să urle. să-i ducă în colectiv. Iar pentru ei înseamnă „lumea întreagă”!16 Intrarea în creşă / grădiniţă Când copilul intră la grădiniţă sau creşă. peste puţin timp se ridică şi pleacă. făcând ceea ce vor: să joace jocul preferat. Sunt momente pe care nimeni şi nimic în lume nu le poate înlocui.

Astfel se sparge gheaţa şi nu mai este el cel care trebuie să urmeze un alt copil. performanţelor pe care le observă din când în când. Folosirea prenumelui. Acestea însă au efect 3 sau 4 ore. Sunt cazuri în care copiii hiperactivi iau medicamente (Ritalin). În orele în care se citesc poveşti. În cazul în care a rămas în urmă cu exerciţiile. va aborda technici speciale încât să-i stimuleze şi pe aceştia. a umărului pot face deasemenea miracole. Dacă profesorul este rugat şi înştiinţat de importanţa acestuia.• • Notaţi fiecare mişcare importantă. el poate fi de mare folos. 17 . dar dacă profesorul ştie de problemă. în nici un caz să nu-l ţină în pauză sau după ore. deci el nu va avea performanţele aşteptate dacă nu este lăsat la joacă în timpul pauzelor. Ar fi bine ca părinţii înainte de înscriere. Pregătirea cadrelor didactice din timp reprezintă o bună colaborare dintre ei şi copii. „Problema” familiei se extinde. înainte de înscriere. cu sarcinile date. să se informeze amănunţit. să viziteze cât mai multe şcoli. Ar trebui sfătuiţi să schimbe repetarea greşelilor cu repetarea succeselor. Indicat este şi discuţia cu directorul şcolii. Poate pot şi ei acorda sfaturi utile pentru viitor. pentru a putea alege locul cel mai potrivit copilului: şcolile care au activităţi extracurriculare sunt mult mai indicate sau cele care conţin activităţi care permit deplasările copiilor în sala de clasă. Îi poate aminti copilului momentul în care el trebuie să-şi ia dozele. O greşeală generală a cadrelor didactice este repetarea continuă a greşelilor pe care le-au comis copiii hiperactivi. iar un astfel de gest din partea profesorului poate ajuta desfăşurarea optimă a activităţilor şcolare. Aceşti copii sunt însetaţi de laude. o atingere a mâinilor. cu învăţătoarea şi cu toate persoanele care participă în creşterea copilului. Acest copil are nevoie de mişcare. hiperactivii nu pot sta mult timp într-un loc. Mulţi sunt care uită. deci nu strică dacă profesorul din când în când adresează cuvinte dulci sau îl evidenţiază în faţa clasei. acţiune a copilului. ci alţii trebuie să-l urmeze. fără să se simtă marginalizaţi sau ridicularizaţi de colegi. Astfel nu se va observa atât de uşor diferenţa dintre copii. pot deranja buna desfăşurare a orei. pentru a putea verifica ce se schimbă în comportamentul lui în viitor Repetaţi cuvintele cheie şi informaţiile adresate lor17 Copii şcolari Momentul intrării în şcoală este unul foarte decisiv.

joacă. şi circa 10 % şi la vârsta de adult. etc. la locul de muncă. De multe ori părinţii nu observă sau nu recunosc faptul că propriul copil are probleme pe care profesorul le-a observat la şcoală. creioane. însă au probleme serioase cu concentrarea. hiperactivitate. Este recomandabil să se aducă la cunoştinţa părinţilor înregistrările efectuate de cadrul didactic asupra comportamentului copilului. Acest lucru îi poate afecta în viaţa famililă.Comunicarea strânsă între şcoală şi părinţi trebuie materializată prin creşterea numărului de contacte şi stabilirea unei relaţii bune cu părinţii. Uneori e nevoie de o perioadă mare de timp în care părinţii să audă comentarii similare de la profesori diferiţi pentru a fi convinşi că copilul lor necesită un tratament. impulsivitate. Sunt nerecomandate expresii de genul ”Sunt sigură că copilul dumneavoastră suferă de ADHD”. departe de televizor sau computer. distractibilitate. necesare pentru ziua următoare. la şcoală. Asistenţă pentru pregătirea materialelor (cărţi. 18 19 . Verificarea temelor efectuate de copil. sunt recomandate: • • • • • • Asigurarea unui loc de studiu liniştit. rezolvarea temelor. Formarea unei rutini zilnice: servirea mesei. mai ales când acestea indică antecedente de atenţie. 18 Foarte pe scurt: Părinţii trebuie să-şi însuşească o serie de cerinţe necesare formării la copil a strategiilor de învăţare şi organizare. caiete. Asigurarea materialelor necesare rezolvării temelor şi a unei luminozităţi adecvate. În acest sens.19 Adolescenţii 70 % din copii sunt hiperactivi şi la vârsta adolescenţei. Ele trebuie înlocuite cu observaţii specifice şi obiective: „Ionuţ este foarte distrat în timpul orelor mele”. ghiozdan). Recompensarea reuşitelor în organizarea activităţii sau efectuarea temelor. Cu timpul ei se mai liniştesc.

„Fii cel mai puternic avocat / critic al copilului tău” 5. „Ajută-l să identifice zonele de slăbiciune dar şi modalităţile de soluţionare. Examinatorul trebuie să informeze părinţii copilului. poate crea dezastre.) Iată 10 modalităţi descrise pentru ajutorarea copiilor cu ADHD: 1. cât şi transferul copilului. etiologia. orice gest mai neadecvat. este extrem de importantă atenţia noastră. lumea sufletească. 20 Aşadar.” 9.” 2. reuşind să implice cu succes în viaţa atât a copiilor cât şi a adulţilor cu un program special. deci orice cuvânt.22 Baza tratamentului în cazul confruntării cu ADHD trebuie să fie educaţia şi consilierea. „Ajută-ţi copilul să identifice zonele sale de putere. se va simţi şi mai bine echipat în faţa ei. implicând multe lucruri: viaţa de familie. indiferent cât de mari sau mici ar fi. formare. etc. „Încurajează-ţi copilul dacă are interese speciale în orice domeniu” 8. Altfel riscăm mult.”21 Aşadar adesea. într -o clasă specială sau schimbarea 20 21 22 . Consultarea examinatorului cu părinţii. evoluţia clinică. De noi toţi depinde calitatea vieţii lor. „Joacă-te cu el„ 7. „Crează-i oportunităţi pentru a avea succes. De accea este foarte important cererea ajutorului din partea specialiştilor. cu şcoala este foarte importantă. prognosticul şi tratamentul. ei aflându-se în creştere. primul pas în tratamentul acestor copii trebuie să fie învăţarea a ce anume înseamnă AD / HD şi ce anume trebuie făcut în legătură cu el. Motto-ul lor dar şi a participanţilor a fost: „CINEVA A CREZUT ÎN EI” (Someone believed in them.” 6. adresat lor. viaţa socială. iar controlul şi verificarea periodică a activităţilor lor este de neegalat.” 10. dacă e necesar. „Ajută-ţi copilul să-şi găsească o „nişă”. a tuturor asupra oricărei persoane cu ADHD. profesorul. Relaţia strânsă şi bazată pe încredere poate rezolva problemele.” 4. „Fii cel mai mare fan al copilului tău. „Înscrie-te cu el la activităţi extra-curriculare.Adolescenţii sunt foarte sensibili. în special simptomele. dar în special asupra copiilor. educatorul despre tulburările hiperchinetice. Când omul va înţelege natura acestei provocări.” 3. „Învaţă-l aptitudini de auto-promovare. Cercetătorii Weiss şi Hechtman (1993) au studiat mult despre ADHD.

Pentru copiii de vârsta şcolară folosiţi proceduri de autoevaluare legate de anumite situaţii (ex: părăsirea locului în timpul mesei). Învăţarea părinţilor: metode eficiente de comunicare a comenzilor şi de a impune reguli (ex: să se uite direct în ochii copilului. să încurajeze complianta copilului. dulciuri). găsirea consecinţelor negative pentru problemele de comportament. 19 dintre băieţi au fost diagnosticaţi într-o clinică (de tulburări şi 23 . Activităţile care le fac plăcere copiilor. sau orice activitate care le face placere. Folosirea sistemului faptă-răsplată pentru a reduce numărul unor probleme mai frecvente (ex: îşi părăseşte tot timpul locul în timpul meselor sau în timp ce-şi face lecţiile. Dacă interacţiunile copil-părinte sunt mai frecvent neplăcute decât pozitive şi armonioase. Antrenarea părinţilor şi intervenţiile comportamentale în familie: 1. 6. se face din copil un membru activ în tratament.şcolii. să găsească tehnici comportamentale pentru acele situaţii (să încurajeze comportamentul adecvat şi compliant . ar trebui folosite ca recompensă pentru un comportament cuminte. Folosirea situaţiilor “problemă” specifice (ex: timpul mesei) pentru a antrena aceste aptitudini. 4. dacă nu se conformează regulilor de comportament. mai degrabă decât un lucru material (ex: bomboane. 23 39 de băieţi din Northern California au fost testaţi pentru observarea comportamentului lor. Părinţii să interzică copiilor cartofii prăjiţi sau băile în piscină. Dacă este posibil. atunci se recomandă şedinţe de joc supravegheate. Regulile din familie şi gospodărie să fie clare. 5. Analizare împreună cu părinţii a consecinţelor pozitive sau negative şi eventualităţile unui comportament adecvat sau nu 3. bine definite şi consecvent aplicate (rutina previzibilă ajută la instructurarea timpului). ferită. Împreună cu părinţii. să identifice situaţiile specifice. aria de studiu trebuie să fie organizată. să folosească consecinţele negative ca exemplu neadecvat). Identificarea situaţiilor problemă specifice (monitorizarea continuă a programului copilului) 2. Terapeutul ajută părinţii şi profesorii. Copiii cu vârsta suficient de mare trebuie educaţi să se autoobserve şi să se autoevalueze. ignoră cu desăvârşire diferitele reguli din familie). spre exemplu mai mult timp liber petrecut împreună cu părinţii. Aceste mici intervenţii trebuie explicate foarte bine părinţilor şi trebuie să fie bine monitorizate pentru a nu deveni prea punitive. să nu dea prea multe comenzi ân acelaşi timp). liniştită.

Evaluarea pozitivă a copilului 6..!” negativă relaţionate cu sarcini „Acum vine partea mai Afirmaţie care descrie sarcina „Cea roşie!” „Cea cu numărul a cărui rezultat poate fi observat imediat 3: 1. fiind necesară observarea comportamentului lor cu persoana cea mai apropiată din familie. latini 13 % şi asieni 5 %. Ceilalţi copii nu aveau nici o problemă psihică... Comenzi implicite Definiţie Comenzi cu verbe explicite... Întrebări directe Părinţii direcţionează/conduc comportamentul copilului cu întrebări Afirmaţie motivaţională 4. Băieţii aveau vârste cuprinse între 6 şi 8 ani.. care poate fi de folos oricui.tu?” „Vrei tu să. dar... Cuplul mamă-copil / tatăcopil a fost monitorizat tot timpul. 2.. de diferite etnii: albi 77 %. Lego). folosirea pronumelui „tu” 3. discuţii. majoritate de 7 ani şi 2 luni. Rezultatul propus în urma acestei testări a fost alcătuirea unui model de comportament în rândul părinţilor şi profesorilor. care au orice fel de legătură cu copii cu ADHD. afro-americani 5 %. nu-i 5. Fiecare băiat a participat la această testare alături de mama sau tatăl lui...deficit de atenţie) cu ADHD.... Evaluarea negativă a copilului Afirmaţii legate de sarcini 7. Evaluarea sarcinilor Evaluare pozitivă sau Exemple „Uite!” „Pune asta!” „Ia aia!” „Lasă-mă pe mine!” „Pune tu asta aici!” „Ia tu pe cea galbenă!” „Tu trebuie să fii atent!” „De ce nu... timp în care ei au primit diferite sarcini: jocuri diverse (construirea unui puzzle. şedinţa având 60 de minute. 3 –se numără!” „Acesta este albastru!” „Uit- ..tu?” „N-ar trebui să. conversaţii lungi sau scurte despre diferite teme... sărace şi bogate.?” „Dar dacă ai..tu?” „Este un joc interesant!” grea!” „Asta a fost uşor.. discursuri părinteşti: Categoria Afirmaţie directă 1... Afirmaţii perceptuale a sarcinilor Afirmaţie pozitivă despre copil sau despre performanţa lui Afirmaţie negativă despre copil sau despre performanţa lui aşa?” „Este o prostie!” „Foarte bine!” „Aşa!” „Ai dreptate!” „Ai reuşit!” „Eşti cel mai bun!” „Nu!” „N-ai făcut bine!” „Nu aşa ar fi trebuit!” „Nu eşti aşa de bun la. cuprinzând un sistem codificat pentru enunţuri. din diferite familii.... imperative Afirmaţii implicite.. Şi iată un tabel cuprinzător. Comenzi explicite 2.

.” „Noi vrem / trebuie să. Întrebări personale Întrebare adresată copilului care include „tu” sau „noi” ....” 9........ Explicaţii şi reguli Explicaţii generale despre jocuri.. Afirmaţii despre oameni Afirmaţie descriptivă cu un pronume( eu.... sau afirmaţii hipotetice 10..) despre o întâmplare trecută sau prezentă 11.” „Aşa trebuie făcut pentru că.” „Nu toate sunt roşii!” „Acesta e cel mai mare!” „Deci înseamnă că nu este verde!” „Uite cum trebuie:...” „O facem noi?” „Hai să facem. Întrebări perceptive O întrebare adresată copilului care are un răspuns imediat sau are un răspuns dat cu o altă întrebare Întrebare care necesită din partea copilului gândire/capacitate de explicare pentru a fi capabil să răspundă „Ce culoare are?” „Câţi sunt acolo?” „Unde este cea albastră?” „Asta e albastră nu?” „Cea lungă?” „Nu-i adevărat?” „Nu-i aşa?” „Care este mai mare?” „Cum sunt astea toate la fel?” „Ăştia urmează hăhh?” „Ce crezi despre asta?” „De ce asta?” „Asta unde se potriveşte?” „Unde vei pune tu aia?” „Şi tu vezi aia?” „Vezi? Hmmm?” „Ce spui tu?” „Tu aşa crezi?” 13. Întrebări conceptuale 14. reguli..” „Tu ai pus-o deja acolo!” „Aia face eu acum!” „Şi noi avem 5 bucăţi!” „ Eu nu ştiu!” „Eu cred că.. tu..8.” „Dacă pui asta aici. noi.” „Acesta merge la sfârşit.. Afirmaţii conceptuale a sarcinilor Sarcini care necesită reprezentaţii/închipuiri mentale sau comparaţii o!” „Uite-o pe cea galbenă!” „Din cele galbene sunt mai puţine decât din.....” „Eu voi. la început!” „Noi ar trebui să... Planuri Eu sau noi facem planuri pentru viitor Întrebări 12.

comportamentul direcţionat spre un scop şi abilităţile de organizare. să reducă gândurile negative şi să îmbunătăţească capacitatea de rezolvare a problemelor. „Cum ţi-e stomacul?” „Cum te simţi?” „Ruff ruff?” „Mhh!” „Ok!” „Ooops!” 24 Concluzie Fără tratament adecvat copilul poate rămâne în urmă la şcoală şi poate să îşi piardă prietenii. 24 . educaţia părinţilor şi modificarea programului educaţional al copilului. concentrarea. Cercetările demonstrează clar că medicaţia poate îmbunătăţi atenţia. Copilul are mai multe eşecuri decât succese şi este criticat de familie şi profesori care nu recunosc faptul că are o problemă.15. Tratamentul trebuie să includă psihoterapia. să moduleze comportamentul social şi să fie mai productiv. Psihoterapia poate ajuta copilul să îşi controleze agresivitatea. exclamaţii. antrenamentul abilităţilor sociale. jocuri de cuvinte. Psihoterapia poate ajuta de asemenea copilul să îşi construiască stima de sine. inperceptibile. Altele Afirmaţii irelevante.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful