P. 1
ADHD

ADHD

|Views: 87|Likes:
Published by Bodoni Tunde

More info:

Published by: Bodoni Tunde on Mar 18, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/05/2013

pdf

text

original

Introducere: ce este ADHD?

Părinţi şi copii cu ADHD

Metode de ajutorare

Antrenarea părinţilor şi intervenţiile comportamentale în familie

Sistem codificat pentru enunţuri, discursuri părinteşti

Concluzie

părinţii trebuie să dispună de energia necesară pentru acest gen de sarcină. 3 1 2 3 . El se poate coaliza cu fratele copilului cu ADHD sau se poate izola. studiile sugerează că la membrii de familie ai indivizilor cu tulburarea hiperactivitate/deficit de atenţie. impulsivitate şi inatenţie măsurate dimensional.1 S-a constatat că tulburarea hiperactivitate/deficit de atenţie este mai frecventă la rudele biologice de gradul I ale copiilor cu această tulburare decât în populaţia generală. Această reacţie de retragere poate afecta şi celelalte relaţii. ei trebuie să înceteze să se centreze pe comportamentele care simt că le scapă de sub control şi să găsească strategii mai structurate de intervenţie. Copiii sau adolescenţii cu această tulburare pot avea una. În mod normal. ceea ce duce la sentimentul de neajutorare. două sau trei din aceste comportamente. manifestată prin hiperactivitate. distractibilitate şi / sau impulsivitate. renunţă adesea şi se retrage astfel încât nu mai simte presiunea de a decide ce să facă. în timp ce tatăl. În acest scop. depăşit de situaţie. există o prevalenţă mai mare a tulburărilor afective şi anxioase.ADHD (Attention Deficit Hyperactivity Disorder) este o tulburare neurologică. Influenţele familiare. a tulburărilor în legătură cu o substanţă şi a tulburării de personalitate antisocială.2 Părinţii şi copiii cu ADHD Pentru a putea lua decizii bune în ceea ce priveşte managementul comportamentului copilului cu ADHD. social şi emoţional. Pentru aceasta au nevoie de sprijinul celor din jur. mama este cea care este considerată responsabilă de creşterea copiilor. care însă poate fi preferat senzaţiei de epuizare pe care o are în momentul în care se implică activ în relaţia cu copilul. De asemenea. Această tulburare poate afecta starea de bine pe plan fizic. care sunt de multe ori îndepărtaţi datorită faptului că familia este prea preocupată de a controla comportamentul copilului. a tulburărilor de învăţare. Probe considerabile atestă influenţa puternică a factorilor genetici asupra nivelelor de hiperactivitate. şcolare şi din partea egalilor sunt însă cruciale în determinarea întinderii deteriorării şi comorbidităţii.

ajută la ameliorarea ei. mai exact fiecare al 200-lea suferă concret de acest diagnostic. toţi bebeluşii sugeau. Sarcinile se împart în jurul copiilor. Problemă mare constituie şi găsirea unui baby sitter. frustraţi. colegi din cauză că „toată lumea vrea să scape” de ei.4 Pe lângă tratamentele cu medicamente şi diferite technici de psihoterapie. mama credea că lucrurile se vor schimba. Un studiu britanic arată însă că fiecare al 100-lea copil. dormeau liniştiţi. se bătea cu ceilalţi copii. în ciuda eforturilor depuse.„Băieţelul meu este hiperactiv!” – această expresie este tot mai des folosită şi auzită în parcuri. De foarte multe ori părinţii sunt „etichetaţi” după comportamentul copiilor lor. Cercetările arată că aproximativ 30% din părinţi declară copii lor a fi hiperactivi. numai Ben al ei urla. Norocoşi sunt cei care au copii mai mari. foarte des este greşit folosit. Susie spunea despre fiul ei Ben: încă din perioada postnatală. grădiniţe. că deja trebuia să iasă. mai târziu. Deşi este un termen cunoscut. La biserică nici nu intrau. familie. rupea toate florile pe care le găsea. se mişca continu. au sfătuit-o pe mama să-l ducă la doctor. Când Ben a intrat la grădiniţă. se împingea. astfel nu se învinovăţesc de creşterea neadecvată a copiilor. persoanele cu ADHD pot fi ajutate prin mii de mijloace. Ei sunt de obicei obosiţi. cuminţi. Ieşirile afară întotdeauna se terminau cu fuga acasă. Părinţii copiilor hiperactivi sunt într-o situaţie aparte. incapabili de a stabili o ordine zilnică normală în programul copiilor lor. dacă ne gândim şi la faptul că „ a fi părinte” implică foarte multe lucruri. 4 . cu nervi şi ruşine. Deseori părinţii copiilor cu ADHD sunt retraşi. suspectându-l de hiperactivitate. În parc. la scăderea nivelului maxim de tensiune în familie sau şcoală sau cercul de prieteni. şcoli. Ei se simt marginalizaţi de prieteni. Situaţia se complică şi mai tare dacă mai sunt alţi copii în familie. când umbla cu el la consilierea mămicilor. Cum îi putem ajuta pe aceşti copii? Creşterea unui copil cu ADHD este o sarcină foarte grea pentru un părinte. însă educatoarele. care chiar dacă nu rezolvă definitiv „problema”.

Cercetătorii sunt de părere că este bine ca la început nici doctorul psihiatru. 5 Regimul alimentar Deşi studiile nu confirmă o legătură strânsă între mâncare şi comportament. că au decis să studieze. mulţi părinţi chestionaţi au experimentat o ameliorare în comportamentul copiilor lor cu un regim adecvat şi au afirmat că i-au ajutat în creşterea lor. fructe şi băuturi. cel mai cunoscut regim alimentar este „dieta Feingold”. la care au şi observat schimbări de comportament. nici părintele să nu ştie de compoziţia alimentelor din dietă. adică prin schimbarea zilnică a diferitelor produse de carne. Feingold susţinea că hiperactivitatea este o anormalitate biologică în care toate aceste substanţe constituie otravă. conservanţi şi salicilat. în urma cărora s-a constatat că pe baza dietei prin rotaţie. Dieta constă în eliminarea alimentelor care conţin culori artificiale. denumită după doctorul Feingold. Funcţionează ca un hormon şi participă în diferite activităţi. 6 În 1983 au efectuat nişte studii în spitalul pediatric Great Ormond Street. care se găseşte în numeroase fructe. Aşadar dieta Feingold nu este eficace. stimulează nervii care controlează durerea şi are rol important în apariţia sau nimicirea cheagurilor de sânge. 93 % din 88 de copii nu s-au mai plâns de migrene. Controlează dilatarea venelor. un regim alimentar corespunzător şi stilul de viaţă. banană. sau a unor activităţi fizice unde nu se observă „problema” copilului.Este extrem de important ca părinţii să reuşească să-i integreze pe aceşti copii în societate. astma şi tulburările de comportament. în struguri. Astfel s-a constatat că foarte puţini au fost copiii diagnostigaţi cu ADHD. pe aceeaşi bază. În tratamentul copiilor hiperactivi. Cel mai indicat ar fi găsirea unor părinţi care se confruntă cu aceeaşi probleme. care controlează multe procese fizice a corpului uman. Mai există şi multe alte metode cu care îi putem ajuta. cum ar fi: stabilirea unui program strict acasă. Rezultatele obţinute au avut un efect atât de mare asupra cercetătorilor. Acesta din urmă este o substanţă chimică naturală. Regimul alimentar consta în: carne de 5 6 . eczema. Au dispărut şi simptomele adverse cum ar fi: durerile de stomac. Explicaţia lui era: salicilatul împiedică producerea prostaglandinei. prune şi căpşuni. care a studiat-o mult încă din 1970. deşi mulţi ţin să o folosească. şi 76 de copii hiperactivi. ca de exemplu: în măr.

de preferinţă cele care nu au fost contaminate cu insecticide. să nu se lase copilul să doarmă mai mult de 1 ½ . roşiile. de lucruri noi. Atunci a constatat cu stupoare că Thomas era dispărut undeva. S-a constatat o ameliorare la 62 de copii. el trebuie lăsat înainte de culcare să aibă timp de joacă şi de multă mişcare. părinţii sunt sfătuiţi să urmeze un training. Astfel copilul este ajutat să nu se simtă marginalizat sau exclus din familia lui. O plimbare în parc îi ajută să se liniştească. carne de pasăre. între prieteni. În cazul acestor probleme. În cazul copilului mai mare. să se petreacă cât mai mult timp în natură. fără a se simţi jenat. apă. noaptea se trezesc de mai multe ori. mere. decât ceea ce este prescris în ea. varză. Era momentul când toţi au gustat din mâncărurile pregătite. Exemplu: Thomas ori de câte ori mergea la colegii lui la un chef. Odată ea a ajuns mai devreme la casa prietenilor. Copiii hiperactivi sunt „însetaţi” de schimbări. avea la el „pacheţelul special” pregătit de mama lui. pentru a-l lua. descoperind în continuu lucruri noi. Mama în acel moment a hotărât că îl va lăsa „în pace” în astfel de momente. iar la restul au observat un comportament normal. citricele. să acorde mare atenţie regimului alimentar: cât mai multe mâncăruri proaspete pe masă. pentru ca să se simte normal. Părinţii lui ţineau la excluderea câtorva alimente din regimul lui (ciocolata. 7 . După un timp l-a găsit pe fiul ei la etaj. „ciudat”. se zbat şi se vaită. 7 Alte probleme asociate cu hiperactivitate Somnul / Odihna Copiii hiperactivi dorm foarte puţin. El trebuie să se zbată în voie. cartofi. Era ascuns cu „pacheţelul” lui.miel. pentru că bebeluşul este prea mic pentru a învăţa orice. Sfaturi de urmat: 1. pere. Această metodă nu este indicată înainte de 6-9 luni. ajutându-l astfel să se integreze şi el în societate. să se joace cât mai mult înainte de somnic. Cola şi alte sucuri). în fiecare seară băiţa copilului să se facă la aceeaşi oră. care au o persoană hiperactivă între ei. 2.2 ore. 3. „altfel”. orez. Este important însă să nu exagerăm cu includerea dietelor în regimul copilului. Este recomandat ca şi restul membrilor familiei să consume aceste preparate. Deci este foarte important ca familiile. Trebuie să-l lăsăm să guste şi altceva. cât şi diferite preparate bogate în vitamine.

Acest lucru este valabil în general la toţi copiii. mai exact de 149 de ori. să fie lăsat singur. 5. În cazul copiilor mai mari este indicat achiziţionarea unor jucării ca: trambulină. După joacă se recomandă o baie. va obţine ceea ce vrea. Exemplu: Claire a încercat aceste sfaturi cu Dennis şi a obţinut rezultate pozitive: Fiul ei apărea foarte des în dormitorul lor. poze interesante. mulţi sunt cei care astfel scapă de energia acumulată în timpul zilei. Dacă doarme suficient de mult. dar el n-a venit. l-a luat şi l-a pus înapoi în patul lui. să cunoască aşteptările părinţilor. să simtă că este supravegheat. coardă. acest program trebuie să fie scurt şi foarte precis. În a 3-a noapte n-a apărut deloc. În caz contrar copilul îşi va da seama că dacă urlă şi plânge destul de mult. În cazul în care copilul are probleme cu adormitul şi după mai multe încercări se observă că metodele anterioare nu funcţionează.4. Părinţii îl aşteptau a 14-a oară. nu trebuie ezitat. Dacă se începe acest training. după care urmează să li se ţină atenţia trează cu cărţi de poveşti. nu este abandonat. ba chiar este recomandat cererea ajutorului specialiştilor. Astfel a trecut acea noapte. el nu trebuie întrerupt nicicum. etc. Dennis dormea cu un îngeraş. 8 Oboseala 8 . fără întreruperi şi liniştit. însă în nici un caz să nu fie luat în braţe sau pus lângă părinţi în pat. însă trebuie să şi ştie.dacă copilul urlă. mama lui fără să-i vorbească. Claire a observat că şi ziua era mai liniştit ca înainte şi nu era exagerat de agitat. Copilul trebuie să realizeze că noaptea este pentru dormit şi nu pentru joacă. Copilul trebuie să simtă că este iubit. plânge înainte de culcare. Mama s-a dus la pătuţul lui să vadă ce se-ntâmplă. sărea pe pat sau pur şi simplu se juca. În prima noapte de aplicare a acestor technici. să nu fie dus niciodată în patul părinţilor şi să nu se joace cu el noaptea. din 10 în 10 minute trebuie mers lângă el. înseamnă că aceste technici pot fi aplicate şi în viitor. dar până la urmă Dennis a înţeles că trebuie să doarme în pătuţul lui şi a renunţat. diferite modele de leagăne sau în principiu jucării care îl ţin în mişcare continuă. Dacă este incapabil de a se concentra mai mult timp. În noaptea următoare numărul a scăzut la 13. Dacă nu se observă nici o schimbare.

9 . în cartea sa. lipsa somnului este foarte importantă.Profesor. atât pentru copii cât şi pentru părinţi. Este bine să introducem în viaţa lor de zi cu zi activităţi şi jocuri care necesită multă mişcare dar şi atenţie. Acest lucru poate afecta lumea lor sufletească pe întraga viaţă. care îl ajută pe copil să se trezească înainte de a urina în pat. descrie trei teme principale care se învârt în jurul întrebărilor: „Cine este şeful?”. Cu aplicarea oricărei pedepse am agrava situaţia. Oricum aceşti copii sunt frustraţi. În nici un caz nu este recomandată pedeapsa. doctor psiholog. Steve Biddulph. Se poate cere copilului să-şi schimbe el lenjeria de pat. Cercetătorii arată că 90 % dintre cazuri au avut rezultate în urma folosirii acestuia. Astfel ei sunt impulsivi. Este foarte greu însă pe termen lung să obţinem rezultate bune. John Pierce. O altă technică ar fi conştientizarea copilului mai mare de problema lui. Şi foarte important: să nu-i obligăm pe cei mai mari să poarte scutece. astfel ne putem pune întrebarea: oare aceste două fenomene nu sunt legate? Deci şi dacă joacă un rol important şi dacă nu în hiperactivitate. însă de două ori mai importante în creşterea copiilor cu ADHD. Stabilirea ordinului şi a limitei În viaţa copiilor este bine de stabilit un ordin strict. Circa 48 % din ei suferă de această boală. „Creşterea băieţilor”. neascultători. Rata este mai mare la băieţi decât la fete. „Chiar trebuie să le respectăm?” Acestea sunt necesare în creşterea copiilor de sex masculin. de la Nothingam University susţinea că fiecare copil are nevoie de un timp anume pentru a dormi. În zilele noastre tot mai mulţi copii sunt diagnosticaţi cu ADHD. pentru a se odihni. deloc de neglijată. 9 Enurezis Enurezis-ul este des întâlnit la cei cu ADHD. nu se duc în excursii sau nu dorm la prieteni. mofturoşi. „Care sunt regulile?”. Studiile arată însă că în zilele noastre copiii dorm mult mai puţin decât este indicat. Astfel se va simţi jenat şi va încerca să se controleze. Cel mai indicat este cumpărarea unui sistem de alarmă. să ştie ce are voie să facă şi ce nu.

o regulă în casă. un teren de joacă etc. întotdeauna după o faptă bună. eventual jucăriile preferate. să ascundem orice obiect care-i poate distrage atenţia. unde copilul poate merge zilnic: un parc. Se poate încerca şi prinderea mâinilor lor sau a umărului în timpul comunicării şi ţinerea contactului vizual permanent. care deranjează toţi membrii familiei. Prima regulă trebuie să aibe la bază soluţionarea celei mai grave probleme.Mesajul acestei cărţi este: 1. acordarea atenţiei sporite copiilor 2. juca în voie. să nu-l deranjăm. Când este mic trebuie dus de către părinţi. respectarea regulilor impuse de la început10 Stabilirea ordinii / regulii în casă Fiecare familie poate să-şi stabilească o ordine. un colţişor cu lucrurile lui. fără ca ei să observe. este important ca discuţia să se desfăşoare despre o singură temă. Trebuie găsit şi un loc potrivit. să fie spus clar. Dacă este necesar trebuie repetat mesajul sau chiar trebuie rugat copilul să repete ceea ce a auzit.11 Comunicarea Copiii cu ADHD sunt incapabili de a se concentra la mai multe lucruri simultan. recompensarea oricărui act 3. îi „imobilizăm”. să nu primim oaspeţi. Este de preferat ca în timp ce învaţă. Astfel. alerga. bunici. linişte pentru el. Însă nu trebuie uitat recompensa. unde se poate mişca. Orice li se spune. Dacă se doreşte atenţia lor. unde să poate lucra. şi să se asigure că au înţeles mesajul. discret. în camera lui trebuie aranjat un loc . îi ţinem într-un loc. când creşte trebuie învăţat să meargă el singur. 12 Protecţie în casă 10 11 12 . Va fi un prilej de relaxare. În casă.

Este indicată comunicarea. pedeapsa fizică. să urmeze aceleaşi reguli cu toţi copiii lor. de ce au regim alimentar special. închise. De aceea substanţele chimice. portretele. Copilul imită părintele. în limita posibilităţilor. Trebuie explicat de multe ori de ce nu are voie să facă ceva şi cum ar fi trebuit să facă ceea ce a făcut. spunându-i că „Nu-i voie”. Această metodă nu ajută în nici un caz. de ce ei întotdeauna obţin ce vor? Părinţii care se confruntă cu această problemă.13 Fraţi sau surori Se întâmplă ca în familiile cu mai multţi copii. Ceea ce poate reprezenta pericol trebuie pus într-un loc inaccesibil lor. ţipă. nu se mai gândea să nască alţi copii. trebuie să ne asigurăm de siguranţa obiectelor şi mai ales a copilului. de aceea nimeni nu doreşte ca un copil să înveţe de la un adult manifestările agresive. Ei acţionează deseori impulsiv şi nu se gândesc la pericole sau la consecinţe. obiectele de decor. Daniel îndură mult din cauză că împart aceeaşi cameră. toată lumea se ocupă cu ei. 4 ani „Boala” lui Chris a fost descoperită doar la 8 ½ ani. 13 ani. sunt sfătuiţi ca. de ce toată ziua. Chris o bate pe Cally-Jane. Astfel nu se ivesc certuri între fraţi. otrăvitoare trebuie ţinute în locuri ascunse. Se pot impune pedepse: „pentru că l-ai lovit pe X. impulsivi. La miezul nopţii Chris încă nu doarme.Copiii hiperactivi sunt capabili să „distrugă” casa. Mama lui susţine că dacă ştia ce înseamnă ADHD. 11 ani cu ADHD. 13 . 9 ani. trebuie să aibă un loc special în casă. Dacă adulţii îl consideră „cu probleme” copiii îi văd ca pe un „răsfăţat”. iar când se linişteşte să i se explice de ce comportamentul lui a fost neadecvat. urlă. îi fură jucăriile. Bronny. Niciodată nu este sfătuită agresivitatea. este suficient să se ia copilul de acolo. Exemplu: Kim are patru copii: Daniel. oglinzile etc. Ca şi în cazul copiilor mici. De foarte multe ori fraţii / surorile lor sunt invidioşi: de ce părinţii acordă mai multă atenţie. CallyJane. nu ai voie să te uiţi la TV” sau „nu ai voie să mănânci din prăjitură azi”. Dacă se întâmplă ca în parc sau pe stradă copilul să lovească un altul. nu o lasă o secundă în pace. Agresivitate Copiii cu ADHD sunt agresivi. Christopher. Totodată. cei cu ADHD să fie mai „răsfăţaţi”.

nimeni nu e atent la 14 15 15 . Este greu pentru că şi ei la urma urmei sunt copii. Chiar dacă stă 2 minute lângă o carte sau pe scăunelul lui. Încurajarea şi explicaţiile date. Cu trecerea timpului sarcinile par tot mai grele. mofturos. ba chiar foarte plictisitoare. creează întotdeauna probleme. Fraţii lui Chris au fost interogaţi în legătură cu relaţia lor. sunt capabili de ceva. Consolidarea stimei de sine Copiii cu ADHD se confruntă adesea cu subapreciere de sine. trebuie lăudat. copilului trebuie explicat de ce s-a creat această stare. la şcoală. de ce nu eşti atent. în principiu şcoala reprezintă pentru ei „o povară”. care nu va fi greu de urmat. de ce umbli acolo etc?”. oriunde s-ar duce. Este foarte importantă reacţia copiilor: toţi sunt supăraţi pe Chris. iar dacă prietenia se rupe. calmi. Plimbările zilnice în parc. morala acestei povestiri este una simplă: părinţii trebuie să-i înveţe pe copiii lor să fie înţelegători. Cei întrebaţi au spus că deseori şi sarcinile de zi cu zi li se par complicate. ambiţionat. Dacă n-ar fi aşa. Altfel. n-ar mai fi Chris. la engleză. Dimineaţa este foarte greu să se trezească şi să pornească la şcoală din această cauză. la ore de sport sunt şanse unice pentru ei în găsirea prietenilor. trebuie ajutat în continuare să găsească alţi amici. dacă aceşti copii ar primi şi laude din partea celor din jur: astfel ei ar realiza că pot face ceva bun. nu sunt „neputincioşi”. greu de rezolvate. n-ai voie acolo. vizita la piscină. dar încet-încet pot fi lăsaţi singuri. şi nu-l lasă nici pe el să doarme. au probleme la matematică. În cazul în care se întâmplă ca cei doi să se certe sau să se lovească pe parcurs. însă toţi şi-au exprimat sentimentele lor faţă de el: „Şi ce dacă e nebun? Noi îl iubim aşa cum este. Stima de sine pare a fi afectată dacă nu aude altceva decât: „N-ai făcut bine. nu-i adevărat?” Concluzia. dur. La început este bine ca ei să fie supravegheaţi de un adult. rău.aleargă. continue pot face miracole. Ei sunt certaţi tot timpul acasă. el va simţi că nimeni nu observă ce face. îl consideră nebun. 14 Prieteni Copiii hiperactivi trebuie socializaţi. nesimţit. Ar fi foarte bine. răbdători. însă cu comportamentul lor le arată un model. la grădiniţă. la literatură. un răsfăţat.

picturi. Sunt momente pe care nimeni şi nimic în lume nu le poate înlocui. Iar pentru ei înseamnă „lumea întreagă”!16 Intrarea în creşă / grădiniţă Când copilul intră la grădiniţă sau creşă. făcând ceea ce vor: să joace jocul preferat. desene interesante pentru a-i ajuta la recepţionarea mesajelor 16 . Dacă îi punem în scăunel.acţiunile lui. ei nu se pot stăpâni: când desenează. distrug totul din jurul lor. Este foarte important ca toţi din viaţa aceştor copii să se implice. orice. Timpul petrecut cu aceşti copii este de neînlocuit. poze. sunt incapabili să-şi aştepte rândul. când citesc o carte. să fie atenţi cu ceilalţi. Aceste momente sunt de neuitat pentru copil şi face minuni. când mănâncă aruncă alimentele peste tot. Aceşti copii nu tolerează nici o restricţie fizică: ies din pătuţul lor sau din premergător. să-i ducă în colectiv. Astfel ei învaţă să se comporte. peste puţin timp se ridică şi pleacă. să meargă cu bicicleta. sau stau în pat. observă cu stupoare că nu-i chiar aşa. Rezultatul nu va întârzia să apară. dacă se încearcă împiedicarea lor. somnul lor nu ţine mult. neascultători. Părinţii au speranţa că deşi acasă sunt neliniştiţi. În orice activitate. Sfaturi pentru pregătirea copiilor înainte de perioada intrării în grădiniţă: • • • • • Verificaţi dacă copilul este atent în timp ce vorbiţi către ei Folosiţi cuvinte simple în comunicare Vorbiţi lent şi articulat Instrucţiunile să fie simple şi uşoare Folosiţi cărţi. nu se împrietenesc uşor. încep să urle. acel moment îi va schimba cumva. se bucură. se zbat. muşcă. râd. ţipă sau dacă adorm. Părinţii trebuie să-i acorde zilnic timp suficient şi să fie cu ei. vor să sară afară. să participe în activităţi comune. între alţi copii. mofturoşi. că este „altfel”. când îi punem la dormit. Dar din păcate. Aceşti copii „storc” energia părinţilor. Se liniştesc. deseori se observă. Şi atunci de ce să mai continue? Cea mai recomandată faptă în aceste cazuri este recompensa de orice fel. peste 1 minut aruncă creioanele. urlă şi scutură tot ce apucă. se simt bine. să aştepte rândul lor. să citească. se mişcă.

„Problema” familiei se extinde. fără să se simtă marginalizaţi sau ridicularizaţi de colegi. pentru a putea alege locul cel mai potrivit copilului: şcolile care au activităţi extracurriculare sunt mult mai indicate sau cele care conţin activităţi care permit deplasările copiilor în sala de clasă. el poate fi de mare folos. Astfel se sparge gheaţa şi nu mai este el cel care trebuie să urmeze un alt copil. O greşeală generală a cadrelor didactice este repetarea continuă a greşelilor pe care le-au comis copiii hiperactivi. să viziteze cât mai multe şcoli. să se informeze amănunţit. Ar trebui sfătuiţi să schimbe repetarea greşelilor cu repetarea succeselor. va aborda technici speciale încât să-i stimuleze şi pe aceştia. Pregătirea cadrelor didactice din timp reprezintă o bună colaborare dintre ei şi copii. 17 . performanţelor pe care le observă din când în când. deci nu strică dacă profesorul din când în când adresează cuvinte dulci sau îl evidenţiază în faţa clasei. în nici un caz să nu-l ţină în pauză sau după ore. Îi poate aminti copilului momentul în care el trebuie să-şi ia dozele. Mulţi sunt care uită. iar un astfel de gest din partea profesorului poate ajuta desfăşurarea optimă a activităţilor şcolare. Folosirea prenumelui. Astfel nu se va observa atât de uşor diferenţa dintre copii. Aceşti copii sunt însetaţi de laude. Ar fi bine ca părinţii înainte de înscriere. o atingere a mâinilor. deci el nu va avea performanţele aşteptate dacă nu este lăsat la joacă în timpul pauzelor. înainte de înscriere. hiperactivii nu pot sta mult timp într-un loc. Poate pot şi ei acorda sfaturi utile pentru viitor. pot deranja buna desfăşurare a orei. Sunt cazuri în care copiii hiperactivi iau medicamente (Ritalin). În cazul în care a rămas în urmă cu exerciţiile. pentru a putea verifica ce se schimbă în comportamentul lui în viitor Repetaţi cuvintele cheie şi informaţiile adresate lor17 Copii şcolari Momentul intrării în şcoală este unul foarte decisiv. acţiune a copilului. Dacă profesorul este rugat şi înştiinţat de importanţa acestuia. a umărului pot face deasemenea miracole.• • Notaţi fiecare mişcare importantă. cu sarcinile date. cu învăţătoarea şi cu toate persoanele care participă în creşterea copilului. dar dacă profesorul ştie de problemă. În orele în care se citesc poveşti. Indicat este şi discuţia cu directorul şcolii. Acestea însă au efect 3 sau 4 ore. Acest copil are nevoie de mişcare. ci alţii trebuie să-l urmeze.

De multe ori părinţii nu observă sau nu recunosc faptul că propriul copil are probleme pe care profesorul le-a observat la şcoală. Uneori e nevoie de o perioadă mare de timp în care părinţii să audă comentarii similare de la profesori diferiţi pentru a fi convinşi că copilul lor necesită un tratament. necesare pentru ziua următoare. distractibilitate. impulsivitate. creioane. 18 Foarte pe scurt: Părinţii trebuie să-şi însuşească o serie de cerinţe necesare formării la copil a strategiilor de învăţare şi organizare. însă au probleme serioase cu concentrarea. departe de televizor sau computer. Cu timpul ei se mai liniştesc. sunt recomandate: • • • • • • Asigurarea unui loc de studiu liniştit. 18 19 . Sunt nerecomandate expresii de genul ”Sunt sigură că copilul dumneavoastră suferă de ADHD”. ghiozdan). mai ales când acestea indică antecedente de atenţie. Asistenţă pentru pregătirea materialelor (cărţi. Formarea unei rutini zilnice: servirea mesei. etc. Ele trebuie înlocuite cu observaţii specifice şi obiective: „Ionuţ este foarte distrat în timpul orelor mele”. Asigurarea materialelor necesare rezolvării temelor şi a unei luminozităţi adecvate. la şcoală. la locul de muncă. Este recomandabil să se aducă la cunoştinţa părinţilor înregistrările efectuate de cadrul didactic asupra comportamentului copilului.19 Adolescenţii 70 % din copii sunt hiperactivi şi la vârsta adolescenţei. Recompensarea reuşitelor în organizarea activităţii sau efectuarea temelor. hiperactivitate. În acest sens. şi circa 10 % şi la vârsta de adult. caiete. joacă. Verificarea temelor efectuate de copil. rezolvarea temelor. Acest lucru îi poate afecta în viaţa famililă.Comunicarea strânsă între şcoală şi părinţi trebuie materializată prin creşterea numărului de contacte şi stabilirea unei relaţii bune cu părinţii.

Cercetătorii Weiss şi Hechtman (1993) au studiat mult despre ADHD. De noi toţi depinde calitatea vieţii lor. „Fii cel mai puternic avocat / critic al copilului tău” 5. dar în special asupra copiilor.” 6. 20 Aşadar. „Crează-i oportunităţi pentru a avea succes. evoluţia clinică.”21 Aşadar adesea. Relaţia strânsă şi bazată pe încredere poate rezolva problemele. deci orice cuvânt. Când omul va înţelege natura acestei provocări. „Ajută-ţi copilul să identifice zonele sale de putere.Adolescenţii sunt foarte sensibili.” 10. ei aflându-se în creştere. implicând multe lucruri: viaţa de familie. Altfel riscăm mult.” 3. iar controlul şi verificarea periodică a activităţilor lor este de neegalat. „Fii cel mai mare fan al copilului tău. „Înscrie-te cu el la activităţi extra-curriculare. etiologia.” 9. cu şcoala este foarte importantă. Consultarea examinatorului cu părinţii. reuşind să implice cu succes în viaţa atât a copiilor cât şi a adulţilor cu un program special. prognosticul şi tratamentul. „Ajută-l să identifice zonele de slăbiciune dar şi modalităţile de soluţionare. educatorul despre tulburările hiperchinetice. „Ajută-ţi copilul să-şi găsească o „nişă”. viaţa socială. „Învaţă-l aptitudini de auto-promovare. se va simţi şi mai bine echipat în faţa ei. orice gest mai neadecvat.) Iată 10 modalităţi descrise pentru ajutorarea copiilor cu ADHD: 1. adresat lor. etc. dacă e necesar. Motto-ul lor dar şi a participanţilor a fost: „CINEVA A CREZUT ÎN EI” (Someone believed in them. profesorul. a tuturor asupra oricărei persoane cu ADHD. indiferent cât de mari sau mici ar fi. primul pas în tratamentul acestor copii trebuie să fie învăţarea a ce anume înseamnă AD / HD şi ce anume trebuie făcut în legătură cu el. este extrem de importantă atenţia noastră. Examinatorul trebuie să informeze părinţii copilului. De accea este foarte important cererea ajutorului din partea specialiştilor. lumea sufletească. într -o clasă specială sau schimbarea 20 21 22 . în special simptomele.” 4.22 Baza tratamentului în cazul confruntării cu ADHD trebuie să fie educaţia şi consilierea. poate crea dezastre.” 2. „Joacă-te cu el„ 7. „Încurajează-ţi copilul dacă are interese speciale în orice domeniu” 8. formare. cât şi transferul copilului.

să identifice situaţiile specifice. 23 39 de băieţi din Northern California au fost testaţi pentru observarea comportamentului lor. Împreună cu părinţii. atunci se recomandă şedinţe de joc supravegheate. 4. liniştită. Identificarea situaţiilor problemă specifice (monitorizarea continuă a programului copilului) 2. sau orice activitate care le face placere. 5. găsirea consecinţelor negative pentru problemele de comportament. se face din copil un membru activ în tratament. Pentru copiii de vârsta şcolară folosiţi proceduri de autoevaluare legate de anumite situaţii (ex: părăsirea locului în timpul mesei). Terapeutul ajută părinţii şi profesorii. ar trebui folosite ca recompensă pentru un comportament cuminte. Folosirea sistemului faptă-răsplată pentru a reduce numărul unor probleme mai frecvente (ex: îşi părăseşte tot timpul locul în timpul meselor sau în timp ce-şi face lecţiile. bine definite şi consecvent aplicate (rutina previzibilă ajută la instructurarea timpului).şcolii. Dacă interacţiunile copil-părinte sunt mai frecvent neplăcute decât pozitive şi armonioase. să folosească consecinţele negative ca exemplu neadecvat). mai degrabă decât un lucru material (ex: bomboane. Învăţarea părinţilor: metode eficiente de comunicare a comenzilor şi de a impune reguli (ex: să se uite direct în ochii copilului. Analizare împreună cu părinţii a consecinţelor pozitive sau negative şi eventualităţile unui comportament adecvat sau nu 3. Activităţile care le fac plăcere copiilor. ignoră cu desăvârşire diferitele reguli din familie). să nu dea prea multe comenzi ân acelaşi timp). Aceste mici intervenţii trebuie explicate foarte bine părinţilor şi trebuie să fie bine monitorizate pentru a nu deveni prea punitive. Copiii cu vârsta suficient de mare trebuie educaţi să se autoobserve şi să se autoevalueze. să încurajeze complianta copilului. Antrenarea părinţilor şi intervenţiile comportamentale în familie: 1. dacă nu se conformează regulilor de comportament. să găsească tehnici comportamentale pentru acele situaţii (să încurajeze comportamentul adecvat şi compliant . 19 dintre băieţi au fost diagnosticaţi într-o clinică (de tulburări şi 23 . ferită. 6. spre exemplu mai mult timp liber petrecut împreună cu părinţii. aria de studiu trebuie să fie organizată. Dacă este posibil. Părinţii să interzică copiilor cartofii prăjiţi sau băile în piscină. Regulile din familie şi gospodărie să fie clare. dulciuri). Folosirea situaţiilor “problemă” specifice (ex: timpul mesei) pentru a antrena aceste aptitudini.

nu-i 5. Fiecare băiat a participat la această testare alături de mama sau tatăl lui.. fiind necesară observarea comportamentului lor cu persoana cea mai apropiată din familie.. 2....tu?” „N-ar trebui să.!” negativă relaţionate cu sarcini „Acum vine partea mai Afirmaţie care descrie sarcina „Cea roşie!” „Cea cu numărul a cărui rezultat poate fi observat imediat 3: 1.. Comenzi implicite Definiţie Comenzi cu verbe explicite. conversaţii lungi sau scurte despre diferite teme. sărace şi bogate.. Evaluarea negativă a copilului Afirmaţii legate de sarcini 7. Afirmaţii perceptuale a sarcinilor Afirmaţie pozitivă despre copil sau despre performanţa lui Afirmaţie negativă despre copil sau despre performanţa lui aşa?” „Este o prostie!” „Foarte bine!” „Aşa!” „Ai dreptate!” „Ai reuşit!” „Eşti cel mai bun!” „Nu!” „N-ai făcut bine!” „Nu aşa ar fi trebuit!” „Nu eşti aşa de bun la. Întrebări directe Părinţii direcţionează/conduc comportamentul copilului cu întrebări Afirmaţie motivaţională 4... timp în care ei au primit diferite sarcini: jocuri diverse (construirea unui puzzle. 3 –se numără!” „Acesta este albastru!” „Uit- . Băieţii aveau vârste cuprinse între 6 şi 8 ani. Lego). discuţii.. şedinţa având 60 de minute. afro-americani 5 %. Ceilalţi copii nu aveau nici o problemă psihică. discursuri părinteşti: Categoria Afirmaţie directă 1. care au orice fel de legătură cu copii cu ADHD.tu?” „Este un joc interesant!” grea!” „Asta a fost uşor.......deficit de atenţie) cu ADHD. latini 13 % şi asieni 5 %. care poate fi de folos oricui..... Evaluarea sarcinilor Evaluare pozitivă sau Exemple „Uite!” „Pune asta!” „Ia aia!” „Lasă-mă pe mine!” „Pune tu asta aici!” „Ia tu pe cea galbenă!” „Tu trebuie să fii atent!” „De ce nu. Comenzi explicite 2.tu?” „Vrei tu să.. Rezultatul propus în urma acestei testări a fost alcătuirea unui model de comportament în rândul părinţilor şi profesorilor.. din diferite familii. Cuplul mamă-copil / tatăcopil a fost monitorizat tot timpul.. Şi iată un tabel cuprinzător. folosirea pronumelui „tu” 3. majoritate de 7 ani şi 2 luni. cuprinzând un sistem codificat pentru enunţuri. Evaluarea pozitivă a copilului 6. dar... de diferite etnii: albi 77 %. imperative Afirmaţii implicite..?” „Dar dacă ai..

) despre o întâmplare trecută sau prezentă 11.. Planuri Eu sau noi facem planuri pentru viitor Întrebări 12..” 9.. sau afirmaţii hipotetice 10.” „O facem noi?” „Hai să facem..... reguli. Afirmaţii conceptuale a sarcinilor Sarcini care necesită reprezentaţii/închipuiri mentale sau comparaţii o!” „Uite-o pe cea galbenă!” „Din cele galbene sunt mai puţine decât din.. Afirmaţii despre oameni Afirmaţie descriptivă cu un pronume( eu.. tu.” „Eu voi.. noi......” „Tu ai pus-o deja acolo!” „Aia face eu acum!” „Şi noi avem 5 bucăţi!” „ Eu nu ştiu!” „Eu cred că.... la început!” „Noi ar trebui să.. Întrebări perceptive O întrebare adresată copilului care are un răspuns imediat sau are un răspuns dat cu o altă întrebare Întrebare care necesită din partea copilului gândire/capacitate de explicare pentru a fi capabil să răspundă „Ce culoare are?” „Câţi sunt acolo?” „Unde este cea albastră?” „Asta e albastră nu?” „Cea lungă?” „Nu-i adevărat?” „Nu-i aşa?” „Care este mai mare?” „Cum sunt astea toate la fel?” „Ăştia urmează hăhh?” „Ce crezi despre asta?” „De ce asta?” „Asta unde se potriveşte?” „Unde vei pune tu aia?” „Şi tu vezi aia?” „Vezi? Hmmm?” „Ce spui tu?” „Tu aşa crezi?” 13. Explicaţii şi reguli Explicaţii generale despre jocuri.” „Dacă pui asta aici..” „Nu toate sunt roşii!” „Acesta e cel mai mare!” „Deci înseamnă că nu este verde!” „Uite cum trebuie:...” „Aşa trebuie făcut pentru că.. Întrebări conceptuale 14.8....” „Acesta merge la sfârşit.” „Noi vrem / trebuie să.. Întrebări personale Întrebare adresată copilului care include „tu” sau „noi” ..

antrenamentul abilităţilor sociale. Altele Afirmaţii irelevante. Cercetările demonstrează clar că medicaţia poate îmbunătăţi atenţia. exclamaţii. Tratamentul trebuie să includă psihoterapia. să moduleze comportamentul social şi să fie mai productiv.15. să reducă gândurile negative şi să îmbunătăţească capacitatea de rezolvare a problemelor. Copilul are mai multe eşecuri decât succese şi este criticat de familie şi profesori care nu recunosc faptul că are o problemă. 24 . educaţia părinţilor şi modificarea programului educaţional al copilului. jocuri de cuvinte. concentrarea. Psihoterapia poate ajuta copilul să îşi controleze agresivitatea. comportamentul direcţionat spre un scop şi abilităţile de organizare. „Cum ţi-e stomacul?” „Cum te simţi?” „Ruff ruff?” „Mhh!” „Ok!” „Ooops!” 24 Concluzie Fără tratament adecvat copilul poate rămâne în urmă la şcoală şi poate să îşi piardă prietenii. inperceptibile. Psihoterapia poate ajuta de asemenea copilul să îşi construiască stima de sine.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->