Introducere: ce este ADHD?

Părinţi şi copii cu ADHD

Metode de ajutorare

Antrenarea părinţilor şi intervenţiile comportamentale în familie

Sistem codificat pentru enunţuri, discursuri părinteşti

Concluzie

ceea ce duce la sentimentul de neajutorare.2 Părinţii şi copiii cu ADHD Pentru a putea lua decizii bune în ceea ce priveşte managementul comportamentului copilului cu ADHD. mama este cea care este considerată responsabilă de creşterea copiilor. renunţă adesea şi se retrage astfel încât nu mai simte presiunea de a decide ce să facă. Această tulburare poate afecta starea de bine pe plan fizic. Influenţele familiare. De asemenea. depăşit de situaţie. Copiii sau adolescenţii cu această tulburare pot avea una. a tulburărilor de învăţare. Pentru aceasta au nevoie de sprijinul celor din jur. El se poate coaliza cu fratele copilului cu ADHD sau se poate izola. manifestată prin hiperactivitate. Această reacţie de retragere poate afecta şi celelalte relaţii. distractibilitate şi / sau impulsivitate. a tulburărilor în legătură cu o substanţă şi a tulburării de personalitate antisocială. şcolare şi din partea egalilor sunt însă cruciale în determinarea întinderii deteriorării şi comorbidităţii. Probe considerabile atestă influenţa puternică a factorilor genetici asupra nivelelor de hiperactivitate. În mod normal.ADHD (Attention Deficit Hyperactivity Disorder) este o tulburare neurologică. care sunt de multe ori îndepărtaţi datorită faptului că familia este prea preocupată de a controla comportamentul copilului. impulsivitate şi inatenţie măsurate dimensional.1 S-a constatat că tulburarea hiperactivitate/deficit de atenţie este mai frecventă la rudele biologice de gradul I ale copiilor cu această tulburare decât în populaţia generală. care însă poate fi preferat senzaţiei de epuizare pe care o are în momentul în care se implică activ în relaţia cu copilul. social şi emoţional. 3 1 2 3 . părinţii trebuie să dispună de energia necesară pentru acest gen de sarcină. există o prevalenţă mai mare a tulburărilor afective şi anxioase. în timp ce tatăl. ei trebuie să înceteze să se centreze pe comportamentele care simt că le scapă de sub control şi să găsească strategii mai structurate de intervenţie. În acest scop. două sau trei din aceste comportamente. studiile sugerează că la membrii de familie ai indivizilor cu tulburarea hiperactivitate/deficit de atenţie.

Norocoşi sunt cei care au copii mai mari. Un studiu britanic arată însă că fiecare al 100-lea copil. toţi bebeluşii sugeau. mai exact fiecare al 200-lea suferă concret de acest diagnostic. foarte des este greşit folosit. Sarcinile se împart în jurul copiilor. Când Ben a intrat la grădiniţă. în ciuda eforturilor depuse. astfel nu se învinovăţesc de creşterea neadecvată a copiilor. dormeau liniştiţi. Situaţia se complică şi mai tare dacă mai sunt alţi copii în familie. că deja trebuia să iasă. mama credea că lucrurile se vor schimba. Susie spunea despre fiul ei Ben: încă din perioada postnatală.4 Pe lângă tratamentele cu medicamente şi diferite technici de psihoterapie. Deşi este un termen cunoscut. În parc. grădiniţe. Ieşirile afară întotdeauna se terminau cu fuga acasă. Părinţii copiilor hiperactivi sunt într-o situaţie aparte. ajută la ameliorarea ei. familie. persoanele cu ADHD pot fi ajutate prin mii de mijloace. incapabili de a stabili o ordine zilnică normală în programul copiilor lor. De foarte multe ori părinţii sunt „etichetaţi” după comportamentul copiilor lor. cu nervi şi ruşine. Cercetările arată că aproximativ 30% din părinţi declară copii lor a fi hiperactivi. Ei sunt de obicei obosiţi. rupea toate florile pe care le găsea. suspectându-l de hiperactivitate. se împingea. au sfătuit-o pe mama să-l ducă la doctor. frustraţi. însă educatoarele.„Băieţelul meu este hiperactiv!” – această expresie este tot mai des folosită şi auzită în parcuri. mai târziu. La biserică nici nu intrau. Deseori părinţii copiilor cu ADHD sunt retraşi. se mişca continu. 4 . la scăderea nivelului maxim de tensiune în familie sau şcoală sau cercul de prieteni. când umbla cu el la consilierea mămicilor. Ei se simt marginalizaţi de prieteni. care chiar dacă nu rezolvă definitiv „problema”. cuminţi. Problemă mare constituie şi găsirea unui baby sitter. se bătea cu ceilalţi copii. colegi din cauză că „toată lumea vrea să scape” de ei. şcoli. numai Ben al ei urla. Cum îi putem ajuta pe aceşti copii? Creşterea unui copil cu ADHD este o sarcină foarte grea pentru un părinte. dacă ne gândim şi la faptul că „ a fi părinte” implică foarte multe lucruri.

Astfel s-a constatat că foarte puţini au fost copiii diagnostigaţi cu ADHD. fructe şi băuturi. Cercetătorii sunt de părere că este bine ca la început nici doctorul psihiatru. denumită după doctorul Feingold.Este extrem de important ca părinţii să reuşească să-i integreze pe aceşti copii în societate. pe aceeaşi bază. Feingold susţinea că hiperactivitatea este o anormalitate biologică în care toate aceste substanţe constituie otravă. În tratamentul copiilor hiperactivi. cel mai cunoscut regim alimentar este „dieta Feingold”. un regim alimentar corespunzător şi stilul de viaţă. la care au şi observat schimbări de comportament. Dieta constă în eliminarea alimentelor care conţin culori artificiale. Au dispărut şi simptomele adverse cum ar fi: durerile de stomac. care se găseşte în numeroase fructe. care controlează multe procese fizice a corpului uman. 5 Regimul alimentar Deşi studiile nu confirmă o legătură strânsă între mâncare şi comportament. care a studiat-o mult încă din 1970. în struguri. Funcţionează ca un hormon şi participă în diferite activităţi. Cel mai indicat ar fi găsirea unor părinţi care se confruntă cu aceeaşi probleme. prune şi căpşuni. Acesta din urmă este o substanţă chimică naturală. Regimul alimentar consta în: carne de 5 6 . în urma cărora s-a constatat că pe baza dietei prin rotaţie. 6 În 1983 au efectuat nişte studii în spitalul pediatric Great Ormond Street. sau a unor activităţi fizice unde nu se observă „problema” copilului. Explicaţia lui era: salicilatul împiedică producerea prostaglandinei. că au decis să studieze. adică prin schimbarea zilnică a diferitelor produse de carne. Mai există şi multe alte metode cu care îi putem ajuta. Rezultatele obţinute au avut un efect atât de mare asupra cercetătorilor. nici părintele să nu ştie de compoziţia alimentelor din dietă. stimulează nervii care controlează durerea şi are rol important în apariţia sau nimicirea cheagurilor de sânge. banană. deşi mulţi ţin să o folosească. 93 % din 88 de copii nu s-au mai plâns de migrene. conservanţi şi salicilat. cum ar fi: stabilirea unui program strict acasă. Aşadar dieta Feingold nu este eficace. mulţi părinţi chestionaţi au experimentat o ameliorare în comportamentul copiilor lor cu un regim adecvat şi au afirmat că i-au ajutat în creşterea lor. şi 76 de copii hiperactivi. ca de exemplu: în măr. Controlează dilatarea venelor. eczema. astma şi tulburările de comportament.

carne de pasăre. Sfaturi de urmat: 1. Cola şi alte sucuri). 7 .2 ore. Exemplu: Thomas ori de câte ori mergea la colegii lui la un chef. pentru a-l lua. 2. între prieteni. Părinţii lui ţineau la excluderea câtorva alimente din regimul lui (ciocolata. pentru ca să se simte normal. Trebuie să-l lăsăm să guste şi altceva. pentru că bebeluşul este prea mic pentru a învăţa orice. Era momentul când toţi au gustat din mâncărurile pregătite. se zbat şi se vaită. Deci este foarte important ca familiile. fără a se simţi jenat. de preferinţă cele care nu au fost contaminate cu insecticide. orez. „altfel”. roşiile. În cazul copilului mai mare. mere. „ciudat”.miel. să se joace cât mai mult înainte de somnic. pere. Era ascuns cu „pacheţelul” lui. cât şi diferite preparate bogate în vitamine. avea la el „pacheţelul special” pregătit de mama lui. apă. citricele. După un timp l-a găsit pe fiul ei la etaj. Este recomandat ca şi restul membrilor familiei să consume aceste preparate. Mama în acel moment a hotărât că îl va lăsa „în pace” în astfel de momente. iar la restul au observat un comportament normal. Atunci a constatat cu stupoare că Thomas era dispărut undeva. părinţii sunt sfătuiţi să urmeze un training. să nu se lase copilul să doarmă mai mult de 1 ½ . Astfel copilul este ajutat să nu se simtă marginalizat sau exclus din familia lui. ajutându-l astfel să se integreze şi el în societate. În cazul acestor probleme. el trebuie lăsat înainte de culcare să aibă timp de joacă şi de multă mişcare. Copiii hiperactivi sunt „însetaţi” de schimbări. să acorde mare atenţie regimului alimentar: cât mai multe mâncăruri proaspete pe masă. El trebuie să se zbată în voie. decât ceea ce este prescris în ea. care au o persoană hiperactivă între ei. să se petreacă cât mai mult timp în natură. Este important însă să nu exagerăm cu includerea dietelor în regimul copilului. S-a constatat o ameliorare la 62 de copii. noaptea se trezesc de mai multe ori. în fiecare seară băiţa copilului să se facă la aceeaşi oră. 3. Odată ea a ajuns mai devreme la casa prietenilor. 7 Alte probleme asociate cu hiperactivitate Somnul / Odihna Copiii hiperactivi dorm foarte puţin. cartofi. descoperind în continuu lucruri noi. O plimbare în parc îi ajută să se liniştească. Această metodă nu este indicată înainte de 6-9 luni. varză. de lucruri noi.

l-a luat şi l-a pus înapoi în patul lui. acest program trebuie să fie scurt şi foarte precis. însă în nici un caz să nu fie luat în braţe sau pus lângă părinţi în pat. din 10 în 10 minute trebuie mers lângă el. coardă. Dacă se începe acest training. plânge înainte de culcare.dacă copilul urlă. Dennis dormea cu un îngeraş. înseamnă că aceste technici pot fi aplicate şi în viitor. Claire a observat că şi ziua era mai liniştit ca înainte şi nu era exagerat de agitat. În cazul copiilor mai mari este indicat achiziţionarea unor jucării ca: trambulină. Copilul trebuie să simtă că este iubit. să nu fie dus niciodată în patul părinţilor şi să nu se joace cu el noaptea. În cazul în care copilul are probleme cu adormitul şi după mai multe încercări se observă că metodele anterioare nu funcţionează. să cunoască aşteptările părinţilor. mulţi sunt cei care astfel scapă de energia acumulată în timpul zilei. În caz contrar copilul îşi va da seama că dacă urlă şi plânge destul de mult. mama lui fără să-i vorbească. Copilul trebuie să realizeze că noaptea este pentru dormit şi nu pentru joacă. În prima noapte de aplicare a acestor technici. Dacă nu se observă nici o schimbare. mai exact de 149 de ori. 8 Oboseala 8 . fără întreruperi şi liniştit. dar până la urmă Dennis a înţeles că trebuie să doarme în pătuţul lui şi a renunţat. nu trebuie ezitat. sărea pe pat sau pur şi simplu se juca. Astfel a trecut acea noapte. dar el n-a venit. diferite modele de leagăne sau în principiu jucării care îl ţin în mişcare continuă. În a 3-a noapte n-a apărut deloc. să simtă că este supravegheat. să fie lăsat singur. Părinţii îl aşteptau a 14-a oară.4. etc. Dacă doarme suficient de mult. nu este abandonat. însă trebuie să şi ştie. ba chiar este recomandat cererea ajutorului specialiştilor. 5. va obţine ceea ce vrea. În noaptea următoare numărul a scăzut la 13. După joacă se recomandă o baie. poze interesante. Exemplu: Claire a încercat aceste sfaturi cu Dennis şi a obţinut rezultate pozitive: Fiul ei apărea foarte des în dormitorul lor. după care urmează să li se ţină atenţia trează cu cărţi de poveşti. el nu trebuie întrerupt nicicum. Mama s-a dus la pătuţul lui să vadă ce se-ntâmplă. Dacă este incapabil de a se concentra mai mult timp. Acest lucru este valabil în general la toţi copiii.

Cercetătorii arată că 90 % dintre cazuri au avut rezultate în urma folosirii acestuia. neascultători.Profesor. de la Nothingam University susţinea că fiecare copil are nevoie de un timp anume pentru a dormi. mofturoşi. O altă technică ar fi conştientizarea copilului mai mare de problema lui. lipsa somnului este foarte importantă. Se poate cere copilului să-şi schimbe el lenjeria de pat. „Care sunt regulile?”. Rata este mai mare la băieţi decât la fete. Circa 48 % din ei suferă de această boală. astfel ne putem pune întrebarea: oare aceste două fenomene nu sunt legate? Deci şi dacă joacă un rol important şi dacă nu în hiperactivitate. Acest lucru poate afecta lumea lor sufletească pe întraga viaţă. atât pentru copii cât şi pentru părinţi. Stabilirea ordinului şi a limitei În viaţa copiilor este bine de stabilit un ordin strict. În nici un caz nu este recomandată pedeapsa. doctor psiholog. „Chiar trebuie să le respectăm?” Acestea sunt necesare în creşterea copiilor de sex masculin. Astfel se va simţi jenat şi va încerca să se controleze. descrie trei teme principale care se învârt în jurul întrebărilor: „Cine este şeful?”. John Pierce. Steve Biddulph. Cu aplicarea oricărei pedepse am agrava situaţia. Şi foarte important: să nu-i obligăm pe cei mai mari să poarte scutece. 9 Enurezis Enurezis-ul este des întâlnit la cei cu ADHD. „Creşterea băieţilor”. Studiile arată însă că în zilele noastre copiii dorm mult mai puţin decât este indicat. În zilele noastre tot mai mulţi copii sunt diagnosticaţi cu ADHD. Este foarte greu însă pe termen lung să obţinem rezultate bune. Cel mai indicat este cumpărarea unui sistem de alarmă. nu se duc în excursii sau nu dorm la prieteni. pentru a se odihni. deloc de neglijată. Oricum aceşti copii sunt frustraţi. să ştie ce are voie să facă şi ce nu. 9 . Astfel ei sunt impulsivi. care îl ajută pe copil să se trezească înainte de a urina în pat. însă de două ori mai importante în creşterea copiilor cu ADHD. Este bine să introducem în viaţa lor de zi cu zi activităţi şi jocuri care necesită multă mişcare dar şi atenţie. în cartea sa.

alerga. unde să poate lucra. Trebuie găsit şi un loc potrivit. Însă nu trebuie uitat recompensa. întotdeauna după o faptă bună. Dacă este necesar trebuie repetat mesajul sau chiar trebuie rugat copilul să repete ceea ce a auzit. unde copilul poate merge zilnic: un parc. Când este mic trebuie dus de către părinţi. 12 Protecţie în casă 10 11 12 . fără ca ei să observe. Dacă se doreşte atenţia lor. Prima regulă trebuie să aibe la bază soluţionarea celei mai grave probleme. când creşte trebuie învăţat să meargă el singur. Astfel. Este de preferat ca în timp ce învaţă. este important ca discuţia să se desfăşoare despre o singură temă. îi ţinem într-un loc. să fie spus clar. Se poate încerca şi prinderea mâinilor lor sau a umărului în timpul comunicării şi ţinerea contactului vizual permanent. eventual jucăriile preferate.Mesajul acestei cărţi este: 1. acordarea atenţiei sporite copiilor 2.11 Comunicarea Copiii cu ADHD sunt incapabili de a se concentra la mai multe lucruri simultan. respectarea regulilor impuse de la început10 Stabilirea ordinii / regulii în casă Fiecare familie poate să-şi stabilească o ordine. în camera lui trebuie aranjat un loc . care deranjează toţi membrii familiei. recompensarea oricărui act 3. În casă. şi să se asigure că au înţeles mesajul. bunici. îi „imobilizăm”. un teren de joacă etc. să nu primim oaspeţi. linişte pentru el. Orice li se spune. unde se poate mişca. discret. juca în voie. o regulă în casă. Va fi un prilej de relaxare. un colţişor cu lucrurile lui. să ascundem orice obiect care-i poate distrage atenţia. să nu-l deranjăm.

11 ani cu ADHD. CallyJane. portretele. trebuie să aibă un loc special în casă. de aceea nimeni nu doreşte ca un copil să înveţe de la un adult manifestările agresive. sunt sfătuiţi ca. să urmeze aceleaşi reguli cu toţi copiii lor. de ce toată ziua. Bronny. Dacă se întâmplă ca în parc sau pe stradă copilul să lovească un altul. 13 . Chris o bate pe Cally-Jane. Daniel îndură mult din cauză că împart aceeaşi cameră. urlă. trebuie să ne asigurăm de siguranţa obiectelor şi mai ales a copilului. iar când se linişteşte să i se explice de ce comportamentul lui a fost neadecvat. nu o lasă o secundă în pace. De aceea substanţele chimice. Este indicată comunicarea. Această metodă nu ajută în nici un caz. obiectele de decor. Christopher. 13 ani. ţipă. oglinzile etc. Ceea ce poate reprezenta pericol trebuie pus într-un loc inaccesibil lor. de ce au regim alimentar special. Ca şi în cazul copiilor mici. 4 ani „Boala” lui Chris a fost descoperită doar la 8 ½ ani. toată lumea se ocupă cu ei. îi fură jucăriile. nu ai voie să te uiţi la TV” sau „nu ai voie să mănânci din prăjitură azi”. De foarte multe ori fraţii / surorile lor sunt invidioşi: de ce părinţii acordă mai multă atenţie. în limita posibilităţilor. nu se mai gândea să nască alţi copii. Exemplu: Kim are patru copii: Daniel. impulsivi. La miezul nopţii Chris încă nu doarme. de ce ei întotdeauna obţin ce vor? Părinţii care se confruntă cu această problemă. este suficient să se ia copilul de acolo. Agresivitate Copiii cu ADHD sunt agresivi.13 Fraţi sau surori Se întâmplă ca în familiile cu mai multţi copii. Ei acţionează deseori impulsiv şi nu se gândesc la pericole sau la consecinţe. Astfel nu se ivesc certuri între fraţi. Dacă adulţii îl consideră „cu probleme” copiii îi văd ca pe un „răsfăţat”. Totodată. cei cu ADHD să fie mai „răsfăţaţi”. spunându-i că „Nu-i voie”. Trebuie explicat de multe ori de ce nu are voie să facă ceva şi cum ar fi trebuit să facă ceea ce a făcut. închise. 9 ani. otrăvitoare trebuie ţinute în locuri ascunse. pedeapsa fizică. Copilul imită părintele.Copiii hiperactivi sunt capabili să „distrugă” casa. Niciodată nu este sfătuită agresivitatea. Mama lui susţine că dacă ştia ce înseamnă ADHD. Se pot impune pedepse: „pentru că l-ai lovit pe X.

nu-i adevărat?” Concluzia. rău. la literatură. ba chiar foarte plictisitoare. nimeni nu e atent la 14 15 15 . iar dacă prietenia se rupe. nu sunt „neputincioşi”. dar încet-încet pot fi lăsaţi singuri. trebuie ajutat în continuare să găsească alţi amici. la ore de sport sunt şanse unice pentru ei în găsirea prietenilor. la şcoală. Cei întrebaţi au spus că deseori şi sarcinile de zi cu zi li se par complicate. un răsfăţat. Fraţii lui Chris au fost interogaţi în legătură cu relaţia lor. au probleme la matematică. dur. calmi. Dacă n-ar fi aşa. nesimţit. de ce umbli acolo etc?”. În cazul în care se întâmplă ca cei doi să se certe sau să se lovească pe parcurs. la grădiniţă. în principiu şcoala reprezintă pentru ei „o povară”.aleargă. la engleză. La început este bine ca ei să fie supravegheaţi de un adult. oriunde s-ar duce. Ei sunt certaţi tot timpul acasă. însă cu comportamentul lor le arată un model. Chiar dacă stă 2 minute lângă o carte sau pe scăunelul lui. Dimineaţa este foarte greu să se trezească şi să pornească la şcoală din această cauză. vizita la piscină. îl consideră nebun. Plimbările zilnice în parc. Încurajarea şi explicaţiile date. mofturos. Altfel. răbdători. morala acestei povestiri este una simplă: părinţii trebuie să-i înveţe pe copiii lor să fie înţelegători. n-ai voie acolo. el va simţi că nimeni nu observă ce face. 14 Prieteni Copiii hiperactivi trebuie socializaţi. dacă aceşti copii ar primi şi laude din partea celor din jur: astfel ei ar realiza că pot face ceva bun. de ce nu eşti atent. copilului trebuie explicat de ce s-a creat această stare. creează întotdeauna probleme. Cu trecerea timpului sarcinile par tot mai grele. Este greu pentru că şi ei la urma urmei sunt copii. continue pot face miracole. Ar fi foarte bine. Consolidarea stimei de sine Copiii cu ADHD se confruntă adesea cu subapreciere de sine. n-ar mai fi Chris. greu de rezolvate. Stima de sine pare a fi afectată dacă nu aude altceva decât: „N-ai făcut bine. ambiţionat. trebuie lăudat. însă toţi şi-au exprimat sentimentele lor faţă de el: „Şi ce dacă e nebun? Noi îl iubim aşa cum este. sunt capabili de ceva. Este foarte importantă reacţia copiilor: toţi sunt supăraţi pe Chris. care nu va fi greu de urmat. şi nu-l lasă nici pe el să doarme.

distrug totul din jurul lor.acţiunile lui. mofturoşi. poze. se bucură. să meargă cu bicicleta. peste puţin timp se ridică şi pleacă. Aceşti copii nu tolerează nici o restricţie fizică: ies din pătuţul lor sau din premergător. ei nu se pot stăpâni: când desenează. Timpul petrecut cu aceşti copii este de neînlocuit. muşcă. Astfel ei învaţă să se comporte. Părinţii trebuie să-i acorde zilnic timp suficient şi să fie cu ei. că este „altfel”. ţipă sau dacă adorm. picturi. orice. făcând ceea ce vor: să joace jocul preferat. Sfaturi pentru pregătirea copiilor înainte de perioada intrării în grădiniţă: • • • • • Verificaţi dacă copilul este atent în timp ce vorbiţi către ei Folosiţi cuvinte simple în comunicare Vorbiţi lent şi articulat Instrucţiunile să fie simple şi uşoare Folosiţi cărţi. Şi atunci de ce să mai continue? Cea mai recomandată faptă în aceste cazuri este recompensa de orice fel. să-i ducă în colectiv. să aştepte rândul lor. sau stau în pat. când îi punem la dormit. Dar din păcate. Se liniştesc. când mănâncă aruncă alimentele peste tot. somnul lor nu ţine mult. râd. să participe în activităţi comune. sunt incapabili să-şi aştepte rândul. se zbat. Sunt momente pe care nimeni şi nimic în lume nu le poate înlocui. acel moment îi va schimba cumva. Este foarte important ca toţi din viaţa aceştor copii să se implice. când citesc o carte. Aceşti copii „storc” energia părinţilor. Părinţii au speranţa că deşi acasă sunt neliniştiţi. încep să urle. Aceste momente sunt de neuitat pentru copil şi face minuni. Rezultatul nu va întârzia să apară. vor să sară afară. deseori se observă. se mişcă. În orice activitate. urlă şi scutură tot ce apucă. desene interesante pentru a-i ajuta la recepţionarea mesajelor 16 . dacă se încearcă împiedicarea lor. observă cu stupoare că nu-i chiar aşa. peste 1 minut aruncă creioanele. să citească. să fie atenţi cu ceilalţi. neascultători. Iar pentru ei înseamnă „lumea întreagă”!16 Intrarea în creşă / grădiniţă Când copilul intră la grădiniţă sau creşă. nu se împrietenesc uşor. se simt bine. între alţi copii. Dacă îi punem în scăunel.

în nici un caz să nu-l ţină în pauză sau după ore. va aborda technici speciale încât să-i stimuleze şi pe aceştia. performanţelor pe care le observă din când în când. înainte de înscriere. Ar fi bine ca părinţii înainte de înscriere. o atingere a mâinilor. Astfel nu se va observa atât de uşor diferenţa dintre copii. Sunt cazuri în care copiii hiperactivi iau medicamente (Ritalin). Folosirea prenumelui. Dacă profesorul este rugat şi înştiinţat de importanţa acestuia. iar un astfel de gest din partea profesorului poate ajuta desfăşurarea optimă a activităţilor şcolare. deci nu strică dacă profesorul din când în când adresează cuvinte dulci sau îl evidenţiază în faţa clasei. Indicat este şi discuţia cu directorul şcolii. În cazul în care a rămas în urmă cu exerciţiile. Aceşti copii sunt însetaţi de laude. pot deranja buna desfăşurare a orei. O greşeală generală a cadrelor didactice este repetarea continuă a greşelilor pe care le-au comis copiii hiperactivi. ci alţii trebuie să-l urmeze. cu învăţătoarea şi cu toate persoanele care participă în creşterea copilului. dar dacă profesorul ştie de problemă. pentru a putea verifica ce se schimbă în comportamentul lui în viitor Repetaţi cuvintele cheie şi informaţiile adresate lor17 Copii şcolari Momentul intrării în şcoală este unul foarte decisiv. În orele în care se citesc poveşti. el poate fi de mare folos. să se informeze amănunţit. Îi poate aminti copilului momentul în care el trebuie să-şi ia dozele. a umărului pot face deasemenea miracole. Mulţi sunt care uită. hiperactivii nu pot sta mult timp într-un loc. deci el nu va avea performanţele aşteptate dacă nu este lăsat la joacă în timpul pauzelor. Pregătirea cadrelor didactice din timp reprezintă o bună colaborare dintre ei şi copii.• • Notaţi fiecare mişcare importantă. Acest copil are nevoie de mişcare. Poate pot şi ei acorda sfaturi utile pentru viitor. Acestea însă au efect 3 sau 4 ore. cu sarcinile date. 17 . pentru a putea alege locul cel mai potrivit copilului: şcolile care au activităţi extracurriculare sunt mult mai indicate sau cele care conţin activităţi care permit deplasările copiilor în sala de clasă. Astfel se sparge gheaţa şi nu mai este el cel care trebuie să urmeze un alt copil. să viziteze cât mai multe şcoli. Ar trebui sfătuiţi să schimbe repetarea greşelilor cu repetarea succeselor. acţiune a copilului. fără să se simtă marginalizaţi sau ridicularizaţi de colegi. „Problema” familiei se extinde.

şi circa 10 % şi la vârsta de adult. Recompensarea reuşitelor în organizarea activităţii sau efectuarea temelor. Asigurarea materialelor necesare rezolvării temelor şi a unei luminozităţi adecvate. sunt recomandate: • • • • • • Asigurarea unui loc de studiu liniştit.Comunicarea strânsă între şcoală şi părinţi trebuie materializată prin creşterea numărului de contacte şi stabilirea unei relaţii bune cu părinţii. 18 Foarte pe scurt: Părinţii trebuie să-şi însuşească o serie de cerinţe necesare formării la copil a strategiilor de învăţare şi organizare. etc. În acest sens. Sunt nerecomandate expresii de genul ”Sunt sigură că copilul dumneavoastră suferă de ADHD”. Formarea unei rutini zilnice: servirea mesei. la locul de muncă. De multe ori părinţii nu observă sau nu recunosc faptul că propriul copil are probleme pe care profesorul le-a observat la şcoală. joacă. Cu timpul ei se mai liniştesc. Este recomandabil să se aducă la cunoştinţa părinţilor înregistrările efectuate de cadrul didactic asupra comportamentului copilului. Asistenţă pentru pregătirea materialelor (cărţi. impulsivitate. 18 19 . Uneori e nevoie de o perioadă mare de timp în care părinţii să audă comentarii similare de la profesori diferiţi pentru a fi convinşi că copilul lor necesită un tratament. Verificarea temelor efectuate de copil. la şcoală. distractibilitate. necesare pentru ziua următoare. ghiozdan).19 Adolescenţii 70 % din copii sunt hiperactivi şi la vârsta adolescenţei. departe de televizor sau computer. însă au probleme serioase cu concentrarea. Acest lucru îi poate afecta în viaţa famililă. caiete. rezolvarea temelor. creioane. Ele trebuie înlocuite cu observaţii specifice şi obiective: „Ionuţ este foarte distrat în timpul orelor mele”. mai ales când acestea indică antecedente de atenţie. hiperactivitate.

” 4. dar în special asupra copiilor. este extrem de importantă atenţia noastră. Relaţia strânsă şi bazată pe încredere poate rezolva problemele. cu şcoala este foarte importantă. Cercetătorii Weiss şi Hechtman (1993) au studiat mult despre ADHD.” 10. prognosticul şi tratamentul. „Ajută-ţi copilul să identifice zonele sale de putere. etiologia. Examinatorul trebuie să informeze părinţii copilului. formare. „Ajută-l să identifice zonele de slăbiciune dar şi modalităţile de soluţionare. ei aflându-se în creştere. De accea este foarte important cererea ajutorului din partea specialiştilor. De noi toţi depinde calitatea vieţii lor. etc. „Ajută-ţi copilul să-şi găsească o „nişă”.” 2. iar controlul şi verificarea periodică a activităţilor lor este de neegalat.” 9. profesorul.) Iată 10 modalităţi descrise pentru ajutorarea copiilor cu ADHD: 1. viaţa socială. poate crea dezastre. a tuturor asupra oricărei persoane cu ADHD. indiferent cât de mari sau mici ar fi. „Încurajează-ţi copilul dacă are interese speciale în orice domeniu” 8. educatorul despre tulburările hiperchinetice. „Învaţă-l aptitudini de auto-promovare. implicând multe lucruri: viaţa de familie. în special simptomele. reuşind să implice cu succes în viaţa atât a copiilor cât şi a adulţilor cu un program special. „Înscrie-te cu el la activităţi extra-curriculare.22 Baza tratamentului în cazul confruntării cu ADHD trebuie să fie educaţia şi consilierea. „Fii cel mai puternic avocat / critic al copilului tău” 5. primul pas în tratamentul acestor copii trebuie să fie învăţarea a ce anume înseamnă AD / HD şi ce anume trebuie făcut în legătură cu el. Altfel riscăm mult. se va simţi şi mai bine echipat în faţa ei.Adolescenţii sunt foarte sensibili. Consultarea examinatorului cu părinţii.”21 Aşadar adesea. evoluţia clinică. adresat lor. orice gest mai neadecvat. lumea sufletească. cât şi transferul copilului. într -o clasă specială sau schimbarea 20 21 22 . „Crează-i oportunităţi pentru a avea succes. deci orice cuvânt.” 3. dacă e necesar. „Fii cel mai mare fan al copilului tău. Când omul va înţelege natura acestei provocări. „Joacă-te cu el„ 7. Motto-ul lor dar şi a participanţilor a fost: „CINEVA A CREZUT ÎN EI” (Someone believed in them. 20 Aşadar.” 6.

Pentru copiii de vârsta şcolară folosiţi proceduri de autoevaluare legate de anumite situaţii (ex: părăsirea locului în timpul mesei). spre exemplu mai mult timp liber petrecut împreună cu părinţii. Împreună cu părinţii. 5. Dacă este posibil. bine definite şi consecvent aplicate (rutina previzibilă ajută la instructurarea timpului). Analizare împreună cu părinţii a consecinţelor pozitive sau negative şi eventualităţile unui comportament adecvat sau nu 3. mai degrabă decât un lucru material (ex: bomboane. să găsească tehnici comportamentale pentru acele situaţii (să încurajeze comportamentul adecvat şi compliant . Dacă interacţiunile copil-părinte sunt mai frecvent neplăcute decât pozitive şi armonioase. Activităţile care le fac plăcere copiilor. ar trebui folosite ca recompensă pentru un comportament cuminte. Părinţii să interzică copiilor cartofii prăjiţi sau băile în piscină. atunci se recomandă şedinţe de joc supravegheate. Identificarea situaţiilor problemă specifice (monitorizarea continuă a programului copilului) 2. Terapeutul ajută părinţii şi profesorii. se face din copil un membru activ în tratament. să încurajeze complianta copilului. 23 39 de băieţi din Northern California au fost testaţi pentru observarea comportamentului lor. 19 dintre băieţi au fost diagnosticaţi într-o clinică (de tulburări şi 23 . Aceste mici intervenţii trebuie explicate foarte bine părinţilor şi trebuie să fie bine monitorizate pentru a nu deveni prea punitive. ignoră cu desăvârşire diferitele reguli din familie). 4. Folosirea situaţiilor “problemă” specifice (ex: timpul mesei) pentru a antrena aceste aptitudini.şcolii. să identifice situaţiile specifice. Antrenarea părinţilor şi intervenţiile comportamentale în familie: 1. liniştită. să folosească consecinţele negative ca exemplu neadecvat). Regulile din familie şi gospodărie să fie clare. Învăţarea părinţilor: metode eficiente de comunicare a comenzilor şi de a impune reguli (ex: să se uite direct în ochii copilului. sau orice activitate care le face placere. dacă nu se conformează regulilor de comportament. Copiii cu vârsta suficient de mare trebuie educaţi să se autoobserve şi să se autoevalueze. Folosirea sistemului faptă-răsplată pentru a reduce numărul unor probleme mai frecvente (ex: îşi părăseşte tot timpul locul în timpul meselor sau în timp ce-şi face lecţiile. 6. dulciuri). aria de studiu trebuie să fie organizată. ferită. să nu dea prea multe comenzi ân acelaşi timp). găsirea consecinţelor negative pentru problemele de comportament.

fiind necesară observarea comportamentului lor cu persoana cea mai apropiată din familie. Comenzi explicite 2. Cuplul mamă-copil / tatăcopil a fost monitorizat tot timpul... afro-americani 5 %. majoritate de 7 ani şi 2 luni.... dar.. imperative Afirmaţii implicite.. sărace şi bogate. 2.. Băieţii aveau vârste cuprinse între 6 şi 8 ani. latini 13 % şi asieni 5 %. din diferite familii.. discuţii.deficit de atenţie) cu ADHD..tu?” „Este un joc interesant!” grea!” „Asta a fost uşor. discursuri părinteşti: Categoria Afirmaţie directă 1..tu?” „N-ar trebui să. timp în care ei au primit diferite sarcini: jocuri diverse (construirea unui puzzle... nu-i 5... de diferite etnii: albi 77 %..?” „Dar dacă ai. Întrebări directe Părinţii direcţionează/conduc comportamentul copilului cu întrebări Afirmaţie motivaţională 4... Ceilalţi copii nu aveau nici o problemă psihică.!” negativă relaţionate cu sarcini „Acum vine partea mai Afirmaţie care descrie sarcina „Cea roşie!” „Cea cu numărul a cărui rezultat poate fi observat imediat 3: 1. Comenzi implicite Definiţie Comenzi cu verbe explicite.. conversaţii lungi sau scurte despre diferite teme. 3 –se numără!” „Acesta este albastru!” „Uit- .. şedinţa având 60 de minute. Evaluarea pozitivă a copilului 6... Şi iată un tabel cuprinzător. Afirmaţii perceptuale a sarcinilor Afirmaţie pozitivă despre copil sau despre performanţa lui Afirmaţie negativă despre copil sau despre performanţa lui aşa?” „Este o prostie!” „Foarte bine!” „Aşa!” „Ai dreptate!” „Ai reuşit!” „Eşti cel mai bun!” „Nu!” „N-ai făcut bine!” „Nu aşa ar fi trebuit!” „Nu eşti aşa de bun la.. care au orice fel de legătură cu copii cu ADHD. care poate fi de folos oricui.. Rezultatul propus în urma acestei testări a fost alcătuirea unui model de comportament în rândul părinţilor şi profesorilor. Lego). cuprinzând un sistem codificat pentru enunţuri. folosirea pronumelui „tu” 3.tu?” „Vrei tu să.. Evaluarea negativă a copilului Afirmaţii legate de sarcini 7. Fiecare băiat a participat la această testare alături de mama sau tatăl lui.. Evaluarea sarcinilor Evaluare pozitivă sau Exemple „Uite!” „Pune asta!” „Ia aia!” „Lasă-mă pe mine!” „Pune tu asta aici!” „Ia tu pe cea galbenă!” „Tu trebuie să fii atent!” „De ce nu..

” „Eu voi...) despre o întâmplare trecută sau prezentă 11.” „O facem noi?” „Hai să facem..” „Nu toate sunt roşii!” „Acesta e cel mai mare!” „Deci înseamnă că nu este verde!” „Uite cum trebuie:. Planuri Eu sau noi facem planuri pentru viitor Întrebări 12. Afirmaţii despre oameni Afirmaţie descriptivă cu un pronume( eu.” „Dacă pui asta aici..” „Noi vrem / trebuie să..8.” „Acesta merge la sfârşit... tu.. reguli... Întrebări personale Întrebare adresată copilului care include „tu” sau „noi” .. Afirmaţii conceptuale a sarcinilor Sarcini care necesită reprezentaţii/închipuiri mentale sau comparaţii o!” „Uite-o pe cea galbenă!” „Din cele galbene sunt mai puţine decât din.. sau afirmaţii hipotetice 10... Întrebări perceptive O întrebare adresată copilului care are un răspuns imediat sau are un răspuns dat cu o altă întrebare Întrebare care necesită din partea copilului gândire/capacitate de explicare pentru a fi capabil să răspundă „Ce culoare are?” „Câţi sunt acolo?” „Unde este cea albastră?” „Asta e albastră nu?” „Cea lungă?” „Nu-i adevărat?” „Nu-i aşa?” „Care este mai mare?” „Cum sunt astea toate la fel?” „Ăştia urmează hăhh?” „Ce crezi despre asta?” „De ce asta?” „Asta unde se potriveşte?” „Unde vei pune tu aia?” „Şi tu vezi aia?” „Vezi? Hmmm?” „Ce spui tu?” „Tu aşa crezi?” 13.. Explicaţii şi reguli Explicaţii generale despre jocuri. noi.....” 9.” „Aşa trebuie făcut pentru că.....” „Tu ai pus-o deja acolo!” „Aia face eu acum!” „Şi noi avem 5 bucăţi!” „ Eu nu ştiu!” „Eu cred că. Întrebări conceptuale 14..... la început!” „Noi ar trebui să..

24 . comportamentul direcţionat spre un scop şi abilităţile de organizare. Psihoterapia poate ajuta de asemenea copilul să îşi construiască stima de sine. să moduleze comportamentul social şi să fie mai productiv.15. să reducă gândurile negative şi să îmbunătăţească capacitatea de rezolvare a problemelor. Psihoterapia poate ajuta copilul să îşi controleze agresivitatea. concentrarea. educaţia părinţilor şi modificarea programului educaţional al copilului. exclamaţii. Cercetările demonstrează clar că medicaţia poate îmbunătăţi atenţia. Altele Afirmaţii irelevante. Tratamentul trebuie să includă psihoterapia. antrenamentul abilităţilor sociale. inperceptibile. „Cum ţi-e stomacul?” „Cum te simţi?” „Ruff ruff?” „Mhh!” „Ok!” „Ooops!” 24 Concluzie Fără tratament adecvat copilul poate rămâne în urmă la şcoală şi poate să îşi piardă prietenii. jocuri de cuvinte. Copilul are mai multe eşecuri decât succese şi este criticat de familie şi profesori care nu recunosc faptul că are o problemă.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful