Introducere: ce este ADHD?

Părinţi şi copii cu ADHD

Metode de ajutorare

Antrenarea părinţilor şi intervenţiile comportamentale în familie

Sistem codificat pentru enunţuri, discursuri părinteşti

Concluzie

impulsivitate şi inatenţie măsurate dimensional. a tulburărilor în legătură cu o substanţă şi a tulburării de personalitate antisocială. şcolare şi din partea egalilor sunt însă cruciale în determinarea întinderii deteriorării şi comorbidităţii. El se poate coaliza cu fratele copilului cu ADHD sau se poate izola. care sunt de multe ori îndepărtaţi datorită faptului că familia este prea preocupată de a controla comportamentul copilului. distractibilitate şi / sau impulsivitate. De asemenea. două sau trei din aceste comportamente. studiile sugerează că la membrii de familie ai indivizilor cu tulburarea hiperactivitate/deficit de atenţie. în timp ce tatăl. Această reacţie de retragere poate afecta şi celelalte relaţii.2 Părinţii şi copiii cu ADHD Pentru a putea lua decizii bune în ceea ce priveşte managementul comportamentului copilului cu ADHD. social şi emoţional. Pentru aceasta au nevoie de sprijinul celor din jur. a tulburărilor de învăţare. renunţă adesea şi se retrage astfel încât nu mai simte presiunea de a decide ce să facă.1 S-a constatat că tulburarea hiperactivitate/deficit de atenţie este mai frecventă la rudele biologice de gradul I ale copiilor cu această tulburare decât în populaţia generală. În mod normal. Influenţele familiare. Probe considerabile atestă influenţa puternică a factorilor genetici asupra nivelelor de hiperactivitate. părinţii trebuie să dispună de energia necesară pentru acest gen de sarcină. În acest scop.ADHD (Attention Deficit Hyperactivity Disorder) este o tulburare neurologică. 3 1 2 3 . ceea ce duce la sentimentul de neajutorare. care însă poate fi preferat senzaţiei de epuizare pe care o are în momentul în care se implică activ în relaţia cu copilul. ei trebuie să înceteze să se centreze pe comportamentele care simt că le scapă de sub control şi să găsească strategii mai structurate de intervenţie. manifestată prin hiperactivitate. Această tulburare poate afecta starea de bine pe plan fizic. există o prevalenţă mai mare a tulburărilor afective şi anxioase. depăşit de situaţie. Copiii sau adolescenţii cu această tulburare pot avea una. mama este cea care este considerată responsabilă de creşterea copiilor.

la scăderea nivelului maxim de tensiune în familie sau şcoală sau cercul de prieteni. La biserică nici nu intrau. Cum îi putem ajuta pe aceşti copii? Creşterea unui copil cu ADHD este o sarcină foarte grea pentru un părinte. Situaţia se complică şi mai tare dacă mai sunt alţi copii în familie. cuminţi. mai târziu. Susie spunea despre fiul ei Ben: încă din perioada postnatală. astfel nu se învinovăţesc de creşterea neadecvată a copiilor.„Băieţelul meu este hiperactiv!” – această expresie este tot mai des folosită şi auzită în parcuri. Părinţii copiilor hiperactivi sunt într-o situaţie aparte. rupea toate florile pe care le găsea. cu nervi şi ruşine. care chiar dacă nu rezolvă definitiv „problema”. ajută la ameliorarea ei. Un studiu britanic arată însă că fiecare al 100-lea copil. colegi din cauză că „toată lumea vrea să scape” de ei. frustraţi. însă educatoarele. că deja trebuia să iasă. suspectându-l de hiperactivitate. când umbla cu el la consilierea mămicilor. mai exact fiecare al 200-lea suferă concret de acest diagnostic. Ieşirile afară întotdeauna se terminau cu fuga acasă. foarte des este greşit folosit. grădiniţe. familie. dormeau liniştiţi. incapabili de a stabili o ordine zilnică normală în programul copiilor lor. Deşi este un termen cunoscut. se mişca continu. şcoli. toţi bebeluşii sugeau. 4 . dacă ne gândim şi la faptul că „ a fi părinte” implică foarte multe lucruri. De foarte multe ori părinţii sunt „etichetaţi” după comportamentul copiilor lor. Ei sunt de obicei obosiţi. se bătea cu ceilalţi copii.4 Pe lângă tratamentele cu medicamente şi diferite technici de psihoterapie. au sfătuit-o pe mama să-l ducă la doctor. mama credea că lucrurile se vor schimba. Cercetările arată că aproximativ 30% din părinţi declară copii lor a fi hiperactivi. Ei se simt marginalizaţi de prieteni. în ciuda eforturilor depuse. Deseori părinţii copiilor cu ADHD sunt retraşi. Problemă mare constituie şi găsirea unui baby sitter. persoanele cu ADHD pot fi ajutate prin mii de mijloace. Norocoşi sunt cei care au copii mai mari. se împingea. În parc. numai Ben al ei urla. Sarcinile se împart în jurul copiilor. Când Ben a intrat la grădiniţă.

pe aceeaşi bază. că au decis să studieze. Aşadar dieta Feingold nu este eficace. Funcţionează ca un hormon şi participă în diferite activităţi. Mai există şi multe alte metode cu care îi putem ajuta. 6 În 1983 au efectuat nişte studii în spitalul pediatric Great Ormond Street. adică prin schimbarea zilnică a diferitelor produse de carne. Dieta constă în eliminarea alimentelor care conţin culori artificiale. conservanţi şi salicilat. cel mai cunoscut regim alimentar este „dieta Feingold”.Este extrem de important ca părinţii să reuşească să-i integreze pe aceşti copii în societate. care se găseşte în numeroase fructe. Explicaţia lui era: salicilatul împiedică producerea prostaglandinei. banană. în struguri. care controlează multe procese fizice a corpului uman. Cercetătorii sunt de părere că este bine ca la început nici doctorul psihiatru. Au dispărut şi simptomele adverse cum ar fi: durerile de stomac. sau a unor activităţi fizice unde nu se observă „problema” copilului. Controlează dilatarea venelor. nici părintele să nu ştie de compoziţia alimentelor din dietă. la care au şi observat schimbări de comportament. care a studiat-o mult încă din 1970. 5 Regimul alimentar Deşi studiile nu confirmă o legătură strânsă între mâncare şi comportament. Astfel s-a constatat că foarte puţini au fost copiii diagnostigaţi cu ADHD. eczema. denumită după doctorul Feingold. fructe şi băuturi. deşi mulţi ţin să o folosească. În tratamentul copiilor hiperactivi. 93 % din 88 de copii nu s-au mai plâns de migrene. ca de exemplu: în măr. stimulează nervii care controlează durerea şi are rol important în apariţia sau nimicirea cheagurilor de sânge. în urma cărora s-a constatat că pe baza dietei prin rotaţie. Acesta din urmă este o substanţă chimică naturală. şi 76 de copii hiperactivi. un regim alimentar corespunzător şi stilul de viaţă. Rezultatele obţinute au avut un efect atât de mare asupra cercetătorilor. Regimul alimentar consta în: carne de 5 6 . astma şi tulburările de comportament. Cel mai indicat ar fi găsirea unor părinţi care se confruntă cu aceeaşi probleme. Feingold susţinea că hiperactivitatea este o anormalitate biologică în care toate aceste substanţe constituie otravă. cum ar fi: stabilirea unui program strict acasă. mulţi părinţi chestionaţi au experimentat o ameliorare în comportamentul copiilor lor cu un regim adecvat şi au afirmat că i-au ajutat în creşterea lor. prune şi căpşuni.

Este important însă să nu exagerăm cu includerea dietelor în regimul copilului. În cazul copilului mai mare. în fiecare seară băiţa copilului să se facă la aceeaşi oră. Sfaturi de urmat: 1. În cazul acestor probleme. Odată ea a ajuns mai devreme la casa prietenilor. Atunci a constatat cu stupoare că Thomas era dispărut undeva. „ciudat”. pentru a-l lua. pere. S-a constatat o ameliorare la 62 de copii. el trebuie lăsat înainte de culcare să aibă timp de joacă şi de multă mişcare. să se joace cât mai mult înainte de somnic. 7 . între prieteni. carne de pasăre. Mama în acel moment a hotărât că îl va lăsa „în pace” în astfel de momente. se zbat şi se vaită. ajutându-l astfel să se integreze şi el în societate. 3. de preferinţă cele care nu au fost contaminate cu insecticide. cartofi. mere. 7 Alte probleme asociate cu hiperactivitate Somnul / Odihna Copiii hiperactivi dorm foarte puţin. pentru ca să se simte normal. Era momentul când toţi au gustat din mâncărurile pregătite. Trebuie să-l lăsăm să guste şi altceva. să acorde mare atenţie regimului alimentar: cât mai multe mâncăruri proaspete pe masă. El trebuie să se zbată în voie. Această metodă nu este indicată înainte de 6-9 luni. roşiile. Copiii hiperactivi sunt „însetaţi” de schimbări. Cola şi alte sucuri). Astfel copilul este ajutat să nu se simtă marginalizat sau exclus din familia lui. pentru că bebeluşul este prea mic pentru a învăţa orice. Deci este foarte important ca familiile. citricele. Este recomandat ca şi restul membrilor familiei să consume aceste preparate. Exemplu: Thomas ori de câte ori mergea la colegii lui la un chef.miel. de lucruri noi. noaptea se trezesc de mai multe ori. avea la el „pacheţelul special” pregătit de mama lui. fără a se simţi jenat. apă. Părinţii lui ţineau la excluderea câtorva alimente din regimul lui (ciocolata. care au o persoană hiperactivă între ei. să se petreacă cât mai mult timp în natură. O plimbare în parc îi ajută să se liniştească. cât şi diferite preparate bogate în vitamine. să nu se lase copilul să doarmă mai mult de 1 ½ . varză. „altfel”. părinţii sunt sfătuiţi să urmeze un training. După un timp l-a găsit pe fiul ei la etaj. descoperind în continuu lucruri noi.2 ore. iar la restul au observat un comportament normal. orez. 2. Era ascuns cu „pacheţelul” lui. decât ceea ce este prescris în ea.

Exemplu: Claire a încercat aceste sfaturi cu Dennis şi a obţinut rezultate pozitive: Fiul ei apărea foarte des în dormitorul lor. Dennis dormea cu un îngeraş. Dacă nu se observă nici o schimbare. Astfel a trecut acea noapte. În cazul copiilor mai mari este indicat achiziţionarea unor jucării ca: trambulină. să fie lăsat singur. coardă. să cunoască aşteptările părinţilor. să nu fie dus niciodată în patul părinţilor şi să nu se joace cu el noaptea. 5. va obţine ceea ce vrea. ba chiar este recomandat cererea ajutorului specialiştilor. 8 Oboseala 8 . În prima noapte de aplicare a acestor technici. să simtă că este supravegheat. dar el n-a venit. În cazul în care copilul are probleme cu adormitul şi după mai multe încercări se observă că metodele anterioare nu funcţionează. plânge înainte de culcare. dar până la urmă Dennis a înţeles că trebuie să doarme în pătuţul lui şi a renunţat. l-a luat şi l-a pus înapoi în patul lui. Părinţii îl aşteptau a 14-a oară. În noaptea următoare numărul a scăzut la 13.4. fără întreruperi şi liniştit. acest program trebuie să fie scurt şi foarte precis. nu este abandonat. nu trebuie ezitat. mai exact de 149 de ori. el nu trebuie întrerupt nicicum. În caz contrar copilul îşi va da seama că dacă urlă şi plânge destul de mult. Mama s-a dus la pătuţul lui să vadă ce se-ntâmplă. însă trebuie să şi ştie. Dacă este incapabil de a se concentra mai mult timp. În a 3-a noapte n-a apărut deloc. Dacă doarme suficient de mult. înseamnă că aceste technici pot fi aplicate şi în viitor.dacă copilul urlă. Copilul trebuie să simtă că este iubit. mulţi sunt cei care astfel scapă de energia acumulată în timpul zilei. Acest lucru este valabil în general la toţi copiii. După joacă se recomandă o baie. Dacă se începe acest training. sărea pe pat sau pur şi simplu se juca. poze interesante. din 10 în 10 minute trebuie mers lângă el. Claire a observat că şi ziua era mai liniştit ca înainte şi nu era exagerat de agitat. etc. mama lui fără să-i vorbească. însă în nici un caz să nu fie luat în braţe sau pus lângă părinţi în pat. după care urmează să li se ţină atenţia trează cu cărţi de poveşti. diferite modele de leagăne sau în principiu jucării care îl ţin în mişcare continuă. Copilul trebuie să realizeze că noaptea este pentru dormit şi nu pentru joacă.

descrie trei teme principale care se învârt în jurul întrebărilor: „Cine este şeful?”. astfel ne putem pune întrebarea: oare aceste două fenomene nu sunt legate? Deci şi dacă joacă un rol important şi dacă nu în hiperactivitate. doctor psiholog. „Care sunt regulile?”. de la Nothingam University susţinea că fiecare copil are nevoie de un timp anume pentru a dormi. Este foarte greu însă pe termen lung să obţinem rezultate bune. Astfel se va simţi jenat şi va încerca să se controleze. Şi foarte important: să nu-i obligăm pe cei mai mari să poarte scutece. lipsa somnului este foarte importantă. Steve Biddulph. care îl ajută pe copil să se trezească înainte de a urina în pat. Oricum aceşti copii sunt frustraţi. atât pentru copii cât şi pentru părinţi. mofturoşi. Cel mai indicat este cumpărarea unui sistem de alarmă. Este bine să introducem în viaţa lor de zi cu zi activităţi şi jocuri care necesită multă mişcare dar şi atenţie. „Chiar trebuie să le respectăm?” Acestea sunt necesare în creşterea copiilor de sex masculin. Rata este mai mare la băieţi decât la fete. în cartea sa. pentru a se odihni. În nici un caz nu este recomandată pedeapsa. să ştie ce are voie să facă şi ce nu. Circa 48 % din ei suferă de această boală. deloc de neglijată. Stabilirea ordinului şi a limitei În viaţa copiilor este bine de stabilit un ordin strict. Cu aplicarea oricărei pedepse am agrava situaţia. 9 Enurezis Enurezis-ul este des întâlnit la cei cu ADHD. Astfel ei sunt impulsivi. În zilele noastre tot mai mulţi copii sunt diagnosticaţi cu ADHD. „Creşterea băieţilor”. însă de două ori mai importante în creşterea copiilor cu ADHD. John Pierce.Profesor. 9 . neascultători. nu se duc în excursii sau nu dorm la prieteni. Cercetătorii arată că 90 % dintre cazuri au avut rezultate în urma folosirii acestuia. Se poate cere copilului să-şi schimbe el lenjeria de pat. O altă technică ar fi conştientizarea copilului mai mare de problema lui. Studiile arată însă că în zilele noastre copiii dorm mult mai puţin decât este indicat. Acest lucru poate afecta lumea lor sufletească pe întraga viaţă.

unde să poate lucra. unde copilul poate merge zilnic: un parc. care deranjează toţi membrii familiei. Când este mic trebuie dus de către părinţi. îi ţinem într-un loc. este important ca discuţia să se desfăşoare despre o singură temă. 12 Protecţie în casă 10 11 12 . Însă nu trebuie uitat recompensa. să nu primim oaspeţi. îi „imobilizăm”. linişte pentru el.Mesajul acestei cărţi este: 1. Trebuie găsit şi un loc potrivit. când creşte trebuie învăţat să meargă el singur. şi să se asigure că au înţeles mesajul. în camera lui trebuie aranjat un loc . Prima regulă trebuie să aibe la bază soluţionarea celei mai grave probleme. bunici. Orice li se spune. unde se poate mişca. juca în voie. să fie spus clar. În casă. Dacă este necesar trebuie repetat mesajul sau chiar trebuie rugat copilul să repete ceea ce a auzit. fără ca ei să observe. alerga. întotdeauna după o faptă bună. să nu-l deranjăm. Va fi un prilej de relaxare. o regulă în casă. Astfel. discret.11 Comunicarea Copiii cu ADHD sunt incapabili de a se concentra la mai multe lucruri simultan. recompensarea oricărui act 3. respectarea regulilor impuse de la început10 Stabilirea ordinii / regulii în casă Fiecare familie poate să-şi stabilească o ordine. eventual jucăriile preferate. un colţişor cu lucrurile lui. Se poate încerca şi prinderea mâinilor lor sau a umărului în timpul comunicării şi ţinerea contactului vizual permanent. un teren de joacă etc. Dacă se doreşte atenţia lor. să ascundem orice obiect care-i poate distrage atenţia. acordarea atenţiei sporite copiilor 2. Este de preferat ca în timp ce învaţă.

13 ani. Daniel îndură mult din cauză că împart aceeaşi cameră. de ce toată ziua. Se pot impune pedepse: „pentru că l-ai lovit pe X. Christopher. Dacă se întâmplă ca în parc sau pe stradă copilul să lovească un altul. iar când se linişteşte să i se explice de ce comportamentul lui a fost neadecvat. oglinzile etc. îi fură jucăriile. să urmeze aceleaşi reguli cu toţi copiii lor. nu se mai gândea să nască alţi copii. spunându-i că „Nu-i voie”. ţipă. Ei acţionează deseori impulsiv şi nu se gândesc la pericole sau la consecinţe. 4 ani „Boala” lui Chris a fost descoperită doar la 8 ½ ani. Această metodă nu ajută în nici un caz. pedeapsa fizică. urlă. de ce ei întotdeauna obţin ce vor? Părinţii care se confruntă cu această problemă. Totodată. cei cu ADHD să fie mai „răsfăţaţi”. impulsivi. otrăvitoare trebuie ţinute în locuri ascunse. Mama lui susţine că dacă ştia ce înseamnă ADHD. Agresivitate Copiii cu ADHD sunt agresivi. toată lumea se ocupă cu ei. Dacă adulţii îl consideră „cu probleme” copiii îi văd ca pe un „răsfăţat”. 13 . în limita posibilităţilor. Copilul imită părintele. Ca şi în cazul copiilor mici.13 Fraţi sau surori Se întâmplă ca în familiile cu mai multţi copii. nu ai voie să te uiţi la TV” sau „nu ai voie să mănânci din prăjitură azi”. Exemplu: Kim are patru copii: Daniel. De aceea substanţele chimice. închise. Ceea ce poate reprezenta pericol trebuie pus într-un loc inaccesibil lor. de ce au regim alimentar special. de aceea nimeni nu doreşte ca un copil să înveţe de la un adult manifestările agresive. CallyJane. 9 ani. obiectele de decor. trebuie să aibă un loc special în casă. este suficient să se ia copilul de acolo. Trebuie explicat de multe ori de ce nu are voie să facă ceva şi cum ar fi trebuit să facă ceea ce a făcut. nu o lasă o secundă în pace. sunt sfătuiţi ca. La miezul nopţii Chris încă nu doarme. Niciodată nu este sfătuită agresivitatea. portretele. trebuie să ne asigurăm de siguranţa obiectelor şi mai ales a copilului. Chris o bate pe Cally-Jane. Astfel nu se ivesc certuri între fraţi. De foarte multe ori fraţii / surorile lor sunt invidioşi: de ce părinţii acordă mai multă atenţie. 11 ani cu ADHD. Este indicată comunicarea.Copiii hiperactivi sunt capabili să „distrugă” casa. Bronny.

care nu va fi greu de urmat. Dimineaţa este foarte greu să se trezească şi să pornească la şcoală din această cauză. creează întotdeauna probleme. el va simţi că nimeni nu observă ce face. la şcoală. În cazul în care se întâmplă ca cei doi să se certe sau să se lovească pe parcurs. de ce nu eşti atent. Consolidarea stimei de sine Copiii cu ADHD se confruntă adesea cu subapreciere de sine. 14 Prieteni Copiii hiperactivi trebuie socializaţi. Plimbările zilnice în parc. la ore de sport sunt şanse unice pentru ei în găsirea prietenilor. nesimţit. de ce umbli acolo etc?”. un răsfăţat. au probleme la matematică. nu sunt „neputincioşi”. dur. greu de rezolvate. iar dacă prietenia se rupe. n-ar mai fi Chris. rău. ba chiar foarte plictisitoare. Cu trecerea timpului sarcinile par tot mai grele. Chiar dacă stă 2 minute lângă o carte sau pe scăunelul lui. Altfel. ambiţionat. la engleză. trebuie lăudat. Dacă n-ar fi aşa. Ar fi foarte bine. n-ai voie acolo. continue pot face miracole. vizita la piscină. însă toţi şi-au exprimat sentimentele lor faţă de el: „Şi ce dacă e nebun? Noi îl iubim aşa cum este. La început este bine ca ei să fie supravegheaţi de un adult.aleargă. mofturos. oriunde s-ar duce. Ei sunt certaţi tot timpul acasă. nu-i adevărat?” Concluzia. copilului trebuie explicat de ce s-a creat această stare. dacă aceşti copii ar primi şi laude din partea celor din jur: astfel ei ar realiza că pot face ceva bun. răbdători. Fraţii lui Chris au fost interogaţi în legătură cu relaţia lor. Este greu pentru că şi ei la urma urmei sunt copii. la literatură. sunt capabili de ceva. îl consideră nebun. calmi. şi nu-l lasă nici pe el să doarme. la grădiniţă. trebuie ajutat în continuare să găsească alţi amici. morala acestei povestiri este una simplă: părinţii trebuie să-i înveţe pe copiii lor să fie înţelegători. Stima de sine pare a fi afectată dacă nu aude altceva decât: „N-ai făcut bine. Cei întrebaţi au spus că deseori şi sarcinile de zi cu zi li se par complicate. Încurajarea şi explicaţiile date. nimeni nu e atent la 14 15 15 . în principiu şcoala reprezintă pentru ei „o povară”. Este foarte importantă reacţia copiilor: toţi sunt supăraţi pe Chris. însă cu comportamentul lor le arată un model. dar încet-încet pot fi lăsaţi singuri.

Dacă îi punem în scăunel. Aceste momente sunt de neuitat pentru copil şi face minuni. desene interesante pentru a-i ajuta la recepţionarea mesajelor 16 . mofturoşi. să participe în activităţi comune. râd. când îi punem la dormit. Iar pentru ei înseamnă „lumea întreagă”!16 Intrarea în creşă / grădiniţă Când copilul intră la grădiniţă sau creşă. distrug totul din jurul lor. să citească. nu se împrietenesc uşor. când citesc o carte. ţipă sau dacă adorm. Dar din păcate. Aceşti copii „storc” energia părinţilor. să-i ducă în colectiv. muşcă. sunt incapabili să-şi aştepte rândul. se mişcă. făcând ceea ce vor: să joace jocul preferat. Sfaturi pentru pregătirea copiilor înainte de perioada intrării în grădiniţă: • • • • • Verificaţi dacă copilul este atent în timp ce vorbiţi către ei Folosiţi cuvinte simple în comunicare Vorbiţi lent şi articulat Instrucţiunile să fie simple şi uşoare Folosiţi cărţi. să meargă cu bicicleta. În orice activitate. Sunt momente pe care nimeni şi nimic în lume nu le poate înlocui. încep să urle. Părinţii trebuie să-i acorde zilnic timp suficient şi să fie cu ei. peste 1 minut aruncă creioanele. urlă şi scutură tot ce apucă. neascultători. ei nu se pot stăpâni: când desenează. se zbat. observă cu stupoare că nu-i chiar aşa. să fie atenţi cu ceilalţi. orice. acel moment îi va schimba cumva. dacă se încearcă împiedicarea lor.acţiunile lui. poze. să aştepte rândul lor. picturi. somnul lor nu ţine mult. Şi atunci de ce să mai continue? Cea mai recomandată faptă în aceste cazuri este recompensa de orice fel. sau stau în pat. când mănâncă aruncă alimentele peste tot. vor să sară afară. Rezultatul nu va întârzia să apară. Timpul petrecut cu aceşti copii este de neînlocuit. se simt bine. Astfel ei învaţă să se comporte. Se liniştesc. că este „altfel”. peste puţin timp se ridică şi pleacă. se bucură. între alţi copii. deseori se observă. Aceşti copii nu tolerează nici o restricţie fizică: ies din pătuţul lor sau din premergător. Părinţii au speranţa că deşi acasă sunt neliniştiţi. Este foarte important ca toţi din viaţa aceştor copii să se implice.

Sunt cazuri în care copiii hiperactivi iau medicamente (Ritalin). Ar fi bine ca părinţii înainte de înscriere. O greşeală generală a cadrelor didactice este repetarea continuă a greşelilor pe care le-au comis copiii hiperactivi. iar un astfel de gest din partea profesorului poate ajuta desfăşurarea optimă a activităţilor şcolare. deci nu strică dacă profesorul din când în când adresează cuvinte dulci sau îl evidenţiază în faţa clasei. ci alţii trebuie să-l urmeze. o atingere a mâinilor. Îi poate aminti copilului momentul în care el trebuie să-şi ia dozele. deci el nu va avea performanţele aşteptate dacă nu este lăsat la joacă în timpul pauzelor. să se informeze amănunţit. va aborda technici speciale încât să-i stimuleze şi pe aceştia.• • Notaţi fiecare mişcare importantă. cu sarcinile date. „Problema” familiei se extinde. Astfel nu se va observa atât de uşor diferenţa dintre copii. înainte de înscriere. 17 . performanţelor pe care le observă din când în când. Aceşti copii sunt însetaţi de laude. Pregătirea cadrelor didactice din timp reprezintă o bună colaborare dintre ei şi copii. Indicat este şi discuţia cu directorul şcolii. în nici un caz să nu-l ţină în pauză sau după ore. pentru a putea verifica ce se schimbă în comportamentul lui în viitor Repetaţi cuvintele cheie şi informaţiile adresate lor17 Copii şcolari Momentul intrării în şcoală este unul foarte decisiv. acţiune a copilului. hiperactivii nu pot sta mult timp într-un loc. fără să se simtă marginalizaţi sau ridicularizaţi de colegi. Acest copil are nevoie de mişcare. În orele în care se citesc poveşti. În cazul în care a rămas în urmă cu exerciţiile. dar dacă profesorul ştie de problemă. Mulţi sunt care uită. Astfel se sparge gheaţa şi nu mai este el cel care trebuie să urmeze un alt copil. pot deranja buna desfăşurare a orei. cu învăţătoarea şi cu toate persoanele care participă în creşterea copilului. Poate pot şi ei acorda sfaturi utile pentru viitor. a umărului pot face deasemenea miracole. Dacă profesorul este rugat şi înştiinţat de importanţa acestuia. să viziteze cât mai multe şcoli. Ar trebui sfătuiţi să schimbe repetarea greşelilor cu repetarea succeselor. el poate fi de mare folos. Acestea însă au efect 3 sau 4 ore. Folosirea prenumelui. pentru a putea alege locul cel mai potrivit copilului: şcolile care au activităţi extracurriculare sunt mult mai indicate sau cele care conţin activităţi care permit deplasările copiilor în sala de clasă.

necesare pentru ziua următoare. mai ales când acestea indică antecedente de atenţie. Formarea unei rutini zilnice: servirea mesei.19 Adolescenţii 70 % din copii sunt hiperactivi şi la vârsta adolescenţei. sunt recomandate: • • • • • • Asigurarea unui loc de studiu liniştit. Este recomandabil să se aducă la cunoştinţa părinţilor înregistrările efectuate de cadrul didactic asupra comportamentului copilului. Recompensarea reuşitelor în organizarea activităţii sau efectuarea temelor. Uneori e nevoie de o perioadă mare de timp în care părinţii să audă comentarii similare de la profesori diferiţi pentru a fi convinşi că copilul lor necesită un tratament. 18 Foarte pe scurt: Părinţii trebuie să-şi însuşească o serie de cerinţe necesare formării la copil a strategiilor de învăţare şi organizare. Ele trebuie înlocuite cu observaţii specifice şi obiective: „Ionuţ este foarte distrat în timpul orelor mele”. la locul de muncă. însă au probleme serioase cu concentrarea. Asistenţă pentru pregătirea materialelor (cărţi. distractibilitate. rezolvarea temelor. joacă. caiete. Asigurarea materialelor necesare rezolvării temelor şi a unei luminozităţi adecvate. departe de televizor sau computer. impulsivitate. De multe ori părinţii nu observă sau nu recunosc faptul că propriul copil are probleme pe care profesorul le-a observat la şcoală. creioane. Verificarea temelor efectuate de copil. la şcoală. 18 19 . Sunt nerecomandate expresii de genul ”Sunt sigură că copilul dumneavoastră suferă de ADHD”. Cu timpul ei se mai liniştesc. ghiozdan). Acest lucru îi poate afecta în viaţa famililă. etc.Comunicarea strânsă între şcoală şi părinţi trebuie materializată prin creşterea numărului de contacte şi stabilirea unei relaţii bune cu părinţii. În acest sens. şi circa 10 % şi la vârsta de adult. hiperactivitate.

„Ajută-l să identifice zonele de slăbiciune dar şi modalităţile de soluţionare.” 6. orice gest mai neadecvat. Consultarea examinatorului cu părinţii.Adolescenţii sunt foarte sensibili. etc. Cercetătorii Weiss şi Hechtman (1993) au studiat mult despre ADHD.” 4. profesorul. reuşind să implice cu succes în viaţa atât a copiilor cât şi a adulţilor cu un program special. „Crează-i oportunităţi pentru a avea succes. prognosticul şi tratamentul. Motto-ul lor dar şi a participanţilor a fost: „CINEVA A CREZUT ÎN EI” (Someone believed in them. într -o clasă specială sau schimbarea 20 21 22 . este extrem de importantă atenţia noastră. dacă e necesar. formare.) Iată 10 modalităţi descrise pentru ajutorarea copiilor cu ADHD: 1.” 2.” 10. a tuturor asupra oricărei persoane cu ADHD. viaţa socială. „Ajută-ţi copilul să-şi găsească o „nişă”. ei aflându-se în creştere. iar controlul şi verificarea periodică a activităţilor lor este de neegalat. etiologia. dar în special asupra copiilor. „Încurajează-ţi copilul dacă are interese speciale în orice domeniu” 8. De accea este foarte important cererea ajutorului din partea specialiştilor. primul pas în tratamentul acestor copii trebuie să fie învăţarea a ce anume înseamnă AD / HD şi ce anume trebuie făcut în legătură cu el. deci orice cuvânt. Examinatorul trebuie să informeze părinţii copilului. indiferent cât de mari sau mici ar fi. cât şi transferul copilului.” 3. 20 Aşadar. lumea sufletească.”21 Aşadar adesea. Când omul va înţelege natura acestei provocări. Altfel riscăm mult. evoluţia clinică. se va simţi şi mai bine echipat în faţa ei. „Înscrie-te cu el la activităţi extra-curriculare. în special simptomele. poate crea dezastre. „Ajută-ţi copilul să identifice zonele sale de putere. „Fii cel mai puternic avocat / critic al copilului tău” 5.22 Baza tratamentului în cazul confruntării cu ADHD trebuie să fie educaţia şi consilierea.” 9. „Fii cel mai mare fan al copilului tău. cu şcoala este foarte importantă. „Joacă-te cu el„ 7. adresat lor. „Învaţă-l aptitudini de auto-promovare. De noi toţi depinde calitatea vieţii lor. educatorul despre tulburările hiperchinetice. Relaţia strânsă şi bazată pe încredere poate rezolva problemele. implicând multe lucruri: viaţa de familie.

Dacă interacţiunile copil-părinte sunt mai frecvent neplăcute decât pozitive şi armonioase. Terapeutul ajută părinţii şi profesorii. Identificarea situaţiilor problemă specifice (monitorizarea continuă a programului copilului) 2. ar trebui folosite ca recompensă pentru un comportament cuminte. 19 dintre băieţi au fost diagnosticaţi într-o clinică (de tulburări şi 23 .şcolii. Copiii cu vârsta suficient de mare trebuie educaţi să se autoobserve şi să se autoevalueze. Dacă este posibil. să găsească tehnici comportamentale pentru acele situaţii (să încurajeze comportamentul adecvat şi compliant . Pentru copiii de vârsta şcolară folosiţi proceduri de autoevaluare legate de anumite situaţii (ex: părăsirea locului în timpul mesei). Părinţii să interzică copiilor cartofii prăjiţi sau băile în piscină. 5. se face din copil un membru activ în tratament. Antrenarea părinţilor şi intervenţiile comportamentale în familie: 1. Învăţarea părinţilor: metode eficiente de comunicare a comenzilor şi de a impune reguli (ex: să se uite direct în ochii copilului. Folosirea sistemului faptă-răsplată pentru a reduce numărul unor probleme mai frecvente (ex: îşi părăseşte tot timpul locul în timpul meselor sau în timp ce-şi face lecţiile. spre exemplu mai mult timp liber petrecut împreună cu părinţii. aria de studiu trebuie să fie organizată. Analizare împreună cu părinţii a consecinţelor pozitive sau negative şi eventualităţile unui comportament adecvat sau nu 3. mai degrabă decât un lucru material (ex: bomboane. atunci se recomandă şedinţe de joc supravegheate. 23 39 de băieţi din Northern California au fost testaţi pentru observarea comportamentului lor. sau orice activitate care le face placere. să folosească consecinţele negative ca exemplu neadecvat). dacă nu se conformează regulilor de comportament. să nu dea prea multe comenzi ân acelaşi timp). Activităţile care le fac plăcere copiilor. 4. liniştită. Împreună cu părinţii. Regulile din familie şi gospodărie să fie clare. să încurajeze complianta copilului. să identifice situaţiile specifice. Aceste mici intervenţii trebuie explicate foarte bine părinţilor şi trebuie să fie bine monitorizate pentru a nu deveni prea punitive. ferită. Folosirea situaţiilor “problemă” specifice (ex: timpul mesei) pentru a antrena aceste aptitudini. bine definite şi consecvent aplicate (rutina previzibilă ajută la instructurarea timpului). dulciuri). ignoră cu desăvârşire diferitele reguli din familie). găsirea consecinţelor negative pentru problemele de comportament. 6.

. care au orice fel de legătură cu copii cu ADHD. Comenzi implicite Definiţie Comenzi cu verbe explicite... fiind necesară observarea comportamentului lor cu persoana cea mai apropiată din familie..... sărace şi bogate. Comenzi explicite 2. Cuplul mamă-copil / tatăcopil a fost monitorizat tot timpul.. Şi iată un tabel cuprinzător. Rezultatul propus în urma acestei testări a fost alcătuirea unui model de comportament în rândul părinţilor şi profesorilor. imperative Afirmaţii implicite. discursuri părinteşti: Categoria Afirmaţie directă 1.tu?” „N-ar trebui să.. discuţii..!” negativă relaţionate cu sarcini „Acum vine partea mai Afirmaţie care descrie sarcina „Cea roşie!” „Cea cu numărul a cărui rezultat poate fi observat imediat 3: 1. dar. Evaluarea negativă a copilului Afirmaţii legate de sarcini 7.. majoritate de 7 ani şi 2 luni.. Fiecare băiat a participat la această testare alături de mama sau tatăl lui.. Băieţii aveau vârste cuprinse între 6 şi 8 ani. care poate fi de folos oricui. din diferite familii. Afirmaţii perceptuale a sarcinilor Afirmaţie pozitivă despre copil sau despre performanţa lui Afirmaţie negativă despre copil sau despre performanţa lui aşa?” „Este o prostie!” „Foarte bine!” „Aşa!” „Ai dreptate!” „Ai reuşit!” „Eşti cel mai bun!” „Nu!” „N-ai făcut bine!” „Nu aşa ar fi trebuit!” „Nu eşti aşa de bun la..?” „Dar dacă ai. Lego).deficit de atenţie) cu ADHD. 3 –se numără!” „Acesta este albastru!” „Uit- . Întrebări directe Părinţii direcţionează/conduc comportamentul copilului cu întrebări Afirmaţie motivaţională 4..tu?” „Este un joc interesant!” grea!” „Asta a fost uşor.. de diferite etnii: albi 77 %.tu?” „Vrei tu să.... Evaluarea sarcinilor Evaluare pozitivă sau Exemple „Uite!” „Pune asta!” „Ia aia!” „Lasă-mă pe mine!” „Pune tu asta aici!” „Ia tu pe cea galbenă!” „Tu trebuie să fii atent!” „De ce nu. cuprinzând un sistem codificat pentru enunţuri. folosirea pronumelui „tu” 3. Evaluarea pozitivă a copilului 6. latini 13 % şi asieni 5 %.. timp în care ei au primit diferite sarcini: jocuri diverse (construirea unui puzzle. conversaţii lungi sau scurte despre diferite teme.. nu-i 5. şedinţa având 60 de minute. afro-americani 5 %.. 2... Ceilalţi copii nu aveau nici o problemă psihică....

.. reguli. Planuri Eu sau noi facem planuri pentru viitor Întrebări 12. tu....8.” 9. Afirmaţii conceptuale a sarcinilor Sarcini care necesită reprezentaţii/închipuiri mentale sau comparaţii o!” „Uite-o pe cea galbenă!” „Din cele galbene sunt mai puţine decât din.........” „Aşa trebuie făcut pentru că. la început!” „Noi ar trebui să.” „Dacă pui asta aici.” „Eu voi. Explicaţii şi reguli Explicaţii generale despre jocuri... noi...... Afirmaţii despre oameni Afirmaţie descriptivă cu un pronume( eu.) despre o întâmplare trecută sau prezentă 11.” „O facem noi?” „Hai să facem. Întrebări perceptive O întrebare adresată copilului care are un răspuns imediat sau are un răspuns dat cu o altă întrebare Întrebare care necesită din partea copilului gândire/capacitate de explicare pentru a fi capabil să răspundă „Ce culoare are?” „Câţi sunt acolo?” „Unde este cea albastră?” „Asta e albastră nu?” „Cea lungă?” „Nu-i adevărat?” „Nu-i aşa?” „Care este mai mare?” „Cum sunt astea toate la fel?” „Ăştia urmează hăhh?” „Ce crezi despre asta?” „De ce asta?” „Asta unde se potriveşte?” „Unde vei pune tu aia?” „Şi tu vezi aia?” „Vezi? Hmmm?” „Ce spui tu?” „Tu aşa crezi?” 13....” „Tu ai pus-o deja acolo!” „Aia face eu acum!” „Şi noi avem 5 bucăţi!” „ Eu nu ştiu!” „Eu cred că.” „Noi vrem / trebuie să.” „Acesta merge la sfârşit.” „Nu toate sunt roşii!” „Acesta e cel mai mare!” „Deci înseamnă că nu este verde!” „Uite cum trebuie:.. Întrebări personale Întrebare adresată copilului care include „tu” sau „noi” . sau afirmaţii hipotetice 10.... Întrebări conceptuale 14..

Cercetările demonstrează clar că medicaţia poate îmbunătăţi atenţia. exclamaţii. antrenamentul abilităţilor sociale. concentrarea. Psihoterapia poate ajuta copilul să îşi controleze agresivitatea. Copilul are mai multe eşecuri decât succese şi este criticat de familie şi profesori care nu recunosc faptul că are o problemă. inperceptibile. Altele Afirmaţii irelevante. Tratamentul trebuie să includă psihoterapia. Psihoterapia poate ajuta de asemenea copilul să îşi construiască stima de sine. să reducă gândurile negative şi să îmbunătăţească capacitatea de rezolvare a problemelor. jocuri de cuvinte.15. să moduleze comportamentul social şi să fie mai productiv. „Cum ţi-e stomacul?” „Cum te simţi?” „Ruff ruff?” „Mhh!” „Ok!” „Ooops!” 24 Concluzie Fără tratament adecvat copilul poate rămâne în urmă la şcoală şi poate să îşi piardă prietenii. educaţia părinţilor şi modificarea programului educaţional al copilului. 24 . comportamentul direcţionat spre un scop şi abilităţile de organizare.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful