Introducere: ce este ADHD?

Părinţi şi copii cu ADHD

Metode de ajutorare

Antrenarea părinţilor şi intervenţiile comportamentale în familie

Sistem codificat pentru enunţuri, discursuri părinteşti

Concluzie

care însă poate fi preferat senzaţiei de epuizare pe care o are în momentul în care se implică activ în relaţia cu copilul.1 S-a constatat că tulburarea hiperactivitate/deficit de atenţie este mai frecventă la rudele biologice de gradul I ale copiilor cu această tulburare decât în populaţia generală. în timp ce tatăl. ei trebuie să înceteze să se centreze pe comportamentele care simt că le scapă de sub control şi să găsească strategii mai structurate de intervenţie. care sunt de multe ori îndepărtaţi datorită faptului că familia este prea preocupată de a controla comportamentul copilului.ADHD (Attention Deficit Hyperactivity Disorder) este o tulburare neurologică. social şi emoţional. manifestată prin hiperactivitate. există o prevalenţă mai mare a tulburărilor afective şi anxioase. Influenţele familiare. Probe considerabile atestă influenţa puternică a factorilor genetici asupra nivelelor de hiperactivitate. a tulburărilor în legătură cu o substanţă şi a tulburării de personalitate antisocială. În mod normal. Pentru aceasta au nevoie de sprijinul celor din jur. depăşit de situaţie. studiile sugerează că la membrii de familie ai indivizilor cu tulburarea hiperactivitate/deficit de atenţie. a tulburărilor de învăţare. părinţii trebuie să dispună de energia necesară pentru acest gen de sarcină. El se poate coaliza cu fratele copilului cu ADHD sau se poate izola. renunţă adesea şi se retrage astfel încât nu mai simte presiunea de a decide ce să facă. Copiii sau adolescenţii cu această tulburare pot avea una. distractibilitate şi / sau impulsivitate. 3 1 2 3 . două sau trei din aceste comportamente. impulsivitate şi inatenţie măsurate dimensional.2 Părinţii şi copiii cu ADHD Pentru a putea lua decizii bune în ceea ce priveşte managementul comportamentului copilului cu ADHD. În acest scop. ceea ce duce la sentimentul de neajutorare. Această reacţie de retragere poate afecta şi celelalte relaţii. şcolare şi din partea egalilor sunt însă cruciale în determinarea întinderii deteriorării şi comorbidităţii. mama este cea care este considerată responsabilă de creşterea copiilor. Această tulburare poate afecta starea de bine pe plan fizic. De asemenea.

„Băieţelul meu este hiperactiv!” – această expresie este tot mai des folosită şi auzită în parcuri. suspectându-l de hiperactivitate. se bătea cu ceilalţi copii. Ieşirile afară întotdeauna se terminau cu fuga acasă. Părinţii copiilor hiperactivi sunt într-o situaţie aparte. mama credea că lucrurile se vor schimba. Problemă mare constituie şi găsirea unui baby sitter. colegi din cauză că „toată lumea vrea să scape” de ei. Un studiu britanic arată însă că fiecare al 100-lea copil. Cum îi putem ajuta pe aceşti copii? Creşterea unui copil cu ADHD este o sarcină foarte grea pentru un părinte. foarte des este greşit folosit. toţi bebeluşii sugeau. mai exact fiecare al 200-lea suferă concret de acest diagnostic. cu nervi şi ruşine. însă educatoarele. Cercetările arată că aproximativ 30% din părinţi declară copii lor a fi hiperactivi. Ei sunt de obicei obosiţi. dacă ne gândim şi la faptul că „ a fi părinte” implică foarte multe lucruri. mai târziu. De foarte multe ori părinţii sunt „etichetaţi” după comportamentul copiilor lor. Când Ben a intrat la grădiniţă. dormeau liniştiţi. se împingea. se mişca continu. Ei se simt marginalizaţi de prieteni. şcoli. la scăderea nivelului maxim de tensiune în familie sau şcoală sau cercul de prieteni. numai Ben al ei urla.4 Pe lângă tratamentele cu medicamente şi diferite technici de psihoterapie. familie. Situaţia se complică şi mai tare dacă mai sunt alţi copii în familie. în ciuda eforturilor depuse. frustraţi. că deja trebuia să iasă. au sfătuit-o pe mama să-l ducă la doctor. Norocoşi sunt cei care au copii mai mari. astfel nu se învinovăţesc de creşterea neadecvată a copiilor. cuminţi. Sarcinile se împart în jurul copiilor. persoanele cu ADHD pot fi ajutate prin mii de mijloace. incapabili de a stabili o ordine zilnică normală în programul copiilor lor. rupea toate florile pe care le găsea. când umbla cu el la consilierea mămicilor. În parc. ajută la ameliorarea ei. care chiar dacă nu rezolvă definitiv „problema”. La biserică nici nu intrau. grădiniţe. Deseori părinţii copiilor cu ADHD sunt retraşi. 4 . Susie spunea despre fiul ei Ben: încă din perioada postnatală. Deşi este un termen cunoscut.

Aşadar dieta Feingold nu este eficace. mulţi părinţi chestionaţi au experimentat o ameliorare în comportamentul copiilor lor cu un regim adecvat şi au afirmat că i-au ajutat în creşterea lor. că au decis să studieze. Acesta din urmă este o substanţă chimică naturală. un regim alimentar corespunzător şi stilul de viaţă.Este extrem de important ca părinţii să reuşească să-i integreze pe aceşti copii în societate. stimulează nervii care controlează durerea şi are rol important în apariţia sau nimicirea cheagurilor de sânge. adică prin schimbarea zilnică a diferitelor produse de carne. la care au şi observat schimbări de comportament. în struguri. denumită după doctorul Feingold. şi 76 de copii hiperactivi. deşi mulţi ţin să o folosească. Explicaţia lui era: salicilatul împiedică producerea prostaglandinei. 6 În 1983 au efectuat nişte studii în spitalul pediatric Great Ormond Street. cum ar fi: stabilirea unui program strict acasă. care a studiat-o mult încă din 1970. astma şi tulburările de comportament. ca de exemplu: în măr. Cercetătorii sunt de părere că este bine ca la început nici doctorul psihiatru. Controlează dilatarea venelor. 5 Regimul alimentar Deşi studiile nu confirmă o legătură strânsă între mâncare şi comportament. În tratamentul copiilor hiperactivi. Cel mai indicat ar fi găsirea unor părinţi care se confruntă cu aceeaşi probleme. 93 % din 88 de copii nu s-au mai plâns de migrene. conservanţi şi salicilat. Rezultatele obţinute au avut un efect atât de mare asupra cercetătorilor. care controlează multe procese fizice a corpului uman. Dieta constă în eliminarea alimentelor care conţin culori artificiale. eczema. în urma cărora s-a constatat că pe baza dietei prin rotaţie. Regimul alimentar consta în: carne de 5 6 . cel mai cunoscut regim alimentar este „dieta Feingold”. Au dispărut şi simptomele adverse cum ar fi: durerile de stomac. nici părintele să nu ştie de compoziţia alimentelor din dietă. banană. sau a unor activităţi fizice unde nu se observă „problema” copilului. Feingold susţinea că hiperactivitatea este o anormalitate biologică în care toate aceste substanţe constituie otravă. Funcţionează ca un hormon şi participă în diferite activităţi. prune şi căpşuni. Mai există şi multe alte metode cu care îi putem ajuta. fructe şi băuturi. pe aceeaşi bază. Astfel s-a constatat că foarte puţini au fost copiii diagnostigaţi cu ADHD. care se găseşte în numeroase fructe.

Astfel copilul este ajutat să nu se simtă marginalizat sau exclus din familia lui. Era momentul când toţi au gustat din mâncărurile pregătite. Exemplu: Thomas ori de câte ori mergea la colegii lui la un chef. cât şi diferite preparate bogate în vitamine. de lucruri noi. pentru a-l lua. Atunci a constatat cu stupoare că Thomas era dispărut undeva. ajutându-l astfel să se integreze şi el în societate. Este recomandat ca şi restul membrilor familiei să consume aceste preparate. să se joace cât mai mult înainte de somnic. să nu se lase copilul să doarmă mai mult de 1 ½ . descoperind în continuu lucruri noi. 3.miel. Mama în acel moment a hotărât că îl va lăsa „în pace” în astfel de momente. În cazul copilului mai mare. care au o persoană hiperactivă între ei. iar la restul au observat un comportament normal. citricele. de preferinţă cele care nu au fost contaminate cu insecticide. 2. El trebuie să se zbată în voie. Este important însă să nu exagerăm cu includerea dietelor în regimul copilului.2 ore. Trebuie să-l lăsăm să guste şi altceva. Deci este foarte important ca familiile. După un timp l-a găsit pe fiul ei la etaj. se zbat şi se vaită. 7 Alte probleme asociate cu hiperactivitate Somnul / Odihna Copiii hiperactivi dorm foarte puţin. În cazul acestor probleme. el trebuie lăsat înainte de culcare să aibă timp de joacă şi de multă mişcare. Sfaturi de urmat: 1. pentru ca să se simte normal. varză. pentru că bebeluşul este prea mic pentru a învăţa orice. roşiile. „ciudat”. Copiii hiperactivi sunt „însetaţi” de schimbări. carne de pasăre. fără a se simţi jenat. avea la el „pacheţelul special” pregătit de mama lui. O plimbare în parc îi ajută să se liniştească. cartofi. Odată ea a ajuns mai devreme la casa prietenilor. „altfel”. Era ascuns cu „pacheţelul” lui. în fiecare seară băiţa copilului să se facă la aceeaşi oră. S-a constatat o ameliorare la 62 de copii. Această metodă nu este indicată înainte de 6-9 luni. orez. părinţii sunt sfătuiţi să urmeze un training. pere. să se petreacă cât mai mult timp în natură. noaptea se trezesc de mai multe ori. apă. Cola şi alte sucuri). să acorde mare atenţie regimului alimentar: cât mai multe mâncăruri proaspete pe masă. mere. între prieteni. Părinţii lui ţineau la excluderea câtorva alimente din regimul lui (ciocolata. decât ceea ce este prescris în ea. 7 .

etc. Copilul trebuie să realizeze că noaptea este pentru dormit şi nu pentru joacă. nu trebuie ezitat.4. după care urmează să li se ţină atenţia trează cu cărţi de poveşti. diferite modele de leagăne sau în principiu jucării care îl ţin în mişcare continuă. să cunoască aşteptările părinţilor. Dacă doarme suficient de mult. va obţine ceea ce vrea. să fie lăsat singur. înseamnă că aceste technici pot fi aplicate şi în viitor. mai exact de 149 de ori. sărea pe pat sau pur şi simplu se juca. În cazul copiilor mai mari este indicat achiziţionarea unor jucării ca: trambulină. din 10 în 10 minute trebuie mers lângă el. dar până la urmă Dennis a înţeles că trebuie să doarme în pătuţul lui şi a renunţat. 8 Oboseala 8 . Dacă este incapabil de a se concentra mai mult timp. Dacă se începe acest training. mulţi sunt cei care astfel scapă de energia acumulată în timpul zilei. 5. l-a luat şi l-a pus înapoi în patul lui.dacă copilul urlă. însă trebuie să şi ştie. ba chiar este recomandat cererea ajutorului specialiştilor. În prima noapte de aplicare a acestor technici. plânge înainte de culcare. Mama s-a dus la pătuţul lui să vadă ce se-ntâmplă. În a 3-a noapte n-a apărut deloc. însă în nici un caz să nu fie luat în braţe sau pus lângă părinţi în pat. nu este abandonat. el nu trebuie întrerupt nicicum. În cazul în care copilul are probleme cu adormitul şi după mai multe încercări se observă că metodele anterioare nu funcţionează. Părinţii îl aşteptau a 14-a oară. să nu fie dus niciodată în patul părinţilor şi să nu se joace cu el noaptea. După joacă se recomandă o baie. În caz contrar copilul îşi va da seama că dacă urlă şi plânge destul de mult. Claire a observat că şi ziua era mai liniştit ca înainte şi nu era exagerat de agitat. Acest lucru este valabil în general la toţi copiii. Exemplu: Claire a încercat aceste sfaturi cu Dennis şi a obţinut rezultate pozitive: Fiul ei apărea foarte des în dormitorul lor. Dennis dormea cu un îngeraş. coardă. acest program trebuie să fie scurt şi foarte precis. În noaptea următoare numărul a scăzut la 13. mama lui fără să-i vorbească. Dacă nu se observă nici o schimbare. poze interesante. dar el n-a venit. să simtă că este supravegheat. Astfel a trecut acea noapte. Copilul trebuie să simtă că este iubit. fără întreruperi şi liniştit.

de la Nothingam University susţinea că fiecare copil are nevoie de un timp anume pentru a dormi. Steve Biddulph. neascultători. Este bine să introducem în viaţa lor de zi cu zi activităţi şi jocuri care necesită multă mişcare dar şi atenţie. În zilele noastre tot mai mulţi copii sunt diagnosticaţi cu ADHD. nu se duc în excursii sau nu dorm la prieteni. Rata este mai mare la băieţi decât la fete. 9 Enurezis Enurezis-ul este des întâlnit la cei cu ADHD. pentru a se odihni. Acest lucru poate afecta lumea lor sufletească pe întraga viaţă. În nici un caz nu este recomandată pedeapsa. mofturoşi. Oricum aceşti copii sunt frustraţi. John Pierce. Astfel se va simţi jenat şi va încerca să se controleze. doctor psiholog. astfel ne putem pune întrebarea: oare aceste două fenomene nu sunt legate? Deci şi dacă joacă un rol important şi dacă nu în hiperactivitate. Este foarte greu însă pe termen lung să obţinem rezultate bune. Se poate cere copilului să-şi schimbe el lenjeria de pat. însă de două ori mai importante în creşterea copiilor cu ADHD. „Care sunt regulile?”. Studiile arată însă că în zilele noastre copiii dorm mult mai puţin decât este indicat. Cu aplicarea oricărei pedepse am agrava situaţia. Stabilirea ordinului şi a limitei În viaţa copiilor este bine de stabilit un ordin strict. Circa 48 % din ei suferă de această boală. descrie trei teme principale care se învârt în jurul întrebărilor: „Cine este şeful?”. lipsa somnului este foarte importantă. O altă technică ar fi conştientizarea copilului mai mare de problema lui. să ştie ce are voie să facă şi ce nu. Şi foarte important: să nu-i obligăm pe cei mai mari să poarte scutece. Cel mai indicat este cumpărarea unui sistem de alarmă. atât pentru copii cât şi pentru părinţi. „Creşterea băieţilor”. Cercetătorii arată că 90 % dintre cazuri au avut rezultate în urma folosirii acestuia. deloc de neglijată.Profesor. „Chiar trebuie să le respectăm?” Acestea sunt necesare în creşterea copiilor de sex masculin. care îl ajută pe copil să se trezească înainte de a urina în pat. Astfel ei sunt impulsivi. în cartea sa. 9 .

discret. În casă. să fie spus clar. Va fi un prilej de relaxare. Când este mic trebuie dus de către părinţi. Prima regulă trebuie să aibe la bază soluţionarea celei mai grave probleme. un teren de joacă etc. să nu primim oaspeţi. Trebuie găsit şi un loc potrivit. să ascundem orice obiect care-i poate distrage atenţia. bunici. în camera lui trebuie aranjat un loc . eventual jucăriile preferate. îi „imobilizăm”. întotdeauna după o faptă bună. Este de preferat ca în timp ce învaţă. să nu-l deranjăm. 12 Protecţie în casă 10 11 12 . linişte pentru el. când creşte trebuie învăţat să meargă el singur. acordarea atenţiei sporite copiilor 2. o regulă în casă. Se poate încerca şi prinderea mâinilor lor sau a umărului în timpul comunicării şi ţinerea contactului vizual permanent. fără ca ei să observe. Orice li se spune. şi să se asigure că au înţeles mesajul. unde copilul poate merge zilnic: un parc. unde să poate lucra. care deranjează toţi membrii familiei. un colţişor cu lucrurile lui. respectarea regulilor impuse de la început10 Stabilirea ordinii / regulii în casă Fiecare familie poate să-şi stabilească o ordine. alerga.Mesajul acestei cărţi este: 1. Dacă se doreşte atenţia lor. Dacă este necesar trebuie repetat mesajul sau chiar trebuie rugat copilul să repete ceea ce a auzit. este important ca discuţia să se desfăşoare despre o singură temă. îi ţinem într-un loc.11 Comunicarea Copiii cu ADHD sunt incapabili de a se concentra la mai multe lucruri simultan. recompensarea oricărui act 3. Astfel. juca în voie. Însă nu trebuie uitat recompensa. unde se poate mişca.

Copiii hiperactivi sunt capabili să „distrugă” casa. nu o lasă o secundă în pace. Ceea ce poate reprezenta pericol trebuie pus într-un loc inaccesibil lor. Ca şi în cazul copiilor mici. otrăvitoare trebuie ţinute în locuri ascunse. Astfel nu se ivesc certuri între fraţi. trebuie să ne asigurăm de siguranţa obiectelor şi mai ales a copilului. Agresivitate Copiii cu ADHD sunt agresivi. oglinzile etc. închise. Ei acţionează deseori impulsiv şi nu se gândesc la pericole sau la consecinţe. Această metodă nu ajută în nici un caz. La miezul nopţii Chris încă nu doarme. este suficient să se ia copilul de acolo. De aceea substanţele chimice. de ce ei întotdeauna obţin ce vor? Părinţii care se confruntă cu această problemă. Niciodată nu este sfătuită agresivitatea. 4 ani „Boala” lui Chris a fost descoperită doar la 8 ½ ani. 13 . De foarte multe ori fraţii / surorile lor sunt invidioşi: de ce părinţii acordă mai multă atenţie. pedeapsa fizică. nu se mai gândea să nască alţi copii. 9 ani. Christopher. Dacă adulţii îl consideră „cu probleme” copiii îi văd ca pe un „răsfăţat”. de ce toată ziua. în limita posibilităţilor. sunt sfătuiţi ca. Bronny. impulsivi.13 Fraţi sau surori Se întâmplă ca în familiile cu mai multţi copii. 13 ani. Copilul imită părintele. Totodată. Dacă se întâmplă ca în parc sau pe stradă copilul să lovească un altul. Chris o bate pe Cally-Jane. Se pot impune pedepse: „pentru că l-ai lovit pe X. toată lumea se ocupă cu ei. Trebuie explicat de multe ori de ce nu are voie să facă ceva şi cum ar fi trebuit să facă ceea ce a făcut. CallyJane. să urmeze aceleaşi reguli cu toţi copiii lor. Mama lui susţine că dacă ştia ce înseamnă ADHD. Exemplu: Kim are patru copii: Daniel. portretele. de aceea nimeni nu doreşte ca un copil să înveţe de la un adult manifestările agresive. obiectele de decor. trebuie să aibă un loc special în casă. iar când se linişteşte să i se explice de ce comportamentul lui a fost neadecvat. Daniel îndură mult din cauză că împart aceeaşi cameră. urlă. cei cu ADHD să fie mai „răsfăţaţi”. îi fură jucăriile. de ce au regim alimentar special. Este indicată comunicarea. 11 ani cu ADHD. nu ai voie să te uiţi la TV” sau „nu ai voie să mănânci din prăjitură azi”. ţipă. spunându-i că „Nu-i voie”.

la ore de sport sunt şanse unice pentru ei în găsirea prietenilor. mofturos. copilului trebuie explicat de ce s-a creat această stare. 14 Prieteni Copiii hiperactivi trebuie socializaţi. Ei sunt certaţi tot timpul acasă.aleargă. Fraţii lui Chris au fost interogaţi în legătură cu relaţia lor. Este foarte importantă reacţia copiilor: toţi sunt supăraţi pe Chris. în principiu şcoala reprezintă pentru ei „o povară”. Altfel. Dimineaţa este foarte greu să se trezească şi să pornească la şcoală din această cauză. însă toţi şi-au exprimat sentimentele lor faţă de el: „Şi ce dacă e nebun? Noi îl iubim aşa cum este. nu sunt „neputincioşi”. Încurajarea şi explicaţiile date. la engleză. şi nu-l lasă nici pe el să doarme. dacă aceşti copii ar primi şi laude din partea celor din jur: astfel ei ar realiza că pot face ceva bun. îl consideră nebun. greu de rezolvate. Chiar dacă stă 2 minute lângă o carte sau pe scăunelul lui. sunt capabili de ceva. iar dacă prietenia se rupe. nu-i adevărat?” Concluzia. Este greu pentru că şi ei la urma urmei sunt copii. La început este bine ca ei să fie supravegheaţi de un adult. nesimţit. morala acestei povestiri este una simplă: părinţii trebuie să-i înveţe pe copiii lor să fie înţelegători. dur. care nu va fi greu de urmat. trebuie ajutat în continuare să găsească alţi amici. trebuie lăudat. Ar fi foarte bine. însă cu comportamentul lor le arată un model. creează întotdeauna probleme. continue pot face miracole. rău. Cei întrebaţi au spus că deseori şi sarcinile de zi cu zi li se par complicate. la literatură. Consolidarea stimei de sine Copiii cu ADHD se confruntă adesea cu subapreciere de sine. n-ai voie acolo. ambiţionat. Dacă n-ar fi aşa. n-ar mai fi Chris. nimeni nu e atent la 14 15 15 . de ce umbli acolo etc?”. ba chiar foarte plictisitoare. au probleme la matematică. la şcoală. dar încet-încet pot fi lăsaţi singuri. de ce nu eşti atent. Plimbările zilnice în parc. răbdători. În cazul în care se întâmplă ca cei doi să se certe sau să se lovească pe parcurs. un răsfăţat. calmi. Stima de sine pare a fi afectată dacă nu aude altceva decât: „N-ai făcut bine. la grădiniţă. el va simţi că nimeni nu observă ce face. Cu trecerea timpului sarcinile par tot mai grele. vizita la piscină. oriunde s-ar duce.

când citesc o carte. Astfel ei învaţă să se comporte. sunt incapabili să-şi aştepte rândul. să fie atenţi cu ceilalţi. În orice activitate. făcând ceea ce vor: să joace jocul preferat. observă cu stupoare că nu-i chiar aşa. mofturoşi.acţiunile lui. muşcă. că este „altfel”. Iar pentru ei înseamnă „lumea întreagă”!16 Intrarea în creşă / grădiniţă Când copilul intră la grădiniţă sau creşă. vor să sară afară. râd. desene interesante pentru a-i ajuta la recepţionarea mesajelor 16 . Aceşti copii „storc” energia părinţilor. deseori se observă. Este foarte important ca toţi din viaţa aceştor copii să se implice. se mişcă. se simt bine. încep să urle. Sfaturi pentru pregătirea copiilor înainte de perioada intrării în grădiniţă: • • • • • Verificaţi dacă copilul este atent în timp ce vorbiţi către ei Folosiţi cuvinte simple în comunicare Vorbiţi lent şi articulat Instrucţiunile să fie simple şi uşoare Folosiţi cărţi. Dacă îi punem în scăunel. să participe în activităţi comune. ţipă sau dacă adorm. între alţi copii. nu se împrietenesc uşor. Rezultatul nu va întârzia să apară. peste puţin timp se ridică şi pleacă. Părinţii trebuie să-i acorde zilnic timp suficient şi să fie cu ei. se zbat. Dar din păcate. Sunt momente pe care nimeni şi nimic în lume nu le poate înlocui. să citească. orice. se bucură. când mănâncă aruncă alimentele peste tot. urlă şi scutură tot ce apucă. picturi. Şi atunci de ce să mai continue? Cea mai recomandată faptă în aceste cazuri este recompensa de orice fel. acel moment îi va schimba cumva. peste 1 minut aruncă creioanele. Aceşti copii nu tolerează nici o restricţie fizică: ies din pătuţul lor sau din premergător. Se liniştesc. neascultători. poze. dacă se încearcă împiedicarea lor. somnul lor nu ţine mult. Aceste momente sunt de neuitat pentru copil şi face minuni. distrug totul din jurul lor. Timpul petrecut cu aceşti copii este de neînlocuit. sau stau în pat. să aştepte rândul lor. Părinţii au speranţa că deşi acasă sunt neliniştiţi. ei nu se pot stăpâni: când desenează. când îi punem la dormit. să-i ducă în colectiv. să meargă cu bicicleta.

Îi poate aminti copilului momentul în care el trebuie să-şi ia dozele. Acest copil are nevoie de mişcare. iar un astfel de gest din partea profesorului poate ajuta desfăşurarea optimă a activităţilor şcolare. Acestea însă au efect 3 sau 4 ore. pentru a putea verifica ce se schimbă în comportamentul lui în viitor Repetaţi cuvintele cheie şi informaţiile adresate lor17 Copii şcolari Momentul intrării în şcoală este unul foarte decisiv.• • Notaţi fiecare mişcare importantă. înainte de înscriere. Pregătirea cadrelor didactice din timp reprezintă o bună colaborare dintre ei şi copii. Sunt cazuri în care copiii hiperactivi iau medicamente (Ritalin). a umărului pot face deasemenea miracole. pentru a putea alege locul cel mai potrivit copilului: şcolile care au activităţi extracurriculare sunt mult mai indicate sau cele care conţin activităţi care permit deplasările copiilor în sala de clasă. dar dacă profesorul ştie de problemă. să se informeze amănunţit. pot deranja buna desfăşurare a orei. performanţelor pe care le observă din când în când. Ar fi bine ca părinţii înainte de înscriere. 17 . el poate fi de mare folos. În orele în care se citesc poveşti. Aceşti copii sunt însetaţi de laude. fără să se simtă marginalizaţi sau ridicularizaţi de colegi. o atingere a mâinilor. deci nu strică dacă profesorul din când în când adresează cuvinte dulci sau îl evidenţiază în faţa clasei. cu învăţătoarea şi cu toate persoanele care participă în creşterea copilului. În cazul în care a rămas în urmă cu exerciţiile. cu sarcinile date. Ar trebui sfătuiţi să schimbe repetarea greşelilor cu repetarea succeselor. în nici un caz să nu-l ţină în pauză sau după ore. O greşeală generală a cadrelor didactice este repetarea continuă a greşelilor pe care le-au comis copiii hiperactivi. Folosirea prenumelui. „Problema” familiei se extinde. Indicat este şi discuţia cu directorul şcolii. acţiune a copilului. Astfel nu se va observa atât de uşor diferenţa dintre copii. Astfel se sparge gheaţa şi nu mai este el cel care trebuie să urmeze un alt copil. hiperactivii nu pot sta mult timp într-un loc. să viziteze cât mai multe şcoli. Dacă profesorul este rugat şi înştiinţat de importanţa acestuia. deci el nu va avea performanţele aşteptate dacă nu este lăsat la joacă în timpul pauzelor. va aborda technici speciale încât să-i stimuleze şi pe aceştia. Mulţi sunt care uită. Poate pot şi ei acorda sfaturi utile pentru viitor. ci alţii trebuie să-l urmeze.

Sunt nerecomandate expresii de genul ”Sunt sigură că copilul dumneavoastră suferă de ADHD”. ghiozdan). Cu timpul ei se mai liniştesc. 18 Foarte pe scurt: Părinţii trebuie să-şi însuşească o serie de cerinţe necesare formării la copil a strategiilor de învăţare şi organizare. la locul de muncă. mai ales când acestea indică antecedente de atenţie. sunt recomandate: • • • • • • Asigurarea unui loc de studiu liniştit. caiete. Ele trebuie înlocuite cu observaţii specifice şi obiective: „Ionuţ este foarte distrat în timpul orelor mele”. însă au probleme serioase cu concentrarea. Asigurarea materialelor necesare rezolvării temelor şi a unei luminozităţi adecvate. departe de televizor sau computer. şi circa 10 % şi la vârsta de adult. creioane.19 Adolescenţii 70 % din copii sunt hiperactivi şi la vârsta adolescenţei. Verificarea temelor efectuate de copil. distractibilitate. joacă. Formarea unei rutini zilnice: servirea mesei. hiperactivitate. Uneori e nevoie de o perioadă mare de timp în care părinţii să audă comentarii similare de la profesori diferiţi pentru a fi convinşi că copilul lor necesită un tratament. 18 19 . Este recomandabil să se aducă la cunoştinţa părinţilor înregistrările efectuate de cadrul didactic asupra comportamentului copilului. Recompensarea reuşitelor în organizarea activităţii sau efectuarea temelor. rezolvarea temelor.Comunicarea strânsă între şcoală şi părinţi trebuie materializată prin creşterea numărului de contacte şi stabilirea unei relaţii bune cu părinţii. impulsivitate. Acest lucru îi poate afecta în viaţa famililă. Asistenţă pentru pregătirea materialelor (cărţi. De multe ori părinţii nu observă sau nu recunosc faptul că propriul copil are probleme pe care profesorul le-a observat la şcoală. etc. necesare pentru ziua următoare. În acest sens. la şcoală.

20 Aşadar.” 9.22 Baza tratamentului în cazul confruntării cu ADHD trebuie să fie educaţia şi consilierea. profesorul. ei aflându-se în creştere. dar în special asupra copiilor. poate crea dezastre. lumea sufletească. evoluţia clinică. „Înscrie-te cu el la activităţi extra-curriculare. este extrem de importantă atenţia noastră. prognosticul şi tratamentul. se va simţi şi mai bine echipat în faţa ei.” 3. reuşind să implice cu succes în viaţa atât a copiilor cât şi a adulţilor cu un program special. „Ajută-ţi copilul să identifice zonele sale de putere. „Fii cel mai mare fan al copilului tău. „Ajută-l să identifice zonele de slăbiciune dar şi modalităţile de soluţionare. cu şcoala este foarte importantă. iar controlul şi verificarea periodică a activităţilor lor este de neegalat.) Iată 10 modalităţi descrise pentru ajutorarea copiilor cu ADHD: 1. Relaţia strânsă şi bazată pe încredere poate rezolva problemele. adresat lor. etc. primul pas în tratamentul acestor copii trebuie să fie învăţarea a ce anume înseamnă AD / HD şi ce anume trebuie făcut în legătură cu el.” 4. formare. „Fii cel mai puternic avocat / critic al copilului tău” 5.” 2. Când omul va înţelege natura acestei provocări. cât şi transferul copilului.” 6. în special simptomele. a tuturor asupra oricărei persoane cu ADHD. etiologia. implicând multe lucruri: viaţa de familie.”21 Aşadar adesea. deci orice cuvânt. „Încurajează-ţi copilul dacă are interese speciale în orice domeniu” 8.” 10. viaţa socială. dacă e necesar. De accea este foarte important cererea ajutorului din partea specialiştilor. „Crează-i oportunităţi pentru a avea succes. Consultarea examinatorului cu părinţii. „Învaţă-l aptitudini de auto-promovare. într -o clasă specială sau schimbarea 20 21 22 . orice gest mai neadecvat. Motto-ul lor dar şi a participanţilor a fost: „CINEVA A CREZUT ÎN EI” (Someone believed in them. indiferent cât de mari sau mici ar fi. „Ajută-ţi copilul să-şi găsească o „nişă”.Adolescenţii sunt foarte sensibili. Altfel riscăm mult. „Joacă-te cu el„ 7. De noi toţi depinde calitatea vieţii lor. Cercetătorii Weiss şi Hechtman (1993) au studiat mult despre ADHD. Examinatorul trebuie să informeze părinţii copilului. educatorul despre tulburările hiperchinetice.

şcolii. Analizare împreună cu părinţii a consecinţelor pozitive sau negative şi eventualităţile unui comportament adecvat sau nu 3. să găsească tehnici comportamentale pentru acele situaţii (să încurajeze comportamentul adecvat şi compliant . spre exemplu mai mult timp liber petrecut împreună cu părinţii. Folosirea situaţiilor “problemă” specifice (ex: timpul mesei) pentru a antrena aceste aptitudini. 19 dintre băieţi au fost diagnosticaţi într-o clinică (de tulburări şi 23 . Folosirea sistemului faptă-răsplată pentru a reduce numărul unor probleme mai frecvente (ex: îşi părăseşte tot timpul locul în timpul meselor sau în timp ce-şi face lecţiile. ignoră cu desăvârşire diferitele reguli din familie). să identifice situaţiile specifice. 23 39 de băieţi din Northern California au fost testaţi pentru observarea comportamentului lor. găsirea consecinţelor negative pentru problemele de comportament. 6. ferită. ar trebui folosite ca recompensă pentru un comportament cuminte. să încurajeze complianta copilului. Terapeutul ajută părinţii şi profesorii. să folosească consecinţele negative ca exemplu neadecvat). aria de studiu trebuie să fie organizată. 4. sau orice activitate care le face placere. să nu dea prea multe comenzi ân acelaşi timp). Dacă interacţiunile copil-părinte sunt mai frecvent neplăcute decât pozitive şi armonioase. atunci se recomandă şedinţe de joc supravegheate. Părinţii să interzică copiilor cartofii prăjiţi sau băile în piscină. se face din copil un membru activ în tratament. Copiii cu vârsta suficient de mare trebuie educaţi să se autoobserve şi să se autoevalueze. liniştită. bine definite şi consecvent aplicate (rutina previzibilă ajută la instructurarea timpului). Identificarea situaţiilor problemă specifice (monitorizarea continuă a programului copilului) 2. Împreună cu părinţii. Aceste mici intervenţii trebuie explicate foarte bine părinţilor şi trebuie să fie bine monitorizate pentru a nu deveni prea punitive. Regulile din familie şi gospodărie să fie clare. 5. mai degrabă decât un lucru material (ex: bomboane. Activităţile care le fac plăcere copiilor. Antrenarea părinţilor şi intervenţiile comportamentale în familie: 1. Învăţarea părinţilor: metode eficiente de comunicare a comenzilor şi de a impune reguli (ex: să se uite direct în ochii copilului. dacă nu se conformează regulilor de comportament. Pentru copiii de vârsta şcolară folosiţi proceduri de autoevaluare legate de anumite situaţii (ex: părăsirea locului în timpul mesei). Dacă este posibil. dulciuri).

. cuprinzând un sistem codificat pentru enunţuri. dar. de diferite etnii: albi 77 %..tu?” „Este un joc interesant!” grea!” „Asta a fost uşor. şedinţa având 60 de minute. Comenzi implicite Definiţie Comenzi cu verbe explicite. discursuri părinteşti: Categoria Afirmaţie directă 1. timp în care ei au primit diferite sarcini: jocuri diverse (construirea unui puzzle. Lego).... Comenzi explicite 2..tu?” „Vrei tu să... Evaluarea pozitivă a copilului 6. discuţii.?” „Dar dacă ai. nu-i 5. majoritate de 7 ani şi 2 luni... latini 13 % şi asieni 5 %. 2. Evaluarea negativă a copilului Afirmaţii legate de sarcini 7.. conversaţii lungi sau scurte despre diferite teme. din diferite familii.tu?” „N-ar trebui să. Şi iată un tabel cuprinzător.. folosirea pronumelui „tu” 3.....deficit de atenţie) cu ADHD. fiind necesară observarea comportamentului lor cu persoana cea mai apropiată din familie.. Băieţii aveau vârste cuprinse între 6 şi 8 ani.. Evaluarea sarcinilor Evaluare pozitivă sau Exemple „Uite!” „Pune asta!” „Ia aia!” „Lasă-mă pe mine!” „Pune tu asta aici!” „Ia tu pe cea galbenă!” „Tu trebuie să fii atent!” „De ce nu. imperative Afirmaţii implicite. afro-americani 5 %. 3 –se numără!” „Acesta este albastru!” „Uit- ..... Fiecare băiat a participat la această testare alături de mama sau tatăl lui. Afirmaţii perceptuale a sarcinilor Afirmaţie pozitivă despre copil sau despre performanţa lui Afirmaţie negativă despre copil sau despre performanţa lui aşa?” „Este o prostie!” „Foarte bine!” „Aşa!” „Ai dreptate!” „Ai reuşit!” „Eşti cel mai bun!” „Nu!” „N-ai făcut bine!” „Nu aşa ar fi trebuit!” „Nu eşti aşa de bun la. Rezultatul propus în urma acestei testări a fost alcătuirea unui model de comportament în rândul părinţilor şi profesorilor... care poate fi de folos oricui. Cuplul mamă-copil / tatăcopil a fost monitorizat tot timpul. Ceilalţi copii nu aveau nici o problemă psihică.. sărace şi bogate. Întrebări directe Părinţii direcţionează/conduc comportamentul copilului cu întrebări Afirmaţie motivaţională 4.!” negativă relaţionate cu sarcini „Acum vine partea mai Afirmaţie care descrie sarcina „Cea roşie!” „Cea cu numărul a cărui rezultat poate fi observat imediat 3: 1.. care au orice fel de legătură cu copii cu ADHD..

. reguli.” „Nu toate sunt roşii!” „Acesta e cel mai mare!” „Deci înseamnă că nu este verde!” „Uite cum trebuie:. noi... Planuri Eu sau noi facem planuri pentru viitor Întrebări 12..” „Noi vrem / trebuie să..8.” 9.. la început!” „Noi ar trebui să..” „Eu voi....” „Acesta merge la sfârşit.. tu.. sau afirmaţii hipotetice 10..... Afirmaţii despre oameni Afirmaţie descriptivă cu un pronume( eu. Întrebări conceptuale 14.” „Tu ai pus-o deja acolo!” „Aia face eu acum!” „Şi noi avem 5 bucăţi!” „ Eu nu ştiu!” „Eu cred că...” „Aşa trebuie făcut pentru că..... Explicaţii şi reguli Explicaţii generale despre jocuri. Afirmaţii conceptuale a sarcinilor Sarcini care necesită reprezentaţii/închipuiri mentale sau comparaţii o!” „Uite-o pe cea galbenă!” „Din cele galbene sunt mai puţine decât din. Întrebări perceptive O întrebare adresată copilului care are un răspuns imediat sau are un răspuns dat cu o altă întrebare Întrebare care necesită din partea copilului gândire/capacitate de explicare pentru a fi capabil să răspundă „Ce culoare are?” „Câţi sunt acolo?” „Unde este cea albastră?” „Asta e albastră nu?” „Cea lungă?” „Nu-i adevărat?” „Nu-i aşa?” „Care este mai mare?” „Cum sunt astea toate la fel?” „Ăştia urmează hăhh?” „Ce crezi despre asta?” „De ce asta?” „Asta unde se potriveşte?” „Unde vei pune tu aia?” „Şi tu vezi aia?” „Vezi? Hmmm?” „Ce spui tu?” „Tu aşa crezi?” 13. Întrebări personale Întrebare adresată copilului care include „tu” sau „noi” ...” „Dacă pui asta aici.” „O facem noi?” „Hai să facem.) despre o întâmplare trecută sau prezentă 11.....

jocuri de cuvinte. comportamentul direcţionat spre un scop şi abilităţile de organizare. să moduleze comportamentul social şi să fie mai productiv. Copilul are mai multe eşecuri decât succese şi este criticat de familie şi profesori care nu recunosc faptul că are o problemă. exclamaţii. Cercetările demonstrează clar că medicaţia poate îmbunătăţi atenţia. antrenamentul abilităţilor sociale. inperceptibile. Tratamentul trebuie să includă psihoterapia. Psihoterapia poate ajuta copilul să îşi controleze agresivitatea. „Cum ţi-e stomacul?” „Cum te simţi?” „Ruff ruff?” „Mhh!” „Ok!” „Ooops!” 24 Concluzie Fără tratament adecvat copilul poate rămâne în urmă la şcoală şi poate să îşi piardă prietenii. Altele Afirmaţii irelevante. să reducă gândurile negative şi să îmbunătăţească capacitatea de rezolvare a problemelor. educaţia părinţilor şi modificarea programului educaţional al copilului. Psihoterapia poate ajuta de asemenea copilul să îşi construiască stima de sine. 24 . concentrarea.15.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful