Drept financiar si fiscal Curs nr.

1
Semestrul 2
21.02.2006
TEORIA GENERALA A IMPOZITELOR

Consideratii introductive

Satisfacerea nevoilor colective ale oricarei societati impune realizarea unor venituri publice.
Statul pentru a-si indeplini rolul si functiile sale trebuie sa mobilizeze resursele si sa faca cheltuieli
banesti; in consecinta statul procedeaza la repartitia sarcinilor publice intre membrii societatii (persoane
fizice sau juridice).
Instrumentul financiar si juridic prin care se infaptuieste aceasta repartitie il constituie obligatia fiscala
sub forma impozitelor, taxelor, contributii si a altor sarcini fiscale specifice fiecarei tari si fiecarei etape
istorice in parte.
Se constata ca impozitele pot fi abordate din mai multe ipostaze:
a. ca principala sursa de formare a veniturilor;
b. ca modalitate principala de infaptuire a alocarii optime a resurselor intre cele doua mari sectoare
(sectorul privat si sectorul public);
c. ca instrumente de orientare a economiei prin obiectivele stabilite de catre puterea publica;
d. ca instrumente de infaptuire a achitatii sau justitiei sociale in plan fiscal (echitate fiscala).

Definitia impozitelor

Impozitul este definit ca fiind plata baneasca obligatorie, generala si definitiva, efectuata de
persoanele fizice si juridice in favoarea bugetului statului, in cuantumul si in termenele precis stabilite de
lege, fara obligatia din partea statului de a presta platitorului un echivalent direct si imediat.
Din continutul definitiei rezulta ca notiunea de impozit este caracterizata prin cateva trasaturi
specifice:
a. Potrivit legislatiei tarii noastre, impozitul nu poate imbraca decat forma baneasca, element ce-l
diferentiaza fata de orice obligatii neexprimate si necalculate in bani; deci impozitul este o obligatie
baneasca si nu una de prestatii personale.
b. Natura de plata generala a impozitului, rezulta din obligatia care se refera sume sau categorii de
contributii si nu la subiecti individuali determinati.
c. Caracterul unilateral al obligatiei, in sensul ca beneficiarul neconditionat al platii este statul, iar
contribuabilul nu dobandeste vreun drept corelativ la o contraprestatie concreta si imediata.
d. Caracterul definitiv al impozitului evidentiaza lipsa unei obligatii de restituire direct catre
contribuabil a sumei percepute.
e. Notiunea de impozit cuprinde si elemente de stabilire a obligatiei fiscale in sarcina contribuabililor
(asezarea si realizarea impozitului). Aceasta consta in procedura fiscala pt identificarea si determinarea in
concret a subiectului, obiectul impunerii, calcularea impozitului de plata cu ajutorul cotelor de impunere si
plata acestuia la termenele si-n conditiile prevazute de lege.

Definitia taxei

Taxele sunt platile facute de persoanele fizice sau juridice, de regula pentru servicii prestate sau
activitati efectuate in favoarea acestora, in principal de catre institutii publice.

1
Drept financiar si fiscal Curs nr.1
Semestrul 2
Trasaturi:
a. Reprezinta plati neechivalente, plata poate fi mai mica sau mai mare in raport de valoarea prestatiilor
efectuate de anumite organe sau institutii ale statului.
b. Subiectul platilor este precis determinat din momentul solicitarii prestatiei respective.
c. Constituie o contributie de acoperire a cheltuielilor ocazionata de prestarea unui serviciu.
d. Sunt plati facute de solicitantii pt servicii, efectuate din partea organelor de stat in mod direct si imediat.

Deosebirile dintre impozite si taxe

a. In cazul impozitului plata facuta in contul bugetului nu obliga statul sa presteze platitorului un
seviciu direct si imediat; pe cand la taxa exista obligatia prestarii unui serviciu direct si imediat din partea
statului.
b. Cuantumul lor se determina diferit, la impozit in functie de baza impozabila, pe cand marimea taxei
este influientata in general de natura serviciului prestat.
c. Termenele de plata sunt stabilite la date fixe pentru impozite iar la taxe in momentul solicitarii sau
dupa efectuarea prestatiilor serviciilor.

Moneda de calcul si de plata a

Taxelor si impozitelor

Constitutia Romaniei la art. 137 alin 2 prevede: „Moneda nationala este leul iar subdiviziunea acestuia
banul. In conditiile aderarii la Uniunea Europeana, prin lege organica se poate recunoaste circulatia si
inlocuirea monedei nationale cu cea a Uniunii Europene”.
In temeiul textului de mai sus, Codul Fiscal prevede ca impozitele si taxele se platesc in moneda
nationala care este leul.
Potrivit art. 9 alin.3 Cod Fiscal sumele exprimate intr-o moneda straina se convertesc in moneda
nationala a Romaniei dupa cum urmeaza:
a. In cazul unei persoane care desfasoara o activitate intr-un stat strain si-si face contabilitatea acestei
activitati in moneda statului strain, profitul impozabil sau venitul net din activitati independente si impozitul
platit statului strain, se convertesc in moneda nationala a Romaniei prin utilizarea unei medii a cursurilor de
schimb valutar pentru perioada caruia ii este aferent profitul impozabil sau profitul net.
b. In oricare alt caz, sumele se convertesc in moneda nationala a Romaniei prin utilizarea cursului de
schimb valutar la data la care se primesc sau se platesc sumele respective ori la o alta data prevazuta in
norma.