Sumar

Unde sonore
Sunetele ale naturii
Boom-ul sonic
Ultrasunetele in viata animalelor
 Sunetul provine din vibraţii. Aceste vibraţii produc undele sonore,
care se deplasează prin medii ca aerul sau apa înainte de a ajunge la
urechile noastre.
Sunetul traversează mult mai repede oţelul decât aerul sau apa: are
o viteza de deplasare de 5100 m/s prin oţel, respectiv 1480 m/s prin
apă si 330 m/s prin aer.
Urechile noastre vibrează într-o manieră asemănătoare a vibraţiei,
permiţându-ne să auzim o varietate mare de sunete.
Viteza sunetului este de 340.29 m/s (1230 km/h).
Sunetul nu se poate propaga într-un mediu vid, lipsit de materie.
 Ultrasunetele sunt sunetele cu o frecvenţă mai mare de 20 kHz, pe care urechea
umană nu le poate detecta. De aceea, unele specii de animale pot părea foarte tăcute,
când de fapt sunt foarte gălăgioase.
Delfinii sunt faimoƕi pentru sonarul lor, cu care îƕi crează "imagini" mintale acustice
ale mediului înconjurător. În acest fel pot detecta în apele întunecate bancuri de peƕti
aflate la sute de metri distanţă.
Liliecii, în special cei din subordinul Microchiroptera, au un aparat de localizare
prin ecouri foarte sofisticat ƕi complex. Din aproximativ 1100 specii de lilieci,
majoritatea emit ultrasunetele pe gură, dar în jur de 300 de specii folosesc nasul ca
emiţător.
Aceƕtia emit ultrasunete cu o frecvenţă între 14 ƕi 100 kHz. Înghiţirea prăzii nu
incomodează emisia ultrasunetelor. Un "clic" durează 0,002 secunde, iar liliecii emit 10-
20 de "clicuri" pe secundă. Atunci când detectează o insectă, frecvenţa creƕte la
250/secundă.
Studiile au demonstrat că ƕi ƕobolanii emit ultrasunete, asociate
comportamentului agresiv ƕi de supunere.
Unele broaƕte din America de Sud pot detecta ultrasunetele emise de lilieci, ca
parte a unui compartament defensiv (sunt vânate de lilieci), dar încă nu a fost
demonstrat daca pot să ƕi emită.
De asemenea, unele specii de fluturi răspund sonarului liliecilor, mimând
ultrasunete ce aparţin altor fluturi toxici.