Ceremonia ceaiului la japonezi

Ceremonia ceaiului (sadō sau chado ) este un ritual tradițional influențat de budismul Zen prin care
ceaiul verde, matcha -sau „roua prețioasă lichidă”- este preparat într-o manieră ceremonioasă de către
o persoană inițiată și servit unui grup mic de oaspeți într-o atmosferă liniștită. În esența sa, ceremonia
ceaiului reprezintă expresia sintetică a aspectelor fundamentale ale culturii japoneze.
Ceremonia ceaiului a jucat un rol important în viața culturală și artistică a Japoniei timp de mai bine de
400 de ani. Această artă este mai mult decât o ceremonie a ceaiului, este un mod de disciplinare a
sufletului omenesc. Esența ceremonialului este de natură spirituală și presupune o anumită stare
sufletească din partea participanților. Cei ce se adună să ia parte la ceremonial trebuie să lase afară
toate necazurile și grijile vieții cotidiene înainte de a intra în chashitsu pentru a petrece clipe de liniște
într-o atmosferă calmă.
Invitații la ceremonie intră în machiai (camera de așteptare), de unde sunt preluați de către hanto
(asistentul gazdei), care le înmânează vasele cu sayu - apa caldă ce va fi mai târziu fiartă din nou, pentru
prepararea ceaiului. Între timp invitații desemnează unul dintre ei ca fiind invitatul principal (shokyaku)
iar apoi hanto îi conduce pe invitați spre o grădina fără flori (roji) stropită în prealabil de către gazdă,
astfel încât să pară că e plină de rouă proaspătă. Această porțiune simbolizează curățirea de praful
profan, în vederea intrării într-o lume spirituală. Apoi musafirii se așează (într-o liniște deplină, nu se
rostește nici un cuvânt) pe koshikake machiai (banca de așteptare de lângă „poarta de mijloc”, chūmon),
așteptând ca gazda ce are titlul oficial de teishu să îi invite în chashitsu.
Ceremonia ceaiului reprezintă prepararea și servirea ceaiului verde sub formă de pudră în prezența
oaspeților, conform unui ritual specific. O ceremonie completă include kaiseki sau chakaiseki (servirea
unui aperitiv) și servirea de două ori a ceaiului (koicha și usucha). Aceasta durează aproximativ patru
ore, timp în care gazda face tot ce-i stă în putință pentru a crea oaspeților un confort estetic, intelectual
și psihic deosebit. Pentru aceasta, gazda poate petrece perioade foarte îndelungate nu numai însușindu-
și procedurile de servire a ceaiului în fața oaspeților, dar și învățând să aprecieze arta, meșteșugurile,
poezia, caligrafia, aranjamentele florale, îngrijirea grădinilor, în același timp dobândind grație și
sensibilitate pentru nevoile celorlalți.
Arta ceaiului reprezintă cultul frumosului, este o taină a armoniei și a purității, este o artă să ascunzi
frumosul ca să fie descoperit, să lași doar să se bănuie ce nu îndrăznești să destăinui. Atmosfera
ceremoniei nu este religioasă, este una de căldură sufletească, o căutare a odihnei și liniștii, o detașare
de cotidian.
Pentru buna desfășurare a ceremoniei ceaiului trebuie îndeplinite o serie de condiții estetice legate de
ustensilele, îmbrăcămintea participanților și încăperea unde se desfășoară ceremonia. În camera ceaiului
trebuie să domnească o curățenie desăvârșită. Vechimea ustensilelor e o condiție care trebuie
respectată, nimic nu trebuie să pară nou cu excepția vasului de bambus și a șervețelului pentru șters
care trebuie să fie de un alb imaculat.
China a fost patria ceremoniei ceaiului iar Japonia a perfecționat-o și i-a conferit sobrietatea și
rafinamentul unei arte adevărate. Chanoyu a apărut și s-a dezvoltat într-o strânsă legătură cu ikebana,
nelipsind de la ceremonia ceaiului aranjamentul floral. Există însă mari diferențe între ceremonia
japoneză și cea chineză.