Moara cu noroc

De I.Slavici

Opera “Moara cu noroc “ a fost scrisa de Ioan Slavici si a aparut in anul 1881, fiind inclusa in
“Novele din popor”, volum care a dat in literatura romana un exemplu de scriere totodata
traditionalista si realista.Poate fi privita si ca o ilustrare a notiunilor teoretice sustinute de Titu
Maiorescu si Junimea(“are specific national, este autentica”).
Din punctul de vedere al autorului, se incadreaza perfect in opera acestuia, deoarece este inca
o dovada a crezului moralist al lui Slavici, o pledoarie pentru viata linistita si cumpatata, de refuz
al parasirii unei ordini prestabilite, deoarece astfel de actiuni vor fi pedepsite de destin.
Nuvela este specia epica in proza, cu actiune mai ampla decat a povestirii,conflict consistent si
personaje puternic individualizate. Actiunea consta dintr-o intriga puternica cu un conflict
sustinut, materializata intr-o compozitie riguroasa,coerenta dar concisa ,care focalizeaza, de
regula, asupra unui personaj principal si are ca scop caracterizarea acestuia.
Nuvela psihologica se individualizeaza prin tipul de conflict,insistandu-se asupra celui
interior,pe schimbarile caracteriale si comportamentale ale personajului, pe devenirea acestuia,
dictata de un mediu nepropriu individului, descrisa in maniera tipic realista, “ca felie de viata”,
“dosar de existenta”.
Tema nuvelei poarta, deci, valori etice si psihologice, dorind sa demostreze ca dorintele de
imbogatire/parvenire duc la declinul moral si spiritual al individului;in locul acestora este
recomandata, in maniera conservatoare, “linistea colibei”.
Se poate sublinia si o conceptie estetica in viziune clasica:”pentru ca ceva sa fie frumos
trebuie inainte de toate sa fie bun si adevarat”(Slavici).
Subiectul este construit clasic,organizat pe momentele subiectului ,insa evitand liniaritatea,
actiunea dezvoltandu-se pe mai multe planuri in maniera romanesca,in prim-plan fiind plasat un
personaj a carui evolutie va fi urmarita pe parcursul operei. Interesant de urmarit este jocul de
alternanta a conflictelor interior si exterior, acestea potentandu-se reciproc.
Expozitiunea il prezinta pe Ghita, eroul principal, nemultumit de conditia sa sociala de cizmar
modest si sarac care se hotaraste ( impotriva sfaturilor soacrei sale ) sa ia in arenda carciuma de
la Moara cu noroc. El intentioneaza sa stea doar o perioada de trei ani astfel incat sa stranga bani
pentru a-si deschide o afacere tot in domeniul cizmariei, fapt pentru care se muta impreuna cu
familia in acel loc. La inceput treburile merg bine, viata le este linistita si prospera.
Intriga este reprezentata de aparitia lui Lica Samadaul, pesonaj negativ, care va declansa un sir
de evenimente ,in urma carora Ghita se va degrada pana la dezumanizare, si va sfarsi tragic.
Conflictele nuvelei isi au punctul de plecare in acest episod;se contureaza atat cel exterior intre
Ghita si Lica, cat si cel interior, al constiintei carciumarului.
In desfasurarea actiunii, stapanit de setea de bani, Ghita se indeparteaza de familia sa, fiind
din ce in ce mai mult manevrat de Lica, devenindu-I complice si partas in afacerile sale necurate.
Se gandeste la un moment dat sa paraseasca hanul, aceasta fiind unica solutie de a ramane un om
cinstit, dar lacomia pentru bani il face sa nu se mai poata retrage din incurcaturile in care intrase.
Jefuirea arendasului si uciderea femeii in negru care au avut loc in preajma hanului, il face pe
Ghita sa depinda definitive de Lica, devenind complicele acestuia la aceasta crima, prin faptul ca
depune marturie mincinoasa in fata justitiei. Cand Buza-Rupta si Saila sunt condamnati, Ghita
este convins ca acestia sunt nevinovati dar nu le ia apararea pentru ca dorea sa-si protejeze
familia. Se hotarase sa ia legatura cu Pinea pentru a-l denunta pe Lica, insa patima aurului usor
castigat il fac sa renunte, chiar daca il ameninta pe Lica ca il da de gol. De acum, prabusirea lui
Ghita este inevitabila, iar Lica devine un obisnuit in casa acestuia si chiar il forteaza sa i-o dea pe
Ana, nevasta sa. Ghita se lasa in voia hazardului , tensiunea dramatic urca treptat spre punctul
culminant, faptele desfasurandu-se cu repeziciune. La sarbatorile de Paste, batrana pleaca cu cei
doi copii la rude.
Punctul culminant il consituie momentul cand Ghita turbat de manie si de gelozie, ii vede pe
Ana si Lica prinsi in jocul dragostei si vrea sa se razbune. De aceea, se duce la jandarmul Pintea
ca sa-I spuna adevarul sis a ii ofere probe de vinovatie impotriva lui Lica.
Deznodamantul este reprezentat de intoarcerea la Moara cu noroc a lui Ghita care o injunghie
pe Ana.In acelasi moment, la comanda lui Lica, Raut il impusca pe Ghita in ceafa. Dupa ce dau
foc casei, ca sa nu se mai afle nimic, Lica, urmarit de jandarmi, se sinucide lovindu-se cu capul
de trunchiul unui copac. Astfel, toate conflictele romanului se termina, se mistuie in foc alturi de
protagonisti, lasand loc cortinei, vocei naratorului care prezinta deznodamantul cu valoare de
sentinta finala, data prin batrana, care, contempland scena dezastrului, afirma:”asa le-a fost
data”.
Opera este consistenta, organizata in 17 capitole, circulara, deoarece incepe si se sfarseste prin
interventia batranei. Datorita faptului ca avem de-a face cu o nuvela, nu actiunea, ci personajele
dau valoarea artistica scrierii.
Personajele lui Slavici sunt bine conturate, veridice, fiind rezultate ale propriilor fapte, actiuni
si ganduri,actionand liber, neconstranse decat de forta destinului.
Personajul asupra caruia focalizeaza lentila moralista a lui Slavici este Ghita,care,impreuna cu
sotia sa, Ana si Lica Samadaul care formeaza “triunghiul nefericirii”.
In conturarea protagonistului se reunesc doua perspective esentiale: realismul psihologic
(evolutia personajului) si clasicismul (viziunea de ansamblu care priveste destinele personajelor),
rezultatul fiind un personaj individualizat.Este urmarita decaderea omului care isi paraseste
mediul natal in cautarea bogatiei, a aceluia care din bun gospodar se transforma in impatimit de
bani,pentru care e gata sa renunte la valorile morale, refuzand sa vada ca de fapt, bogatia lui era
“linistea colibei”. Indepartearea de nevasta, copii, il fac sa se trezeasca singur, coplesit de
regrete, de sete de razbunare, de manie, sentimente care, inevitabil ,duc la crima.Acaste stari au
fost induse de Lica Samadaul, personaj demonic, aflat in relatie de dependenta cu Ghita,
conducandu-l pe acesta pe drumul pierzaniei.
Ana,care era ‘prea tanara, prea asezata,prea blanda”, reprezinta un personaj in stransa
dependent cu atitudinea lui Ghita, ea fiind sensibila la modificarile starii acestuia si evoluand
paralel cu el in directia nefasta.
Pentru a-si contura personajele, Slavici se foloseste de toate tipurile de caracterizare, atat
directa (de catre narator, alte personaje, autocaracterizare), cat si de cea indirectea, prin fapte,
vorbe, ganduri.
Slavici apeleaza la caracterizarea directa atunci cand sugereaza inca de la inceputul nuvelei
trasaturile dominante ale lui Lica. Samadaul,”porcar si el, dar om cu stare care poate sa plateasca
grasunii pierduti ori furati a…i e mai ales om aspru si neindurat care stie toate infundaturile,
cunoaste pe toti oamenii buni si mai ales pe cei rai”, de teama caruia tremura toata lumea si care
“stie sa afle urechea grasunului pripasit chiar si in oala de varza”.Desi exercita asupra Anei o
dominatie fascinanta, Lica este caracterizat in mod direct de Ana ca fiind “om rau si primejdios”.
Ana isi avertizeaza sotul ca Samadaul este periculos, fapt ce “se vede din ochii lui, din ranjetul
lui si mai ales din cautatura ce are, cand isi roade mustata cu dintii.”
 Chiar si mediul influenteaza caracterul personajelor: asezata intr-o vale, Moara cu noroc este
incunjurata de locuri rele, insa si numele sugereaza un topos negativ, idee sustinuta de
mentalitatea rurala (“la moara dracii macina sufletele”),iar alaturarea calificativului”cu noroc” nu
face decat sa il amageasca amarnic pe cel care vrea sa infrunte intelepciunea colectivitatii.
Hanul devine simbol al imbogatirii si va exercita influente negative asupra lui Ghita in
acelasi mod in care o va face Lica Samadaul, devenind mediul propice pentru un impatimit al
banilor. 
Perspectiva narativa este obiectiva, naratiunea realizandu-se la persoana a III-a de catre un
narator omniscient si omniprezent. 
Focalizarea externa predomina pe parcursul operei,deoarece Slavici imprumuta ipostazei
naratoare registrele stilistice ale personajelor, de aici rezulta impresia de veridicitate dar si de stil
neprelucrat ,neartistic.
Alaturi de aceasta apare si tehnica punctului de vedere sau a focalizarii interne, deoarece
povestitorul omniscient imprumuta din autoritatea sa batranei, aceasta devenind vocea
colectivitatii (a sfatului batranilor, care in lumea rurala are autoritate deplina);de aici rezulta
dimensiunea moralizatoare a nuvelei.
Modalitatile de expunere sunt folosite variat, pentru a sugera gama variata de stari si pentru
a focaliza asupra aspectelor care intereseaza.
Naratiunea este dinamizata si dramatizata prin dialog(inceputul nuvelei), apoi ritmul este
incetinit prin prezenta secventelor descriptive cu rol in descrierea cadrului naratiuni, a conturarii
portretelor.
Specifice unei opere de analiza psihologica sunt monologul interior de factura traditionalista
care reda gandurile personajului(cap IV) si monologul interior adresat,(Ghita vorbeste cu
sine,imaginand-o pe Ana ca interlocutor), cu rol de caracterizare indirecta.
Realizata in maniera realista, cu accente clasice, opera retine atentia prin complexitatea sa,
fiind desemnata de G. Calinescu drept “nuvela solida cu subiect de roman”,dar si personaje
pregnant conturate, dar,mai ales, in maniera tipica pentru Slavici :includerea ideii
moralizatoare ,nuvela capatand valoare de parabola a cumpatarii.