Sunteți pe pagina 1din 17

p   V   


 VVV       
           
î       
    

    

  
 

                 
  
     

î            
î      !        "
Tipuri de deficienţe ± prezentare

^  
 
u Œificultăţi de învăţare medii
u Sindromul Œown
u Œislexia
u Œiscalculia
u Œispraxia
Œ  ^ ŒŒ
^     

u [levii cu dificultăţi medii de învăţare vor avea niveluri de performanţă


semnificativ sub nivelul aşteptat în majoritatea ariilor curriculare, în ciuda
intervenţiilor corespunzătoare. În comparaţie cu colegii lor, se confruntă
cu dificultăţi mult mai mari în dobândirea abilităţilor de scriere, citire,
calcul; înţelegerea conceptelor.
u Œe asemenea, pot avea: întârziere de vorbire şi limbaj asociate cu
respect de sine scăzut, nivel scăzut de concentrare, abilităţi sociale
insuficient dezvoltate.
£ ŒŒ
£  Œ! este una dintre cele mai frecvente aberaţii
cromozomiale apărând în proporţie de 1 la 800-1000 de naşteri.
Copiii cu acest sindrom se nasc cu un cromozom suplimentar care
generează o combinaţie specifică de trăsături care se suprapun peste
cele ereditare.
^     
u åajoritatea copiilor prezintă întârzieri în dezvoltare şi dificultăţi de învăţare;
prezinta trăsături fizice specifice: facies plat, fante oculare îngustate (ochi
oblici), linii puţine, îngroşate şi adânci în palme, degete scurte, groase,
depărtate la mâini şi la picioare.
u Œe cele mai multe ori au dificultăţi asociate: de auz, de limbaj şi
comunicare, de motricitate şi tulburări cardio-vasculare şi respiratorii. Copiii cu
Œown sunt veseli, sociabili şi foarte afectuoşi.
Œ £^^ Œ £  
Œ £ Œ
u Œ "  este o dificultate în achiziţia citirii, scrierii şi
ortografierii şi poate fi cauzată de o combinaţie de deficienţe
în procesarea fonologică, în sistemul auditiv şi vizual.
u Œ    este dificultatea de a înţelege şi rezolva
sarcini matematice.
u Œ "  este o dificultate specifică de învăţare, care
constă în afectarea capacităţii creierului de a planifica şi urma
secvenţe ale mişcărilor; se consideră că este legată de modul
în care se dezvoltă creierul.
Tipuri de deficienţe ± prezentare

^     


u Tulburări din spectrul autistic
u Întârzieri în dezvoltarea limbajului
u Tulburări de limbaj
 £
   ± din spectrul autist fac parte trei tulburări care afectează capacitatea
elevilor de: 
 # $    verbală şi nonverbală, 

 #    , ceea ce le afectează capacitatea de a


interacţiona cu copiii şi adulţii, #%   $" & , ceea ce se poate
manifesta prin activităţi limitate obsesive sau repetitive.
^     
u nevoia imperioasă de a nu schimba nimic se manifestă prin rezistenţa la schimbare, activităţi repetate
stereotip, perseverarea în aceeaşi acţiune;
u integrarea, acceptarea în colectivităţi la nivel foarte scăzut; inadaptare la relaţiile cu cei din jur;
u atitudinea de evitare: autiştii evită să te privească, se abţin de la comunicare prin limbaj sau sunete,
refuză colaborarea; majoritatea copiilor autişti nu vorbesc ( în cazuri grave) , iar dacă o fac nu se servesc
de vorbire ca mijloc de comunicare;
u incapacitate de a forma combinaţii proprii de cuvinte şi repetă mecanic vorbirea altora; pot repeta la
nesfârşit o serie de sunete articulate, nearticulate, chiar cuvinte, mecanic, fără semnificaţii de comunicare.
u ecolalie (repetă cuvinte sau expresii auzite) sau mutism selectiv ori total; întârziere în achiziţia
limbajului; incapacitate de a manifesta un sistem de comunicare de expresie;
u lipsa de intenţie în a comunica; autiştii vorbesc «la cineva» şi nu «cu cineva»;
u necunoaşterea / lipsa de apreciere a valorii simbolice, funcţionale ale limbajului ca o interacţiune cu
mediul înconjurător; folosesc gesturi pentru exprimarea unui fapt, a unei dorinţe.
'(  Œ( )*
%+  
+  &,  ± tulburare a copiilor al căror
limbaj nu este dezvoltat la nivelul vârstei lor cronologice, deşi dezvoltarea
lor pe alte paliere psihice este normală.
^     
u vocabularul lor este imatur;
u dificultăţi de înţelegere a sensului cuvintelor, expresiilor şi propoziţiilor (nu disting
diferenţa dintre o glumă, o afirmaţie, o cerinţă sau o întrebare);
u construcţia sintactică este rudimentară şi structura logico-gramaticală afectată (vorbire
agramaticală);
u le este dificil să folosească cuvinte într-un alt context decât le-au auzit şi să se exprime
cu cuvinte proprii (să povestească un text, o întâmplare trăită);
u deviază de la subiect; exprimări ciudate, incomplete ale ideilor (folosesc propoziţii
eliptice: fără subiect sau predicat);
u utilizare redusă a limbajului verbal în relaţiile sociale; pun accent pe comunicarea non-
verbală.
) Π)*
Specialistii au clasificat  &    &, îmbinând criterii
anatomo-fiziologice, lingvistice, etiologice şi psihologice, dupa cum
urmează:
1. Tulburări de pronunţie (dislalia)
2. Tulburări de ritm şi fluenţă
3. Tulburări de voce
4. Tulburări de citit-scris
5. Tulburări de dezvoltare a limbajului

^^ £ ^   ^ 
a.      &   % &   -
b. ^   &    &,-
c. £  &         . / -
d.        # 0
Tipuri de deficienţe ± prezentare

^  +  $ + 


u Tulburări vizuale
u Tulburări de auz
u Œizabilităţi fizice
u Paralizia cerebrală
Π^  (1)  2
Œ$    +  1 &  2 ± pierderea parţială a vederii
^     
u copiii cu deficienţe de vedere cunosc o dezvoltare psihică relativ normală şi se pot
afirma ca personalităţi în diferite domenii de activitate;
u pot prezenta o serie de tulburări de ordin somatic: expresie specifică a feţei, o
dezvoltare fizică întârziată şi mai puţin armonioasă concretizată în atitudini rigide uneori
cu deformări ale coloanei vertebrale, mişcări imprecise, mers slab coordonat;
u imaginile pe care le percep sunt lipsite de precizie, neclare, uneori fragmentate sau
distorsionate;
u apar dificultăti în actualizarea spontană, interpretarea şi conştientizarea imaginii
ceea ce determină o scădere a randamentului mental sau acţional;
u operează cu scheme mentale în mod excesiv;
u au o memorie foarte bună;
u încredere în sine mai puţin dezvoltată;
Π^ Π 
^     
u au dificultăţi medii de învăţare;
u nivel de performanţă semnificativ inferior nivelului aşteptat, mai ales în
ariile curriculare limbă şi comunicare;
u au dificultăţi mai mari de comunicare verbală şi deficienţe de pronunţie;
u vorbirea este deficitară pe linia exprimării, a intonaţiei, a ritmului şi a
calităţii articulării, este afectată inteligibilitatea vorbirii;
u în cazul unei demutizări corecte (drumul de la limbaj mimico-gestual la cel
verbal, de la gândire în imagini la cea noţional-verbală), evoluţia acestora este
bună;
u au dificultăţi în folosirea limbajului scris mai ales în conceperea unui
material scris, topica frazei fiind deficitară (au tendinţa să traducă din limbaj
mimico-gestual);
u elevii cu deficienţe de auz pot avea tulburări comportamentale generate de
dificultăţile de comunicare.
Π^  ( ^
Œ$   $ +  se constituie ca invalidităţi corporale ce slăbesc
puterea şi mobilitatea organismului prin modificări patologice exterioare
sau interioare, localizate la nivelul întregului corp ori numai la nivelul
unor segmente ale sale.

^     


u deficienţa fizică este o abatere de la normal prin dereglări morfo-
funcţionale care duc la instalarea unor dezechilibre şi evoluţii nearmonioase;
u elevii cu deficienţe fizice sunt normali din punct de vedere a capacităţilor
intelectuale, dar într-un mediu nefavorabil personalitatea lor poate deveni
fragilă, cu pronunţate note de frustrare şi anxietate, cu tensiuni şi conflicte
interioare, susceptibilitate şi sensibilizări excesive;
u toate acestea pot îngreuna adaptarea şi relaţionarea cu cei din jur.
 ( ^)
 + & reprezintă un grup de afecţiuni care duc la
alterarea mişcărilor şi posturii.
^     
u paraliziile pot să fie de natură flască sau spastică în funcţie de scăderea volumului tonusului şi
forţei musculare (atonii, hipotonii) sau exagerarea tonusului (ca în cazurile de contracturi, rigiditate);
u pot apărea din primii ani de viaţă şi pot merge de la forme uşoare până la forme foarte severe.
Câteodata pot apărea şi leziuni asociate care determină scăderea văzului sau auzului, de aceea
aceşti elevii pot avea şi tulburări de limbaj, uşoare sau severe. Acestea sunt consecinţa afectării unei
părţi a creierului care coordonează mişcările.
u în funcţie de partea corpului care este afectată, paraliziile pot să fie de tipul hemiplegii (când
este afectată o singură parte a corpului, stânga sau dreapta ), paraplegii (când este afectată partea
superioară sau inferioară) sau tetrapalgii (cănd este afectat întreg corpul);
u elevii cu deficienţe fizice datorate unor tulburări neurologice au dificultăţi privind conduitele
motrice de bază (mersul, spălatul, îmbrăcatul) mergând până la organizare, orientare şi structurare
spaţio-temporală;
u elevii pot să aibă mişcări involuntare ale mâinilor, corpului sau picioarelor (se leagănă, miscă din
cap).
Tipuri de cerinţe speciale ± prezentare
^        
u Tulburări de conduită
u Hiperactivitate cu deficit de atenţie (AŒHŒ)
u Comportament de opoziţie şi rezistenţă
u Anxietatea
u Œepresia
u åutismul selectiv
u Tulburarea de panică
u Stresul posttraumatic
u Tulburări de alimentaţie
)Œ^Œ 
 &   se referă la un grup persistent de
comportamente negative care se manifestă la copii şi adolescenţi,
acestea se pot manifesta astfel:
u perturbarea activităţilor;
u agresivitate fizică şi verbală faţă de oameni şi animale;
u distrugere de proprietăţi şi bunuri personale;
u înşelăciune şi furturi;
u încălcarea frecventă a regulilor;
u dificultăţi în menţinerea şi stabilirea relaţiilor interpersonale;
u stabilirea de relaţii/prietenii ieşite din comun (ciudate);
u lipsă de control;
u opoziţie/refuzul repetat.
 ^  ^Œ ^ Œ 

ŒŒ (în engleză ·   


  
  )
înseamnă  ·       şi este una
dintre cele mai frecvente afecţiuni comportamentale întâlnite la copii şi
adolescenţi. Studiile arată că un procent de 5% din copiii de vârstă
şcolară prezintă simptome AŒHŒ (1-2 din copiii dintr-o clasă de 30).
AŒHŒ afectează sexul masculin mai mult decât pe cel feminin.
£  ŒŒ sunt:
u incapacitatea copilului de a-şi menţine   şi aceasta este uşor
perturbată de stimulii din jur;
u /  , ducând la un comportament inadecvat;
u    (afectarea ariilor cerebrale de inhibiţie) care îl determină pe
copil să se implice în diverse activităţi chiar foarte riscante fără a putea evalua
gravitatea riscurilor.