Sunteți pe pagina 1din 8

4. AUDITUL INTERN ŞI INTERVENŢIA ANTIFRAUDĂ

4. AUDITUL INTERN ŞI INTERVENŢIA ANTIFRAUDĂ Obiective: Acest capitol vă facilitează înţelegerea rolului auditului intern în

Obiective:

Acest capitol vă facilitează înţelegerea rolului auditului intern în prevenirea şi identificarea fraudelor prin faptul că:

Veţi cunoaşte esenţa conceptului de fraudă;

Veţi fi în măsură să vă iniţiaţi în responsabilităţile cu privire la demersul antifraudă.

Da

Standardele şi normele de audit intern consacră o atenţie deosebită problematicii fraudei. Conceptul are un sens mai larg şi este definit printr-un cadru normativ juridic adecvat. În sensul normelor de audit intern noţiunea de fraudă poate avea formulări nuanţate dar în fond înţelesul general este acelaşi.

4.1. Conceptul de fraudă

Eforturile pentru controlul şi combaterea fraudelor sunt notabile şi prezintă un larg interes din partea întregii societăţi. În plan juridic, economic ori social acţiunile antifraudă sunt complexe şi cuprind o serie de obiective începând cu definirea fraudei şi terminând cu raportarea şi informarea publicului. Standardele şi normele de audit intern consacră o atenţie deosebită problematicii fraudei. Conceptul este definit de standarde, legi şi alte acte normative. Frauda poate să fie în beneficiul organizaţiei sau în detrimentul său.

Potrivit

Normelor

de

audit

intern

aprobate

prin

Hotărârea

nr.88/2007 a CAFR frauda constă în orice acte ilegale caracterizate prin

47

înşelătorie, disimulare sau trădarea încrederii. Aceste acte nu sunt caracterizate în mod necesar de ameninţarea cu violenţa sau de utilizarea forţei fizice. Fraudele sunt comise de persoane şi organizaţii în scopul de a obţine bani, bunuri sau servicii pentru a evita plata ori pierderea serviciilor sau pentru a-şi asigura un avantaj personal ori de afaceri.

Noţiunea de fraudă poate fi abordată într-un sens mai larg având formulări nuanţate dar în fond înţelesul general fiind acelaşi. Iată câteva exemple de definire a fraudei:

potrivit

MPA

1210.A2-1

frauda

reprezintă

totalitatea

iregularităţilor şi acţiunilor ilegale comise cu intenţia de a înşela;

Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi

sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările şi completările ulterioare consideră că frauda înseamnă orice acţiune sau omisiune intenţionată în legătură cu utilizarea sau prezentarea de declaraţii ori documente false, incorecte sau incomplete, inclusiv fapte penale; în materie de control a fondurilor comunitare şi a fondurilor de cofinanţare, O.G. nr.79/2003 stabileşte că frauda poate fi necomunicarea unei informaţii prin încălcarea unei obligaţii specifice şi/sau deturnarea fondurilor de la scopurile pentru care au fost acordate iniţial;

într-o formulare mai elaborată cuprinsă în Raportul privind frauda al Comisiei Juridice a Parlamentului Marii Britanii din iulie 2002, citat de Emil Ghiţă în Audit public intern, 2007, pag.51, frauda poate fi realizată de orice persoană care, cu scopul de a realiza un anumit câştig sau de a cauza o pierdere, sau de a-i expune pe alţii la risc, într-un mod necinstit (i) face o declaraţie falsă, (ii) nu furnizează unei terţe persoane informaţii pe care are obligaţia legală să le furnizeze sau sunt de aşa natură încât cealaltă persoană se aşteaptă să le dezvăluie, (iii) abuzează de poziţia sa, din care se presupune că trebuie să protejeze sau să nu acţioneze în detrimentul intereselor financiare ale altei persoane sau al cuiva care acţionează în numele acelei persoane. Se observă că definiţiile sunt suficient de largi în abordări pentru a suscita interesul unei analize mai în detaliu. Fraudele sunt comise de persoane şi organizaţii în scopul de a obţine avantaje financiare, materiale, pentru a evita plata sau pierderea

48

serviciilor sau pentru a-şi asigura un avantaj personal sau de afaceri. Când un individ comite o fraudă, avantajele obţinute de acesta pot fi directe (de exemplu, obţinerea unor sume de bani) sau indirecte (obţinerea unei promovări, putere sau influenţă). Când frauda este comisă de o organizaţie (de fapt, de un individ sau grup de indivizi care acţionează în numele organizaţiei) avantajele obţinute vizează, de cele mai multe ori, latura financiară. Iată câteva exemple de fraudă în beneficiul entităţii:

vânzarea sau cesionarea de bunuri fictive sau care nu aparţin

entităţii;

plăţile neregulamentare cum ar fi finanţări politice ilegale,

mită şi „mici atenţii” către reprezentanţi ai guvernului şi intermedierii

acestora, către clienţi sau furnizori;

declararea sau valorificarea incorectă a tranzacţiilor,

a

elementelor activelor şi pasivelor sau veniturilor, cu intenţia de a înşela;

stabilirea incorectă a preţului intern de cesionare (de

exemplu evaluarea bunurilor schimbate între entităţi ale aceluiaşi grup) cu

intenţia de a îmbunătăţi fictiv rezultatele exploatării uneia dintre societăţile unui grup în detrimentul alteia;

omiterea

intenţionată

a

înregistrărilor

contabile

sau

a

comunicării informaţiilor semnificative pentru a crea o imagine înşelătoare asupra situaţiei financiare a entităţii;

activităţile

comerciale

interzise

de

legile,

regulile,

regulamentele sau contractele în vigoare;

 

fraudele fiscale.

Dar

există

şi

fraude

comise

în

detrimentul

entităţii.

Ele

favorizează, de regulă, un angajat, un terţ sau o altă entitate în mod direct sau indirect. Iată câteva exemple:

acceptarea mitei sau a „micilor atenţii”;

 

deturnarea, în beneficiul unui angajat sau a unui terţ, a unei

operaţiuni profitabile care în condiţii normale ar genera beneficii entităţii;

deturnarea de fonduri sau de bunuri şi falsificarea registrelor

contabile pentru a disimula acţiunea, astfel încât detectarea să fie dificilă;

omiterea

intenţionată

sau

interpretarea

înşelătoare a

evenimentelor sau a datelor;

49

facturarea serviciilor sau a bunurilor care nu au fost

furnizate entităţii. În opinia lui Simmons (1995), citat de C.L. Dobroţeanu şi L. Dobroţeanu, atunci când următoarele indicii sunt prezente, probabilitatea existenţei unei fraude este foarte ridicată:

un individ sau o organizaţie face o comunicare denaturată,

în mod intenţionat, despre anumite evenimente sau fapte;

comunicarea este credibilă şi crezută de victime;

victimele se bazează pe informaţiile denaturate primite şi

acţionează în baza lor;

victimele suportă o pierdere ca rezultat al încrederii acordate

şi acţiunii bazate pe informaţiile denaturate obţinute. Simmons prezintă o listă de fapte considerate, în general, drept

fraude:

mituirea: oferirea, acceptarea, solicitarea mitei;

furtul;

conflictul de interese;

declaraţiile false;

escrocheria;

fraudele computerizate – e-mail şi Internet;

conspiraţia;

încălcarea obligaţiilor financiare contractuale;

delapidarea. Descurajarea fraudelor şi, pe această cale, diminuarea lor, face parte din responsabilităţile auditorilor interni pe linia măsurilor care se referă la contribuţia pentru limitarea expunerii la riscurile aferente.

4.2. Cerinţe ale auditului intern a fraudei

Se poate observa că este vorba despre un domeniu important de acţiune care sugerează să ne întrebăm care este rolul auditului intern, al auditorului în acest caz. Prin urmare, acesta va trebui să răspundă la cerinţe vizând cunoaşterea temeinică a conceptului de fraudă, cum să o descopere şi cum procedează dacă o descoperă.

50

În legătură cu aceste cerinţe trebuie să se aibă în vedere că misiunea de audit intern este necesar să se realizeze de către o echipă care dispune de calificările tehnice necesare. În prealabil, prin mijloace adecvate se procedează la o evaluarea a aptitudinilor şi priceperii auditorilor interni cu privire la stăpânirea teoretică şi experienţa practică în domeniul identificării fraudelor. Categoria cerinţelor pentru asigurarea unui audit intern corespunzător al obiectivelor ce privesc identificarea eventualelor fraude vizează, de asemenea, stabilirea procedurilor adecvate pentru descoperirea autorilor fraudei, stabilirea întinderii acesteia, a cauzelor şi a tehnicilor de fraudare utilizate. Pentru finalizarea auditului fraudei este necesar ca auditorii interni să aprecieze funcţionalitatea sistemului de control intern din cadrul entităţii. În cazul în care auditul intern constată indicii cu privire la existenţa unor fraude, responsabilul compartimentului de audit intern trebuie să informeze de îndată conducerea entităţii despre acest lucru. Dacă frauda a fost descoperită şi se confirmă, atunci se recomandă întocmirea unui raport de audit separat care poate fi intermediar ori final. În acest sens, Standardul 2400 recomandă aspecte cu privire la rapoartele interne privind situaţiile de fraudă. Remarcă. Referitor la identificarea fraudei, MPA 1210.A2-1 pct.14 precizează că auditorii interni nu sunt obligaţi să deţină cunoştinţe echivalente celor pe care le posedă un specialist în detectarea şi investigarea fraudelor. De asemenea, doar procedurile de audit, chiar dacă sunt aplicate cu profesionalism nu pot garanta, ele singure, identificarea fraudelor.

4.3. Responsabilităţi în demersul antifraudă

Standardul 1210-A2 consideră că a descoperi înseamnă a căuta indicii, auditorul fiind nevoit să cunoască bine elementele constitutive ale fraudei. Dar auditorii interni nu sunt experţi în depistarea fraudei, nu sunt anchetatori sau poliţişti şi nu trebuie percepuţi ca inspectori (despre deosebirile faţă de aceştia am amintit deja mai înainte). Acţiunea

51

auditorului intern de a căuta indicii despre o posibilă fraudă trebuie marcată de tact şi pricepere, de raţionament profesional. Pe baza indiciilor urmează să fie informate autorităţile competente începând cu conducătorul auditului intern şi direcţia generală a întreprinderii. Auditorul intern va colabora cu specialiştii şi se va asigura în final, că prin măsurile ce se vor lua în perimetrul controlului intern pentru buna funcţionare a acestuia, în viitor se vor evita situaţii de natură să conducă la fraudă.

Responsabilitatea pe linie de fraudă a auditorului intern nu este determinată de activităţile sale profesionale, dar aceasta se poate însă transforma în una penală dacă acţiunile sale sunt personale şi îmbracă acest caracter. Dacă auditorul intern nu a respectat normele profesionale atunci el poate fi sancţionat, pe de o parte de organizaţia profesională la care este afiliat şi/sau, pe de altă parte, pornind de la dependenţa sa ierarhică, va fi sancţionat pe linie administrativă de către conducere, după parcurgerea şi îndeplinirea tuturor procedurilor legale în acest tip de răspundere. Evitarea de către auditor a acestor riscuri se poate face prin profesionalism şi respectarea normelor profesionale. În responsabilitatea diminuării fraudelor auditul intern are o poziţie deosebită în ceea ce priveşte luarea de măsuri în vederea descurajării faptelor generatoare de fraude şi, în egală măsură, pentru limitarea expunerii la riscuri aferente. Dar trebuie subliniat faptul că, responsabilitatea de a adopta şi de a menţine un sistem de control intern fiabil, eficient aparţine în special conducerii entităţii respective. Auditorii interni contribuie la prevenirea şi descurajarea fraudelor prin acţiunile care le întreprind în legătură cu următoarele:

● examinarea modului de funcţionare a controlului intern; ● analiza formalizării regulilor care precizează activităţile interzise; ● controlul funcţionării autorizărilor pentru diferite operaţiuni sau tranzacţii; ● aplicarea practicilor, procedurilor şi raportărilor în vederea monitorizării activităţilor de asigurare a protecţiei bunurilor şi resurselor entităţii; ● funcţionarea canalelor de comunicaţie prin care conducerea entităţii obţine date adecvate şi fiabile; ● formularea recomandărilor adecvate pentru îmbunătăţirea sistemelor de control intern în scopul descurajării fraudelor.

52

Responsabilităţile auditorilor interni cu privire la intervenţiile antifraudă se mai referă şi la modul în care aceştia îşi îndeplinesc obligaţiile pe care le au în legătură cu cercetarea şi evaluarea eventualelor complicităţi din perimetrul entităţii, pregătirea profesională permanentă pentru a putea să identifice indiciile cu privire la existenţa fraudelor, comunicarea cu ceilalţi specialişti din cadrul entităţii pe parcursul investigării faptelor generatoare de fraude dacă s-a primit abilitare în acest sens de la conducerea entităţii, precum şi semnalarea managementului a oricăror iregularităţi considerate că pot produce fraude. Obiectivul auditului intern cu privire la detectarea fraudei este, în principal, acela de a sprijini eficient îndeplinirea funcţiunilor de către membrii entităţii care au responsabilităţi cu privire la funcţiunile respective. Auditul intern porneşte de la premisa că un sistem de control intern bine conceput şi eficient contribuie esenţial la diminuarea riscului de fraudă. De aceea, auditorii interni vor acorda o atenţie deosebită testelor cu privire la funcţionarea controlului intern.

  • Temă de reflecţie:

Exemplificaţi câteva tipuri de fraude în beneficiul entităţii. Exemplificaţi câteva tipuri de fraude în detrimentul entităţii. Precizaţi care sunt actiunile întreprinse de auditorii interni pentru prevenirea şi descurajarea fraudelor.

Teste de autoevaluare :

1.

Analiza formalizării regulilor care precizează activităţile interzise la nivelul organizaţiei constituie un obiectiv pentru:

  • a) Auditorii interni;

  • b) Controlorii de gestiune;

  • c) Inspectorii fiscali.

2.

Vânzarea sau cesionarea de bunuri fictive sau care nu aparţin entităţii constituie:

  • a) Fraudă în beneficiul entităţii;

  • b) Frauda în detrimentul entităţii;

  • c) Fraudă majoră fiscalizată.

53

Răspunsuri teste evaluare:

1a; 2a.

BIBLIOGRAFIE:

T.Aslău, R.Almaşi

C.L.Dobroţeanu,

L.Dobroţeanu

Auditul statutar al conturilor anuale şi conturilor consolidate, Ed. UAV, Arad, 2008;

Audit intern, Ed.Info Mega, Bucureşti, 2007;

x x x

Hotărârea nr.108/2008 a Camerei Auditorilor Financiari din România pentru modificarea Hotărârii nr. 88/2007 a CAFR;

x x x

Standardele de audit intern elaborate de IIA;

Teme de control:

  • - Comentaţi care sunt principalele cerinţe ale auditului intern a fraudei;

  • - Explicaţi conceptul de fraudă;

  • - Responsabilităţile auditorului intern cu privire la demersul antifraudă.

54