Zita are un destin fericit, deoarece, dupa despartirea de "mitocanul" Tircadau, are parte de implinirea

sperantei ca atunci "cand oi vrea, imi gaseste nenea Dumitrache barbat mai de onoare ca dumneata"
si se casatoreste cu tanarul "ampioiat", Rica Venturiano.
In finalul comediei, Caragiale fixeaza in didascalii cuplurile amoroase, care nu sunt neaparat si cele
conjugale: "(Toti se dispun a se retrage; Rica e cu Zita, Chiriac cu Veta, Jupan Dumitrache suie cu
Ipingescu)".

Zita este personajul care provoaca toata agitatia si incurcaturile piesei, ea declanseaza comicul de
situatie care constituie si subiectul comediei. Intr-o seara, Jupan Dumitrache le dusese pe cocoane la
gradina la "lunion", unde un barbat se uitase insistent spre masa lor. Rica Venturiano fusese cucerit
de farmecele Zitei, cei doi facusera schimb de biletele, iar femeia ii daduse intalnire la ea acasa, pe
strada Catilina, la numarul 9. Din greseala, amorezul nimereste in casa Vetei, pe care n-o recunoaste
in intuneric, fapt ce starneste o agitatie de nedescris, intrucat Dumitrache banuieste ca i "s-a dus
ambitul" si i "s-a necinstit onoarea de familist".

Zita este personaj secundar si unul dintre cele doua personaje feminine ale comediei "O noapte
furtunoasa" de I.L.Caragiale. Ea intruchipeaza tipul mahalagioaicei cochete, este sora cu Veta si
cumnata lui Jupan Dumitrache. Ea se inscrie in galeria personajelor feminine din comediile lui
Caragiale, alaturi de Zoe, numai ca, spre deosebire de aceasta, Zita este "mahalagioaica de
totdeauna, dar mai romantica, mai naiva, mai cinstita, mai proasta. E o fata inculta de pension"
(L.Predescu). Zita este mai aproape de personajele feminine din comedia "D'ale carnavalului", fiind
din aceeasi lume de mahala cu Didina Mazu si Mita Baston.
Insusirile caracteriale reies, in mod indirect, din atitudinea, faptele si vorbele Zitei, iar in mod direct
din didascalii sau din opiniile/relatiile cu celelalte personaje, conflictul dramatic fiind realizat prin
intreaga varietate a comicului.
Zita este un personaj ridicol, principalele trasaturi decurgand din manifestarea diversificata a
comicului, care defineste contradictia dintre esenta si aparenta. Tanara pare o persoana educata,
delicata si docila, in esenta are un limbaj de mahala ("monserul meu! mi-1 omoara!"), apucaturi
vulgare ("Mitocane! pastramagiule! la politiune!") si un comportament viclean, mtrucat schimba, pe
ascuns, biletele cu Venturiano pe care-l cheama la ea acasa, iar in final, rusinoasa, primeste "sa
compatimeasca" impreuna cu tanarul ziarist, numai cu binecuvantarea lui Jupan Dumitrache.

Dramaturg si prozator, Ion Luca Caragiale (1852 -1912) a fost un observator lucid si ironic al societatii
romanesti din vremea lui, un scriitor realist si moralizator, dovedind un spirit de observatie
necrutator pentru cunoasterea firii umane, de aceea personajele lui traiesc in orice epoca prin vicii,
impostura, ridicol si prostie. El foloseste cu maiestrie ironia, satira si sarcasmul, pentru a ilustra
moravurile societatii romanesti si a contura personaje dominate de o tara (defect - n.n.) morala
reprezentativa pentru tipul si caracterul uman
Veta il trimite pe Chiriac la culcare pentru ca amandoi sunt obositi, iar maine Chiriac trebuie sa se
trezeasca la ora patru pentru a-l ridica pe Tache pantofarul de la Sfantul Lefterie. Dupa ce o saruta,
Chiriac pleaca, iar doamna deschide albumul si da de portretul lui Chiriac. Fredoneaza tot mai incet
prima strofa din “Portretul” de G. Sion si se pregateste de culcare cand intra Rica Venturiano.