Caracterizare Ion

Ion este un personaj realist, tipic pentru patura sociala a taranimii legate vital de pamantul carei asigura existenta si respectul colectivitatii. Portretul moral este construit din trasaturi contradictorii si complexe, ce reies, indirect, din comportamentul plin de energie, din atitudinea, gandurile framantarile patimase ale protagonistului care-i determina destinul. Comportamentul flacaului, gesturile si privirile ce se voiau dragastoase reflecta in mod indirect ipocrizia personajului, desi o iubea pe Florica, nu renunta la cucerirea Anei, pentru ca aceasta era bogata, "avea locuri si case si vite multe."Conflictul interior, care va marca destinul flacaului, este vizibil inca de la inceputul romanului. Caracterizat direct de catre naratorul obiectiv, Ion este "iute si harnic ca ma-sa", chipes, voinic, dar sarac, din care cauza flacaul simte dureros prapastia dintre el si "bocotanii" satului ca Vasile Baciu. Personajul este caracterizat direct de catre personaje , spunandu-i "fleandura, sarantoc, hot si talhar", Ion, se simte biciuit, nu suporta ocara si reactioneaza violent. Orgolios peste masura, el sufera cumplit atunci cand preotul Belciug il dojeneste in biserica, mai ales ca tot satul este martor la aceasta umilinta. De la inceput, Ion este sfasiat de doua forte interioare, glasul pamantului si glasul iubirii, cazand victima previzibila acestor doua patimi. Patima pentru pamant il macina pentru ca "pamantul ii era drag ca ochii din cap".Toata fiinta lui era mistuita de "dorul de a avea pamant mult, cat mai mult", deoarece "iubirea pamantului l-a stapanit de mic copil [...] de pe atunci pamantul i-a fost mai drag ca o mama." Fiind dominat de dorinta de a fi respectat in sat, stapanit de o vointa navalnica, un temperament controlat de instincte primare, hotarat si perseverent in atingerea scopului, dar si viclean, Ion isi urzeste cu meticulozitate si pricepere planul seducerii Anei. Demnitatea lui de barbat tanar e parasita de dragul pamantului. Iubirea curata a Floricai a jertfit-o pentru acelasi lucru. Setea de avere, lacomia de pamant merg la Ion pana la manifestari primitive de imbratisare, de sarutare a pamantului arat intr-o exaltare vecina cu nebunia. La nceput, tot satul este de partea lui i l condamn pe Vasile Baciu. Dup o scurt ezitare, el alege zestrea Anei i renun la iubirea Florici. Faptele sale sunt tot attea trepte ale dezumanizrii. Este viclean cu Ana: o seduce, apoi se nstrineaz de aceasta, iar cstoria o stabilete cu Baciu cnd fata ajunsese de rsul satului. Este naiv, creznd c nunta i va aduce i pmntul rvnit, fr a face o foaie de zestre. Dup nunt, ncepe calvarul Anei, btut i alungat de cei doi brbai. Prin intervenia preotului, Vasile Baciu i d pmntul fgduit lui Ion, la notar. Brutalitatea fa de Ana este nlocuit de indiferen. Instinctul de posesie asupra pmntului fiind satisfcut, se face simit cellalt glas: al iubirii. Viclenia i dicteaz modul de apropiere de Florica: falsa prietenie cu George. Avertismentul Savistei aduce deznodmntul. George l ucide cu sapa pe Ion, venit noaptea n curtea lui, dup Florica. Dominat de instincte, n afara oricrei morale, nclcnd succesiv toate normele comunitii, Ion este o victim a lcomiei i a orgoliului su. Asadar, setea de pamant este trasatura dominanta a personalitatii sale, facand din el un personaj memorabil prin aceea ca intreaga sa energie este canalizata catre atingerea scopului de a avea pamant.