Şcoala şi familia-

parteneri în educaţie

Şcoala Gimanzială
”Corneliu Coposu”Zalău

„Drumul exemplului e scurt, al
poveţelor e ocolit
Cuvintele te învaţă, exemplele te pun
în mişcare.
Un exemplu nobil face uşoare faptele
anevoioase.”
 desparte principial
educaţia morală şi a educaţia şcolară de
comportamentelor cea familială
este atribuită familiei

Şcoala tradiţională

şcoala îşi rezervă

-părinţii sunt solicitaţi doar la
dictatul asupra
susţinerea materială şi
metodelor de educaţie
administrativă a clasei şi a
teoretică, părinţii fiind
şcolii
simpli supraveghetori ai
îndeplinirii lecţiilor
 în comunicarea cu educatorul în
clasă, se nuanţează specificul
în dezvoltare al fiecărui copil, se
găsesc modalităţi de cultivare a
unor abilităţi în familie pentru a
complementa sau suplimenta
procesul educativ

Şcoala europeană

părinţii sunt priviţi ca primii învăţători

ai copilului, parte din procesul de
învăţământ
 Rolul familiei
ca prim factor educativ, familia
oferă copilului 90% din
cunoştinţele uzuale
conform Codului Familiei, părintele
este obligat să asigure ocrotire şi
protecţie copiilor săi

cultura familiei
determină în mod în familie se formează cele mai
automat importante deprinderi de
socializarea comportament: respectul, politeţea,
copilului cinstea, sinceritatea, decenţa în
vorbire şi atitudini, ordinea,
familia este cea care ar trebui să cumpătarea,grija faţă de unele
dezvolte spiritul de observaţie, lucruri încredinţate
memoria şi gândirea copilului

-
 Rolul şcolii
şcoala informează şi formează elevii,
ţinând cont de anumite principii, având
grijă să evalueze modul în care
obiectivele au fost atinse

şcoala este instituţia care se urmăreşte valorificarea abilităţilor

organizează trăirea unor de inter-relaţionare, de asumare a
experienţe de învăţare, responsabilităţilor, de cultivare a
atingerea unor obiective, cu capacităţii de a lua o decizie
ajutorul unor metode şi corectă, de descoperire a propriilor
mijloace ştiinţifice interese şi aspiraţii spre formarea
şcolară şi profesională ulterioară
Şcoala văzută de părinţi
- Sunt părinţi care spun că şcoala este un laborator în care
copilul, odată introdus, este supus unor operaţiuni
ştiinţifice; în urma acestora, se presupune că, după
câţiva ani, el va deveni mai deştept, mai învăţat
- Alţii consideră şcoala o instituţie publică a cărei sarcină
este să aibă grijă de copiii lor câteva ore pe zi şi să le
dea sarcini pentru a-i menţine ocupaţi în restul zilei
- O altă categorie de părinţi se implică deosebit de mult în
activitatea şcolară, uneori exagerând fără să îşi dea
seama. Ei sunt în stare să facă aproape orice, încât
copilul lor să primească cea mai buna educaţie
 Întrebări

 Cine are dreptate?

 Care este cea mai bună atitudine pe
care să o adopte părintele?
 Cât de mult trebuie să se implice
părintele în relaţia cu şcolala?
 Cât şi ce învaţă copilul de la şcoală?
 Care este rolul şcolii şi al familiei în
educaţia copilului?
 Răspunsuri

 Orice persoana dobândeşte noi abilităţi

şi cunoştinţe în urma unor experienţe de
învăţare. Aceste experienţe au loc în
permanenţă pe parcursul întregii vieţi, nu
doar în mediul şcolar.
 Participarea la un concurs sportiv,
vizionarea unui film, o vacanta la mare,
un esec în dragoste, toate acestea
reprezinta experiente în urma carora,
indivizii care le traiesc, învata ceva nou.
 scoala nu este singurul „laborator" în care
copilul învata, ci doar unul dintre ele, mai
specializat si mai competent în domeniul
educatiei decât altele. E bine ca parintele sa
aiba încredere în scoala, dar pentru ca educatia
copilului sa se ridice la nivelul asteptat, el
trebuie sa se implice, sa colaboreze cu
personalul didactic, pentru ca metodele si
obiectivele propuse sa fie convergente