CURS 1

SERVICIILE – DELIMITARI CONCEPTUALE

Originea termenului se află în limba latină, “servitium”, desemnând situaţia servitorului,
respectiv a unei persoane aflate în serviciul alteia.
În anii ‘60,’70 şi ’80, au fost sugerate o serie de definiţii, axate în special asupra conceptului de
serviciu, şi includeau doar acele servicii oferite de aşa numitele firme de servicii. În acest sens,
Gummesson, propune următoarea definiţie: ”Un serviciu este ceva care poate fi cumparat şi
vândut dar pe care nu il poţi avea sub control”.
în 1990 este propusă următoarea definiţie:
“Un serviciu este un proces constând într-o serie de activităţi mai mult sau mai puţin tangibile care
în mod normal, dar nu neaparat, au loc în interacţiuni între client şi angajaţii din servicii şi/sau
între resurse fizice şi bunuri şi/sau sisteme de furnizori de servicii, care sunt oferite ca soluţii
pentru problemele clientului”.
Conform “Dicţionarului Explicativ al Limbii Române”, serviciu poate fi definit ca fiind
“acţiunea, faptul de a servi, de a sluji, formă de muncă prestată în folosul sau în interesul cuiva”. În
construcţie cu verbele “a face” sau “a aduce”, prin serviciu înţelegem “o faptă, acţiune care
serveşte, avantajează pe cineva, îndatorire, obligaţie”.
Potrivit Asociaţiei Americane de Marketing“serviciile reprezintă activităţi, beneficii sau utilităţi
care sunt oferite pe piaţă sau prestate în asociere cu vânzarea unui bun material”
În opinia lui Philip Kotlerserviciul reprezintă “orice activitate sau beneficiu pe care o parte o poate
oferi alteia şi care este, în general, intangibil şi al cărei rezultat nu presupune dreptul de
proprietate asupra unui bun material”.
Principalele caracteristici ale serviciilor
Intangibilitatea - Acestea nu pot fi văzute, gustate, simţite, auzite sau mirosite înainte de a fi
cumpărate.
Inseparabilitatea serviciilor de prestator şi utilizator (inseparabilitatea consumului şi
producţiei) - Exprimă faptul că producţia (prestarea) şi consumul lor au loc simultan.
Ponderea mai mare a cheltuielilor cu munca vie faţă de alte domenii ale sectorului terţiar -
Aceasta se explică printr-o mai mică măsură a mecanizării operaţiilor, a automatizării, robotizării, a
progresului tehnic dar şi a personalizării prestării serviciului.
Simultaneitatea producţiei şi consumului serviciilor - Presupune participarea
consumatorului la prestarea serviciului.
Diversitatea serviciilor (eterogenitatea) - Imposibilitatea repetării acestora în mod identic de
la o prestaţie la alta
Perisabilitatea serviciilor - Imposibilitatea acestora de a fi stocate sau inventariate.
Variabilitatea serviciilor - Serviciile fac parte dintr-un ansamblu în care unele dintre ele pot
fi mai degrabă ascunse. Această complexitate permite o mai bună adaptare la nevoile clientului.
Sezonalitatea serviciilor - Dinamism accentuat care poate influenţa eficienţa capitalurilor
investite, nivelul şomajului.
Imposibilitatea protejării prin marcă - Serviciile nu pot fi înscrise la Oficiul de mărci şi
invenţii - nu se poate obţine dreptul de autor pentru crearea de noi servicii.
Succesiunea relativ riguroasă a consumului serviciilor - Se urmăresc anumite etape în
consumarea serviciului.
Serviciile sunt imateriale - Nu pot fi măsurate în unităţi fizice sau numărate
Participarea consumatorului la prestarea serviciului - Este vorba de prezenţa sa fizică, dar
adesea şi intervenţia sa, de coparticipare activă.
Criterii de clasificare ale serviciilor
1
 După conţinutul şi caracterul comercial, care este principalul criteriu de clasificare, serviciile
se pot clasifica în următoarele categorii:
Serviciile de piaţă prestate pentru populaţie;
Serviciile de piaţă prestate pentru agenţii economici;
În această clasificare nu sunt incluse activităţile de comerţ, finanţe, bănci, asigurare şi cercetare-
dezvoltare.
Serviciile turistice sunt incluse în cadrul serviciilor de piaţă prestate pentru populaţie.
Acestea cuprind activităţi care au ca beneficiar principal populaţia, şi anume: întreţinerea şi
repararea autovehiculelor; hoteluri şi restaurante; agenţii de turism şi asistenţă turistică; servicii
recreative, culturale şi sportive; spălătorii, curăţătorii, vopsitorii; frizerie - coafură şi alte servicii de
înfrumuseţare; alte servicii.
Matricea serviciilor în funcţie de natura activităţilor tangibile sau intangibile

Beneficiarul activităţii de prestare a serviciului

Persoane fizice Persoane juridice

a. Servicii medicale a. Transporturi de mărfuri ;

b. Transportu l de persoane ; b. Servicii de reparaţie şi
Tangibile c. Salon de cosmetică, întreţinere ;
frizerie, coafură ; c. Servicii de spălătorie,
d. Rstaurante. curăţătorie, vopsitorie.
Natura
activităţilor a. Învăţământ ; a. Servicii de pază;
b. Spectacole ; b. Servicii bancare ;
Intangibil c. Servicii turistice . c. Servicii juridice ;
e d. Contabilitate, gestionare,
asigurari.

Matricea serviciilor în funcţie de fluctuaţiile cererii şi de gradul în care oferta de servicii poate fi
monitorizată de prestatori

Gradul de fluctuaţie în timp a cererii

Intens Redus

a. Servicii de telefon a. Asigurări ;

Vârfurile de b. Servicii de p ază ; b. Servicii bancare ;
cerere pot fi c. Servicii de furnizare : c. Servicii de curăţătorie.
Gradul în care satisfăcute electricitate , gaz, apă, etc.
oferta de servicii fără întârzieri
poate fi majore
monitorizată de a. Serviciul de transport a. Spectacole prezentate în
prestator public în orele traficului de premieră (teatru, cinema).
Vârfurile de
cerere vârf ;
depăşesc b. Servic ii turistice
capacitatea de (hoteliere) în plin
prestare a sezon.
întreprinderii

2
Matricea serviciilor în funcţie de specificul firmei de servicii şi de formele de distribuţie

Specificul firmei de servicii

Servicii destinate unui singur Servicii destinate mai multor
client clienţi
a. Servicii juridice ; a. Servicii de transport
Consumatorul b. Servicii de cosmetică, public ;
se deplasează frizerie, co afură ; b. Servicii turistice
Natura relatiilor la locul unde c. Servicii turistice la complementare ;
dintre sunt prestate destinaţia sejurului; c. Spectacole ;
consumator şi serviciile d. Croitorie la comandă ; d. Serviciile unităţilor
prestatorul de e. Servicii medicale. comerciale.
servicii
a. Servicii de reparaţii la a. Servicii poştale
Prestatorul se domiciliu ; (distribuirea
deplasează la b. Servicii de deratizare ; corespondenţei sosite pe
domiciliul c. Servicii de urgenţă adresa clientului).
clien tului medicală.

Prestări de a. Programe TV transmise a. Canale publice TV,

servicii la prin cablu, internet, worldnet, internet (în
distanţă intranet, extranet, poştă cazul abonamentelor
electronică, fax, transferuri colective ale instituţiilor),
bancare. radio.

Matricea serviciilor în funcţie de gradul de personalizare a serviciilor

G radul de personalizare a prestaţiei de servicii

Ridicat Redus

a. Servicii m
edicale; a. Com erţul prin
Inten să b. Servicii juridice
; corespondenţă şi
c. Croitorie la com andă
; teleshoping.
G radul în care d. Coafură– frizerie.
relaţia prestator
– consum ator a. Servicii bancare; a. Servicii de transport
poate influenţa Slabă b. Servicii turistice (călători şi m ărfuri)
;
prestarea b. Servicii ed poştă şi
(hoteliere)
serviciu lui telecom unicaţii
c. Servicii de asigurări.

SERVICIILE TURISTICE – CONCEPT, TIPOLOGIE

Din punct de vedere etimologic, cuvântul “turism” provine din termenul englezesc “to tour” (a
călători, a colinda), având semnificaţia de excursie.
Acest cuvânt este întâlnit în majoritatea limbilor de largă circulaţie:
în franceză – “tourisme”; în engleză – “tourisme”;
în italiană – “tourismo”; în germană – “tourismus”;
în rusă – “turizm”.
IN 1963, Conferinţa Naţiunilor Unite privind Turismul şi Călătoriile Internaţionale ţinută la Roma a
adoptat o definiţie care are la bază două elemente principale: motivul sejurului; durata sejurului.

În iulie 1991 în cadrul Conferinţei Organizaţiei Mondiale a Turismului de la Ottawa

3
 S-a redefinit termenul de turism, precizându-se că acesta desemnează
“activităţile angajate de persoane în cursul voiajelor sau sejurului lor în locuri situate în afara
mediului rezidenţial pentru o perioadă de peste 24 de ore sau de cel puţin o noapte, fără a depăşi un
an, în vederea petrecerii timpului liber, pentru afaceri ori pentru alte motive, adică în alte scopuri
decât prestarea unei activităţi remunerate în locul vizitat”
În prezent, analizarea şi discutarea turismului nu se mai pot face limitându-ne numai la ideea că
turismul se circumscrie numai la deplasarea turiştilor în diferite scopuri: agrement; destindere;
cultură – educaţie; tratament.
Definit la modul cel mai sintetic “ca un ansamblu de activităţi ce au ca obiect de bază
satisfacerea tuturor nevoilor turistului în perioada în care se deplasează şi în legătură cu aceasta”,
serviciul turistic trebuie să asigure nu numai condiţii pentru refacerea capacităţii de muncă, dar
totodată şi asigurarea unor modalităţi adecvate de petrecere plăcută a timpului liber.
Rolul şi importanţa serviciilor turistice rezidă din faptul că ele trebuie astfel concepute şi
organizate încât, în urma consumului produsului (serviciului ) turistic, utilizatorul să capete un plus
de informaţii, de cunoştinţe şi chiar deprinderi noi.
Un rol important al serviciului turistic rezidă şi din faptul că el trebuie să contribuie efectiv
la asigurarea unei odihne active a turistului, mai ales în condiţiile când dimensiunile timpului liber,
zilnic, săptămânal şi anual au crescut, ca urmare a promovării pe scară largă a progresului tehnico -
ştiinţific, a perfecţionării proceselor de conducere şi în consecinţă a creşterii producţivităţii muncii.

Timpul liber şi structura lui

Astfel, în ceea ce priv eşte utilizarea timpului liber de către turişti, acesta poate avea
următoare structură:

Timp liber disponibil

Timp de muncă Timp liber (în sens larg)

Timp liber propriu - zis Timp liber restricţionat

Odihnă - divertisment

Recreere

Destindere

Recreere

Dezvoltare

Recreere
In concluzie : din clasificarea prezentată rezultă în mod logic că serviciile turistice sunt implicate
într-o măsură tot mai mare în crearea condiţiilor pentru petrecerea timpului liber (loisirul), dar şi în
folosirea efectivă a acestuia.

CURS 2
Tipologia serviciilor turistice
1. În funcţie de structura produselor turistice oferite
4
 a. Servicii turistice specifice:
• servicii de bază: transport, cazare, alimentaţie;
• servicii complementare;
• servicii cu caracter special: tratamente balneo-climaterice, turism de afaceri şi congrese,
turism de vânătoare şi pescuit.

a. Servicii turistice nespecifice - includ servicii cu caracter general, la care pot apela în
diferite împrejurări şi turiştii: frizerie, coafură, cosmetică; transport de persoane; poştă şi
telecomunicaţii; spectacole cultural-sportive, etc.

II. Din punct de vedere al gradului de urgenţă în care se manifestă cererea populaţiei
a. Necesităţi mai puţin urgente de servicii turistice - satisfacerea serviciilor turistice poate fi
amânată în timp
b. Necesităţi urgente de servicii turistice - acestea nu admit nici o alternativă de amânare a
satisfacerii lor

III. După momentul în care se manifestă cererea, dar şi cel în care se realizează
comercializarea sau consumarea serviciilor turistice
a. Cerere fermă de servicii turistice - se manifestă anterior călătoriei turistice şi este specifică
formelor de turism organizat sau semiorganizat
b. Cerere spontană de servicii - se manifestă de obicei în momentul când turistul ajunge la
destinaţia călătoriei sale şi ia contact cu ofertele de servicii din localitatea (staţiune, zonă) vizitată şi
este caracteristică formelor de turism pe cont propriu.

IV. În funcţie de modalităţile de plată şi al momentului cândare loc realizarea lor

• Servicii achitate anticipat - Înainte de începerea consumaţiei turistice şi sunt specifice
serviciilor de bază şi complementare ca o caracteristică a formelor de turism organizat şi
semiorganizat
• Servicii achitate în momentul consumaţiei - Specifice următoarelor tipuri de servicii:
cazare, alimentaţie, transport, agrement.
• Servicii achitate ulterior consumaţiei - Practicat prin plata pe baza cărţilor de credit
• Servicii cu plata în rate - Pentru clientela de încredere dar cu resurse financiare modeste.
• Servicii aparent gratuite - Prestate de unele firme turistice pentru atragerea sau menţinerea
unui cerc constant stabil de clientelă: oferirea unui cocktail gratuit la sosirea grupurilor de clienţi,
parcare gratuită, transportul bagajelor, etc.

V. În funcţie de caracteristicile cererii

a. Serviciile pentru turismul internaţional : prestaţii turistice externe organizate; prestaţii turistice
neorganizate; prestaţii turistice mixte sau semiorganizate.
b. Servicii pentru activităţi de turism intern : servicii programate organizate pentru turiştii
români ( excursii interne, externe şi servicii de odihnă şi tratament); servicii independente solicitate
ocazional pentru cazare, alimentaţie, agrement.

Servicii specifice activiţăţii de turism

5
 Tipuri de servicii
Servicii legate de călătorie
Serviciile pentru sejur
Caracteristici
Transportul sub toate formele sale trebuie să permită o deplasare rapidă, sigură,
regulată şi în acelaşi timp, confortabilă a turiştilor de la locul de reşedinţă la
punctul de destinaţie care constituie în esenţă motivarea călătoriei turistice
Se compun dintr -un complex de servicii dificil de definit la prima vedere. Ele
cuprind:
 Cazarea;
 Alimentaţia;
 Agrementul şi divertismentul;
 Tratament balneoclimateric;
 Participarea la anumite manifestări culturale sau sportive ocazionale;
 Alte servicii (mici reparaţii, un consult medical de urgenţă, etc.)

CURS 3
Turism – definiţii
Etimologie“The tour” – călătorie Eng, “Tour” – călătorie cu revenire la punctul de plecare Fr,
Turismul este o formă a recreerii care implică cheltuieli
Turismul reprezintă deplasarea oamenilor de lalocul lor de reşedinţă
Definiţii – exemple:
1973 SUA – turistul este o persoană care călătoreşte cel puţin 15 mile(depărtare de domiciliu);
Guvernul Canadei – deplasare de o zi de cel puţin 25 de mile depărtare delocul de reşedinţă;
Comitetul Englez de Turism – deplasare de cel puţin 3 ore la o distanţă de cel puţin 20 de mile
depărtare de locul de reşedinţă;
Hunziker & Krapf (1942 Profesori la Universitatea din Berna) - suma fenomenelor şi relaţiilor
rezultate din deplasarea şi sejurul non-rezidenţilor, în aşa fel încât destinaţia să nu devină reşedinţă
permanentă iar deplasarea să nu fielegată de activităţi aducătoare de bani. Separă turismul de
migraţie. Identifică două elemente necesare definirii turismului: călătoria (deplasarea), si
sejurul.
Problemă : pare să excludă turismul de afaceri care presupune uneori deplasări pentru a câştiga
bani !
Problemă şi mai mare ! O persoană care pleacă într-o altă localitate pentru probleme medicale,
eventual este chiar internată într-un spital, poate fi categorisită ca turist ???
Societatea de Turism din Marea Britanie (1976) – Turismul este o deplasare pe termen scurt a
persoanelor către destinaţii diferite de cea în care trăiesc şi muncesc în mod obişnuit, cuprinzând şi
activităţile din timpul sejurului la aceste destinaţii. Scopurile deplasării pot fi de orice natură şi sunt
cuprinse şi vizitele zilnice sau excursiile.
Conferinţa Internaţională în Agrement, Recreere şi Turism (1981) : Turismul poate fi definit în
termeni de activităţi particulare selectate prin alegere şi desfăşurate în afara mediului domestic
(reşedinţei). Turismul poate sau nu poate implica sejurul peste noapte departe de casă.
Activitate umană, nonlucrativă, desfăşurată temporar (minimum 24 de ore şi maximum 1 an),
la libera alegere, în afara localităţii de reşedinţă, având ca scop agrementul, refacerea sănătăţii,
realizarea unor misiuni (religioase, culturale, etc.), afaceri, lărgirea orizontului de cunoştinţe.

6
 Organizaţia Mondială a Turismului - Turismul cuprinde activităţile persoanelor care călătoresc
spre / şi stau în locuri diferite de mediul lor obişnuit pentru nu mai mult de un an consecutiv pentru
agrement, afaceri sau alte scopuri.
Pentru a armoniza conţinutul indicatorilor statistici utilizaţi în analiza circulaţiei turistice,
Organizaţia Mondială a Turismului (O.M.T.) a recomandat utilizarea următorilor termeni:
- turism intern (turism domestic) – cuprinde călătoriile şi sejururile cetăţenilor unei ţări în propria
lor ţară;
- turism receptor – pentru călătoriile şi sejururile vizitatorilor străini într-o ţară;
- turism emiţător pentru călătoriile şi sejururile cetăţenilor unei ţări în ţări străine.

Sfere de activitate turistică

 turismul interior care reuneşte călătoriile turistice, sejururile cetăţenilor unei ţări şi
vizitatorii acelei ţări, respectiv turismul intern şi turismul său receptiv;
 turismul naţional – reuneşte călătoriile (turistice) şi sejururile cetăţenilor unei ţări în
interiorul acelei ţări şi în ţări străine, adică turismul intern al unei ţări şi turismul său emiţător;
 turism internaţional – reuneşte călătoriile (turistice) cetăţenilor dintr-o ţară în ţări
străine şi cele ale vizitatorilor străini în ţara respectivă, respectiv turismul emiţător al unei ţări şi
turismul său receptiv. Diferenţa dintre turismul emiţător şi turismul receptiv al unei ţări constituie
soldul balanţei de schimb turistic al ţării respective

FORME DE TURISM

CRITERII: vârsta turiştilor

A. Turismul de tineret
B. Turismul al adulţilor activi
C. Turismul de vârsta a 3 a
Invidualizare: servicii solicitate, mijloace de tran sport utilizate, cazare şi alimentaţie preferate,
scopul sejurului, perioada în care poate practica turismul, tarifele accceptate, structura cheltuielilor
(către ce se orientează, care sunt acceptate şi care nu, etc.)

CRITERII: caracteristicile socio-economice ale sejurului (calitatea pachetului de servicii)

1. Turismul Social (asociativ): a apărut din iniţiativa unor asociaţii, şcoli, organizaţii sociale F
înlesnirea accesului la turism pentru persoanele cu venituri mai mici. Uneori ei beneficiază de oferte
speciale,subvenţionate de Stat de cele mai multe ori ó firmele acceptă o rată a profitului mai
scăzută. O formă sub care apare este tabăra sau colonia de vacanţă, în special pentru tineri şi mai rar
pentru persoanele în vârstă.
2. Turismul Particular sau comercial – activitatea are un pur scop lucrativ si are ponderea cea
mai mare in ansamblul activitatii turistice
CRITERII: scop
 Turismul de afaceri
 Turismul de agrement

Turismul de afaceri
a. Turismul cu caracter intern firmelor (ca recompensă sau ca stimulent motivaţional în muncă)
Firma organizează reuniuni cu ocazia unor bilanţuri, al fixării unor obiective de politică
economică, elaborarea unor strategii de dezvoltare. Acţiunile urmăresc întărirea spiritului de echipă
şi formarea unei imagini favorabile firmei. De cele mai multe ori ele se desfăşoară pe parcursul mai
multor zile, necesitând cazare, alimentaţie, agrement. Acţiunile de formare a personalului
desfăşurate fie în spaţii speciale (centre, institute, universităţi) fie în hoteluri care au spaţii speciale

7
dotate cu mijloace specifice (retroproiector, videoproiector, proiecţie filme, calculatoare, etc.).
Aceste actiuni sunt organizate de firmă sau de asociaţii, federaţii, instituţii sau uniuni (naţionale).
Uneori există operatori turistici specializaţi care urmăresc astfel de programări şi se ocupă de
organizare.
b. Turismul cu caracter exterior firmei cuprinde:
è deplasări profesionale: la alte firme pentru comenzi şi negocieri; echipe trimise pentru lucrări sau
pe şantiere; participarea la târguri, expoziţii, congrese, conferinţe, colocvii.
ç Saloane profesionale organizate de firmă care atrag participanţi şi vizitatori din alte părţi. Uneori
au loc lansări de produse noi care atrag pe cei interesaţi.

CRITERII: modalitatea de practicare (numărul turiştilor)

A. Turism individual (persoană sau grup restrâns – familie, cuplu)
a. De agrement – deplasarea are loc pentru vacanţe. Preferinţele şi comportamentele sunt mai greu
de identificat; idem şi cheltuielile efectuate, nu atât de uşor de cuantificat în totalitatea lor.
b. Profesional – deplasări individuale
B. Turism de grup
a. De agrement – este agreat de firmele de turism întrucât este “dirijat” şi asigură certitudinea
ocupării locurilor de cazare; pune unele probleme de organizare.
b. Profesional

CRITERII: după provenienţa turiştilor

 Intern – călătoriile rezidenţilor în propria ţară
 Extern - călătoriile rezidenţilor dintr-o ţară în alte ţări
 Naţional - călătoriile rezidenţilor în propria ţară + călătoriile cetăţenilor altor ţări în ţara
respectivă
 Internaţional - călătoriile rezidenţilor dintr-o ţară în alte ţări (import de servicii turistice) +
călătoriile cetăţenilor altor ţări în ţara respectivă (export de servicii turistice).Turism internaţional
A.Turism emiţător (outgoing) B.Turism receptor (incoming)

CRITERII: mobilitatea turiştilor

A.Turism de sejur
- Sejur lung – perioadă mare: tratament, ştiinţific (cercetare geologică, arheologică)
- Sejur mediu – perioadele vacanţelor
- Sejur scurt (ocazional) – de ex. week-end
B. Turismul de circulaţie sau itinerant – deplasarea se face în mod succesiv dintr-o localitate sau
zonă într-alta.
Turismul de tranzit este o formă a acestuia atunci când escalele sunt mai mari de 24 de ore şi
implică cazare cel puţin o noapte.

CRITERII: sezonalitatea
Turism de sezon - depinde de vacanţă: frecvenţa mai mare inregistrandu-se in anotimpurile de iarna
şi vara.

CRITERII: mijlocul de transport folosit :Rutier ,Feroviar ,Aerian ,Pe apă ,Drumeţie ,Spaţial !?

CRITERII: momentul şi modul de angajare a serviciilor turistice

8
A. Turismul Organizat – în general programul şi serviciile sunt stabilite anticipat (de multe ori prin
contract). Este preferat de adulţi şi persoane în vârstă.
B. Turismul Neorganizat – turistul se adresează direct prestatorilor.
C. Turismul Semiorganizat – o parte din servicii sunt stabilite anticipat (cu o agenţie de turism)
altele sunt la libera alegere a turistului.

CRITERII: după caracteristicile ofertei (legate de relief)

Turism de litoral
Turism montan
Ambele pot fi influenţate de sezonalitate

CRITERII: locul şi caracteristicile ofertei

A. Turism urban cu orientare spre afaceri, cultură, agrement
B. Turism rural determinat de:
- complexitatea vieţii care generează cererea de “evadare” în aer liber
- reducerea săptămânii de lucru
- existenţa unui potenţial atractiv al satului cu pitorescul, liniştea şi tradiţionalismul lui

ALTE FORME DE TURISM

Backpacking – este o formă specifică turismului internaţional practicată de turiştii individuali
caracterizată prin: un buget redus alocat, durata mare a călătoriei, utilizarea transportului public,
multiple destinaţii. Este practicat în special de tineri. Ca exemple pe plan mondial sunt date
Australia şi Noua Zeelandă unde absolvenţii de universitate pleacă spre Europa sau Americi. De
asemenea el mai este practicat de tinerii din Israel şi din Spania (către America Latină).
Turismul de aventură – practicat în zone dificile (munţi, râuri învolburate).
Turism ancestral – practicat de cei plecaţi la distanţe mari de locurile natale (sau urmaşii lor)
care doresc să (re)vadă aceste locuri şi să afle informaţii despre originea lor.
Turismul virtual – practicat numai pe Internet.
Turism cultural – uneori numit impropriu turism urban – practicat de cei care sunt interesaţi de
experienţe culturale: vizitează muzee, participă la concerte, spectacole de teatru şi operă. Turismul
religios aparţine acestei forme.
Ecoturismul – pune accentul pe integrarea în natură fără a o afecta negativ individul participant
la acest tip de turism.
Turism medical sau turism pentru sănătate – practicat de cei care caută tratarea problemelor de
sănătate pentru care este nevoie de o perioadă medie spre lungă, având nevoie de cazare şi
alimentaţie şi chiar agrement uneori.
Turism sexual
Turism pentru cumpărături (shopping tourism).

CURS 4 Conceptul de turist

9
Turistul este în esenţă un călător dar nu orice călător este un turist.
Concepte: Călător , Vizitator , Turist , Excursionist

Excursionist – persoană care staţionează sau nu cel mult o zi în zona sau localitatea vizitată (fără
înnoptare)
Turist – vizitator care petrece cel puţin onoapte în zona sau localitatea vizitată + motivaţiile
Turistul este o persoană care se deplasează în afara localităţii de reşedinţă pentru o durată de
cel puţin 24 de ore (sau o noapte) şi cel mult un an, având ca motiv agrementul (vacanţe, sejururi la
sfârşit de săptămână), sănătatea (cure balneare), misiuni şi reuniuni (congrese, conferinţe, seminarii,
pelerinaje, manifestări sportive), afaceri (expoziţii, negocieri, etc.), deplasări profesionale, călătorii
de studiu, ş.a.
Factorii care determină evoluţia turismului
1. Venitul potenţialului turist – influenţează pozitiv turismul atunci când nivelul
lui depăşeşte un anumit prag după satisfacerea anumitor nevoi primare de consum.
2. Nivelul preţurilor atât al serviciilor turistice cât şi al altor servicii legate de acestea
(de exemplu al serviciilor de transport). De acest nivel depinde accesibilitatea lor.
3. Oferta de servicii turistice în conţinut şi mod de prezentare (în principal
cazare, alimentaţie, agrement).
4. Stabilitatea socială , liniştea şi securitatea personală (de exemplu, instabilitatea
politică soldată cu conflicte sau terorismul ca fenomen global
5. Timpul liber (vezi prima parte a cursului)
6. Volumul şi calitatea echipamentelor din dotarea firmelor
care activează în turism
7. Starea infrastructurii (nu numai din zona sau destinaţia turistică)
8. Nivelul de educaţie culturală şi de civilizaţie a populaţiei
(de exemplu, înclinaţia pentru turism şi pentru o anumită formă de turism).
9. Politica în domeniul turismului care poate stimula sau frâna dezvoltarea
turismului (facilităţi şi restricţii)
10. Structura demografica a populatiei
11.Condiţiile naturale
a. Potenţial (sursa atracţiilor turistice)
b. Stimulent (de ex. Fluxurile nord – sud de la “rece” spre “cald”)
c. Frână – în cazul fenomenelor naturale nefavorabile
12. Volumul, calitatea şi intensitatea acţiunilor promoţionale
13. Reglementări juridice de pe plan intern şi internaţional

CURS 5
CIRCULAŢIA TURISTICĂ

10
Factorii care determină sensul, volumul şi intensitatea circulaţiei turistice
1. Specializarea ofertei de turism
Circulaţia turistică este generată de specificităţile ofertei localităţilor,zonelor şi firmelor care
generează diferenţieri între aceste oferte.“Dotări factoriale în turism” = Resurse
Resurse è 3 grupe
- de origine naturală, istorică, culturală,artistică, de afaceri, etc.
- de muncă;
- de capital şi de infrastructură
Potenţialul turistic natural - totalitatea resurselor turistice pe care le oferă cadrul natural prin
componentele sale fizico-geografice (relief, climă, hidrografie, faună, floră) inclusiv caracteristici
modificate sau amenajări ale acestora.
Potenţialul antropic - totalitatea resurselor turistice rezultate ale creaţiei umane din punct de
vedere cultural - istoric şi tehnico -economic din cadrul unui teritoriu sau al unei aşezări umane
considerate ca având valoare turistică sau constituind bază de existenţă pentru turism.
Potenţialul uman
a. Resursele de muncă: nivelul calificării profesionale, al îndemânării şi experienţei în activitatea
turistică;
b. populaţia primitoare : gradul de civilizaţie, ospitalitatea, specificul temperamental şi gradul de
sociabilitate.
Toleranţa turistică este determinat de: similitudinea culturală, lingvistică şi religioasă între
populaţia primitoare şi cea turistică; durata sejurului şi tipul sejurului; atitudinea faţă de valorile
locale (degradare/conservare).
Resursele de capital şi de infrastructură - influenţează accesul şi mai ales gradul de
valorificare turistică a resurselor.
2. Motivaţia consumatorilor de turism
Studierea determinanţilor motivaţiilor turistice: cercetarea nevoilor, a dorinţelor şi
preferinţelor, a speranţelor, obiceiurilor şi chiar a excentricităţilor lor.
3 întrebări:
Ce fac persoanele care doresc să practice turismul, care sunt motivaţiile lor?
Cum aleg aceste persoane şi care sunt factorii de influenţă asupra acestei decizii?
Ce elemente afectează percepţia şi imaginea lor asupra destinaţiilor, atracţiilor şi altor
alegeri pe care le-au făcut?
Influenţe individuale: percepţie, motivaţie (nevoi şi motive), atitudini, personalitate
Percepţia - Procesul prin care o persoană selectează, organizează şi interpretează stimulii.
Clienţii sunt mai degrabă tentaţi să:
- Noteze şi să reţină informaţia legată de nevoile pe care le au ;
- Cumpere serviciile care se potrivesc cel mai bine percepţiilor despre ei înşişi;
- Noteze şi să reţină lucruri care sunt în afara normelor;
- Să vadă lucruri pe care ei se aşteaptă să le vadă;
- Noteze informaţii de la organizaţiile de turism şi despre destinaţiile de la care ei au avut
experienţe anterioare positive;
- Acordă mai mare credibilitate interpersonalului decât informaţiei comerciale.
MOTIVAŢII :Stare interioară care determină o persoană spre obiectivul de a-şi satisface o nevoie.
PIRAMIDA LUI MASLOW…
Atitudinile - Predispoziţii învăţate pentru a răspunde favorabil sau nefavorabil la
stimuli, pe baza evaluării relative a persoanelor, obiectelor şi situaţiilor anterioare.
CURS 6
PRODUSUL TURISTIC
11
 Definiţie: Un obiect, un serviciu, o activitate, o fiinţă umană, un loc, o organizaţie, o idee
rezultatul unui proces (inclusiv natural) format din bunuri materiale si servicii.
Bunurile materiale pot fi consumate sau utilizate după cum decide deţinătorul lor.
Serviciile nu pot fi deţinute („luate” în proprietate) consumându-se într-un anumit loc, la un
moment dat.
Produsul reprezintă un ansamblu de elemente tangibile şi intangibile care procură anumite
servicii căutate de unul sau mai mulţi clienţi bine precizaţi.
Definiţia generală este perfect adaptabilă şi în domeniul turistic astfel: un ansamblu de bunuri
materiale şi servicii capabil să satisfacă nevoile de turism ale unei persoane între momentul
sosirii şi momentul plecării de la destinaţia turistică.
Cuprinde:
 Produsul esenţial - se defineşte prin nevoia pe care o satisface ....
 Produsul tangibil – caracteristicile produsului (ajută la identificarea şi consumarea
produsului);
 Produsul suplimentar – ameliorarea calităţii.

Serviciile care dau conţinut produsului turistic, denumite servicii turistice, se constituie din:
• Serviciul de bază este cel care satisface nevoia de bază a clientului (cazarea, în cazul
hotelului, alimentaţia în cazul restaurantului). Cu toate că este raţiunea principală pentru care
clientul apelează la unităţi de acest tip, el nu constituie şi criteriu de alegere principal între acestea,
întrucât, în formă „pură”, ele propun, de fapt, un serviciu echivalent. Alegerea se va efectua luând
în considerare alte criterii: localizare geografică, impresii anterioare, servicii oferite, ambianţă, preţ.
• Serviciile periferice (auxiliare) însoţesc serviciul de bază, cu rolul de a-l ameliora, de a-l
valoriza. În cazul hotelului, este vorba de:
- oferirea unor diferite sisteme de rezervare;
- oferirea de parcări;
- transportul bagajelor;
- asigurarea securităţii;
- servicii diferenţiate în cameră;
- prezenţa piscinei, şi în general tot ce ţine de prestaţii către client.
În condiţiile unei oferte concurenţiale suficiente, serviciile periferice devin principalul criteriu
de alegere pentru client. Două hoteluri cu aceeaşi clasificare se pot deosebi prin componenţa
serviciilor plătite şi neplătite oferite care orientează clientul spre unul din acestea, mai ales dacă ele
au mai fost frecventate anterior.
De exemplu - posibilitatea parcării şi securitatea propriului autoturism pot constitui un motiv
suficient pentru turistul automobilist de alegere a unui anumit hotel şi nu a altuia. Acelaşi exemplu
este valabil şi pentru alegerea unui restaurant chiar dacă staţionarea este mai scurtă.
Elementele componente ale produsului turistic
Elementele unui produs turistic pot fi împărţite în trei mari categorii:
 Facilităţi de acces – care sunt în legătură directă cu modul de transport care îl va utiliza
turistul pentru a ajunge la destinaţia aleasă.
 Patrimoniul resurselor naturale, culturale, artistice, istorice, tehnologice care tind să
atragă turistul şi să îl determine să călătorească.
 Echipamentele – care prin ele însele nu sunt factori care să motiveze călătoria, dar care
lipsind o restricţionează.

Clasificarea produselor turistice

Produsele turistice se pot clasifica având în vedere mai multe criterii de clasificare.
În funcţie de numărul serviciilor pe care le integrează:

12
- Integrale (megaproduse) – sunt produse complexe constituite din toate genurile de servicii de
baza si auxiliare;
- Compuse – din a caror componenta lipsesc unele servicii de baza (transport in cazul turistilor care
calatoresc cu propriile autoturisme, cazarea cand aceasta are loc la rude, prieteni, servirea mesei,etc;
- Simple – care pp prestarea unui singur serviciu (de regula a serviciilor de agrement).
În funcţie de durata ofertei:
• Durabile – cand nevoia de turism si posibilitatea acoperirii ei se mentine o anumita perioada
de timp, ele legandu-se de obiective turistice durabile (vazita Masivului Retezat);
• Nondurabile – in cazul carora durata ofertei este foarte redusa (cum ar fi de ex.participarea
la un eveniment sportiv).
În funcţie de durata sejurului: sejur lung (vacanţiere); de sejur scurte-week-end); de o zi (de
genul excursiilor).
În funcţie de perioada din an : de sezon; in afara sezonului; ocazionale.
În funcţie de numărul persoanelor cărora le sunt adresate: individuale; de familie; de grup.
În funcţie de modul în care se derulează:
 Itinerante – cand obiectivele turistice vizate de beneficiari sunt amplasate in locuri diferite,
ei trecand pe rand pe la fiecare (de regula intr-un circuit inchis)
 De sejur – cand beneficiarul le consuma in acelasi loc
 Forfetare – sau produse “la cheie” care inglobeaza in structura lor toate tipurile de servicii
(informare, rezervare, transport, cazare, masa, agrement)
 Tip staţiune – baza sportiva, statiune de odihna si tratament, centru de congrese, etc.
 Tip eveniment (sportiv, cultural, recreativ) – a caror durata de viata este foarte scurta si se
caracterizeaza printr-un risc relativ ridicat prin effort mare organizational si promotional.
Nouvelles Frontieres, al doilea touroperator francez propune 9 formule de voiaj care intră în
categoria produselor turistice de tip circuit:
• zboruri - transporturi “aller-retour” cu avionul pentru destinaţia dorită;
• voiaje “à la carte” - permit combinarea unor elemente diverse în structura dorită de turist:
transport “aller-retour”, transfer de la aeroport în centrul oraşului, una sau mai multe nopţi la
hoteluri diverse cu sau fără pensiune completă, închirieri de maşini, agrement;
• voiaje scurte de week-end – acestea cuprind transport, cazare, masă, agrement;
• sejururi în diverse destinaţii - inclusiv în propriile hoteluri club, de regulă agrementul nu
este inclus în tarif;
• circuite tip “iniţiativă şi descoperire” - formulă caracterizată prin faptul că, transportul şi
cazarea nu sunt asigurate în prealabil iar circuitul este stabilit de comun acord cu participanţii şi
iniţiatorul grupului;
• circuite “minibus” - diferă de cele anterioare doar prin folosirea ca mijloace de transport a
unor minibus-uri cu 8-15 locuri;
• circuite de tip “aventură” - care presupun renunţarea la un anumit grad de confort pentru a
descoperi o ţară cu ceea ce are ea mai autentic;
• circuite organizate - compuse dintr-un itinerariu şi un grup condus de un însoţitor şi dacă
este cazul de un ghid local;
• croaziere - călătorii turistice de tip circuit cu vaporul, cuprinzând transport, cazare şi masă
plus agrement.

Produsul turistic tip sejur

Complexitatea serviciilor de care poate beneficia turistul într-un sejur conduce la existenţa a 3
categorii de produse:

13
 - simple, cazarea fiind în complexe hoteliere şi extrahoteliere de 1-2 stele fără echipament de
loisir;
- medii, cazare în complexe de 2-3 stele cu organizarea de activităţi sportive;
- superioare având cazare de 3-5 stele cu plată şi cu activităţi de animaţie diversă.
Produse turistice specializate
1. Specializarea pe temă
Un produs tematic este de fapt o variantă a unui produs integrat. El rezultă din asamblarea unor
prestaţii de transport şi cazare în jurul unei singure activităţi motrice (ski, cură balneară, vizitarea
unui muzeu sau rezervaţii naturale). Apariţia acestor produse turistice a fost determinată de faptul
că turistul nu mai vrea pur şi simplu „să meargă undeva”, ci „să facă ceva”, să dea un conţinut
vacanţei sale, să-şi îmbogăţească experienţele.
Produsele turistice pot fi în funcţie de posibilităţile şi interesele firmei, de tip “totul
inclus” sau “parţiale”, circuit sau sejur etc..
Prin specializarea pe produs (cu o anumită destinaţie sau o anumită temă) sau pe clientelă
(tineri, vârsta a III-a, oameni de afaceri, populaţia rurală, turism social etc.), touroperatorii urmăresc
menţinerea pe piaţă printr-o cifră de afaceri relativ modestă dar constantă, prin specializarea
clientelei şi prestaţii specifice de calitate. Din acest punct de vedere riscul legat de acest tip de
produse este dificultatea de a le rentabiliza, dacă se adresează unor segmente de consumatori prea
înguste.
2. Specializarea pe destinaţie -Sunt acele itinerarii de descoperire (explorare) şi expediţii
de vânătoare.
Programele includ:
• transport în vehicule dotate cu rezervor de apă, frigider, maşină de gătit, echipament de
camping,
• cazare de regulă în corturi sau arareori în hoteluri, pensiune completă şi agrement pe toată
perioada.
Produsele turistice prezentate mai sus pot fi regrupate şi incluse într-o categorie mult mai largă
a produselor turistice integrate - formula „totul inclus” („all inclusive”), categorie din care fac parte
„aranjamente turistice precum sejururile, circuitele, croazierele, produsele „à la carte” şi produsele
specializate”
În categoria produselor turistice mai pot fi incluse formulele mixte care reprezintă acele
produse turistice în care sunt asociate serviciile de transport cu anumite prestaţii de tip cazare la
hotel, închiriere de autoturisme la destinaţie sau bonuri de masă ce pot fi utilizate în diverse
structuri de primire sau staţiuni turistice.
Aranjamentele turistice rutiere
 Fly and Drive - facând parte din categoria aranjamentelor turistice organizate, acest tip de
program utilizează combinaţia avion-autoturism, autoturismul fiind pus la dispoziţia turistului de la
sosirea în aeroport şi până la înapoierea în aeroportul de plecare sau în alt loc stabilit în prealabil;
În tariful unui pachet turistic fly & drive pot fi incluse:
- bilet de avion dus-întors,
- taxe de aeroport,
- cazare cu mic dejun, în hoteluri de diferite categorii, dar pe care clientul poate să le aleagă
dintr-o listă propusă de tour-operator,
- închirierea autovehiculului (rent-à-car), preluarea acestuia de pe un aeroport şi predarea pe
altul, kilometri nelimitaţi incluşi în tarif,
- asigurare standard de accidente, asigurarea impotriva furtului, asigurarea Full Casco, etc.)
 Package Tour - acest tip de aranjament include transport aerian şi cu autotursimul, servicii
de cazare în hoteluri, moteluri, camping-uri, popasuri turistice sau alte structuri de cazare, servicii

14
de masă (cu preponderenţă demipensiune), vizite la obiective turistice, servicii legate de circulaţia
autoturismului pe sosele (reparaţii, spălat, gresat, depanări, revizii tehnice);

CURS 7
Transporturile Turistice
Caracter complex: pe lângă voiajul propriu-zis, ele cuprind şi activităţi legate de organizarea
deplasării fizice a turiştilor cât şi a bunurilor acestora.
ROLURI:
- Asigură pătrunderea în zonele de interes touristic;
- Înlesneşte întâlnirea cererii cu oferta;
- Influenţează calitatea prestaţiei turistice.
Timp de vacanţă = Timp de transport + Timp de sejur
Provocarile circulatiei turistice:
 Realizarea unor transporturi rapide şi în condiţii calitative superioare;
 Nevoia de a face faţă călătoriilor pentru un număr mereu crescând de turişti ;
 Necesitatea de a exploata eficient capacităţile mijloacelor de transport.
Organizarea şi derularea transporturilor
2 elemente de urmărit:
a) Rapiditatea ;
b) Confortul : condiţiile oferite în interiorul mijlocului de transportul; asigurarea securităţii pe
timpul deplasării; asigurarea transferului sigur a persoanelor şi bagajelor de la staţia de destinaţie şi
invers; continuitatea călătoriei în cazul folosirii mai multor mijloace de transport şi efectuarea unor
prestaţii auxiliare legate de transferul bagajelor; alegerea unor trasee interesante; asigurarea unor
ghizi competenţi.
Concluzie: În numeroase cazuri, costul transportului are o pondere însemnată în preţul total al
produsului turistic (între 25 – 50 %).
Alegerea mijlocului de transport.Elemente şi factori de influenţă
 Specificul călătoriei
 Particularităţile mijloacelor de transport
 Psihologia turistului
 Distanţa de parcurs şi durata călătoriei
 Caracteristicile itinerariilor
 Starea căilor de comunicaţie şi intensitatea traficului
 Condiţiile de sezon
 Regularitatea şi securitatea deplasării
 Motivul voiajului
 Nivelul tarifelor
 Starea de sănătate a turiştilor
 Nivelul confortului
MODURI DE TRANSPORT
A. Transporturi pe uscat: feroviar si auto;
B. Transport pe apa ;
C. Transport aerian. Caracteristica de bază: substituibilitatea
CURS 8
Transporturile Rutiere
15
 Transporturile turistice rutiere se caracterizează printr-o intensitate variabilă a traficului,
determinată de specificul cererilor sezoniere ale turiştilor şi de diversitatea itinerariilor parcurse.
Ele se caracterizează prin folosirea mijloacelor motorizate de transport:
- autocare şi microbuze pentru transporturile în grup;
- autoturisme proprietate personală pentru transporturile individuale şi familiale;
- autoturisme închiriate în sistem „rent à car” pentru transporturile individuale, cu asigurarea
serviciului de transport de către un sofer sau nu;
- autoturisme închiriate sau comandate în sistem de taximetrie;
- transport în comun.
Opţiunea turiştilor pentru transportul rutier este motivată de avantajele pe care acesta, şi în
special autoturismul, le oferă:
a) autonomia în alegerea rutelor pe care turiştii vor călători în circuitele lor itinerante sau spre
destinaţiile de vacanţă pentru care au optat;
b) disponibilitatea mult mai mare a mijlocului de transport pe perioada unui sejur în cadrul
unei anumite destinaţii turistice;
c) posibilitatea mult mai mare pentru turistul automobilist de a controla traseul ales, plecarea
şi timpul de sosire, precum şi orice oprire făcută pe parcurs;
d) uşurinţa în transportul bagajelor personale şi în utilizarea acestora fără constrângeri de
vreun anume fel;
e) facilitarea accesului pentru atingerea mai multor destinaţii (dorinţa turistului de a cunoaşte
cât mai multe într-un interval cât mai scurt primează faţă de comoditatea călătoriei, şi, uneori, chiar
faţă de distanţa, făcând ca autoturismul, prin accesibilitatea pe care o asigură, să fie preferat altor
mijloace de transport);
f) diminuarea costului personal când două sau mai multe persoane călătoresc cu acelaşi
automobil (acest avantaj are un rol important în cazul turiştilor care voiajează împreună cu familia;
în deplasările cu autoturismul, cheltuielile de transport rămân relativ constante, indiferent de gradul
de ocupare a acestuia, în timp ce pentru celelalte mijloace de transport, cheltuielile cresc
proporţional cu numărul persoanelor care solicită acest serviciu).
Preferinţa pentru autoturism
A. Turistul care se deplasează cu mijloace de transport auto este mult mai independent şi liber în
sensul alegerii scopului, direcţiei şi timpului călătoriei, raza de acţiune a automobilului fiind mai
mare şi mai diversificată faţă de posibilităţile ce i le oferă alte mijloace de transport.
B. reţeaua şoselelor este mult mai densă decât reţeaua căilor ferate sau cele ale liniilor aeriene sau
de navigaţie maritimă sau fluvială F turistul automobilist poate atinge obiectivul ales pe diferite
variante de itinerare.
Călătorul care preferă transportul rutier, privit din punct de vedere turistic, utilizează un spaţiu
mult mai larg şi nu se limitează la anumite centre turistice de tip staţionar.
Aranjamentele turistice rutiere
Package Tour - acest tip de aranjament include:
• transport aerian şi cu autotursimul,
• servicii de cazare în hoteluri, moteluri, camping-uri, popasuri turistice sau alte structuri de
cazare,
• servicii de masă (cu preponderenţă demipensiune),
• vizite la obiective turistice,
• servicii legate de circulaţia autoturismului pe sosele (reparaţii, spălat, gresat, depanări,
revizii tehnice);
• aranjament semiorganizat de transport rutier şi croazieră maritimă cu nave la bordul cărora
se asigură servciile de cazare şi masă.

16
 Fly and Drive - facând parte din categoria aranjamentelor turistice organizate, acest tip de
program utilizează combinaţia avion-autoturism, autoturismul fiind pus la dispoziţia turistului de la
sosirea în aeroport şi până la înapoierea în aeroportul de plecare sau în alt loc stabilit în prealabil;
fly & drive (engleză), forfait avion-voiture (franceză), combinación (paquete) avion-coche
(spaniolă).
Este un aranjament turistic în turismul semiorganizat, care include un zbor regulat sau charter şi
deplasarea, în continuare, în ţara de destinaţie, cu un autoturism închiriat, cu sau fără şofer; se
comercializează ca un pachet de servicii, la un preţ forfetar.
Caracteristicile acestui aranjament sunt:
a.organizarea prealabilă: produsul turistic este formulat înainte ca să se manifeste cererea
clienţilor. Tour-operatorul alege în prealabil destinaţia, mijlocul de transport (de exemplu, la
pachetul fly & drive – avion şi maşină), cazarea şi modalităţile de însoţire care pot fi realizate total,
parţial sau limitat numai la destinaţia voiajului.
b.grupul de prestaţii: cuprinde un minimum de sejur, iar într-o concepţie mai largă şi un
ansamblu de prestaţii care includ voiajul dus-întors, însoţirea turistului, transferul, cazarea,
restauraţia, agrementul, animaţia, asigurările.
c.preţ fix: determinat în prealabil şi plătit la începutul călătoriei. Pentru unele produse
turistice a început să se practice tot mai mult plata pe credit.
În tariful unui pachet turistic fly & drive pot fi incluse:
o bilet de avion dus-întors,
o taxe de aeroport,
o cazare cu mic dejun, în hoteluri de diferite categorii, dar pe care clientul poate să le aleagă
dintr-o listă propusă de tour-operator,
o închirierea autovehiculului (rent-à-car), preluarea acestuia de pe un aeroport şi predarea pe
altul,
o kilometri nelimitaţi incluşi în tarif,
o asigurare standard de accident CDW,
o asigurarea la furt TP,
o asigurarea Full Casco, etc.

CURS 9
Transporturile Aeriene

17
 Serviciile de transport aerian se plasează printre cele mai dinamice forme de transport turistic,
fiind cu precădere utilizate pe distanţe lungi şi foarte lungi.
Studiile consemnează faptul că avionul este folosit ca mijloc de deplasare într-un procent de
50% pe distanţe între 1000 şi 4000 km şi aproape în exclusivitate pe cele care depăşesc 4000 km.
Caracteristici esenţiale:
• Rapiditatea
• Serviciile èDe la bord (în timpul zborului)
è De la sol Fînainte de zbor
Fdupă zbor
O altă caracteristică importantă a serviciilor aeriene, deloc de neglijat, este dată de avantajul
social: o călătorie cu avionul îşi păstrează, în pofida evoluţiei tehnologiei şi a cunoaşterii, fascinaţia
unei senzaţii cu totul aparte – zborul. Deşi numărul pasagerilor a crescut foarte mult în ultimii 20
ani, fascinaţia zborului rămâne aceeaşi, chiar şi pentru cei care călătoresc frecvent. Cu atât mai
mult, pentru cei care călătoresc o dată pe an sau şi mai rar şi pentru care cumpărarea unui bilet de
avion echivalează cu satisfacerea unei necesităţi care îi propulsează într-o lume diferită,
caracterizată de puterea de a cheltui, conotaţie a bogăţiei şi puterii.
Factorii care au condus la folosirea din ce în ce mai frecventă a transportului aerian:
- modernizarea şi diversificarea mijloacelor de transport;
- construirea de aeroporturi internaţionale funcţionale;
- standardizarea şi impunerea pe plan mondial a regulilor IATA;
- îmbunătăţirea şi diversificarea sistemelor tarifare şi de rezervare, aplicarea de noi formule de
comercializare;
- asigurarea unei game largi de facilităţi pentru călători.
În funcţie de motivaţia călătoriei, există două tipuri de pasageri:
• cei care trebuie să călătorească – oamenii de afaceri, cei care călătoresc pentru participarea
la diferite evenimente politice, culturale, sportive. Ei solicită niveluri de confort ridicate. Perioada
de şedere la destinaţie variază în funcţie de interese, iar tariful pentru o astfel de călătorie are un
nivel ridicat, permiţând călătoria la o clasă de servicii superioară („business class”, „first class”),
dar şi o flexibilitate mare şi o adaptare a duratei sejurului la necesităţile pasagerului;
• cei care vor să călătorească – turiştii, care călătoresc în scopuri personale. Motivaţia
călătoriei – petrecerea vacanţei – este rară, sezonieră, iar perioada de călătorie este limitată la durata
sejurului la sol (programul turistic ca atare). Călătoria poate face parte din pachetul turistic oferit la
vânzare clientului de către firma de turism. Tariful plătit de acesti pasageri este mai mic, ei
călătoresc, de obicei, la clase inferioare, cu un grad mai mic de confort („economy”, „budget”,
„tourist”).
Segmentul pasagerilor ce zboară frecvent poate fi considerat ca un segment important şi în
creştere al segmentului „business”. Din ce în ce mai multe linii aeriene oferă produse de tipul
„frequent flyer” (adică oferă reduceri de tarife sau alte avantaje tarifare pasagerilor care străbat o
distanţă minimă pe an), programe ce tind să se generalizeze. Un segment nou şi în creştere rapidă al
pasagerilor de tip „leisure” îl constituie turiştii care vor să aibă libertate deplină în alegerea şi
crearea călătoriei lor. Astfel, companiile aeriene oferă produse „design individualized all – inclusive
package tours”, dar şi servicii complete (inclusiv rezervări pentru maşină şi hotel).

Tipuri de curse aeriene de pasageri

Un voiaj turistic aerian poate fi realizat prin două tipuri de curse:
A. curse regulate (curse de linie) - cursele pe care o companie aeriană le operează în
conformitate cu orarul său public, în aceleaşi zile şi la aceleaşi ore, pe durata unui întreg sezon.

18
Rutele şi orele de zbor ale curselor regulate sunt corelate între ele, iar operarea ei este determinată
de existenţa unui trafic permanent de pasageri şi cu un volum suficient de mare pentru a permite
acoperirea cheltuielilor din veniturile încasate. Există două noţiuni esenţiale legate de specificul
curselor regulate: clasele de servicii şi tarifele. Clasele de servicii sunt caracterizate de exisţenta
unui număr de locuri cu acelaşi grad de confort (care pot forma compartimente) şi de acelaşi tip de
servicii oferite în compartimentul respectiv. Majoritatea companiilor aeriene au minim două clase
de servicii, cel mai adesea „business” şi „economy”. Tariful poate fi diferit în funcţie de clasa de
servicii.
Clasele de servicii sunt caracterizate de exisţenta unui număr de locuri cu acelaşi grad de
confort (care pot forma compartimente) şi de acelaşi tip de servicii oferite în compartimentul
respectiv. Majoritatea companiilor aeriene au minim două clase de servicii, cel mai adesea
„business” şi „economy”. Tariful poate fi diferit în funcţie de clasa de servicii. Compania aeriană,
din dorinţa de a-şi acoperi costurile, nu poate vinde bilete numai la tariful cu cel mai ridicat nivel.
Cea mai largă varietate de tarife este cea oferită de clasa „economy”, unde optimul de încărcătură şi
de venit este atins din „amestecul” mai multor tarife. Pentru evitarea riscului neacoperirii costurilor,
se practică tarife cât mai avantajoase pentru pasageri, însă tot mai restrictive pe măsură ce scade
nivelul tarifelor, pentru a nu permite umplerea întregii clase „economy” numai cu tarife al căror
nivel nu permite recuperarea cheltuielilor de operare ale cursei. Restricţiile pot fi: limitarea
perioadei de şedere la un număr minim/maxim de zile, imposibilitatea schimbării datelor de
călătorie (în caz contrar se percep taxe suplimentare). Clienţii curselor regulate sunt, în general,
pasagerii care vor să călătorească – turiştii.
B. curse charter - cursele pe care companiile aeriene le operează la cerere. Beneficiarii sunt,
în primul rând, tour-operatorii, care închiriază (afretează), de regulă, întreaga capacitate a uneia sau
mai multor avioane pe durata unui sezon întreg, organizând astfel un lanţ de curse charter. Există şi
beneficiari care solicită una sau maxim două curse charter (cluburile sportive, organizaţii culturale,
guvernamentale). Aranjamentele comerciale charter se stabilesc pe baza unui contract, între cei doi
parteneri (compania aeriană şi pasageri – beneficiari) în conformitate cu reglementările
internaţionale, normele şi restricţiile de operare stabilite prin acorduri guvernamentale, între ţările
de origine şi cele de destinaţie. Organizată la cerere, cursa charter are un program mai flexibil de
operare decât cursa regulată, construit în conformitate cu necesităţile beneficiarului. Diferenţa
dintre o cursă de linie şi o cursă charter este însemnată: o cursă regulată este obligată să opereze,
chiar dacă avionul este ocupat în proprţie de 30%, în timp ce o cursă charter trebuie să aibă un grad
de ocupare de 80%, ca să poată pleca.

Tipuri de aranjamente turistice

Inclusive Tour (IT) - o călătorie turistică organizată de către o agenţie de voiaj împreună cu o
companie de transport aerian de linie; o călătorie dus - întors („round trip”) sau în circuit („circle
trip”), efectuată total sau parţial pe calea aerului, contra unui tarif corespunzator care acoperă:
costul transportului, tariful de cazare la hotel şi masa, diverse excursii şi alte cheltuieli ale agenţiei.
Agenţia care organizează IT-urile trebuie să fie acredidată IATA, iar preţul călătoriei trebuie să fie
global, mai mic decât suma individuală a tuturor prestaţiilor/serviciilor de care vor beneficia
turiştii. De tarifele IT nu pot beneficia oamenii de afaceri. Biletul trebuie procurat printr-o agenţie
de turism, iar sejurul trebuie să aibă o durată minimă stabilită. Tarifele IT, care reprezintă
aproximativ 50% din tarifele neturistice, sunt stabilite de companiile aeriene conform normelor
IATA. Trebuie respectate anumite condiţii de comercializare a IT-urilor: termenul de valabilitate al
biletului, restricţii privitoare la rută, durata minimă a sejurului în ţara de destinaţie; tarifele pot varia
în funcţie de evenimentele speciale şi week-end, precum şi de mărimea grupului (cel puţin 10-15
persoane).

19
 Part charterul – reprezintă decomercializarea parţială a cursei regulate, a unei părţi din aeronavă
şi închirierea acesteia de una sau mai multe agenţii (considerarea unei porţiuni din spatiul avionului
cursă charter şi vânzarea acesteia în sistem charter).
Ambele aranjamente turistice, „IT-urile” şi „Part chartere-le” sunt practicate mai ales în cadrul
transportului turistic intraeuropean.
Clasificarea curselor charter
F charter de grup (cu sau fără afinitate) - în varianta cu afinitate, aceasta presupune
obligativitatea existenţei unui grup-sursă format dintr-un număr maxim de persoane (50.000)
constituit în alt scop decât călătoria, turismul (o organizaţie de lucrători, un grup etnic, un club de
hobby), cu un minim de timp anterior cererii de transport (6 luni în SUA). Charter-ul în varianta
fără afinitate obligă la închirierea integrală a aeronavei, cumpărarea a cel puţin 40 locuri de către
fiecare organizator, cu minim 60 de zile înainte de începerea călătoriei (TGC – Travel Group
Charter – în SUA şi ABC – Advance Bokking Charter – Europa);
Fcharter ITC („Inclusive Tour Charter”) - curse utilizate pregnant în zona europeană. Condiţiile
de angajare ale unui ITC sunt: călătorie tur-retur (cu sejur la destinaţie) sau în circuit (cu un minim
de escale); durata minimă a călătoriei; un minim de zile pentru înaintarea către agenţie a
prospectului călătoriei (inclusiv garanţia); includerea în preţ a transportului, cazării şi transportului
la sol;
F charter pentru uz propriu („Own - Use” sau „Single Entity”) - un asemenea charter este admis
atunci când o persoană fizică sau juridică închiriază un avion pentru uz propriu, cu scopul de a
transporta persoane sau obiecte, cu condiţia ca preţul transportului să fie în întregime suportat de
afretator;
F charter specializat - pot fi pentru studenţi sau grupuri de studiu („charter pentru grup de studiu”
- „study goup charter”, conform reglementărilor SUA) sau pentru evenimente speciale („special
events charters”).
Dezavantaje ale utilizării aeronavelor, oricare ar fi tipul de cursă: dependenţa acestora de condiţiile
atmosferice, ceea ce pune sub semnul incertitudinii respectarea riguroasă a orarului sau chiar a
călătoriei; costul relativ ridicat al călătoriei comparativ cu cel al altor forme de transport turistic;
investiţiile mai mari pe care le necesită construirea şi exploatarea unor aeroporturi moderne;
dependenţa de faptul că îmbarcarea şi debarcarea turiştilor se face în afara localităţilor, necesitând
transferul la baza de cazare cu alte mijloace, etc.

CURS 10
Oferta de Turism – productia turistica

20
 Oferta turistică - ansamblul atracţiilor (naturale, istorice,etc.) care pot determina interesul
turiştilor, împreună cu potenţialul de servire a reţelei de unităţi turistice (baza materială,
infrastructură) orientate spre satisfacerea cererii potenţialilor turişti.
Oferta poate fi analizată din trei puncte de vedere:
1. Descrierea industriei turistice şi a activităţilor sale (inclusiv managementul şi marketingul)
2. Dezvoltarea spaţială (dezvoltarea geografică) şi interacţiunile care caracterizează industria
lanivel local, naţional şi internaţional
3. Efectele care rezultă din dezvoltarea industriei
Oferta turistică grupează ansamblul elementelor care concură la obţinerea produsului turistic,
respectiv: potenţial natural şi antropic, echipamentul de producţie a serviciilor turistice, diversitatea
bunurilor materiale destinate consumului turistic, forţa de muncă specializată în activităţile specifice
turismului, infrastructura turistică şi condiţiile de comercializare.
Producţia turistică - ansamblul de servicii care mobilizează forţa de muncă, echipamentul de
producţie şi bunurile materiale, şi care, în cadrul unei ambianţe specifice, se materializează într-un
consum efectiv.

Relaţia ofertă – producţie (comparaţie cu piaţa bunurilor materiale

• Producţia turistică (notată Pt) poate fi cel mult egală cu oferta turistică (notată Ot), adică
Pt<=Ot, în timp ce pe piaţa bunurilor materiale, oferta este cel mult egală cu producţia, O<=P.
• Oferta turistică există şi independent de producţie. Comparativ, în sectorul producţiei
bunurilor materiale oferta acestora nu se poate detaşa de existenţa unei producţii.
• Structura ofertei turistice nu coincide întotdeauna cu structura producţiei turistice, în timp ce
structura ofertei de bunuri materiale reflectă structura producţiei respective.
• Oferta turistică este fermă – există atâta timp cât sunt prezente elementele ce intră în
structura sa, pe când producţia turistică este efemeră – există atâta timp cât se manifestă consumul
şi se întrerupe odată cu încetarea consumului.
Oferta turistică – caracteristici
1. Principala caracteristică a ofertei turistice o reprezintă complexitatea şi eterogenitatea sa.
Aceasta vizează atât structura ofertei cât şi structura producţiei turistice. Totuşi cu toată diversitatea
elementele structurale ale ofertei turistice pot fi grupate în două categorii: elemente de atracţie
(resurse naturale şi antropice) şi elemente funcţionale (echipamentul şi serviciile aferente
produsului turistic).
2. Cea de-a doua caracteristică a ofertei o constituie rigiditatea sa. Aceasta are mai multe
aspecte:
 imobilitatea ofertei şi producţiei turistice, care pentru a-şi dovedi utilitatea prin consum,
presupune deplasarea consumatorului în bazinul de manifestare a acesteia şi nu a produsului în
bazinul cererii.
 imposibilitatea stocării ofertei
 rigiditatea ofertei în amplasarea capacităţilor de producţie turistică, care sunt localizate la
„sursă”, deci în perimetrul sau în apropierea elementului atractiv, ceea ce exclude alte posibilităţi
ale localizării producţiei.
 imposibilitatea adaptării ofertei la oscilaţiile cantitative de tip sezonier ale cererii turistice,
generate de diversitatea motivaţiilor. Această ultimă faţetă a rigidităţii are consecinţe economice
majore, regăsite în profitabilitatea şi gradul de risc al investiţiilor în oferta turistică.
De neignorat este faptul că rigiditatea ofertei turistice antrenează, alături de alte cauze, unele
consecinţe socio-economice negative în ramurile economice antrenate în crearea sa. Astfel,
subutilizarea unora dintre elementele funcţionale ale ofertei din turism atrage mărirea duratei de
amortizare a investiţiilor, uzura morală a mijloacelor fixe şi amânarea momentelor de
retehnologizare a producţiei turistice.

21
 3. Cea de a treia caracteristică a ofertei turistice, conturată ca o alternativă la rigiditatea sa, cu
efecte de atenuare a fenomenelor negative enumerate mai sus, este existenţa în cadrul unor limite a
unui efect de substituire a unui tip de ofertă cu altul, care satisface motivaţii ce se pot substitui între
ele.
De exemplu în condiţiile în care producţia turistică mobilizează numai o parte din oferta turismului
de odihnă şi recreere, capacităţile suplimentare din perioada respectivă pot fi valorificate prin
producţia turismului de afaceri. Pentru viabilitatea acestei alternative se impune ca elementele
constitutive ale ofertei în cauză să aibă un caracter polifuncţional, să poată satisface mai multe
alternative de consum fără cheltuieli specifice suplimentare.
Factorii care influenţează oferta
Teritoriul: condiţia de existenţă a ofertei. Influenţa poate fi exprimată cantitativ prin
capacitatea de primire a teritoriului şi calitativ prin nivelul de atractivitate. Cp =(St/Sn)*k
Evaluarea valorii turistice a teritoriului în funcţie de elementele de atractivitate:frumuseţea
naturală a peisajului;configuraţia geografică; condiţii meteorologice; patrimoniul cultural şi istoric;
valoarea terapeutică a factorilor ambientali naturali; originalitatea,frecvenţa şi diversitatea florei şi
faunei.
Evaluarea valorii turistice a teritoriului în funcţie de distanţa dintre “bazinul”cererii de turism
de teritoriul turistic considerat. Evaluarea ţine cont mai mult de accesibilitatea lui:
- Distanţa fizică;
- Costul deplasării.
Nivelul de dezvoltare a sectorului terţiar (serviciile): dezvoltarea transporturilor,
telecomunicaţiilor, aserviciilor medicale, etc.
Baza materială turistică: efortul investiţional pe un loc de cazare,agrement, etc. este
invers proporţional cu gradul de atractivitate a resurselor naturale.
Infrastructura : Transporturi şi telecomunicaţii.

CURS 11
Sezonalitatea Serviciilor Turistice
Variatiile sezoniere ale fenomenului turistic

22
 Variatiile sezoniere constituie una dintre caracteristicile principale ale turismului modern. Se
remarca frecvent o repartizare inegala in timp a cererii de servicii care, on diferite zone de interes
turistic echivaleaza:
- fie cu o concentrare pronuntata a sosirilor de vizitatori, in anumite perioade dintr-un anş
- fie cu diminuarea si uneori chiar sistarea sosirilor de turisti in alte perioade.
Frecventa mai mult sau mai putin constanta a variatiilor sezoniere provoaca in domeniul
turimului modificari specifice mult mai pregnante comparativ cu alte sectoare din economie.
Sezonalitatea accentuata influenteaza cresterea pretului de cost al serviciilor si diminuarea
rentabilitatii, inducind in multe cazuri o dezvoltate inegala a diferitelor zone de interes turistic.
Schimbarile conjuncturale reprezinta modificari pe termen mijlociu sau lng in dezvoltarea
economica a unei anumite regiuni; influenteaza mai mult sau mai putin sensibil variatiile sezoniere.
Variatiile sezoniere – nu se limiteaza numai la dezvoltarea economica, ele se produc pe termen
scurt si pentru diferite motive , intr-un ritm mult mai precis decit manifestarile in domeniul
fluctuatiilor conjuncturale ; sunt specifice unui an calendaristic si in contextul unui sezon
determinat, cuprinzind una sau mai multe luni ; rezulta ca productia de servicii turistice este supusa
fluctuatiilor sezoniere.
Variatii sezoniere sunt:
• Variatii sezoniere artificiale (privesc mecanismul concediilor platite, al vacantelor
scolare);
• Variatii sezoniere naturale (schimbarea conditiilor climatice caracteristice diferentelor
anotimpuri).
Ciclurile de sezonalitate in activitatea turistica
1.Activitatea turistica se concentreaza intr-un singur sezon important, limitat ca durata (sezonul
turistic estival in zona litoralului Marii Negre, cu un varf de sezon in perioada iunie-septembrie);
2.Activitatea turistica se concentreaza in 2 perioade de sezon diferite ca durata (statinile de
munte destinate atit sporturilor de iarna, cit si turismului de vara cu 2 varfuri de sezon decembrie-
martie, si mai-septembrie);
3.Activitatea turistica nu prezinta concentrari sezoniere pronntate, frecventa sosirilor de turisti
etalindu-se relativ liniar de-a lungul intregului an, (statiunile balneoclimatice, unde tratamentele
balneomedicale se desfasoara practic in decursul intregului an, iar pe de alta parte, centrele urbane,
unde se inregistreaza o circlatie turistica permanenta – congrese, targuri, expozitii,excursii)
Etapele ale unui sezon turistic:
 Perioada de sezon pli, marcata prin intensitatea maxima a activitatii turistice in virful de
sezon;
 Perioadele de inceput si sfirsit de sezon (perioade de sezon intermediar;
 Perioadele de extrasezon, caracterizate printr-o activitate redusa sau in anumite cazuri,
prin incetarea activitatii de prestatii de servicii turistice.

Implicatiile sezoniere si posibitatile de diminuare a efectelor lor economice in industria

turistica
In toate tarile turistice se inregistreaza variatii sezoniere care provoaca o serie de fenomene
turistice specifice, printre care mentionam:
a) Invazia – mai mult sa mai ptin intensa in noile regiuni si zone turistice
b) Suprasolicitarea - in perioade de maxima concentrare sezoniera a circulatiei turistice;
c) Insuficienta numarului de cazare
23
 d) Tensiune crescinda in relatiile dintre solicitantii de servicii si unitatile prestatoare de
servicii turistice
e) Insuficienta crescinda a serviciilor publice.
Factorii principali care provoaca schimbari sezoniere in turism:
 Necesitatile crescinde de recreere , sub toate aspectele lor cunoscte
 Resursele si valorile naturale
 Veniturile populatiei
 Durata si structura timpului liber pentru recreere
 Oferta turistica secundara
 Factorii subiectivi (obiceiuri, traditii, moda)

In consecinta: factorii permit constatarea ca:

 Cererea turistica este elastica, iar oferta turistica trebuie sa tina pas cu deziteratele
clientelei potentiale;
 Preocuparea organizatorilor si prestatorilor de servicii turistice de a rezolva
contradictia dintre oferta turistica secundara rigida si cerea elastica.
Solutii eficiente de prelungire a sezonului turistic:
 Oferirea unir facilitati de tarife si preturi atractive pentru servicii turistice in periadele pre si
postsezon.
 Intensificarea preocuparilor pentru sporirea gradului de atractivitate al obiectivelor turistice
din zone traditional sezoniere in periadele de extrasezon
 Diversificarea ofertei turistice in perioadele de sezon intermediar si extrasezon prin oferirea
unor sejururi combinate
 Intensificarea colaborarii organismelor nationale si internationale de turism in vederea
gasirii unor solutii acceptabile pentru atenarea curbelor de sezonalitate in activitatea turistica
 Lansarea , respectiv continuarea actinilor de publicitate turistica pentru promovarea
turismului in extrasezon

24