Emil CIORAN, PE CULMILE DISPER RII, Humanitas, 1993.

EMIL CIORAN s-a n scut în 8 aprilie 1911 la R !inari (Sibiu), ca al doilea fiu al lui
Emilian Cioran — preot în R !inari — !i al Elvirei (Comaniciu) Cioran. Frecventeaz
începînd din 1921 Liceul Gheorghe Laz r din Sibiu, ora! în care se va muta întreaga familie
în 1924. Între 1928 !i 1932 urmeaz cursurile Facult 3ii de Litere !i Filozofie din Bucure!ti.
În ultimul an de facultate public articole în periodicele Calendarul, Floarea de foc,
Gândirea, Vremea, Azi. Î!i încheie studiile universitare cu o tez de licen3 asupra
intui3ionismului bergsonian. În acela!i an (1932) se înscrie la doctorat, sperînd s ob3in
astfel o burs în Fran3a sau Germania. În 1934 îi apare prima carte, Pe culmile disper rii,
pentru care i se confer Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needita3i. Va
mai publica înc patru c r3i în 3ar , înainte de a se stabili definitiv în Fran3a. Între 1933 !i
1935 se afl la Berlin, ca bursier al Funda3iei Humboldt. Reîntors în 3ar , ocup vreme de un
an (1936) postul de profesor de filozofie la Liceul Andrei :aguna din Bra!ov. În 1937
pleac la Paris cu o burs a Institutului francez din Bucure!ti, care i se va prelungi pîn în
1944. În 1940 începe s scrie Îndreptar p tima!, ultima sa carte în limba român , a c rei
variant definitiv (r mas inedit pîn în 1991) va fi încheiat în 1945, an cînd se stabile!te
definitiv în Fran3a. Dup 1945 începe s scrie în limba francez , iar în 1949 îi apare la
Gallimard prima carte, Précis de décomposition; îi vor urma, pîn în 1987, înc nou ,
publicate la aceea!i prestigioas editur parizian . Cu excep3ia Premiului Rivarol, care i se
confer în 1950 pentru „debutul“ francez, va refuza toate celelalte importante premii literare
decernate ulterior (Sainte-Beuve, Combat, Nimier).
SCRIERI: Pe culmile disper rii (Bucure!ti, 1934; 1990); Cartea am girilor (Bucure!ti,
1936; 1991); Schimbarea la fa3 a României (Bucure!ti, 1936; 1941; edi3ie rev zut 1990);
Lacrimi !i sfin3i (Bucure!ti, 1937; 1991); Amurgul gîndurilor (Sibiu, 1940; Bucure!ti,
1991); Îndreptar p tima! (Bucure!ti, 1991); Précis de décomposition (Paris, 1949) — Tratat
de descompunere (Bucure!ti, 1992); Syllogismes de l’amertume (Paris, 1952) —
Silogismele am r ciunii (Bucure!ti, 1992); La tentation d’exister (Paris, 1956) — Ispita de a
exista (Bucure!ti, 1992); Histoire et utopie (Paris, 1960) — Istorie !i utopie (Bucure!ti,
1992); La chute dans le temps (Paris, 1964); Le mauvais Démiurge (Paris, 1969); De
l’inconvénient d’être né (Paris, 1973); Ecartèlement (Paris, 1979); Exercices d’admiration
(Paris, 1986); Aveux et anathèmes (Paris, 1987).
 CIORAN

PE CULMILE DISPER RII

Edi3ia a treia
HUMANITAS
BUCURE:TI, 1993
Coperta de IOANA DRAGOMIRESCU MARDARE
Edi3ia princeps a acestei c r3i a ap rut la
Funda3ia pentru literatur !i art REGELE CAROL AL II-LEA
Edi3ia a doua a ap rut în 1990 la HUMANITAS
© HUMANITAS, 1990
ISBN 973-28-0405-x
 A FI LIRIC

De ce nu putem r mîne închi!i în noi în!ine? De ce umbl m dup expresie !i dup

form , încercînd s ne golim de con3inuturi !i s sistematiz m un proces haotic !i rebel?
N-ar fi mai fecund o abandonare în fluiditatea noastr interioar , f r gîndul unei
obiectiv ri, sorbind doar cu o voluptate intim toate fierberile !i agita3iile l untrice? În
acest caz am tr i cu o intensitate infinit bogat întreag acea cre!tere interioar pe care
experien3ele spirituale o dilat pîn la plenitudine. Tr iri multiple !i diferen3iate se
contopesc !i se dezvolt într-o efervescen3 din cele mai fecunde. O senza3ie de actualitate,
de prezen3 complex a con3inuturilor suflete!ti se na!te ca un rezultat al acestei cre!teri,
asem n toare unei în l3 ri de valuri sau unui paroxism muzical. A fi plin de tine însu3i, nu în
sens de orgoliu, ci de bog 3ie, a fi chinuit de o infinitate intern !i de o tensiune extrem
înseamn a tr i cu atîta intensitate, încît sim3i cum mori din cauza vie3ii. Este atît de rar acest
sentiment !i atît de ciudat, încît ar trebui s -l tr im cu strig te. Simt cum ar trebui s mor din
cauza vie3ii !i m întreb dac are vreun sens c utarea unei explica3ii. Cînd tot ce ai tu ca
trecut sufletesc palpit în tine într-un moment de nem rginit încordare, cînd o prezen3
total actualizeaz experien3e închise !i cînd un ritm î!i pierde echilibrul !i uniformitatea,
atunci din culmile vie3ii e!ti prins în moarte f r a avea acea groaz în fa3a ei care înso3e!te
obsesia chinuitoare a mor3ii. Este un sentiment analog cu acela pe care-l au aman3ii cînd, în
culmea fericirii, le apare trec tor, dar intens, imaginea mor3ii, sau cu momentele de
nesiguran3 cînd într-o iubire n scînd apare presentimentul unui sfîr!it sau al unei p r siri.
Sînt prea pu3ini aceia care pot suporta astfel de experien3e pîn la sfîr!it. Exist
totdeauna o primejdie serioas în men3inerea unor con3inuturi care se cer obiectivate, în
închiderea unei energii cu tendin3 de explozie, deoarece po3i atinge un moment cînd nu mai
po3i st pîni o energie debordant . :i atunci pr bu!irea rezult dintr-un preaplin. Sînt tr iri !i
obsesii cu care nu se poate vie3ui. Nu este atunci o salvare în a le m rturisi? Experien3a
teribil !i obsesia îngrozitoare a mor3ii, atunci cînd sînt p strate în con!tiin3 , devin
ruin toare. Vorbind despre moarte, ai salvat ceva din tine, dar în acela!i timp a murit ceva
din propria fiin3 , deoarece con3inuturile obiectivate î!i pierd actualitatea din con!tiin3 . Din
acest motiv, lirismul reprezint o pornire de risipire a subiectivit 3ii; c ci el indic o
efervescen3 a vie3ii în individ care nu poate fi st pînit , ci pretinde necontenit expresie. A fi
liric înseamn a nu putea r mîne închis în tine însu3i. Aceast necesitate de exteriorizare este
cu atît mai intens cu cît lirismul este mai interior, mai profund !i mai concentrat. Pentru ce
e liric omul în suferin3 !i în iubire? Pentru c aceste st ri, de!i diferite ca natur !i orientare,
r sar din fondul cel mai adînc !i mai intim al fiin3ei noastre, din centrul substan3ial al
subiectivit 3ii, care este un fel de zon de proiec3ie !i radiere. Devii liric atunci cînd via3a
din tine palpit într-un ritm esen3ial !i cînd tr irea este atît de puternic , încît sintetizeaz în
ea întreg sensul personalit 3ii noastre. Ceea ce este unic !i specific în noi se realizeaz într-o
form atît de expresiv , încît individualul se ridic în planul universalului. Experien3ele
subiective cele mai adînci sînt !i cele mai universale, fiindc în ele se ajunge pîn la fondul
originar al vie3ii. Adev rata interiorizare duce la o universalitate inaccesibil acelora care
r mîn într-o zon periferic . Interpretarea vulgar a universalit 3ii vede în aceasta mai mult
o form de complexitate în întindere decît o cuprindere calitativ , bogat . De aceea, ea
vede lirismul ca un fenomen periferic !i inferior, produs al unei inconsisten3e spirituale, în
loc s observe c resursele lirice ale subiectivit 3ii indic o prospe3ime !i o adîncime
l untric dintre cele mai remarcabile.
Sînt oameni care devin lirici numai în momentele capitale ale vie3ii lor; unii numai în
agonie, cînd se actualizeaz întregul lor trecut !i-i n p de!te ca un torent. Cei mai mul3i îns
devin în urma unor experien3e esen3iale, cînd agita3ia fondului intim al fiin3ei lor atinge
paroxismul. Astfel, oameni înclina3i înspre obiectivitate !i impersonalitate, str ini de ei în!i!i
!i str ini de realit 3i profunde, odat prizonieri ai iubirii, încearc un sentiment care
actualizeaz toate resursele personale. Faptul c aproape to3i oamenii fac poezie atunci cînd
iubesc dovede!te c mijloacele gîndirii conceptuale sînt prea s race pentru a exprima o
infinitate intern !i c lirismul interior î!i g se!te un mod adecvat de obiectivare numai cu
un material fluid !i ira3ional. Nu se petrece un caz analog cu experien3a suferin3ei? N-ai
b nuit niciodat ce ascunzi în tine !i ce ascunde lumea, tr iai periferic !i mul3umit, cînd cea
mai serioas experien3 dup experien3a mor3ii (ca presentiment al muririi), experien3a
suferin3ei, pune st pînire pe tine !i te transport într-o regiune de existen3 infinit
complicat , în care subiectivitatea ta te fr mînt ca într-un vîrtej. A fi liric din suferin3
însemneaz a realiza acea ardere !i purificare interioar în care r nile înceteaz de a mai fi
numai manifest ri exterioare, f r complica3ii adînci, ci particip la sîmburele fiin3ei noastre.
Lirismul suferin3ei este un cîntec al sîngelui, al c rnii !i al nervilor. Suferin3a adev rat
izvor !te din boal . Din acest motiv, aproape toate bolile au virtu3i lirice. Numai aceia care
vegeteaz într-o insensibilitate scandaloas r mîn impersonali în cazul bolii, care
întotdeauna realizeaz o adîncire personal .
Nu devii liric decît în urma unei afect ri organice !i totale. Lirismul accidental î!i are
sursa în determinante exterioare care, disp rînd, implicit dispare !i corespondentul interior.
Nu exist lirism autentic f r un gr unte de nebunie interioar . Este caracteristic faptul c
începutul psihozelor se caracterizeaz printr-o faz liric , în care toate barierele !i limitele
obi!nuite dispar pentru a face loc unei be3ii interioare dintre cele mai fecunde. Astfel se
explic productivitatea poetic din fazele prime ale psihozelor. Nebunia ar putea fi un
paroxism al lirismului. De aceea ne mul3umim a scrie elogiul lirismului pentru a nu scrie
elogiul nebuniei. Starea liric este o stare dincolo de forme !i sisteme. O fluiditate, o curgere
interioar contope!te într-un singur elan, ca într-o convergen3 ideal , toate elementele vie3ii
l untrice !i creeaz un ritm intens !i plin. Fa3 de rafinamentul unei culturi anchilozate în
forme !i cadre, care mascheaz totul, lirismul este o expresie barbar . Aici st de fapt
valoarea lui, de a fi barbar, adic de a fi numai sînge, sinceritate !i fl c ri.
 CÎT DE DEPARTE SÎNT TOATE!

Nu !tiu absolut deloc pentru ce trebuie s facem ceva în lumea aceasta, pentru ce
trebuie s avem prieteni !i aspira3ii, speran3e !i visuri. N-ar fi de-o mie de ori mai preferabil
o retragere într-un col3 îndep rtat de lume, unde nimic din ceea ce alc tuie!te zgomotul !i
complica3iile acestei lumi s nu mai aib nici un ecou? Am renun3a atunci la cultur !i la
ambi3ii, am pierde totul !i n-am cî!tiga nimic. Dar ce s cî!tigi în lumea aceasta? Sînt unii
pentru care orice cî!tig n-are nici o importan3 , care sînt iremediabil neferici3i !i singuri.
Sîntem to3i atît de închi!i unul altuia! :i dac am fi atît de deschi!i încît s primim totul de la
cel lalt sau s -i citim în suflet pîn în adîncuri, cu cît i-am lumina destinul? Sîntem atît de
singuri în via3 , încît te întrebi dac singur tatea agoniei nu este un simbol al existen3ei
umane. Este un semn de mare deficien3 în voin3a de a tr i !i a muri în societate. Mai pot
exista mîngîieri în momentele din urm ? De o mie de ori este mai preferabil s mori undeva
singur !i p r sit, cînd nev zîndu-te nimeni po3i s te stingi f r teatru !i poz . Mi-e scîrb de
oamenii care în agonie se st pînesc !i î!i impun atitudini pentru a face impresie. Lacrimile
nu sînt arz toare decît în singur tate. To3i aceia care se vor înconjura3i în agonie de prieteni
o fac dintr-o fric !i dintr-o imposibilitate de a suporta momentele finale. Ei vor s -!i uite, în
momentul capital, de moarte. De ce nu au un eroism infinit, de ce nu încuie u!a ca s suporte
senza3iile acelea nebune cu o luciditate !i o team dincolo de orice limit ?
Sîntem atît de separa3i de toate! :i tot ceea ce este nu e inaccesibil? Moartea cea mai
adînc !i mai organic este moartea din singur tate, cînd îns !i lumina este un principiu de
moarte. În astfel de momente e!ti separat de via3 , de iubire, de zîmbete, de prieteni !i chiar
de moarte. :i te întrebi, paradoxal, dac mai exist altceva decît neantul lumii !i al t u.
 A NU MAI PUTEA TR I

Sînt experien3e c rora nu le mai po3i supravie3ui. Dup ele, sim3i cum orice ai face nu
mai poate avea nici o semnifica3ie. C ci dup ce ai atins limitele vie3ii, dup ce ai tr it cu
exasperare tot ceea ce ofer acele margini periculoase, gestul zilnic !i aspira3ia obi!nuit î!i
pierd orice farmec !i orice seduc3ie. Dac totu!i tr ie!ti, aceasta se datoreaz capacit 3ii de
obiectivare prin care te eliberezi, prin scris, de acea încordare infinit . Crea3ia este o salvare
temporar din ghearele mor3ii.
Simt cum trebuie s plesnesc din cauza a tot ce-mi ofer via3a !i perspectiva mor3ii.
Simt c mor de singur tate, de iubire, de disperare, de ur !i de tot ce lumea asta îmi poate
oferi. Este ca !i cum în orice tr ire m-a! umfla ca un balon mai departe decît rezisten3a lui.
În cea mai groaznic intensificare se realizeaz o convertire înspre nimic. Te dila3i interior,
cre!ti pîn la nebunie, pîn unde nu mai exist nici o grani3 , la margine de lumin , unde
aceasta este furat de noapte, !i din acel preaplin ca într-un vîrtej bestial e!ti aruncat de-a
dreptul în nimic. Via3a dezvolt plenitudinea !i vidul, exuberan3a !i depresiunea; ce sîntem
noi în fa3a vîrtejului interior care ne consum pîn la absurd? Simt cum trosne!te via3a în
mine de prea mult intensitate, dar !i cum trosne!te de prea mult dezechilibru. Este ca o
explozie pe care n-o po3i st pîni, care te poate arunca !i pe tine în aer, iremediabil. La
marginile vie3ii ai senza3ia c nu mai e!ti st pîn pe via3a din tine, c subiectivitatea este o
iluzie !i c în tine se agit for3e de care n-ai nici o r spundere, a c ror evolu3ie n-are nici o
leg tur cu o centrare personal , cu un ritm definit !i individualizat. La marginile vie3ii ce
nu este prilej de moarte? Mori din cauza a tot ce exist !i a tot ce nu exist . Fiecare tr ire
este, în acest caz, un salt în neant. Cînd tot ce 3i-a oferit via3a ai tr it pîn la paroxism, pîn
la suprema încordare, ai ajuns la acea stare în care nu mai po3i tr i nimic fiindc nu mai ai
ce. Chiar dac n-ai str b tut în toate direc3iile aceste tr iri, este suficient s le fi dus la limit
pe principalele. :i cînd sim3i c mori de singur tate, de disperare sau de iubire, celelalte
împlinesc acest cortegiu infinit dureros. Sentimentul c nu mai po3i tr i dup astfel de
vîrtejuri rezult !i din faptul unei consum ri pe un plan pur interior. Fl c rile vie3ii ard
într-un cuptor închis de unde c ldura nu poate ie!i. Oamenii care tr iesc pe un plan exterior
sînt salva3i de la început; dar au ei ce salva, cînd nu cunosc nici o primejdie? Paroxismul
interiorit 3ii !i al tr irii te duce în regiunea unde primejdia este absolut , deoarece existen3a
care î!i actualizeaz în tr ire r d cinile ei cu o con!tiin3 încordat nu poate decît s se nege
pe ea îns !i. Via3a este prea limitat !i prea fragmentar pentru a rezista la mari tensiuni.
N-au avut to3i misticii, dup marile extaze, sentimentul c nu mai pot continua s tr iasc ?
:i ce mai pot a!tepta de la lumea aceasta acei care simt dincolo de normal via3a,
singur tatea, disperarea sau moartea?
 PASIUNEA ABSURDULUI

Nu exist argumente pentru a tr i. Acela care a ajuns la limit mai poate umbla cu
argumente, cu cauze, efecte, considera3ii morale etc.? Evident, nu. Aceluia nu-i mai r mîn
decît motive nemotivate spre a tr i. În culmea disper rii, pasiunea absurdului este singura
care mai arunc o lumin demonic în haos. Cînd toate idealurile curente, moral, estetic,
religios, social etc. …, nu mai pot direc3iona via3a !i nu-i pot determina o finalitate, atunci
cum se mai poate men3ine via3a spre a nu deveni neant? Numai printr-o legare de absurd,
prin iubirea inutilului absolut, adic a ceva care nu poate lua o consisten3 , dar care, prin
fic3iunea lui, poate s stimuleze o iluzie de via3 .
Tr iesc pentru c mun3ii nu rîd !i viermii nu cînt . O pasiune a absurdului nu se poate
na!te decît într-un om în care s-a lichidat totul, dar în care pot s apar groaznice
transfigur ri viitoare. Aceluia care a pierdut totul nu-i mai r mîne în via3 decît pasiunea
absurdului. C ci ce îl mai poate impresiona pe el din existen3 ? Ce seduc3ii? Unii zic:
sacrificarea pentru umanitate, pentru binele public, cultul frumosului etc. Nu-mi plac decît
oamenii care au lichidat — chiar pentru scurt timp — cu aceste lucruri. Numai aceia au
vie3uit în mod absolut. :i numai ei au dreptul s vorbeasc despre via3 . Po3i reveni la iubire
sau la senin tate. Dar revii prin eroism, nu prin incon!tien3 . O existen3 care nu ascunde o
mare nebunie n-are nici o valoare. Cu ce se deosebe!te de existen3a unei pietre, a unui lemn
sau a unui putregai? Dar v spun: trebuie s ascunzi o mare nebunie ca s vrei s devii
piatr , lemn sau putregai. Cînd ai gustat toate otr vitoarele delicii ale absurdului, numai
atunci e!ti deplin purificat, fiindc numai atunci ai dus lichidarea la ultima expresie. :i nu
este absurd orice expresie ultim ?

Sînt oameni c rora le este dat s guste numai otrava din lucruri, pentru care orice
surpriz este o surpriz dureroas !i orice experien3 un nou prilej de tortur . Dac se va
spune c aceast suferin3 î!i are motive subiective, 3inînd de o constitu3ie particular , voi
întreba: exist un criteriu obiectiv pentru aprecierea suferin3ei? Cine ar putea preciza c
vecinul meu sufer mai mult decît mine sau c Isus a suferit mai mult decît to3i? Nu exist
m sur obiectiv , deoarece ea nu se m soar dup excita3ia exterioar sau indispozi3ia local
a organismului, ci dup modul în care suferin3a este sim3it !i reflectat în con!tiin3 . Or, din
acest punct de vedere, ierarhizarea este imposibil . Fiecare om r mîne cu suferin3a lui, pe
care o crede absolut !i nelimitat . :i dac ne-am gîndi la cît a suferit lumea pîn acum, la
agoniile cele mai teribile !i la chinurile cele mai complicate, la mor3ile cele mai crunte !i la
cea mai dureroas p r sire, la to3i ciuma3ii, la to3i cei ar!i de vii sau stin!i de foame, cu cît
suferin3a noastr ar fi mai redus ? Pe nimeni nu-l poate mîngîia în agonie gîndul c to3i sînt
muritori, precum în suferin3 nimeni nu va g si o consolare în suferin3a trecut sau prezent
a altora. C ci în aceast lume organic insuficient !i fragmentar , individul este pornit s
tr iasc în mod integral, dorind s fac din existen3a lui un absolut. Orice existen3
subiectiv este un absolut pentru sine îns !i. Din acest motiv, fiecare om tr ie!te ca !i cum
ar fi centrul universului sau centrul istoriei, !i atunci cum s nu fie suferin3a un absolut? Nu
pot în3elege suferin3a altuia pentru a o diminua prin aceasta pe a mea. Compara3iile în
asemenea cazuri n-au nici un sens, deoarece suferin3a este o stare de singur tate interioar ,
în care nimic din afar nu poate ajuta. Este un mare avantaj c po3i suferi singur. Ce-ar fi
dac fa3a omului ar putea exprima adecvat toat suferin3a interioar , dac în expresie s-ar
obiectiva întreg chinul interior? Am mai putea sta de vorb între noi? N-ar trebui s vorbim
atunci cu mîinile pe fa3 ? Via3a ar fi realmente imposibil dac tot ce avem noi ca infinit de
sim3ire ar fi exprimabil în liniile fe3ii.
Nimeni n-ar mai îndr zni s se priveasc în oglind , c ci o imagine grotesc !i tragic
în acela!i timp ar amesteca în contururile fizionomiei pete !i dungi de sînge, r ni care nu pot
fi închise !i !iroaie de lacrimi care nu pot fi st pînite. A! avea o voluptate plin de groaz s
v d cum izbucne!te, în armonia comod !i superficial de fiecare zi, un vulcan de sînge,
3î!niri ro!ii ca focul !i arz toare ca dezn dejdea, cum toate r nile fiin3ei noastre s-ar
deschide iremediabil pentru a face din noi o erup3ie sîngeroas . Numai atunci am pricepe !i
am aprecia avantajele singur t 3ii, care ne face suferin3a atît de mut !i de inaccesibil .
Într-o erup3ie sîngeroas , într-un vulcan al fiin3ei noastre, întreg veninul supt din lucruri nu
ar fi suficient pentru a otr vi întreag aceast lume? Este atît venin, atîta otrav în suferin3 !
 Singur tatea adev rat este numai aceea în care te sim3i absolut izolat între cer !i
p mînt. Nimic nu trebuie s devieze aten3ia de la aceste fenomene ale absolutei izol ri, ci o
intui3ie de o luciditate groaznic trebuie s reveleze toat drama finit 3ii omului în fa3a
infinitului !i neantului acestei lumi. Plimb rile singuratice — extrem de fecunde !i
periculoase, în acela!i timp, pentru via3a interioar — trebuie astfel f cute încît nimic din
ceea ce poate tulbura viziunea izol rii omului în lume s nu intre în preocup rile individului.
Pentru a intensifica procesul de interiorizare !i de convertire înspre fiin3a ta proprie,
plimb rile singuratice sînt fecunde numai seara, cînd nimic din seduc3iile obi!nuite nu mai
poate fura interesul !i cînd revela3iile asupra lumii r sar din zona cea mai adînc a spiritului,
de acolo de unde s-a desprins de via3 , din rana vie3ii. Cît singur tate trebuie pentru a avea
spirit! Cît moarte în via3 !i cîte focuri l untrice! Singur tatea neag atîta din via3 , încît
înflorirea spiritului rezultat din disloc rile vitale devine aproape insuportabil . Nu este
caracteristic faptul c aceia se ridic împotriva spiritului care au prea mult spirit, care cunosc
ce boal adînc a afectat via3a pentru a se na!te spiritul? Apologia spiritului o fac oamenii
s n to!i !i gra!i, care n-au nici presentimentul a ceea ce înseamn spirit, care n-au sim3it
niciodat torturile vie3ii !i antinomiile dureroase de la baza existen3ei. Cei care cu adev rat îl
simt, aceia sau îl tolereaz cu orgoliu, sau îl prezint ca pe o calamitate. Nimeni nu este îns
încîntat, în fondul fiin3ei lui, de aceast achizi3ie catastrofal pentru via3 care este spiritul.
:i cum s fii încîntat de aceast via3 f r farmec, f r naivitate !i f r spontaneitate?
Prezen3a spiritului indic totdeauna un minus de via3 , mult singur tate !i suferin3
îndelungat . Cine vorbe!te de salvarea prin spirit? Nu este absolut deloc adev rat c tr irea
în planul imanent al vie3ii ar fi fost o tr ire anxioas , din care omul a ie!it prin spirit.
Dimpotriv , este cu mult mai adev rat c prin spirit s-a cî!tigat un dezechilibru, o anxietate,
dar !i o grandoare. Ce vre3i s cunoasc din primejdiile spiritului aceia care nu cunosc nici
m car primejdiile vie3ii? Este un semn de mare incon!tien3 în a face apologia spiritului,
precum este un semn de mare dezechilibru în a face apologia vie3ii. C ci pentru omul
normal via3a este o eviden3 ; numai bolnavul se încînt !i o laud , spre a nu se pr bu!i. Dar
acela care nu mai poate l uda nici via3a !i nici spiritul?
 EU I LUMEA

Faptul c exist eu dovede!te c lumea n-are nici un sens. C ci în ce fel pot g si un sens
în fr mînt rile unui om infinit dramatic !i nefericit, pentru care totul se reduce în ultim
instan3 la neant !i pentru care legea acestei lumi este suferin3a? Dac lumea a permis un
exemplar uman de tipul meu, aceasta nu poate dovedi decît c petele pe a!a-zisul soare al
vie3ii sînt atît de mari, încît îi vor ascunde lumina, cu timpul. Bestialitatea vie3ii m-a c lcat !i
m-a ap sat, mi-a t iat aripile în plin zbor !i mi-a furat toate bucuriile la care aveam dreptul.
Tot zelul meu exagerat !i toat pasiunea nebun !i paradoxal pe care am pus-o pentru a
deveni un individ str lucitor, toat vraja demonic pe care am consumat-o pentru a îmbr ca
o aureol viitoare !i întreg elanul pe care l-am risipit pentru rena!terea organic sau o auror
l untric s-au dovedit mai slabe decît bestialitatea !i ira3ionalitatea acestei lumi, care a v rsat
în mine toate rezervele ei de negativitate !i otrav . Via3a nu rezist la mare temperatur . De
aceea, am ajuns la concluzia c oamenii cei mai fr mînta3i, cu un dinamism l untric dus la
paroxism, care nu pot accepta temperatura obi!nuit , sînt meni3i pr bu!irii. Este un aspect al
demonismului vie3ii, în aceast ruin a celor care tr iesc în regiuni neobi!nuite, dar !i un
aspect al insuficien3ei ei, care explic de ce via3a este un privilegiu al oamenilor mediocri.
Numai oamenii mediocri tr iesc la temperatura normal a vie3ii; ceilal3i se consum la
temperaturi unde via3a nu rezist , unde nu pot respira decît fiind cu un picior dincolo de
via3 . Nu pot aduce nimic în aceast lume, c ci n-am decît o metod : metoda agoniei. V
plînge3i c oamenii sînt r i, r zbun tori, nerecunosc tori sau ipocri3i? V propun eu metoda
agoniei prin care ve3i sc pa temporar de toate aceste defecte. Aplica3i-o fiec rei genera3ii !i
efectele vor fi imediat vizibile. Poate în felul acesta pot deveni !i eu folositor umanit 3ii!
Prin bici, prin foc sau injec3ii, aduce3i pe fiecare om în agonie, la experien3a clipelor
din urm , pentru ca într-un groaznic chin s încerce marea purificare din viziunea mor3ii.
Da3i-i apoi drumul !i l sa3i-l s fug de groaz pîn cînd, epuizat, va c dea jos. :i v
garantez c efectul este incomparabil mai valabil decît toate cele ob3inute prin c ile normale.
Dac a! putea, a! aduce întreaga lume în agonie, pentru a realiza o purificare din r d cini a
vie3ii; a! pune fl c ri arz toare !i insinuante la aceste r d cini, nu pentru a le distruge, ci
pentru a le da alt sev !i alt c ldur . Focul pe care l-a! pune eu acestei lumi n-ar aduce
ruine, ci o transfigurare cosmic , esen3ial . În acest fel, via3a s-ar obi!nui cu o temperatur
înalt !i n-ar mai fi un mediu de mediocrit 3i. :i poate în acest vis nici moartea n-ar mai fi
imanent în via3 .
(Rînduri scrise azi, 8 aprilie 1933, cînd împlinesc 22 de ani. Am o senza3ie ciudat cînd
m gîndesc c am devenit la aceast vîrst specialist în problema mor3ii.)
 SENTIMENTUL SFÎR ELII I AL AGONIEI

Cunoa!te3i senza3ia groaznic de topire cînd sim3i cum te irose!ti ca pentru a curge
asemenea unui rîu, cînd î3i sim3i anulat propria prezen3 într-o lichidare organic ? Este ca !i
cum din tine însu3i tot ce are consisten3 !i substan3 dispare într-o fluiditate epuizant , dup
care nu mai r mîi decît cu capul. Vorbesc aici de o senza3ie precis !i dureroas , iar nu de
una vag !i nedeterminat . Sim3i c din tine n-a mai r mas decît capul; un cap f r substrat
!i f r fundament, lipsit de corp !i izolat ca într-o halucina3ie. Nu este nimic din acea
sfîr!eal voluptuoas !i vag pe care o încerci în contempla3ii pe marginea m rii sau în unele
reverii melancolice, ci o sfîr!eal care te consum !i distruge. Atunci nu-3i mai convine nici
un efort, nici o speran3 !i nici o iluzie. A r mîne tîmpit de catastrofa ta proprie, incapabil s
ac3ionezi sau s gînde!ti, cuprins într-un întuneric rece !i ap s tor, stingher ca în halucina3ii
nocturne sau singuratic ca în clipele de regret este a ajunge la limita negativ a vie3ii, la
temperatura absolut , unde ultima iluzie de via3 va înghe3a. :i în acest sentiment de
sfîr!eal se va revela sensul adev rat al agoniei, care nu este lupt din fantezie sau pasiune
gratuit , ci zbaterea vie3ii în ghearele mor3ii, cu pu3ine probabilit 3i pentru via3 . Nu po3i
separa gîndul agoniei de cel al sfîr!elii !i al mor3ii. Agonia ca lupt ? Dar lupt cu cine !i
pentru ce? Este absolut fals interpretarea agoniei ca elan exaltat de propria lui inutilitate
sau ca zbucium cu finalitatea în el însu!i. În fond, agonia înseamn fr mîntare între via3 !i
moarte. Întrucît moartea este imanent vie3ii, aproape întreaga via3 este o agonie. Decît, eu
nu numesc agonice decît momentele dramatice ale acestei lupte între via3 !i moarte, cînd
fenomenul prezen3ei mor3ii este tr it con!tient !i dureros. Agonia adev rat este aceea în
care treci în neant prin moarte, cînd sentimentul sfîr!elii te consum iremediabil !i cînd
moartea învinge. În orice agonie veritabil este un triumf al mor3ii, chiar dac dup acele
clipe de sfîr!eal continui s tr ie!ti.
Unde este lupta din fantezie în aceast fr mîntare? Nu are caracter de definitivat orice
agonie? Nu este ea asem n toare unei boli de care nu ne mai putem sc pa, dar care ne
tortureaz cu intermiten3e? Momentele agonice indic o înaintare a mor3ii în via3 , o dram
în con!tiin3 , rezultat din ruperea echilibrului dintre via3 !i moarte. Ele nu sînt posibile
decît în acele senza3ii de sfîr!eal care scoboar via3a înspre minusul ei absolut. Frecven3a
momentelor agonice este un indiciu de descompunere !i pr bu!ire. Moartea este ceva
scîrbos, este singura obsesie care nu poate deveni voluptuoas . Chiar atunci cînd vrei s
mori, aceasta o faci cu un regret implicit pentru dorin3a ta. Vreau s mor, dar îmi pare r u c
vreau s mor. Acesta este sentimentul tuturor acelora care se abandoneaz neantului. Cel
mai pervers sentiment este sentimentul mor3ii. :i cînd te gînde!ti c sînt oameni care nu pot
dormi din cauza obsesiei perverse a mor3ii! Cum a! vrea s nu mai !tiu nimic despre mine !i
despre lumea asta!
 GROTESC I DISPERARE

Dintre formele multiple ale grotescului, aceea îmi pare mai ciudat !i mai complicat
care î!i are r d cinile în disperare. Celelalte vizeaz un paroxism de natur periferic . Decît,
aceasta este important, grotescul nu e conceptibil f r un paroxism. :i ce paroxism este mai
adînc !i mai organic decît acela al disper rii? Grotescul nu apare decît în paroxismul
st rilor negative, cînd se realizeaz mari fr mînt ri dintr-un minus de via3 ; este o exaltare
în negativitate.
:i nu este o pornire nebun înspre negativitate în acea schimonosire bestial ,
chinuitoare !i paradoxal , cînd liniile !i contururile fe3ei deviaz în forme de o stranie
expresivitate, cînd orientarea privirii e furat de lumini !i umbre îndep rtate, iar gîndul
urmeaz !erpuirile unei astfel de crisp ri? Adev rata disperare intens !i iremediabil nu se
poate obiectiva decît în expresii grote!ti. C ci grotescul este nega3ia absolut a senin t 3ii,
aceast stare de puritate, transparen3 !i luciditate atît de departe de disperare, din care nu
pot r s ri, în primul rînd, decît haosul !i neantul.
A3i avut vreodat satisfac3ia bestial !i uluitoare de a v privi în oglind dup
nenum rate nop3i de nesomn; a3i sim3it tortura insomniilor, cînd numeri fiecare clip nop3i
întregi, cînd nu mai e!ti decît tu singur în aceast lume, cînd drama ta este cea mai esen3ial
din istorie, iar aceast istorie nu mai are nici o semnifica3ie, nici nu mai exist , cînd în tine
cresc cele mai groaznice v p i !i existen3a ta apare unic !i singur într-o lume n scut
numai pentru a-3i consuma agonia ta; a3i sim3it aceste momente nenum rate, infinite ca !i
suferin3a, pentru ca atunci cînd v privi3i s ave3i imaginea grotescului? Este o crispare
general , o schimonosire, o încordare de ultime clipe, c rora li se asociaz o paloare de cea
mai demonic seduc3ie, o paloare de om trecut prin cele mai groaznice pr p stii de întuneric.
:i nu este acest grotesc, r s rit ca o expresie a disper rii, asem n tor unei pr pastii? Nu are
el ceva din vîrtejul abisal al marilor adîncimi, din acea seduc3ie a infinitului care ni se
deschide în fa3 pentru a ne înghi3i !i c ruia ne supunem ca fatalit 3ii? Ce bine ar fi s po3i s
mori aruncîndu-te într-un gol infinit! Complexitatea grotescului r s rit din disperare rezid
în capacitatea lui de a indica un infinit l untric !i un paroxism de cea mai extrem tensiune.
Cum ar mai putea acest paroxism s se obiectiveze în ondula3ii pl cute de linii sau în
puritate de contururi? Grotescul neag în mod esen3ial clasicul, precum neag orice idee de
stil, de armonie sau de perfec3ie.
C el ascunde de cele mai multe ori tragedii intime care nu se exprim direct, aceasta
este evident pentru cine în3elege formele multiple ale dramatismului interior. Cine !i-a v zut
figura în ipostaza grotesc nu se va putea uita niciodat , fiindc se va teme totdeauna de el
însu!i. Disperarea este urmat de o nelini!te extrem de chinuitoare. :i ce face acest grotesc
altceva decît s actualizeze !i s intensifice teama !i nelini!tea?
 PRESENTIMENTUL NEBUNIEI

Oamenii niciodat nu vor în3elege pentru ce unii dintre ei trebuie s înnebuneasc ,

pentru ce exist ca o fatalitate inexorabil intrarea în haos, unde luciditatea nu se poate s
dureze mai mult decît un fulger. Paginile cele mai inspirate, din care transpir un lirism
absolut, în care e!ti prizonierul unei be3ii totale a fiin3ei, a unei exalt ri organice, nu se pot
scrie decît într-o astfel de tensiune nervoas , încît o revenire înspre un echilibru este
iluzorie. Nu se mai poate supravie3ui normal dup asemenea încord ri. Resortul intim al
fiin3ei nu mai sus3ine evolu3ia fireasc , iar barierele interioare î!i pierd orice consisten3 .
Presentimentul nebuniei nu apare decît dup experien3e mari !i capitale. Ca !i cum te-ai fi
ridicat la în l3imi prea mari, unde te apuc vertigii, începi s te clatini, î3i pierzi siguran3a !i
senza3ia normal de imediat !i concret. O mare greutate pare c apas creierul !i-l strînge ca
pentru a-l reduce la o iluzie, de!i numai aceste senza3ii ne descoper îngrozitoarea realitate
organic din care izvor sc experien3ele noastre. :i în aceast ap sare, care vrea s te
izbeasc de p mînt sau s te arunce în aer, apare groaza ale c rei elemente sînt greu de
definit în asemenea caz. Nu este acea groaz de moarte, persistent !i obsedant , care pune
st pînire pe om !i-l domin pîn la sufocare, ce se insinueaz în tot ritmul fiin3ei noastre
pentru a lichida procesul vie3ii din noi, ci o groaz cu str fulger ri, ap rînd rar, dar intens, ca
o tulburare subit , dar care elimin pentru totdeauna posibilitatea unei limpezimi viitoare.
Este imposibil de a preciza !i defini acest ciudat presentiment al nebuniei. Ceea ce este
într-adev r îngrozitor în el rezult din faptul c noi presim3im în nebunie o pierdere total în
via3 , c pierdem tot în mod iremediabil, deja tr ind. Continuu s respir sau s m nînc, dar
am pierdut tot ce eu am ad ugat func3iunilor biologice. Este numai o moarte aproximativ .
În nebunie pierzi ce ai specific, ceea ce crezi tu c te individualizeaz în univers, perspectiva
ta particular !i o anumit orientare a con!tiin3ei. Prin moarte pierzi totul, dar aceast
pierdere se face prin aruncare în neant. De aceea, frica de moarte este persistent !i
esen3ial , dar mai pu3in ciudat decît frica de nebunie, în care semiprezen3a noastr este un
element de nelini!te mult mai complex decît teama organic de o absen3 total din neantul
în care ne duce moartea. :i nu ar fi nebunia o sc pare de mizeriile vie3ii? Aceast întrebare
este justificat numai teoretic, deoarece, practic, pentru omul care sufer de anumite
anxiet 3i, problema apare cu totul în alt lumin sau mai bine zis în alt umbr .
Presentimentul nebuniei se complic de teama de luciditatea din nebunie, de teama
momentelor de reg sire, de revenire, cînd intui3ia dezastrului ar putea fi atît de chinuitoare,
încît s provoace o nebunie !i mai mare. Nu exist salvare prin nebunie, fiindc nu exist om
cu presentimentul nebuniei care s nu se team de lucidit 3ile eventuale într-o asemenea
stare. Ai vrea haosul, dar 3i-e fric de luminile din el.
Forma nebuniei este determinat de condi3ii organice !i temperamentale. Cum
majoritatea nebunilor se recruteaz dintre depresivi, este fatal ca forma depresiv s fie mai
frecvent la nebuni decît st rile de exaltare pl cut , vesel !i debordant . Este atît de
frecvent melancolia neagr la nebuni, încît aproape to3i tind spre sinucidere, o solu3ie atît
de grea pîn nu e!ti nebun.
A! vrea s înnebunesc într-un singur caz. Cînd a! !ti c a! ajunge un nebun vesel, vioi
!i permanent bine dispus, care nu-!i pune nici o problem !i n-are nici o obsesie, dar care
rîde f r sens de diminea3a pîn seara. De!i doresc infinit extaze luminoase, n-a! vrea nici de
acestea, c ci ele sînt urmate de depresiuni. A! vrea îns o baie de lumin cald care s r sar
din mine !i s transfigureze întreaga lume, o baie care s nu semene încord rii din extaz, ci
s p streze un calm de eternitate luminoas . Departe de concentrarea extazului, ea s se
asemene cu u!urin3a gra3iei !i cu c ldura zîmbetului. Întreaga lume s pluteasc în acest vis
de lumin , în aceast încîntare de transparen3 !i imaterialitate. S nu mai existe obstacol !i
materie, form !i margini. :i într-un asemenea cadru s mor de lumin .
 ASUPRA MOR II

Sînt probleme care, odat tratate, te izoleaz în via3 !i chiar te desfiin3eaz . Cînd ai
intrat în ele înseamn c nu mai ai nimic de pierdut !i nimic de cî!tigat. Din perspectiva unei
astfel de regiuni, aventura spiritual sau elanul indefinit înspre forme multiple de via3 ,
avîntul absurd !i nem rginit înspre con3inuturi inaccesibile !i insatisfac3ia de limitarea
planurilor empirice — devin simple manifest ri ale unei sensibilit 3i exuberante, c reia-i
lipse!te acea infinit seriozitate ce caracterizeaz pe acela care a intrat în problemele
periculoase. A avea o infinit seriozitate este a fi pierdut. Nu e aici vorba de spiritul calm !i
nici de gravitatea f r fond a oamenilor numi3i serio!i, ci de o tensiune atît de nebun , încît
în fiecare moment al vie3ii e!ti ridicat în planul eternit 3ii. Vie3uirea în istorie nu mai are
atunci nici o semnifica3ie, deoarece clipa este tr it cu atîta exagerat încordare, încît timpul
apare !ters !i irelevant în fa3a eternit 3ii. Este evident c în fa3a unor probleme pur formale,
oricît de dificile ar fi ele, o seriozitate infinit nu poate fi pretins , deoarece ele sînt produse
exclusiv de incertitudinile inteligen3ei !i nu r sar din structura organic !i total a fiin3ei
noastre. Numai gînditorul organic !i existen3ial este capabil de acest gen de seriozitate,
fiindc numai pentru el adev rurile sînt vii, produse ale unui chin l untric !i ale unei
afec3iuni organice, iar nu ivite dintr-o specula3iune inutil !i gratuit . În fa3a omului abstract,
care gînde!te pentru pl cerea de a gîndi, apare omul organic, care gînde!te sub
determinantul unui dezechilibru vital !i care este dincolo de !tiin3 !i dincolo de art . Îmi
place gîndul care p streaz o arom de sînge !i de carne !i prefer de o mie de ori, unei
abstrac3ii vide, o reflec3ie r s rit dintr-o efervescen3 sexual sau dintr-o depresiune
nervoas . Nu s-au convins, înc , oamenii c a trecut timpul preocup rilor superficiale !i
inteligente !i c este infinit mai important problema suferin3ei decît a silogismului, c un
strig t de dezn dejde este infinit mai revelator decît cea mai subtil distinc3ie !i c totdeauna
o lacrim are r d cini mai adînci decît un zîmbet? De ce nu vrem s accept m valoarea
exclusiv a adev rurilor vii, a adev rurilor r s rite din noi !i care reveleaz realit 3i !i valori
constitutive nou ? De ce nu în3elegem c se poate gîndi viu asupra mor3ii, asupra celei mai
periculoase probleme care exist , !i c , dac punerea ei te desfiin3eaz !i te izoleaz în via3 ,
prin participarea intim !i dureroas ni se reveleaz totu!i un adev r viu?
Se poate vorbi despre moarte f r experien3a agoniei? Moartea nu poate fi în3eleas
decît dac via3a este sim3it ca o îndelungat agonie, în care moartea se îmbin cu via3a.
Moartea nu este ceva în afar , ontologic diferit de via3 , deoarece moarte ca realitate
autonom de via3 nu exist . A intra în moarte nu însemneaz , cum crede mentalitatea
curent !i în genere cre!tinismul, a-3i da ultima suflare !i a p !i într-o regiune de alt
structur !i pozitivitate decît a vie3ii, ci a descoperi în progresiunea vie3ii un drum înspre
moarte !i a g si în pulsa3iile vitalului o adîncire imanent în ea. În cre!tinism !i în
metafizicile care recunosc nemurirea, intrarea în moarte este un triumf, este un acces al altor
regiuni, metafizic diferite de via3 . Prin moarte, care devine o regiune aparte a firii, omul se
elibereaz , iar agonia, în loc s deschid perspective înspre via3 , în care ea se realizeaz ,
descoper sfere complet transcendente ei. În deosebire de aceste viziuni, sensul adev rat al
agoniei îmi pare a fi revela3ia imanen3ei mor3ii în via3 . Pentru ce sentimentul imanen3ei
mor3ii în via3 îl au a!a de pu3ini, iar experien3a agoniei este atît de rar ? Nu cumva e fals
întreaga noastr presupozi3ie, iar schi3area unei metafizici a mor3ii devine verosimil numai
prin concep3ia unei transcenden3e a acesteia?
Oamenii s n to!i, normali !i mediocri nu au o experien3 a agoniei !i nici o senza3ie a
mor3ii. Ei vie3uiesc ca !i cum via3a ar avea un caracter de definitivat. Este în structura
echilibrului superficial al oamenilor normali de a sim3i via3a într-o autonomie absolut
de moarte !i de a o obiectiva pe aceasta într-o realitate transcendent vie3ii. De aceea, ei
consider moartea ca venind din afar , nu dintr-o fatalitate l untric a firii. A tr i f r
sentimentul mor3ii înseamn a vie3ui dulcea incon!tien3 a omului comun, care se comport
ca !i cum moartea n-ar constitui o prezen3 ve!nic !i tulbur toare. Este una din iluziile cele
mai mari ale omului normal în a crede în definitivatul vie3ii !i în a fi dincolo de sentimentul
prizonieratului vie3ii în moarte. Revela3iile de ordin metafizic încep de-abia atunci cînd
echilibrul superficial al omului începe s se clatine !i cînd spontaneit 3ii naive i se substituie
o dureroas !i încordat fr mîntare a vitalului.
Transcenden3a mor3ii apare în viziunea acelora care din incertitudinile vie3ii nu
desprind un substrat organic sau o agonie l untric , ci o cauz exterioar , dezvoltînd la
paroxism acel sentiment c e!ti înghi3it de moarte într-un mod rapid !i brusc. Sentimentul
mor3ii este atît de rar la ace!tia, încît putem spune c nu exist . Chiar dac uneori atinge o
intensitate puternic , manifestarea atît de distan3at în timp anuleaz posibilitatea unei
obsesii dureroase. Faptul c senza3ia mor3ii nu apare decît acolo unde vitalul a suferit un
dezechilibru sau o oprire a spontaneit 3ii lui ira3ionale, cînd via3a e zguduit în adîncimi !i
cînd ritmul vitalului activeaz dintr-o tensiune total , iar nu dintr-o expansiune superficial
!i efemer , dovede!te, pîn la o certitudine interioar , imanen3a mor3ii în via3 . Viziunea în
adîncurile acesteia ne arat cît de iluzorie este credin3a într-o puritate vital !i cît de fundat
este convingerea despre un substrat metafizic al demoniei vie3ii.
Dac moartea este imanent în via3 , pentru ce con!tiin3a mor3ii face imposibil
vie3uirea? La omul normal vie3uirea nu e tulburat , deoarece procesul de intrare în moarte se
întîmpl cu totul naiv, prin sc derea intensit 3ii vitale. Pentru el nu exist decît agonia din
urm , nu o agonie durabil , legat de premisele vitalului. Într-o perspectiv adînc , fiecare
pas în via3 este un pas în moarte, iar amintirea nu este decît un semn de neant. Omul
normal, lipsit de în3elegere metafizic , nu are con!tiin3a intr rii progresive în moarte, de!i
nici el, ca nici o fiin3 , nu scap acestui destin inexorabil. Unde con!tiin3a a c p tat o
autonomie de via3 , revelarea mor3ii devine atît de puternic , încît prezen3a ei distruge orice
gen de naivitate, orice elan de bucurie !i orice voluptate natural . Este ceva pervers !i infinit
dec zut în a avea con!tiin3a mor3ii. Toat poezia naiv a vie3ii, toate seduc3iile !i farmecele
ei apar vide de orice con3inut, precum vide apar toate proiect rile finaliste !i iluziile
teologice ale omului.
A avea con!tiin3a unei îndelungi agonii este a desprinde experien3a individual dintr-un
cadru naiv !i din integrarea ei natural , pentru a-i demasca nulitatea !i insignifian3a, este a
ataca înse!i r d cinile ira3ionale ale vie3ii. A vedea cum se întinde moartea peste aceast
lume, cum distruge un arbore !i cum se insinueaz în vis, cum ofile!te o floare sau o
civiliza3ie, cum roade din individ !i din cultur , ca un suflu imanent !i distrug tor, este a fi
dincolo de posibilitatea lacrimilor !i a regretelor, dincolo de orice categorii sau forme. Cine
n-a avut sentimentul acelei teribile agonii, cînd moartea se înal3 în tine !i te cuprinde ca un
aflux de sînge, ca o for3 interioar imposibil de st pînit !i care te domin pîn la sufocare,
sau cînd te strînge ca un !arpe provocîndu-3i halucina3ii de groaz , acela nu cunoa!te
caracterul demonic al vie3ii !i efervescen3ele interioare din care r sar marile transfigur ri.
Este necesar o astfel de be3ie neagr pentru a în3elege de ce ai vrea cît mai apropiat sfîr!itul
unei asemenea lumi. Nu be3ia luminoas din extaz, unde viziuni paradiziace te cuceresc
într-o încîntare de splendori !i sclipiri !i unde te înal3i într-o sfer de puritate în care vitalul
se sublimeaz în imaterial, ci o torturare nebun , periculoas !i ruin toare a vitalului,
caracterizeaz aceast be3ie neagr în care moartea apare în seduc3ia groaznic a ochilor de
!arpe din co!maruri. Dar a avea astfel de senza3ii !i imagini înseamn a fi atît de legat de
esen3a realit 3ii, încît via3a !i moartea !i-au demascat iluziile pentru a se realiza în tine în
forma cea mai substan3ial !i mai dramatic . O exaltat agonie îmbin ca într-un vîrtej
îngrozitor via3a cu moartea !i un bestial satanism împrumut lacrimi volupt 3ii. Via3a ca o
lung agonie !i ca drum înspre moarte nu este altceva decît o alt formulare a dialecticii
demonice a vie3ii, dup care aceasta na!te forme pentru a le distruge într-o productivitate
ira3ional !i imanent . Multiplicitatea formelor vitale nu se însumeaz într-o convergen3
transvital sau într-o inten3ionalitate transcendent , ci se realizeaz într-un ritm nebun, în
care nu po3i recunoa!te altceva decît demonia devenirii !i a distrugerii. Ira3ionalitatea vie3ii
se manifest în aceast expansiune debordant de forme !i con3inuturi, în aceast pornire
frenetic de a substitui aspecte noi celor uzate, f r ca aceast substituire s însemne un
plus apreciabil sau o însumare calitativ . O relativ fericire ar sim3i omul care s-ar abandona
acestei deveniri !i, dincolo de orice problematic chinuitoare, ar încerca s soarb toate
posibilit 3ile oferite de clip , f r raportarea continu ce descoper în fiecare moment o
relativitate insurmontabil . Experien3a naivit 3ii este singura cale de salvare. Dar pentru acei
care simt !i concep via3a ca o îndelung agonie, problema salv rii r mîne o simpl
problem . Pe aceast cale, mîntuire nu va fi.
Revelarea imanen3ei mor3ii în via3 se realizeaz în genere prin boal !i st ri depresive.
Exist , desigur, !i alte c i, dar acelea sînt cu totul accidentale !i individuale, ele neavînd o
capacitate de revelare ca bolile !i st rile depresive.
Dac bolile au o misiune filozofic în lume, apoi aceea nu poate fi alta decît s arate cît
de iluzoriu e sentimentul eternit 3ii vie3ii !i cît de fragil e iluzia unui definitivat !i a unei
împliniri a vie3ii. C ci în boal , moartea este totdeauna prezent în via3 . St rile cu adev rat
maladive ne leag de realit 3ile metafizice, pe care un om normal !i s n tos nu le poate
în3elege niciodat . Este evident c între boli exist o ierarhie în capacitatea lor de revelare.
Nu toate prezint cu aceea!i durat !i intensitate experien3a imanen3ei mor3ii în via3 !i nu
toate se manifest în forme identice de agonie. Oricît s-ar individualiza !i specifica bolile în
indivizi, exist totu!i moduri de a muri legate de structura bolii ca atare. Întreg complexul
st rilor maladive descoper o chinuire a vitalului !i o dezintegrare a vie3ii din func3iile ei
fire!ti. Via3a este astfel alc tuit , încît nu-!i poate realiza poten3ialit 3ile ei decît
comportîndu-se ca !i cum moartea nu ar constitui o prezen3 inexorabil . Din acest motiv, în
st rile normale !i nerevelatoare, moartea este considerat ca venind din afar !i complet
exterioar vie3ii. Acela!i sentiment îl au !i tinerii cînd vorbesc de moarte. Dar cînd maladia
i-a lovit în plin elan, dispar toate iluziile !i seduc3iile tinere3ii. Este sigur c în lumea aceasta
singurele experien3e cu adev rat autentice sînt cele izvorîte din boal . Toate celelalte poart
în mod fatal o marc livresc , deoarece într-un echilibru organic nu pot ap rea decît st ri
sugerate !i a c ror complexitate este mai mult un produs al unei imagina3ii exaltate decît al
unei efervescen3e reale. Numai oamenii care sufer realmente sînt capabili de con3inuturi
autentice !i de o infinit seriozitate. Ceilal3i sînt n scu3i pentru gra3ie, armonie, iubire !i
dans. — În fondul lor, cî3i nu ar renun3a la revela3iile metafizice din disperare, agonie !i
moarte, pentru o iubire naiv sau pentru voluptuoasa incon!tien3 din dans?
:i cî3i nu ar renun3a la o glorie crescut din suferin3 , pentru o existen3 anonim !i
fericit ?
Orice boal este un eroism; dar un eroism de rezisten3 , iar nu de cucerire. Eroismul în
boal se exprim prin rezisten3a pe posturile pierdute ale vie3ii. Aceste posturi sînt
iremediabil pierdute nu numai pentru cei afecta3i organic de anumite maladii, dar !i pentru
aceia la care st rile depresive sînt atît de frecvente, încît fa3 de structura lor subiectiv
p streaz un caracter constitu3ional. St rile depresive nu reveleaz numai existen3a ca
obiectivitate sensibil , ci !i moartea. Astfel se explic de ce temerii de moarte, ce se
manifest la anumi3i depresivi, interpret rile curente nu-i g sesc nici o justificare mai
adînc . Cum se poate ca într-o vitalitate mare, uneori chiar debordant , s apar frica de
moarte sau cel pu3in problema mor3ii? Mir rii acesteia, caracteristic mentalit 3ii curente, nu
i se pot opune decît marile posibilit 3i de în3elegere esen3ial închise în structura st rilor
depresive. C ci în aceste st ri, în care dualizarea cu lumea devine dureroas !i progresiv ,
omul se apropie tot mai mult de realit 3ile lui l untrice !i descoper moartea în
subiectivitatea lui proprie. Un proces de interiorizare înainteaz pîn în centrul substan3ial al
subiectivit 3ii, dep !ind toate formele sociale care o îmbrac pe aceasta. Odat dep !it !i
acel centru, interiorizarea progresiv !i paroxistic descoper o regiune unde via3a se îmbin
cu moartea, unde omul nu s-a desprins prin individualizare de sursele primare ale existen3ei
!i unde ritmul nebun !i demonic al lumii activeaz în deplina lui ira3ionalitate.
Pentru un depresiv, senza3ia imanen3ei mor3ii în via3 adaug un plus de intensitate
depresiunii !i creeaz o atmosfer de continu insatisfac3ie !i nelini!te, care nu-!i vor g si
echilibrul !i pacea niciodat .
Prin senza3ia prezen3ei mor3ii în structura vitalului, se introduce implicit un element de
neant în fiin3are. Nu se poate concepe moarte f r neant, deci nici via3 f r un principiu de
absolut negativitate. C neantul este implicat în ideea de moarte o dovede!te frica de
moarte, care nu este decît teama de neantul în care ne arunc moartea. Imanen3a mor3ii în
via3 este un semn al triumfului final al neantului asupra vie3ii, dovedind prin aceasta c
prezen3a mor3ii nu are alt sens decît s actualizeze progresiv drumul înspre neant.
Sfîr!itul !i deznod mîntul imensei tragedii a vie3ii !i, îndeosebi, a omului, vor dovedi
cît de iluzorie este credin3a în eternitatea vie3ii — !i c , totu!i, unica împ care pentru omul
istoric este sentimentul naiv al eternit 3ii acestei vie3i.
Exist , în fond, numai fric de moarte. Tot ceea ce numim diversitatea formelor de
fric nu este altceva decît o manifestare cu aspecte variate în fa3a aceleia!i realit 3i
fundamentale. Temerile individuale sînt legate toate, prin coresponden3e ascunse, de teama
esen3ial în fa3a mor3ii. Aceia care vor s înl ture frica de moarte prin ra3ionamente
artificiale se în!al profund, deoarece este absolut imposibil s anulezi o temere organic
prin construc3ii abstracte. Cine-!i pune serios problema mor3ii este absolut imposibil s nu
aib !i o team . Chiar aceia care cred în nemurire sînt orienta3i înspre aceast credin3 tot
din frica de moarte. Este, în aceast credin3 , un efort dureros al omului de a-!i salva —
chiar f r o certitudine absolut — lumea valorilor în care a tr it !i la care a contribuit, de a
înfrînge neantul din temporal !i de a realiza în etern universalul. În fa3a mor3ii, acceptat
f r nici o credin3 religioas , nu r mîne îns nimic din ceea ce lumea crede a fi creat pentru
eternitate. Toat lumea formelor !i a categoriilor abstracte se dovede!te complet irelevant
în fa3a mor3ii, iar preten3ia de universalitate a formalului !i categorialului devine iluzorie în
fa3a iremediabilului din procesul de aneantizare prin moarte. C ci niciodat o form sau o
categorie nu vor prinde existen3a în structura ei esen3ial , precum niciodat nu vor în3elege
rosturile intime ale vie3ii !i mor3ii. Ce poate opune idealismul sau ra3ionalismul în fa3a
acestora? Nimic. Celelalte concep3ii !i doctrine nu spun îns aproape nimic despre moarte.
Singura atitudine valabil ar fi o t cere absolut sau un strig t dezn d jduit.
Acei care sus3in c frica de moarte nu-!i are o justificare mai adînc , deoarece atît cît
este un eu moartea nu exist , iar cînd e!ti mort eul a disp rut, uit de fenomenul atît de
ciudat al agoniei treptate.
Unui om care are sentimentul puternic al mor3ii, ce mîngîiere poate s -i ofere separa3ia
artificial între eu !i moarte? Ce sens poate avea pentru cineva p truns adînc de senza3ia
iremediabilului o subtilitate sau o argumentare logic ? Sînt nule toate încerc rile de a devia
pe un plan logic probleme de existen3 . Filozofii sînt prea orgolio!i pentru a-!i m rturisi
frica de moarte !i prea preten3io!i pentru a recunoa!te o fecunditate spiritual maladiei. Este
o pref cut senin tate în considera3iile lor asupra mor3ii; în realitate, ei tremur mai mult
decît to3i. Dar s nu se uite c filozofia este o art de a-3i masca sentimentele !i chinurile
l untrice pentru a în!ela lumea asupra r d cinilor adev rate ale filozof rii.
Sentimentul ireparabilului !i al iremediabilului, care înso3e!te totdeauna con!tiin3a !i
senza3ia agoniei, poate explica cel mult o acceptare dureroas amestecat cu fric , în nici un
caz o iubire sau o simpatie pentru fenomenul mor3ii. Arta de a muri nu se poate înv 3a,
fiindc nu prezint nici o tehnic , nici un complex de reguli sau de norme. Iremediabilul
agoniei se experimenteaz în propria fiin3 a individului, cu suferin3e !i încord ri infinite.
Majoritatea oamenilor n-au con!tiin3a agoniei lente din ei. Pentru ace!tia exist numai o
agonie, aceea care precede intrarea absolut în neant. În con!tiin3a lor, numai momentele
acestei agonii prezint revela3ii importante asupra existen3ei. De aceea, ei a!teapt totul de la
sfîr!it în loc s prind semnifica3ia unei agonii lente !i revelatoare. Sfîr!itul le va descoperi
îns prea pu3in, !i astfel se vor stinge incon!tien3i precum au !i tr it.
C agonia se desf !oar în timp, aceasta dovede!te c temporalitatea nu este numai un
caracter sau o condi3ie pentru crea3ie, ci !i pentru moarte, pentru fenomenul dramatic al
muririi. Aici se manifest caracterul demonic al timpului, în care se desf !oar atît na!terea
cît !i moartea, crea3ia ca !i distrugerea, f r ca în acest complex s se eviden3ieze o
convergen3 înspre vreun plan transcendent.
Numai într-o demonie a timpului este posibil sentimentul iremediabilului, care ni se
impune ca o necesitate ineluctabil împotriva tendin3elor noastre cele mai intime. A fi
absolut convins c nu po3i sc pa de o soart amar pe care ai dori-o altcumva, c e!ti supus
unei fatalit 3i implacabile !i c timpul nu va face altceva decît s actualizeze procesul
dramatic al distrugerii, iat expresii ale iremediabilului !i ale agoniei. Nu este atunci neantul
o salvare? Dar cum poate s existe o salvare în nimic? Dac este aproape imposibil
salvarea în existen3 , cum o s fie posibil în absen3a complet de orice fel de existen3 ?
Cum nici în neant !i nici în existen3 nu e salvare, praful s se aleag de aceast lume
cu toate legile ei eterne!
 MELANCOLIA

Fiecare stare sufleteasc tinde s se adapteze unui exterior corespondent felului ei

specific sau s transforme acest exterior într-o viziune potrivit naturii ei. C ci exist o
coresponden3 intim , în toate st rile mari !i adînci, între planul subiectiv !i planul obiectiv.
Ar fi absurd s concepi un entuziasm debordant într-un mediu plat !i închis; dac totu!i s-ar
întîmpla, aceasta s-ar datora unei excesive plenitudini ce ar subiectiviza întreg mediul. Ochii
omului v d în exterior ceea ce îl fr mînt în interior. Cadrul este de cele mai multe ori
rezultatul unei proiec3ii subiective f r de care st rile suflete!ti !i experien3ele intense nu-!i
pot g si o realizare deplin . Extazul niciodat nu reprezint o consumare pur intern , ci
transpune într-un exterior o be3ie luminoas l untric . Este destul a privi fa3a unui extatic,
pentru a remarca tot ceea ce vizeaz tensiunea lui spiritual . Inten3ionalitatea st rilor
interioare este un fenomen care explic armonia dintre planuri, precum !i necesitatea prin
care ele se cer reciproc, deoarece inten3ionalitatea indic o imposibilitate a st rilor de a
r mîne absolut pure.
Pentru ce melancolia cere un infinit exterior? Fiindc este în structura ei o dilatare !i
un gol c rora nu li se pot stabili grani3e. Trecerile de limite se pot realiza fie în mod pozitiv,
fie negativ. Exuberan3a, entuziasmul, furia etc. sînt st ri debordante a c ror intensitate
sparge orice bariere limitative !i cre!te dincolo de echilibrul normal. Este un avînt pozitiv al
vie3ii, rezultat dintr-un plus de via3 , dintr-un exces de vitalitate !i dintr-o expansiune
organic . În st rile pozitive, via3a trece dincolo de determin rile ei normale nu pentru a se
nega, ci pentru a elibera rezervele care mocnesc !i care, acumulate, risc o izbucnire
violent . Toate st rile extreme sînt derivate ale vie3ii, prin care ea se ap r de ea îns !i.
Transcenderea limitelor din st rile negative are cu totul alt sens, deoarece ea nu pleac din
plenitudine, ci dintr-un gol ale c rui margini nu sînt demarcabile. Aceasta cu atît mai mult
cu cît golul pare a r s ri din r d cinile fiin3ei, întinzîndu-se progresiv, ca o cangren . Este
un proces de diminuare, iar nu de cre!tere; din acest motiv, el este o întoarcere înspre neant,
iar nu o înflorire în existen3 .
 Senza3ia de gol !i de dilatare înspre nimic, care nu lipse!te în melancolie, î!i afl o
r d cin mai adînc într-o oboseal , prezent în toate st rile negative.
Oboseala separ pe om de lume !i de lucruri. Ritmul intens al vie3ii sl be!te, iar
pulsa3iile organice !i activitatea intern î!i pierd din acea încordare care diferen3iaz via3a în
lume, care o stabile!te ca un moment imanent al existen3ei. Oboseala este primul
determinant organic al cunoa!terii, deoarece ea dezvolt condi3iile indispensabile ale unei
diferen3ieri a omului în lume; prin ea, ajungi la acea perspectiv care situeaz lumea în fa3a
omului. Oboseala te face s tr ie!ti sub nivelul normal al vie3ii, iar despre marile tensiuni
vitale nu-3i îng duie s ai decît un presentiment. Sursa melancoliei pleac deci dintr-o
regiune unde via3a este nesigur !i problematic . Astfel se explic fecunditatea ei pentru
cunoa!tere !i sterilitatea ei pentru via3 .
Dac în tr irile comune !i obi!nuite conteaz intimitatea naiv cu aspectele individuale
ale existen3ei, în melancolie separarea de ele duce la un sentiment vag al lumii !i la o
senza3ie a vagului acestei lumi. O experien3 intim !i o viziune ciudat anuleaz formele
consistente ale acestei lumi, cadrele individualizate !i diferen3iate, pentru a o îmbr ca într-o
hain de o transparen3 imaterial !i universal . Deta!area progresiv de ceea ce este
individual !i concret te ridic la o viziune total care, cî!tigînd în întindere, pierde în
concret. Nu exist stare melancolic f r în l3area de care vorbim, f r o expansiune spre
culmi, f r o ridicare deasupra lumii. Dar nu acea în l3are r s rit din orgoliu sau din
dispre3, din disperare sau dintr-o pornire spre negativitate infinit , ci dintr-o reflexie
prelungit !i o reverie difuz , n scute în oboseal . În melancolie îi cresc omului aripi nu
pentru a se bucura de lume, ci pentru a fi singur. Ce sens are singur tatea în melancolie? Nu
este ea legat de sentimentul infinitului intern !i extern? Privirea melancolic este
inexpresiv , conceput f r o perspectiv a nem rginitului. Nem rginirea interioar !i vagul
l untric, ce nu trebuie asimilate acelei infinit 3i fecunde din iubire, cer cu necesitate o
întindere ale c rei margini sînt insesizabile. Melancolia prezint o stare vag care nu
inten3ioneaz ceva determinat !i precizat. Tr irile comune cer obiecte palpabile !i forme
cristalizate. Contactul cu via3a se face, în acest caz, prin individual; este un contact strîns !i
sigur.
 Desprinderea de existen3 ca dat concret !i calitativ !i abandonarea în nem rginire
ridic pe om din încadrarea lui fireasc . Perspectiva infinitului îl arat singur !i p r sit în
lume. Sentimentul propriei finit 3i este cu atît mai intens cu cît con!tiin3a infinit 3ii lumii
este mai mare. Dac în unele st ri aceast con!tiin3 este deprimant !i chinuitoare, în
melancolie ea este mai pu3in dureroas , din cauza unei sublim ri care face singur tatea !i
p r sirea mult mai pu3in ap s toare, împrumutîndu-le uneori un caracter voluptuos.
Dispropor3ia dintre infinitatea lumii !i finitatea omului este un motiv serios de
disperare; atunci îns cînd o prive!ti într-o perspectiv de vis, a!a cum e în st rile
melancolice, aceasta înceteaz de a mai fi torturant , lumea ap rînd într-o frumuse3e stranie
!i maladiv . Sensul adînc al singur t 3ii vizeaz o suspendare dureroas a omului în via3 !i
o fr mîntare în izolare cu gîndul mor3ii. A tr i singur înseamn a nu mai cere nimic !i a
nu mai a!tepta nimic de la via3 . Singura surpriz a singur t 3ii este moartea. Marii
singuratici nu s-au retras niciodat spre a se preg ti pentru via3 , ci pentru a suporta,
interioriza3i !i resemna3i, lichidarea vie3ii din ei. Din pustiu !i din grote nu se pot aduce
mesaje pentru via3 . Nu condamn via3a toate religiile plecate din pustiuri? :i nu este în
ilumin rile !i transfigur rile marilor singuratici o viziune apocaliptic de sfîr!it !i pr bu!ire,
iar nu o aureol de sclipiri !i triumfuri?
Singur tatea melancolicilor are o semnifica3ie mult mai pu3in adînc ; ea are uneori
chiar un caracter estetic. Nu se vorbe!te de o melancolie dulce, de o melancolie
voluptuoas ? Dar îns !i atitudinea melancolic , prin pasivitatea !i considerarea în
perspectiv , nu este ea colorat estetic?
Atitudinea estetic în fa3a vie3ii se caracterizeaz printr-o pasivitate contemplativ care
savureaz din real tot ceea ce îi convine subiectivit 3ii, f r nici o norm !i f r nici un
criteriu. Lumea este considerat ca un spectacol, iar omul ca un spectator care asist pasiv la
desf !urarea unor aspecte. Concep3ia spectacular a vie3ii elimin tragicul !i antinomiile
imanente existen3ei, care odat recunoscute !i sim3ite te prind ca într-un vîrtej dureros în
drama lumii. Experien3a tragicului presupune o tensiune atît de mare, încît vie3uirea estetic
nici n-o poate b nui. În tragic, participarea intens cu întreg con3inutul fiin3ei noastre este
atît de hot rîtoare, încît fiecare moment este o chestiune de destin, pe cînd în atitudinea
estetic este o chestiune de impresie. Tragicul nu include ca un element central reveria,
nelipsit în toate st rile estetice. Ceea ce este estetic în melancolie se manifest în tendin3a
spre pasivitate, reverie !i încîntare voluptuoas . C ea nu poate fi asimilat integral unei st ri
estetice, aceasta deriv din aspectele ei multiforme. Nu este destul de frecvent melancolia
neagr ? Dar ce este, mai întîi, o melancolie dulce? Cine nu cunoa!te senza3ia de pl cere
ciudat în dup -amiezele de var , cînd te abandonezi sim3urilor f r nici o problematic
special !i cînd sentimentul unei eternit 3i senine dezvolt în suflet o împ care dintre cele
mai neobi!nuite? Este ca !i cum grijile acestei lumi !i toate incertitudinile spirituale ar amu3i
în fa3a unui spectacol de o frumuse3e uluitoare, în seduc3iile c ruia orice problem ar deveni
inutil . Dincolo de orice agita3ie, tulburare sau efervescen3 , o tr ire lini!tit soarbe cu o
voluptate re3inut toat splendoarea cadrului. Este o not esen3ial a st rilor melancolice
calmul, absen3a unei intensit 3i deosebite. Regretul, care intr în structura melancoliei,
explic !i el absen3a unei intensit 3i particulare a acesteia. Dac regretul poate fi persistent,
el niciodat nu e atît de intens încît s provoace o suferin3 profund . Actualizarea unor
motive sau a unor întîmpl ri din trecut, însumarea în afectivitatea noastr prezent a unor
elemente care ast zi nu mai pot fi active, rela3ia dintre o tonalitate afectiv a senza3iilor !i
mediul în care s-au n scut, dar pe care l-au p r sit, sînt determinante esen3iale de
melancolie. Regretul exprim afectiv un fenomen profund: acela al înaint rii în moarte prin
vie3uire. Regret ceva ce a murit în mine !i din mine. Actualizez doar fantoma unor realit 3i !i
a unor experien3e trecute. Dar aceasta este suficient pentru a ne ar ta cît a murit din noi.
Regretul reveleaz semnifica3ia demonic a timpului care, prilejuind o cre!tere în noi,
cauzeaz implicit o anihilare.
Regretele fac pe om melancolic f r s -l paralizeze sau s -i rateze aspira3iile, deoarece
în regret exist o con!tiin3 a ireparabilului numai pentru trecut, viitorul fiind oarecum
deschis. Melancolia nu este o stare de o gravitate concentrat , închis , dezvoltat pe o
afec3iune organic , deoareace în ea nu exist nimic din acea groaznic senza3ie a
ireparabilului pentru tot cursul existen3ei, care nu lipse!te în unele cazuri de triste3e adînc .
Chiar acea melancolie neagr este mai mult un caz de dispozi3ie temporar , decît de una
constitu3ional . :i dac ar fi ca în cazul al doilea, caracterul de reverie nu e complet exclus
pentru a o asimila unei maladii, cu toate implica3iile ei. Formal, atît în cazul melancoliei
dulci !i voluptuoase, cît !i în cazul melancoliei negre, exist acelea!i cadre de elemente: gol
intern, infinit exterior, vag de senza3ii, reverie, sublimare etc.; numai din punctul de vedere
al tonalit 3ii afective a viziunii diferen3ierea apare evident . S-ar putea ca multipolaritatea
melancoliei s 3in mai mult de structura subiectivit 3ii decît de natura ei. În acest caz, starea
melancolic , în caracterul ei difuz reveric !i vag, ar lua forme specifice în fiecare persoan .
Nefiind o stare de o mare intensitate dramatic , ea oscileaz !i fluctueaz mult mai mult
decît celelalte. Avînd mai mult virtu3i poetice decît active, ea are ceva dintr-o gra3ie re3inut
(de aceea o întîlnim mai mult la femei), gra3ie pe care n-o întîlnim niciodat în triste3ea
profund !i intens .
Nu lipse!te aceast gra3ie nici peisajelor de coloratur melancolic . Perspectiva întins
din peisajul olandez sau din peisajul Rena!terii, cu eternit 3i de lumin !i umbre, cu v i a
c ror !erpuire simbolizeaz infinitul !i cu raze ce împrumut un caracter de imaterialitate
lumii, cu aspira3iile !i regretele oamenilor ce schi3eaz un zîmbet de în3elegere !i
bun voin3 — întreag aceast perspectiv reveleaz o gra3ie melancolic !i u!oar . Într-un
astfel de cadru, omul pare a zice cu regret !i cu resemnare: «Ce vre3i, dac nu e mai mult?»
La cap tul oric rei melancolii exist posibilitatea unei mîngîieri sau a unei resemn ri.
Elementele estetice din ea includ virtualit 3i de armonie viitoare, care niciodat nu exist
într-o triste3e profund !i organic . Din acest motiv, o fenomenologie a triste3ii ajunge la
ireparabil, pe cînd una a melancoliei la vis !i gra3ie.
 TOTUL N-ARE NICI O IMPORTAN

:i ce importan3 poate s aib faptul c eu m fr mînt, c suf r sau gîndesc? Prezen3a

mea în lume va zgudui — spre marele meu regret — cîteva existen3e lini!tite !i va tulbura
naivitatea incon!tient !i pl cut a altora, spre !i mai marele meu regret. De!i simt c
tragedia mea este pentru mine cea mai mare tragedie din istorie — mai mare decît
pr bu!irile de împ ra3i sau decît cine !tie ce irosire în fundul unei mine —, totu!i am
implicit sentimentul totalei mele nulit 3i !i insignifian3e. Sînt convins
c nu sînt absolut nimic în univers, dar simt c singura existen3 real este a mea. :i
dac a! fi pus s aleg între existen3a lumii !i existen3a mea, a! înl tura pe cealalt , împreun
cu toate luminile !i legile ei, încumetîndu-m s planez singur în neantul absolut. De!i
pentru mine via3a este un chin, nu pot s renun3 la ea, fiindc nu cred în absolutul valorilor
transvitale pentru ca s m sacrific în numele lor. Dac a! fi sincer, ar trebui s spun c nu
!tiu de ce tr iesc !i de ce nu încetez s tr iesc. Probabil cheia r mîne în fenomenul
ira3ionalit 3ii vie3ii, care men3ine via3a f r motive. :i dac nu exist decît motive absurde
pentru a tr i? Dar acestea se mai pot numi motive? Lumea aceasta nu merit s te sacrifici
pentru vreo idee sau vreo credin3 . Cu cît sîntem mai ferici3i ast zi, dac al3ii s-au sacrificat
pentru binele !i luminarea noastr ? Ce bine !i ce luminare? Dac cineva s-a sacrificat pentru
ca eu s fiu fericit acum, atunci eu sînt mai nefericit decît el, fiindc nu în3eleg s -mi cl desc
o existen3 pe un cimitir. Am momente cînd m simt responsabil de întreaga mizerie a
istoriei, cînd nu în3eleg pentru ce unii !i-au v rsat sîngele pentru noi. Cea mai mare ironie ar
fi îns cînd s-ar putea stabili c aceia au fost mai ferici3i decît noi.Praful s se aleag de
întreaga istorie. Ar trebui s nu m mai intereseze nimic în aceast lume; s -mi apar
ridicol îns !i problema mor3ii; suferin3a, limitat !i nerevelatoare; entuziasmul, impur;
via3a, ra3ional ; dialectica vie3ii, dialectic logic , iar nu una demonic ; disperarea, minor !i
par3ial ; eternitatea, o vorb ; experien3a neantului, o iluzie; fatalitatea, o glum … C ci m
gîndesc serios, ce rost au toate acestea? De ce s mai pui probleme, s arunci lumini sau s
accep3i umbre? N-ar fi mai bine s -mi îngrop lacrimile într-un nisip la marginea m rii, în
cea mai deplin singur tate? Dar n-am plîns niciodat , fiindc lacrimile s-au transformat în
gînduri. :i nu sînt gîndurile acestea tot atîta de amare ca lacrimile?
 EXTAZ

Nu !tiu ce sens poate avea într-un spirit sceptic, pentru care lumea aceasta este o lume
în care nu se rezolv nimic, prezen3a celui mai formidabil extaz, a celui mai revelator !i
mai bogat, a celui mai complex !i mai periculos, extazul r d cinilor ultime ale existen3ei. Nu
cî!tigi în acest extaz nici un fel de certitudine explicit sau o cunoa!tere definit , dar
sentimentul unei particip ri esen3iale este atît de intens, încît debordeaz toate limitele !i
categoriile cunoa!terii obi!nuite. Este ca !i cum în lumea aceasta de obstacole, de mizerii !i
de chin, prin care aspectele individuale ale existen3ei ne apar în consisten3a lor ireductibil ,
s-ar deschide o poart înspre sîmburele interior al existen3ei, pe care l-am prinde în cea
mai simpl !i mai esen3ial viziune, în cea mai splendid încîntare metafizic . Stratul
superficial de existen3 !i formele individuale par a se topi pentru a favoriza accesul
regiunilor celor mai profunde. :i m întreb dac adev ratul sentiment metafizic al existen3ei
este posibil f r aceast eliminare a straturilor superficiale !i a formelor individuale. C ci
numai printr-o purificare a existen3ei de elementele ei contingente !i întîmpl toare se poate
atinge o zon esen3ial . Sentimentul metafizic al existen3ei este de natur extatic !i orice
metafizic î!i are r d cina într-o form particular de extaz. În mod gre!it se admite numai
forma extatic religioas . Exist o multiplicitate de forme care depind de o forma3ie
spiritual specific sau de o structur temperamental , !i care nu trebuie neap rat s duc la
transcenden3 . De ce n-ar exista un extaz al existen3ei pure, al r d cinilor imanente ale
existen3ei? :i nu se realizeaz o astfel de form extatic în acea adîncire care destram
v lurile superficiale pentru a înlesni accesul sîmburelui interior al lumii? A ajunge la
r d cinile acestei lumi, a realiza be3ia suprem , încîntarea extatic , experien3a originarului !i
a primordialului este a tr i un sentiment metafizic plecat din extazul elementelor esen3iale
ale firii. Extazul ca exaltare în imanen3 , ca o iluminare în lumea aceasta, ca viziune a
nebuniei acestei lumi — iat un substrat pentru o metafizic , — valabil chiar !i pentru
ultimele clipe, pentru momentele finale. C ci orice extaz adev rat este periculos. El este
asem n tor cu ultima faz a ini3ierii din misterele egiptene, cînd în locul cunoa!terii
explicite !i definitive se spunea: «Osiris este o divinitate neagr », adic absolutul r mîne în
sine incognoscibil. Nu v d în extazul r d cinilor ultime ale existen3ei decît o form de
nebunie, nu de cunoa!tere. Nu po3i avea aceast tr ire extatic decît în singur tate, cînd ai
senza3ia c planezi peste aceast lume. :i singur tatea nu este un mediu de nebunie? :i apoi,
nu este caracteristic faptul c acest extaz poate s apar chiar unui individ sceptic? Nu este
revelator pentru nebunia din extaz fenomenul acesta, al prezen3ei celei mai ciudate
certitudini !i a celei mai esen3iale viziuni într-un mediu de îndoial !i disperare?
Decît — nimeni nu va realiza st ri extatice f r experien3a prealabil a disper rii,
deoarece într-una, ca !i în cealalt , se întîmpl purific ri tot atît de mari dar cu con3inut
diferit.
R d cinile metafizicii sînt tot atît de complicate ca !i r d cinile existen3ei.
 LUMEA ÎN CARE NU SE REZOLV NIMIC

Mai este ceva pe acest p mînt care s nu poat fi pus la îndoial , în afar de moarte,
singurul lucru sigur în aceast lume? A te îndoi de toate !i a tr i totu!i, iat un paradox care
nu este unul dintre cele mai tragice, deoarece îndoiala este mult mai pu3in intens !i
încordat decît disperarea. Nu este caracteristic faptul c tipul cel mai frecvent de îndoial
este cel cerebral, unde prin urmare particip omul numai cu o parte din fiin3a sa, în deosebire
de participarea total !i organic din disperare? Chiar în formele organice !i serioase ale
îndoielii, intensitatea nu este niciodat echivalent celei din disperare. Un anumit
diletantism !i un gen particular de superficialitate caracterizeaz scepticismul fa3 de
fenomenul atît de complex !i de ciudat al disper rii. M pot îndoi de orice, pot arunca un
zîmbet dispre3uitor asupra lumii, dar aceasta nu m împiedic s m nînc, s dorm lini!tit sau
s m c s toresc. În disperare, de a c rei profunzime nu te po3i convinge decît tr ind-o,
aceste ac3iuni nu mai sînt posibile decît cu efort !i suferin3e. Nimeni, pe culmile disper rii,
nu mai poate !i nu mai are dreptul la somn. De aceea, nici un dezn d jduit autentic nu poate
uita nimic din tragedia lui, p strînd în con!tiin3 actualitatea dureroas a mizeriei lui
subiective pîn dincolo de orice margini. Îndoiala este o nelini!te care se refer la probleme
!i la lucruri, ea rezult din con!tiin3a irezolvabilit 3ii tuturor chestiunilor mari. Dac s-ar
rezolva marile probleme, scepticul ar reveni la st rile normale. Cît diferen3 fa3 de situa3ia
omului în disperare, care, dac s-ar rezolva toate problemele, nu ar fi mai pu3in nelini!tit,
deoarece nelini!tea lui este r s rit din structura existen3ei lui subiective. Disperarea este
starea în care anxietatea !i nelini!tea sînt imanente existen3ei. Nimeni nu e torturat în
disperare de probleme, ci de convulsiunile !i arderile în propria lui existen3 . C nu se
rezolv nimic în aceast lume, este regretabil. N-a existat !i nu va exista nimeni care s se
sinucid din acest motiv. Atît de pu3in influen3eaz nelini!tea intelectual nelini!tea total a
fiin3ei noastre. Din acest motiv, prefer de o mie de ori o existen3 dramatic , torturat pentru
destinul ei în lume !i chinuit de cele mai consumatoare fl c ri interioare, decît un om
abstract, fr mîntat de probleme abstracte care nu angajeaz fondul subiectivit 3ii noastre.
Dispre3uiesc în aceast gîndire absen3a riscului, a nebuniei !i a pasiunii. Cît de fecund este
o gîndire vie, pasionat , în care lirismul circul ca sîngele în vine! Este extrem de interesant
!i de dramatic procesul prin care oameni ini3ial fr mînta3i de probleme pur abstracte !i
impersonale, obiectivi pîn la uitare de sine, surprin!i de suferin3 !i boal au fost în mod
fatal adu!i s reflecteze asupra propriei lor subiectivit 3i !i asupra problemelor de tr ire !i
experien3 . Oamenii obiectivi !i activi nu g sesc destule elemente !i resurse în ei pentru a-!i
considera destinul atît de interesant încît s -l pun în problem . Pentru a face din destinul
t u o problem subiectiv !i universal în acela!i timp, trebuie s scobori toate treptele unui
iad l untric. Dac n-ai ajuns înc cenu! , atunci po3i face filozofie liric , adic o filozofie în
care ideea are r d cini organice, tot atît de organice ca !i poezia. Atunci realizezi o form
superioar de existen3 personal , cînd lumea aceasta, cu toate problemele ei irezolvabile, nu
merit nici m car dispre3ul. Nu fiindc ai avea o excelen3 în lume sau o valoare deosebit ,
dar fiindc nu te mai poate interesa nimic în afar de agonia ta personal .
 CONTRADIC II I INCONSECVEN E

Grija pentru unitate !i sistem n-au avut-o !i n-o vor avea nicicînd acei care scriu în
momente de inspira3ie, cînd gîndul este o expresie organic !i personal ce urmeaz
fluctua3iile !i varia3iile dispozi3iei nervoase !i organice. Unitatea perfect , preocuparea de
sistem !i de consecven3 indic o via3 personal cu pu3ine resurse, schematic !i fad
întocmai ca !i contradic3iile din capriciu sau dintr-un paradox facil. Numai contradic3iile
mari !i periculoase, antinomiile interioare irezolvabile dovedesc o via3 spiritual fecund ,
deoarece numai în ele fluxul !i abunden3a l untric î!i pot g si moduri de realizare. Oamenii
care au numai cîteva st ri suflete!ti !i care niciodat nu ajung la limit nu se pot contrazice,
fiindc pu3inele tendin3e din ei nu se pot determina în opozi3ii. Acei care tr iesc îns cu o
exasperant clocotire ura, disperarea, haosul, neantul sau iubirea, care se consum în fiecare
stare !i mor treptat cu fiecare !i în fiecare, aceia care nu pot respira decît pe culmi, care sînt
singuri întotdeauna !i mai cu seam atunci cînd umbl cu al3ii, cum ar mai putea ace!tia s
creasc într-o evolu3ie liniar sau s se cristalizeze într-un sistem? Tot ceea ce este form ,
sistem, categorie, cadru, plan sau schem , considerate ca aspecte !i tendin3e de absolutizare,
rezult dintr-un minus de con3inuturi !i productivitate, dintr-o deficien3 de energie
l untric , dintr-o sterilitate a vie3ii spirituale. Marile tensiuni ale acesteia ating haosul !i
nebunia exalt rii absolute. Nu exist via3 spiritual fecund care nu cunoa!te st rile haotice
!i efervescen3a din paroxismul st rilor maladive, cînd inspira3ia apare ca o condi3ie esen3ial
a crea3iei !i contradic3iile ca manifest ri ale temperaturii interioare. Cine nu iube!te st rile
haotice nu e creator, iar cine dispre3uie!te st rile maladive n-are drept s vorbeasc de spirit.
Numai ceea ce r sare din inspira3ie are valoare, ceea ce izvor !te din fondul ira3ional al
fiin3ei noastre, din zona intim !i central a subiectivit 3ii. Tot ceea ce e produsul exclusiv al
muncii, al silin3ei !i al efortului n-are nici o valoare, iar produsele exclusive ale inteligen3ei
sînt sterile !i neinteresante. M încînt îngrozitor elanul barbar !i spontan al inspira3iei,
curgerea bogat a st rilor suflete!ti, sclipirea !i palpita3ia intim , lirismul esen3ial !i
paroxismul vie3ii spirituale, care fac din inspira3ie singura realitate valabil în ordinea
condi3iilor de crea3ie.
 ASUPRA TRISTE II

Dac melancolia este o stare de reverie, difuz !i vag , ce nu atinge niciodat o

adîncime !i o concentrare intens , triste3ea, dimpotriv , prezint o seriozitate închis !i o
interiorizare dureroas . Po3i fi trist în orice loc; dar într-un plan închis, triste3ea cî!tig în
intensitate, precum într-unul deschis melancolia cre!te. Caracterul de concentrare al triste3ii
rezult din faptul c ea se na!te aproape totdeauna dintr-un motiv determinat, pe cînd în
melancolie nimeni nu are precizat în con!tiin3 un determinant exterior. :tiu de ce sînt trist,
dar nu !tiu de ce sînt melancolic. St rile melancolice dureaz mult, f r s ating o
intensitate particular . Or, durata lor fiind mare, !terge din con!tiin3 orice motiv ini3ial,
prezent în triste3e, care nu dureaz mult, dar atinge o tensiune intim !i închis , ce niciodat
nu va exploda, ci se va stinge în propria fiin3 . Nici melancolia !i nici triste3ea nu
explodeaz , nu irit pe om pîn acolo încît s zguduie elementele fiin3ei. Nu este
caracteristic c se vorbe!te de un oftat, de un suspin, de triste3e, dar niciodat de un strig t
de triste3e? Ea nu e o stare debordant , ci una care se stinge !i moare. Pentru nota
diferen3ial a triste3ii, este extrem de semnificativ apari3ia ei atît de frecvent dup marile
satisfaceri !i împliniri vitale. De ce actului sexual îi urmeaz triste3ea, de ce dup o be3ie
formidabil sau dup un paroxism dionisiac e!ti trist? De ce marile bucurii aduc triste3ea?
Fiindc o dat cu elanul consumat în aceste excese mai r mîne numai senza3ia ireparabilului
!i sentimentul p r sirii !i al pierderii, care ating o intensitate, în ordinea negativ , dintre cele
mai puternice. E!ti trist dup satisfacerile sexuale !i dionisiace, deoarece în loc s ai
sentimentul unui cî!tig, îl ai pe acela al unei pierderi. Triste3ea apare dup toate fenomenele
prin care via3a pierde din ea îns !i. Intensitatea ei este echivalent pierderilor. Astfel,
fenomenul mor3ii provoac cea mai mare triste3e. :i nu este revelator pentru diferen3a dintre
melancolie !i triste3e faptul c niciodat o înmormîntare nu poate fi numit melancolic ?
Triste3ea nu are nici un caracter estetic, caracter ce nu lipse!te decît rar melancoliei. Este
interesant de urm rit cum domeniul esteticului se îngusteaz din ce te apropii de experien3e
!i de realit 3i serioase, care au un caracter de r scruce sau de definitivat. Moartea este
nega3ia total a esteticului, ca !i suferin3a sau triste3ea. Moartea !i frumuse3ea! Dou no3iuni
care se resping în mod absolut. C ci nu cunosc nimic mai scîrbos decît moartea, nimic mai
grav !i mai sinistru! Cum au putut fi poe3i care s g seasc moartea mai frumoas , aceast
suprem negativitate care nu poate îmbr ca nici haina grotescului. Moartea este suprema
realitate în ordinea negativ . Ironia este c te temi de ea cu atît mai mult cu cît o admiri. :i
trebuie s spun c negativitatea mor3ii îmi inspir admira3ie. Dar este singurul lucru pe care-l
pot admira, f r s -l iubesc. Grandoarea !i infinitatea mor3ii mi se impun. Dar disperarea
mea e atît de mare, încît n-am nici speran3a mor3ii. Cum a! putea-o deci iubi? Despre moarte
nu se poate scrie decît în contradic3ii absolute. Cine va spune c are o idee precis despre
moarte dovede!te c nici nu o presimte, de!i o poart în el. :i fiecare om poart nu numai
via3a, dar !i moartea sa. Via3a nu este decît o îndelung agonie.
Triste3ea îmi pare a reflecta ceva din aceast agonie. :i nu sînt crisp rile triste3ii
reflexe agonice? Orice om cu adev rat trist în momente de mare intensitate a triste3ii
p streaz în fizionomia lui crisp ri ce se adîncesc pîn în esen3a fiin3ei. Aceste crisp ri,
nega3ii evidente ale frumuse3ii, dovedesc atîta p r sire !i singur tate, încît te întrebi dac
fizionomia triste3ii nu este o form de obiectivare a mor3ii în via3 . Profunzimea
impresionant !i gravitatea solemn ce se degajeaz din aceast fizionomie a triste3ii rezult
din faptul c acele riduri se adîncesc atît de tare, încît cre!terea lor în adîncime devine un
simbol pentru tulburarea !i infinita noastr dram l untric . Fa3a omului în triste3e dovede!te
atîta interioritate, încît exteriorul face direct accesibil interiorul. (Fenomene care se petrec !i
în marile bucurii.) Triste3ea face misterul accesibil. Dar misterul triste3ii este atît de
inepuizabil !i de bogat, încît triste3ea nu înceteaz niciodat de a fi enigmatic . Dac exist o
scar a misterelor, atunci triste3ea intr în categoria misterelor infinite, care nu înceteaz
niciodat de a se ar ta, fiindc sînt inepuizabile. :i orice mister adev rat este inepuizabil.
Este o constatare pe care, spre regretul meu, o verific în fiecare clip : nu pot fi ferici3i
decît oamenii care nu gîndesc nimic, adic aceia care gîndesc numai cît trebuie vie3ii. C ci a
gîndi numai cît trebuie vie3ii nu înseamn a gîndi. Adev rata gîndire seam n unui demon
care tulbur sursele vie3ii, sau unei maladii ce afecteaz r d cinile acestei vie3i. A gîndi în
fiecare clip !i a-3i pune probleme capitale la tot pasul, a avea permanent în con!tiin3
îndoiala asupra propriului t u destin, a sim3i oboseala de a tr i, a fi obosit de gînduri !i de
existen3a ta pîn dincolo de orice rezisten3 , a l sa o dîr de sînge !i de fum dup tine, ca
simboluri ale dramei !i ale mor3ii fiin3ei tale, înseamn a fi nefericit în a!a m sur , încît 3i-e
scîrb de tot fenomenul acesta al gîndirii !i te întrebi dac reflexivitatea nu e o pacoste pe
capul omului. Multe sînt de regretat în lumea în care n-ar trebui s regret nimic. :i m
întreb: merit lumea aceasta regretul meu?
 INSATISFAC IA TOTAL

Ce blestem o fi pe capul unora de a nu se sim3i bine nic ieri? Nici cu soare, nici f r
soare, nici cu oameni !i nici f r oameni. A nu cunoa!te ceea ce înseamn buna dispozi3ie,
iat un lucru impresionant. Cei mai neferici3i oameni sînt aceia care n-au dreptul la
incon!tien3 . A avea un grad dezvoltat de con!tiin3 , a fi în fiecare moment con!tient, a-3i da
seama în fiecare clip de situa3ia ta în raport cu lumea, a tr i într-o ve!nic încordare de
cunoa!tere este a fi pierdut pentru via3 . Cunoa!terea este o plag pentru via3 , iar con!tiin3a
o ran deschis în sîmburele vie3ii. Nu este omul un animal abandonat mor3ii? :i nu este o
tragedie în faptul de a fi om, adic un animal ve!nic nesatisf cut, suspendat între via3 !i
moarte? Sînt complet plictisit sau mai bine zis distrus de aceast calitate de a fi om. Dac a!
putea, a! renun3a pe loc, dar ce s m fac, animal? Drumul înapoi nu-l pot parcurge. :i apoi,
a! risca s devin un animal care cunoa!te istoria filozofiei. A deveni supraom îmi pare o
imposibilitate !i o prostie, o fantezie ridicol . N-ar exista o solu3ie aproximativ într-un fel
de supracon!tiin3 ? Nu s-ar putea vie3ui dincolo, nu dincoace (înspre animalitate), de toate
formele complexe de con!tiin3 , de nelini!ti !i chinuri, de tulbur rile nervoase !i de
experien3ele spirituale, într-o sfer de existen3 unde accesul ve!niciei n-ar mai fi un simplu
mit? Personal îmi dau demisia din omenire. Nu mai vreau !i nu mai pot s fiu om. C ci ce a!
mai putea face în aceast calitate? S lucrez la un sistem social !i politic sau s nefericesc o
fat ? S mai urm resc inconsecven3ele în sistemele de filozofie sau s activez pentru
realizarea idealului moral sau estetic? Toate acestea îmi par prea pu3in. :i chiar dac mi-ar
p rea mult, cum se întîmpl uneori, nu m pot totu!i atrage. Renun3 la omenia mea, chiar
dac pe treptele pe care m voi urca voi fi singur, dar absolut singur. :i apoi nu sînt atît de
singur în lumea aceasta, de la care nu mai a!tept nimic? Dincolo de toate idealurile curente
!i de formele obi!nuite, într-o supracon!tiin3 s-ar mai putea probabil respira. Acolo, o be3ie
a eternit 3ii ar reduce la nimic toate fleacurile acestei lumi !i nici o problem , !i nici un chin
l untric n-ar mai tulbura extazul unei eternit 3i în care fiin3a ar fi tot atît de pur !i de
imaterial ca nefiin3a.
 BAIA DE FOC

Exist atîtea c i prin care se poate ajunge la senza3ia de imaterialitate, încît stabilirea
unei ierarhii este o încercare extrem de dificil , dac nu inutil . C ci fiecare realizeaz o
astfel de senza3ie dup structura sa temperamental sau dup dominarea, în momentul
respectiv, a unor elemente specifice. Cred totu!i c baia de foc pentru ea îns !i este
încercarea cea mai fecund pentru a atinge o astfel de senza3ie. A sim3i în toat fiin3a ta o
ardere intens !i o c ldur total , a sim3i cum cresc fl c rile în tine !i te cuprind ca într-un
infern, a fi tu însu3i un fulger !i o scînteiere, iat ceea ce înseamn o baie de foc. Ca în
orice baie se realizeaz o purificare, o cur 3ire de elemente care pot anula pîn !i existen3a.
Valurile de c ldur !i fl c rile care se ridic nu ard ele sîmburele existen3ei, nu consum din
via3 , nu reduc elanul la o pur aspira3ie, r pindu-i caracterul s u imperialist? A tr i o baie
de foc, a sim3i jocul unei c lduri interioare, plin de fl c ri, nu este a atinge o puritate
imaterial în via3 , o imaterialitate asem n toare cu dansul fl c rilor? Emanciparea de sub
greutate, de sub for3ele atrac3ionale, ce se întîmpl în aceast baie de foc, nu fac via3a o
iluzie sau un vis? Decît !i aceasta e prea pu3in fa3 de senza3ia final , care este una dintre
cele mai paradoxale !i mai ciudate, cînd din sentimentul acelei irealit 3i de vis ajungi la
sentimentul prefacerii în cenu! . Nu exist baie interioar de foc al c rei rezultat final s nu
fie învolburarea stranie din sentimentul acestei prefaceri în cenu! , cînd într-adev r po3i
vorbi de imaterialitate. Atunci cînd fl c rile l untrice au ars tot din tine, cînd nu mai r mîne
nimic din existen3a ta individual , cînd numai cenu!a a mai r mas, ce senza3ie de via3 mai
po3i avea? Am o voluptate nebun !i de o infinit ironie cînd m gîndesc c cineva ar sufla
cenu!a mea în cele patru col3uri ale lumii, c vîntul ar împr !tia-o cu o iu3eal frenetic ,
risipindu-m în spa3iu ca pe o etern mustrare pentru aceast lume.
 DEZINTEGRAREA DIN VIA

Nu to3i oamenii au pierdut naivitatea; de aceea, nu to3i oamenii sînt neferici3i. Aceia
care au tr it !i tr iesc asimila3i, naivi, în existen3 , nu din prostie sau imbecilitate — c ci
naivitatea exclude astfel de deficien3e, ea fiind o stare mult mai pur —, ci dintr-o iubire
instinctiv !i organic pentru un farmec natural al lumii, pe care naivitatea îl descoper
întotdeauna, aceia ating o armonie !i realizeaz o integrare în via3 , care merit a fi invidiat
sau cel pu3in apreciat de cei care r t cesc pe culmile disper rii. Dezintegrarea din via3
corespunde unei pierderi totale a naivit 3ii, acest dar încînt tor pe care ni l-a distrus
cunoa!terea, du!man declarat a vie3ii. Vie3uirea cosmic , bucuria pentru existen3a !i
pitorescul aspectelor individuale, încîntarea pentru farmecul spontan al firii, tr irea
incon!tient a contradic3iilor anulîndu-le implicit caracterul tragic, sînt expresii ale naivit 3ii,
teren fecund pentru iubire !i entuziasm. A nu 3i se proiecta dureros în con!tiin3
contradic3iile este a atinge bucuria virginal a naivit 3ii, este a fi incapabil de tragedie !i de
con!tiin3a mor3ii, care presupun o complexitate din cele mai deconcertante !i o dezagregare
paradoxal . Naivitatea este opac pentru tragic, dar e deschis pentru iubire, c ci omul naiv,
nefiind consumat de propriile sale contradic3ii interioare, are destule rezerve pentru a se
d rui. Pentru acela care a realizat dezintegrarea din via3 , tragicul cî!tig o intensitate
extrem de dureroas , deoarece contradic3iile nu se petrec numai în el însu!i, ci !i între lume
!i el. Nu exist decît dou atitudini fundamentale: cea naiv !i cea eroic . Restul se
încadreaz în nuan3ele dintre ele. Ca s nu mori de imbecilitate, n-are sens s alegi decît
între aceste dou . :i cum naivitatea, pentru omul care a ajuns în fa3a acestei alternative, este
un bun pierdut, pe care este problematic dac -l mai po3i recî!tiga, mai r mîne doar eroismul.
Atitudinea eroic este privilegiul !i blestemul celor dezintegra3i din via3 , a celor suspenda3i
!i incapabili de orice satisfac3ie sau fericire. A fi erou — în sensul cel mai universal al
acestui cuvînt — este a dori un triumf absolut. Dar acest triumf nu poate fi ob3inut decît prin
moarte. Orice eroism înseamn o transcendere a vie3ii, care implic în mod fatal un salt în
neant. :i orice eroism este un eroism al neantului, chiar dac în con!tiin3a eroului nu intr
acest element, chiar dac el nu-!i d seama c avîntul lui pleac dintr-o via3 care !i-a
pierdut resorturile normale. Tot ceea ce nu izvor !te din naivitate !i nu duce la naivitate
apar3ine neantului. Exist vreo atrac3ie pentru neant în om? Desigur c ea este mult prea
misterioas pentru ca s o putem sesiza. Dar din moment ce eu p r sesc seduc3iile vie3ii
naive sau sînt silit s le p r sesc, pentru a m arunca în lume f r nici un sens — c ci
eroismul meu este grotesc, n-are nici viziunea triumfului —, trebuie s existe aceast
atrac3ie misterioas .
 DESPRE REALITAEA CORPULUI

Nu voi în3elege niciodat cum au putut exista atî3ia oameni care s declare corpul o
iluzie, precum nu voi în3elege niciodat cum a putut fi conceput spiritul în afar de drama
vie3ii, în afar de contradic3iile !i deficien3ele acesteia. Se vede c acei oameni n-au avut
con!tiin3a c rnii, a nervilor !i a fiec rui organ în parte. Dar nu voi în3elege niciodat cum de
n-au avut-o, de!i b nuiesc în aceast incon!tien3 organic o condi3ie esen3ial a fericirii.
Cei care nu s-au desprins din ira3ionalitatea vie3ii, care sînt încadra3i în ritmul ei organic,
anterior apari3iei con!tiin3ei, nu ating niciodat starea în care realitatea ta corporal î3i este în
fiecare moment prezent în con!tiin3 . C ci aceast prezen3 în con!tiin3 a realit 3ii
corporale indic o boal esen3ial a vie3ii. :i nu este o boal în a-3i da seama încontinuu de
nervii t i, de picioare, de stomac, de inim etc., în a ajunge la con!tiin3a fiec rei p r3i din
tine? Nu indic acest proces o dezintegrare a acestor p r3i din func3iile lor fire!ti? Realitatea
corpului este una dintre cele mai groaznice realit 3i. A! vrea s v d ce ar mai însemna
spiritul f r fr mînt rile c rnii, sau con!tiin3a f r o mare sensibilitate nervoas . Cum au
putut concepe oamenii via3a f r corp, cum au putut ei concepe o existen3 autonom !i
originar a spiritului? Aceasta n-au putut-o face decît aceia care n-au spirit, oamenii s n to!i
!i incon!tien3i. C ci spiritul este fructul unei maladii a vie3ii, precum omul nu este decît un
animal îmboln vit. Existen3a spiritului este o anomalie în via3 . Am renun3at la atîtea, de ce
n-a! renun3a !i la spirit? Dar nu este oare renun3area o boal a spiritului, înainte de a fi una a
vie3ii?
 NU TIU

Nu !tiu ce e bine !i ce e r u; ce e permis !i ce nu e permis; nu pot condamna !i nu pot

l uda. Nu este nici un criteriu valabil în aceast lume !i nici un principiu consistent. M mir
faptul c unii se mai preocup de teoria cunoa!terii. Dac a! fi sincer, ar trebui s
m rturisesc c pu3in îmi pas de relativitatea cunoa!terii noastre, c ci lumea aceasta nu
merit s-o cuno!ti. Am adesea senza3ia unei cunoa!teri integrale care epuizeaz întreg
con3inutul lumii, pentru ca alt dat s nu pricep nimic din tot ce se învîrte în jurul meu.
Simt un gust amar în mine, o am r ciune dr ceasc , bestial , cînd îns !i problema mor3ii îmi
pare fad . Pentru întîia oar îmi dau seama cît de greu de definit este aceast am r ciune.
Poate !i din motivul c umblu dup motive de ordin teoretic, atunci cînd ea izvor !te dintr-o
regiune eminamente preteoretic .
În acest moment, nu cred în absolut nimic !i n-am nici o speran3 . Îmi par lipsite de
sens toate expresiile !i realit 3ile care dau farmec vie3ii. Nu am nici sentimentul trecutului,
nici al viitorului, iar prezentul îmi pare o otrav . Nu !tiu dac sînt disperat, c ci lipsa
oric rei speran3e poate s fie !i altceva decît disperare. Nu m-ar putea sup ra nici un fel de
calificativ, deoarece nu mai am nimic de pierdut. Cum am pierdut totul! :i cînd m gîndesc
c acum se deschid flori !i cînt paseri! Cît de departe sînt toate!
Singurˆtatea individualˆ
 I SINGUR TATEA COSMIC

Exist dou feluri de a sim3i singur tatea: a te sim3i singur în lume !i a sim3i
singur tatea lumii. Cînd te sim3i singur, tr ie!ti o dram pur individual ; sentimentul
p r sirii este posibil chiar în cadrul unei splendori naturale. În acest caz, intereseaz numai
nelini!tile subiectivit 3ii tale. A te sim3i aruncat !i suspendat în lume, incapabil de a te
adapta ei, consumat în tine însu3i, distrus de propriile tale deficien3e sau exalt ri, chinuit de
insuficien3ele tale, indiferent de aspectele exterioare ale lumii, care pot fi str lucitoare sau
sumbre, tu r mînînd în aceea!i dram l untric , iat ce înseamn singur tate individual .
Sentimentul singur t 3ii cosmice, de!i se petrece tot într-un individ, deriv nu atît din
fr mîntarea lui pur subiectiv cît din senza3ia p r sirii acestei lumi, a neantului exterior. Este
ca !i cum toate splendorile acestei lumi ar disp rea deodat pentru ca monotonia esen3ial a
unui cimitir s-o simbolizeze. Sînt mul3i care se simt tortura3i de viziunea unei lumi p r site,
iremediabil abandonate unei singur t 3i glaciale, pe care n-o ating, m car, nici slabele
reflexe ale unei lumini crepusculare. Care sînt mai neferici3i, acei care simt singur tatea în
ei, sau aceia care o simt în afar , în exterior? Imposibil de r spuns. :i apoi, de ce s m
chinuiasc ierarhia singur t 3ii? A fi singur, în orice fel, nu e destul?

Dau în scris, pentru toat lumea care va veni dup mine, c n-am în ce s cred pe acest
p mînt !i c unica sc pare este uitarea absolut . A! vrea s uit de tot, s m uit complet, s
nu mai !tiu nimic de mine !i de lumea aceasta. Adev ratele confesiuni nu se pot scrie decît
cu lacrimi. Dar lacrimile mele ar îneca aceast lume, precum focul meu interior ar
incendia-o. N-am nevoie de nici un sprijin, de nici un îndemn !i de nici o comp timire, c ci
de!i sînt cel mai dec zut om, m simt totu!i atît de puternic, atît de tare !i de fioros! C ci
sînt singurul om care tr iesc f r speran3 . Or, aceasta este culmea eroismului, paroxismul !i
paradoxul eroismului. Suprema nebunie! Toat pasiunea haotic !i dezorientat din mine ar
trebui s-o canalizez pentru a uita totul, pentru a nu mai fi nimic, pentru a sc pa de spirit !i de
con!tiin3 . Am !i eu o speran3 : speran3a uit rii absolute. Dar aceasta mai e speran3 , nu e ea
disperare? Nu-i aceast speran3 negarea tuturor speran3elor viitoare? Vreau s nu mai !tiu
nimic, nici m car s !tiu c nu !tiu nimic. De ce atîtea probleme, discu3ii !i sup r ri? De ce
atîta con!tiin3 a mor3ii? Pîn cînd atîta filozofie !i atîta gîndire?
 APOCALIPS

Cum a! vrea ca, într-o zi, to3i oamenii cu ocupa3ii sau cu misiuni, c s tori3i sau nu,
tineri !i b trîni, femei !i b rba3i, serio!i sau superficiali, tri!ti sau veseli, s p r seasc
locuin3a !i birourile lor !i, renun3înd la orice fel de datorii !i obliga3ii, s ias în strad !i s
nu mai voiasc s fac nimic. Toat aceast lume îndobitocit , care munce!te f r nici un
sens sau se iluzioneaz cu aportul personal la binele umanit 3ii, care lucreaz pentru
genera3ii viitoare sub impulsul celei mai sinistre am geli, ar tr i în astfel de momente
capitale o r zbunare pentru toat mediocritatea unei vie3i nule !i sterile, pentru toat irosirea
care n-a avut nimic din excelen3a marilor transfigur ri. Mi-ar pl cea acele clipe cînd
nim nui nu i-ar mai trebui am girea idealului, cînd orice satisfac3ie în datele imediate ale
vie3ii ar fi imposibil !i orice resemnare iluzorie !i cînd toate cadrele unei vie3i normale ar
plesni definitiv. To3i oamenii care sufer în t cere !i care nu îndr znesc s -!i verse
am r ciunea nici cel pu3in în suspine ar urla atunci într-un cor de o sinistr dizarmonie, cu
strig te stranii care s cutremure acest p mînt. Apele s curg mai repede !i mun3ii s se
clatine amenin3 tor, arborii s -!i arate r d cinile ca o ve!nic !i hidoas mustrare, p s rile s
cronc ne imitînd corbii, iar animalele s fug speriate pîn la epuizare. Toate idealurile s
fie declarate nule; credin3ele fleacuri; arta o minciun !i filozofia o glum . Totul s fie o
în l3are !i o pr bu!ire. Buc 3i de p mînt s se avînte în aer !i apoi s se risipeasc , duse de
vînt; planetele s descrie pe fondul cerului arabescuri bizare, linii întortocheate !i grote!ti,
figuri schimonosite !i îngrozitoare. Vîrtejuri de focuri s creasc într-un ritm s lbatic !i un
zgomot barbar s n p deasc întreaga lume, pentru a !ti pîn !i cea mai mic vietate c
sfîr!itul e apropiat. Tot ceea ce e form s devin inform !i un haos s înghit , într-un vîrtej
universal, tot ceea ce aceast lume a avut ca structur , consisten3 !i form . S fie un
zbucium nebun, un zgomot colosal, o teroare !i o explozie, dup care s nu mai r mîn decît
o t cere etern !i o uitare definitiv . În aceste clipe finale, oamenii s tr iasc la o a!a
temperatur , încît tot ceea ce umanitatea a sim3it pîn acum ca regrete, aspira3ii, iubire,
dezn dejde sau ur s izbucneasc în ei într-o astfel de explozie, încît dup ea s nu mai
r mîn nimic. Într-o astfel de clip , cînd to3i oamenii !i-ar p r si ocupa3iile, cînd nimeni n-ar
mai g si un sens în mediocritatea datoriei, cînd existen3a ar plesni de contradic3iile ei
interioare, ce ar mai r mîne în afar de triumful nimicului !i de apoteoza final a nefiin3ei?
 MONOPOLUL SUFERIN EI

M întreb: pentru ce numai unii sufer ? Exist vreo ra3iune în aceast selec3iune, care
scoate din rîndul oamenilor normali o categorie de ale!i, pentru a-i arunca în cele mai
groaznice torturi? Unele religii sus3in c prin suferin3 te încearc Divinitatea sau c prin ea
isp !e!ti un r u sau o necredin3 . Decît, aceast concep3ie poate s fie valabil pentru iluzia
omului religios, nu îns pentru acela care vede cum suferin3a se g se!te la indivizi indiferent
de valoare, ba uneori este mai frecvent la cei nevinova3i !i puri. Nu exist nici o justificare
de valoare în fenomenul suferin3ei. Nu este posibil absolut nici o fundamentare a suferin3ei
pe o ierarhie de valori. :i apoi, r mîne de v zut dac e posibil o ierarhie a valorilor.
Aspectul cel mai ciudat al celor care sufer este în credin3a absolutei lor suferin3e, care
îi face s cread într-un fel de monopol al suferin3ei. Am impresia c numai eu suf r, c
toat suferin3a acestei lumi s-a concentrat în mine, c numai eu mai am drept la suferin3 ,
de!i îmi dau seama c exist suferin3e !i mai groaznice, c po3i s mori c zînd buc 3i de
carne din tine, f rîmi3îndu-te sub propria ta privire, devenind iluzie în cea mai perfect
con!tien3 . Exist suferin3e monstruoase, criminale !i inadmisibile. Te întrebi: cum de se pot
întîmpla !i, dac se întîmpl , cum se mai poate vorbi de finalitate sau de alte pove!ti? M
simt atît de impresionat în fa3a suferin3ei, încît îmi pierd aproape tot curajul. :i-l pierd,
fiindc nu pricep de ce exist suferin3 în lume. Derivarea ei din bestialitatea, ira3ionalitatea
!i demonia vie3ii explic prezen3a suferin3ei în lume, dar nu g se!te justificarea. Sau este
probabil c suferin3a n-are nici o justificare, ca !i existen3a în genere. Existen3a a trebuit s
fie? Exist vreo ra3iune în faptul de a fi? Sau existen3a nu-!i are o alt ra3iune decît una
imanent ? Existen3a exist numai ca existen3 ? Fiin3a este numai fiin3 ? De ce s nu
admitem un triumf final al nefiin3ei, de ce s nu admitem c existen3a merge înspre neant !i
fiin3a înspre nefiin3 ? Nu cumva singura realitate absolut este nefiin3a? Un paradox tot atît
de mare cît paradoxul acestei lumi.
De!i fenomenul suferin3ei m impresioneaz !i uneori m încînt , n-a! putea totu!i
scrie o apologie a suferin3ei, fiindc suferin3a durabil — !i nu exist suferin3 adev rat ,
decît cea durabil —, dac purific în primele faze, în ultimele tîmpe!te, detracheaz ,
distruge !i anarhizeaz pîn la descompunere. Entuziasmul facil pentru suferin3 manifestat
în exclama3ii este o caracteristic a este3ilor !i a diletan3ilor suferin3ei, care o asimileaz unui
divertisment, neîn3elegînd ce for3 teribil de descompunere exist în suferin3 , cît
dezagregare !i cît otrav , dar !i cît fecunditate, pe care o pl te!ti îns scump. A avea
monopolul suferin3ei este a vie3ui suspendat deasupra unei pr p stii. :i orice suferin3
adev rat este o pr pastie.

Cît la!itate în concep3ia celor care sus3in c sinuciderea este o afirma3ie a vie3ii!
Pentru a-!i scuza lipsa de îndr zneal , inventeaz diverse motive sau elemente care s le
scuze neputin3a. În realitate, nu exist voin3 sau hot rîre ra3ional de a te sinucide, ci numai
determinante organice, intime, care predestineaz la sinucidere.
Sinuciga!ii simt o pornire patologic înspre moarte, pe care, de!i îi rezist con!tient, ei
n-o pot totu!i suprima. Via3a din ei a ajuns la un astfel de dezechilibru, încît nici un motiv de
ordin ra3ional n-o mai poate consolida. Nu exist sinucideri din hot rîri ra3ionale, rezultate
din reflexii asupra inutilit 3ii lumii sau asupra neantului acestei vie3i. Iar cînd ni se opune
cazul acelor în3elep3i antici ce se sinucideau în singur tate, eu voi r spunde c sinuciderea
lor era posibil numai prin faptul c au lichidat via3a din ei, c au distrus orice pîlpîire de
via3 , orice bucurie a existen3ei !i orice fel de tenta3ie. A gîndi mult asupra mor3ii sau asupra
altor probleme periculoase este desigur a da o lovitur mai mult sau mai pu3in mortal vie3ii,
dar nu este mai pu3in adev rat c acea via3 , acel corp în care se fr mînt astfel de probleme
trebuie s fi fost anterior afectat pentru a permite astfel de gînduri. Nimeni nu se sinucide
din cauza unor întîmpl ri exterioare, ci din cauza dezechilibrului s u interior !i organic.
Acelea!i condi3ii exterioare defavorabile pe unii îi las indiferen3i, pe al3ii îi afecteaz ,
pentru ca pe al3ii s -i aduc la sinucidere. Pentru a ajunge la ideea obsedant a sinuciderii
trebuie atîta fr mîntare l untric , atît chin !i o spargere atît de puternic a barierelor
interioare, încît din via3 s nu mai r mîn decît o ame3eal catastrofal , un vîrtej dramatic !i
o agita3ie stranie. Cum o s fie sinuciderea o afirma3ie a vie3ii? Se spune: te sinucizi, fiindc
via3a 3i-a provocat decep3ii. Ca atare ai dorit-o, ai a!teptat ceva de la ea, dar ea nu 3i-a putut
da. Ce dialectic fals ! Ca !i cum acel ce se sinucide n-ar fi tr it înainte de a muri, n-ar fi
avut ambi3ii, speran3e, dureri sau dezn dejdi. În sinucidere, faptul important este c nu mai
po3i tr i, care nu rezult dintr-un capriciu, ci din cea mai groaznic tragedie interioar . :i a
nu mai putea tr i este a afirma via3a? Orice sinucidere, din moment ce e sinucidere, e
impresionant . M mir cum oamenii mai caut motive !i cauze pentru a ierarhiza sinuciderea
sau pentru a-i c uta diverse feluri de justific ri, cînd n-o depreciaz . Nu pot concepe o
problem mai imbecil decît aceea care s-ar ocupa cu ierarhia sinuciderilor, care s-ar referi
la sinuciderile din cauz înalt sau la cele din cauz vulgar etc.… Oare faptul de a-3i lua
via3a nu este el atît de impresionant încît orice c utare de motive pare meschin ? Am cel mai
mare dispre3 pentru acei care rîd de sinuciderile din iubire, deoarece ace!tia nu în3eleg c o
iubire ce nu se poate realiza este pentru cel ce iube!te o anulare a fiin3ei lui, o pierdere total
de sens, o imposibilitate de fiin3are. Cînd iube!ti cu întreg con3inutul fiin3ei tale, cu
totalitatea existen3ei tale subiective, o nesatisfacere a acestei iubiri nu poate aduce decît
pr bu!irea întregii tale fiin3e. Marile pasiuni, cînd nu se pot realiza, duc mai repede la
moarte decît marile deficien3e. C ci în marile deficien3e te consumi într-o agonie treptat , pe
cînd în marile pasiuni contrariate te stingi ca un fulger. N-am admira3ie decît pentru dou
categorii de oameni: pentru acei care pot oricînd înnebuni !i pentru acei care în fiecare clip
se pot sinucide. Numai ace!tia m impresioneaz , fiindc numai în ei clocotesc mari pasiuni
!i se dezvolt mari transfigur ri. Acei care tr iesc via3a pozitiv, cu siguran3a fiec rei clipe,
încînta3i de trecut, prezent !i viitor, n-au decît stima mea. Singuri aceia care în fiecare
moment iau contact dramatic cu realit 3ile ultime m zguduie pîn dincolo de orice
rezisten3 .
De ce nu m sinucid? Fiindc mie mi-e scîrb atît de moarte, cît !i de via3 . Sînt un om
care ar trebui aruncat undeva, într-un cazan cu fl c ri. Nu pricep absolut deloc ce-o fi cu
mine în acest univers. Simt în acest moment o necesitate de a striga, de a scoate un urlet care
s îngrozeasc întreaga lume, s fac pe to3i s tremure, s plesneasc într-o nebunie de
groaz . Un tr snet teribil îl simt virtual în mine !i m mir cum nu izbucne!te pentru a nimici
lumea asta, pe care a! înghi3i-o pentru totdeauna în neantul meu. M simt fiin3a cea mai
teribil care a existat vreodat în istorie, m simt o bestie apocaliptic plin de fl c ri !i
întunecimi, de elanuri !i de disper ri. Sînt o fiar cu un zîmbet grotesc, ce se adun în ea
îns !i pîn la iluzie !i se dilat pîn la infinit, ce moare !i ce cre!te în acela!i timp, încîntat
între nimic !i tot, exaltat între speran3a nimicului !i disperarea totului, crescut în parfumuri
!i otr vuri, ars de iubire !i de ur , nimicit de lumini !i de umbre. Simbolul meu este
moartea luminii !i flac ra mor3ii. În mine se stinge tot ceea ce e sclipire, pentru a rena!te în
fulger !i în tr snet. :i întunericul însu!i nu arde el în mine?
 LIRISMUL ABSOLUT

A! vrea s izbucnesc într-o explozie radical cu tot ce am în mine, cu toat energia !i

cu toate con3inuturile, s curg, s m descompun !i, într-o expresie nemijlocit , distrugerea
mea s fie opera mea, crea3ia, inspira3ia mea. S m realizez în distrugere, s cresc în cea
mai nebun avîntare pîn dincolo de margini, !i moartea mea s fie triumful meu. A! vrea s
m topesc în lume !i lumea în mine, s na!tem în nebunia noastr un vis apocaliptic, straniu
ca toate viziunile de sfîr!it !i magnific asemenea marilor crepuscule. Din 3es tura visului
nostru s creasc splendori enigmatice !i umbre cuceritoare, forme ciudate !i adîncimi
halucinante. Un joc de lumin !i de întuneric s îmbrace sfîr!itul într-un decor fantastic !i o
transfigurare cosmic s ridice totul pîn dincolo de orice rezisten3 , cînd avîntul duce la
nimic, iar formele plesnesc într-o exaltare de agonie !i încîntare. Un foc total s înghit
lumea aceasta, !i fl c rile lui, mai insinuante decît zîmbetul de femeie !i mai imateriale decît
melancolia, s provoace volupt 3i crepusculare, complicate ca moartea !i fascinante ca
neantul în clipele de triste3e. Sînt necesare tr iri nebune pentru ca lirismul s ating ultima
lui expresie, pentru ca încord rile lui s treac marginile subiectivismului normal. Lirismul
absolut este lirismul clipelor din urm . C ci în lirismul absolut expresia se confund cu
realitatea, expresia e totul, este fiin3a într-o anumit ipostaz . Ea înceteaz a mai fi o
obiectivare par3ial , minor !i nerevelatoare, devenind parte din tine. Aici nu mai are
importan3 numai sensibilitatea sau inteligen3a, ci întreaga fiin3 , întreg corpul, întreaga
via3 din tine, cu ritmul !i pulsa3iile ei. Lirismul total, lirismul absolut este însu!i destinul
adus la gradul de autocunoa!tere absolut . Niciodat acest lirism nu va lua form în expresii
deta!ate, ci fiecare expresie este bucat din tine. Din acest motiv, el nu este prezent decît în
momente capitale, cînd st rile pe care le exprim se consum deodat cu expresia.
Sentimentul agoniei, fenomenul complex al muririi, cînd se manifest se !i consum . Este o
suprapunere între act !i realitate; c ci actul nu mai este o manifestare a realit 3ii, ci realitatea
îns !i. Lirismul absolut — pornirea total de a te obiectiva — este dincolo de poezie,
sentimentalism etc.… El este mai aproape de un fel de metafizic a destinului, c ci în el o
actualitate total a vie3ii !i con3inutul cel mai adînc al fiin3ei se manifest pentru a se rezolva
într-un fel sau altul. De regul , lirismul absolut rezolv totul în sensul mor3ii. C ci tot ceea
ce este capital e în leg tur cu moartea.

Simt c ar trebui s se deschid sub mine un gol mare !i întunecos, care s m înghit
pentru totdeauna într-o noapte de veci. :i m mir cum de acest proces se-ntîmpl numai în
sim3ire, !i nu !i în realitate. Nimic nu mi-ar p rea în aceste momente mai natural decît s m
scufund înspre adîncimi de întuneric, unde nimic din claritatea fad a acestei lumi n-ar mai
avea nici o urm de reflex. Nu vreau s caut o explica3ie organic a acestei porniri din mine
înspre întuneric, fiindc nu pot g si una pentru be3ia de lumin . Dar m gîndesc totu!i cu
nedumerire ce sens poate s aib aceast alternan3 dintre o experien3 a luminii !i o
experien3 a întunericului. Întreaga concep3ie a polarit 3ii îmi pare insuficient , c ci în
înclinarea spre regiunile nop3ii exist o nelini!te mult mai profund , care nu poate r s ri
dintr-o schem a firii, dintr-o geometrie a existen3ei. Sentimentul c e!ti înghi3it în noapte,
într-o noapte care se deschide sub tine, nu este posibil decît atunci cînd sim3i ceva greu pe
creier !i în toat fiin3a, ca presiunea pe întreg organismul a unei imensit 3i de noapte. Cum o
s m înghit , pe veci, noaptea f r de margini a acestei lumi!

Senza3ia confuziei absolute! Adic a nu putea face nici o distinc3ie, nici o diferen3iere
!i nici o încadrare, a nu putea l muri nimic, a nu în3elege !i a nu aprecia nimic. Senza3ia
acestei confuzii absolute face din orice filozof un poet, dar nu to3i filozofii o pot atinge !i o
pot tr i cu o intensitate durabil . C ci dac ar atinge-o, n-ar mai putea filozofa abstract !i
rigid. Este plin de dramatism procesul acesta prin care un filozof devine poet. — Din lumea
definitiv a formelor !i a problemelor abstracte, care într-un vîrtej al sim3irii, în confuzia
tuturor elementelor suflete!ti, se împletesc în alc tuiri ciudate !i haotice. Cum s mai po3i
face filozofie abstract , cînd în tine se desf !oar o dram complicat , în care se întîlnesc
presentimentul erotic cu o nelini!te metafizic chinuitoare, frica de moarte cu aspira3iile spre
naivitate, renun3area total cu un eroism paradoxal, disperarea cu orgoliul, presentimentul
nebuniei cu dorin3a de anonimat, strig tul cu t cerea, elanul cu nimicul? :i toate acestea se
petrec în acela!i timp, simultan. Toate tendin3ele acestea cresc în cel mai mare clocot
posibil, în cea mai mare nebunie interioar , într-o confuzie absolut . Cum s mai faci atunci
filozofie sistematic !i în ce fel s mai po3i fi capabil de o arhitectonic bine definit ? Sînt
oameni care au început cu lumea formelor !i sfîr!esc în confuzia absolut . De aceea, ei nu
mai pot filozofa decît poetic. Dar în confuzia absolut , nu mai import nimic în afar de
chinurile !i volupt 3ile nebuniei.
 ESEN A GRA IEI

Sînt multe c i prin care se poate realiza o deta!are de p mînt, o avîntare !i o în l3are
deasupra unei men3ineri oarbe în via3 . Exist îns numai gra3ia, a c rei deta!are de p mînt
nu înseamn o rupere a contactului cu for3ele ira3ionale ale vie3ii, ci un salt inutil, un avînt
dezinteresat în care farmecul naiv !i ritmul ira3ional al vie3ii î!i p streaz toat prospe3imea.
Orice gra3ie este un avînt, o bucurie a în l3 rii.
Mi!c rile gra3ioase, cu ondula3iile lor, dau impresia de planare deasupra lumii, de zbor
u!or !i imaterial. Spontaneitatea lor are ceva din u!urin3a unei bateri din aripi, din
naturale3ea unui zîmbet !i din puritatea unui vis de prim var . Nu !i-a g sit gra3ia în dans
forma cea mai vie de realizare? În sentimentul gra3ios al vie3ii, aceasta este sim3it ca o
tensiune imaterial , ca un flux pur de vitalitate, ce nu dep !e!te niciodat armonia imanent
oric rui ritm gra3ios. Este un fel de vis al vie3ii în orice gra3ie, un joc dezinteresat, o
expansiune care-!i g se!te limita în ea îns !i, nu în afar . De aceea, gra3ia d iluzia pl cut a
libert 3ii, a abandon rii spontane !i directe, a unui vis pur, crescut sub raze de soare.
Disperarea prezint un paroxism al individua3iei, o interiorizare dureroas !i singular pe
culmi, o izolare a omului în lume. Toate st rile rezultate dintr-o rupere a contactului normal
cu lumea !i care te duc înspre culmile singur t 3ii individuale intensific fenomenul
individua3iei, determin pîn la paroxism individualizarea omului în lume. Gra3ia omului nu
duce la paroxismul individua3iei, ci la un sentiment armonic de împlinire naiv , în care fiin3a
niciodat nu ajunge la un sentiment al singur t 3ii !i al izol rii. :i formal gra3ia refuz
singur tatea, c ci mi!c rile de ondula3ie prin care se obiectiveaz exprim o receptivitate
pentru via3 , un elan deschis !i primitor pentru seduc3iile !i pitorescul existen3ei. Gra3ia
reprezint o stare de iluzie în care via3a î!i neag !i î!i transcende antinomiile !i dialectica ei
demonic , în care contradic3iile, ireparabilul, fatalitatea !i iremediabilul dispar temporar,
într-un fel de vie3uire sublimat . Exist mult sublimare în gra3ie, mult puritate aerian ,
care îns niciodat nu poate atinge marile purific ri de pe culmi, unde se realizeaz
sublimul. Experien3ele zilnice !i formele comune de tr ire nu duc niciodat via3a pîn acolo
unde ea ar cunoa!te nebunia absolut a tensiunii paroxistice sau a vîrtejului interior, precum
nu realizeaz nici o emancipare de sub greutate, o trecere vremelnic peste for3a
gravita3ional , care uneori poate fi un simbol al mor3ii. Gra3ia este o emancipare de sub
greutate, o emancipare de sub presiunea atrac3iilor subterane, o evadare din ghearele bestiale
ale pornirilor demonice din via3 , ale tendin3elor ei negative. Transcenderea negativit 3ii este
o not esen3ial a sentimentului gra3ios al vie3ii. Nu este de mirare pentru ce, într-un astfel
de sentiment, via3a apare mai luminoas , mai înv luit în raze !i în sclipiri. C ci, dep !ind
negativitatea !i demonicul pe calea unei armonii de forme !i a unei u!urin3e pline de
ondula3ii, atinge o stare de armonie pl cut mai repede decît pe c ile complicate ale
credin3ei, unde armonia rezult dup contradic3ii !i fr mînt ri complexe. Ce divers e lumea
cînd te gînde!ti c al turi de gra3ie poate s existe o team continu , care tortureaz pe unii
oameni pîn la epuizare. Cine n-a încercat teama de tot, frica de lume, anxietatea universal ,
nelini!tea absolut , chinul oric rui moment de vie3uire, acela nu va în3elege niciodat ce
înseamn zbaterea material , nebunia c rnii !i nebunia mor3ii. Cine are sentimentul gra3ios
al vie3ii nu poate realiza !i nu poate în3elege acest chin al supremei nelini!ti, care nu poate
ap rea decît într-un teren maladiv. Tot ceea ce e profund în lumea aceasta nu poate r s ri
decît din boal . Ceea ce nu r sare din boal n-are decît o valoare estetic , formal . A fi
bolnav înseamn a tr i, vrînd-nevrînd, pe culmi. Dar culmile nu indic neap rat în l3imi, ci
!i pr p stii, adîncimi. A tr i în culmile disper rii este a atinge cele mai groaznice abisuri. Nu
exist decît culmi abisale, deoarece de pe adev ratele culmi te po3i pr bu!i oricînd. :i numai
în asemenea pr bu!iri atingi culmile. Gra3ia reprezint o stare de mul3umire !i uneori chiar
de fericire. Nici abisuri !i nici suferin3e mari. De ce sînt femeile mai fericite decît b rba3ii?
Din cauz c la ele gra3ia !i naivitatea sînt incomparabil mai frecvente decît la b rba3i.
Desigur, nici ele nu sînt scutite de boli !i de insatisfac3ii; dar aici vorbim de sentimentul care
predomin . Gra3ia naiv a femeilor le transpune într-o stare de echilibru superficial, care
niciodat nu poate duce la tragedii consumatoare sau la încord ri periculoase. Femeia nu
risc nimic pe planul spiritual, fiindc la ea dualismul dintre spirit !i via3 are o intensitate
antinomic mult mai redus decît la b rba3i. Sentimentul gra3ios al existen3ei nu duce la
revela3ii metafizice, la viziunea realit 3ilor esen3iale, la perspectiva ultimelor clipe, care te
fac ca în fiecare moment al vie3ii s tr ie!ti ca !i cum n-ai mai tr i. Femeile sînt ni!te nulit 3i
simpatice. Cu cît te gînde!ti mai mult la ele, cu atît le în3elegi mai pu3in. Este un proces
analog cu acela care te reduce la t cere din ce gînde!ti mai mult asupra esen3ei ultime a
lumii. Dar, pe cînd aici r mîi înm rmurit în fa3a unui infinit indescifrabil, în cazul femeii
nulitatea î3i pare mister, cînd ea nu este în fond decît nulitate. Pe lîng satisfacerea
necesit 3ilor sexuale, singurul sens în lume al femeii îmi pare a fi acela de a da prilej
b rbatului s scape temporar de presiunea chinuitoare a spiritului. C ci femeia poate fi o
salvare vremelnic pentru acei care tr iesc pe culmi, deoarece, fiind extrem de pu3in
dezintegrat din via3 , contactul cu ea înseamn o întoarcere spre volupt 3ile naive !i
incon!tiente ale vie3ii, înspre imaterialitatea u!oar a gra3iei, care, dac n-a salvat lumea, le-a
salvat pe femei.

Cum s mai ai idealuri cînd exist pe acest p mînt orbi, surzi sau nebuni? Cum s m
bucur de lumina pe care altul n-o mai poate vedea sau de sunetul pe care nu-l poate auzi?
M simt responsabil de întunericul tuturora !i m cred un ho3 al luminii. Oare n-am furat noi
to3i lumina celor care nu v d sau sunetul celor care n-aud? Nu e responsabil luciditatea
noastr de întunecimea nebunilor? Nu !tiu de ce, dar cînd m gîndesc la asemenea lucruri
îmi pierd curajul !i voin3a; îmi pare inutil gîndirea !i nul orice comp timire. C ci nu m
simt atît de normal !i de mediocru pentru a putea comp timi pe cineva. Trebuie s fii un om
care tr ie!te în afar de orice risc pentru a putea comp timi pe altul. Orice comp timire este
un semn de superficialitate. C ci ori plesne!ti în fa3a nenorocirilor iremediabile, în fa3a
destinelor frînte, ori amu3e!ti pentru totdeauna. Mila !i consolarea sînt nu numai ineficace,
dar sînt !i insulte. :i apoi, cum s comp time!ti pe altul cînd tu însu3i suferi infinit?
Comp timirea este un sentiment care nu angajeaz . De aceea îl g sim la atî3ia! În lumea
aceasta înc n-a murit nimeni de suferin3a altuia. Iar acela care a zis c moare pentru noi n-a
murit, ci a fost omorît.
 ETERNITATE I MORAL

Pîn ast zi, înc nimeni n-a putut spune ce e bine !i ce e r u. :i e sigur c în viitor va fi
tot a!a. Faptul impresionant nu consist în aceast relativitate, ci în imposibilitatea de a te
dispensa de întrebuin3area acestor expresii. Nu !tiu ce e bine !i ce e r u, dar calific ac3iunile
în bune !i rele. Dac m-ar întreba cineva de ce numesc o ac3iune bun !i alta rea, nu i-a!
putea r spunde. Este un proces instinctiv, care m face s apreciez sub prisma criteriilor
morale; cînd m gîndesc ulterior la acea apreciere, nu-i mai g sesc nici o justificare. Morala
a devenit atît de complex !i de contradictorie deoarece valorile ei nu se mai constituie în
ordinea vie3ii, ci s-au cristalizat într-o regiune transcendent ei, p strînd slabe leg turi cu
tendin3ele ira3ionale !i vitale. Cum s întemeiezi o moral ? Mi-e atît de scîrb de acest
cuvînt, «bine», este atît de fad !i de inexpresiv! Morala spune: lucra3i pentru triumful
binelui! Dar cum? Prin împlinirea datoriei, prin respect, prin sacrificiu, modestie etc. Toate
acestea îmi par simple vorbe, deoarece ele nu cuprind numai un vag formal, dar mai cu
seam un vag în determin rile concrete de con3inuturi. C ci în fa3a faptului imediat toate
principiile morale sînt atît de nule, încît te întrebi de ce n-ar fi mai acceptabil o via3 f r
criterii. A! iubi o lume în care n-ar exista nici un criteriu, nici o form !i nici un principiu, o
lume a absolutei indetermin ri. C ci în lumea noastr toate criteriile, formele !i principiile
sînt atît de fade, încît semiprezen3a lor este mai exasperant decît cel mai groaznic
absolutism normativ. Îmi închipui o lume de fantezie !i vis, crescut în lumini portocalii, !i
unde nu s-ar mai vorbi de bine !i de r u, unde întreag aceast discu3ie în jurul valabilit 3ii
normelor n-ar mai avea nici un sens. :i apoi, din moment ce realitatea este ira3ional în
esen3a sa, ce rost mai are s cau3i norme ca s delimitezi binele de r u, ce rost are s mai
distingi ceva? Morala nu poate fi salvat , iar acei care sus3in c în fa3a eternit 3ii ea totu!i
poate fi salvat se în!al enorm. Ce spun ace!tia? În lume triumf temporar pl cerea,
satisfac3iile minore, p catul etc., dar în fa3a eternit 3ii r mîne numai fapta bun , numai
realizarea moral . Ce s-a ales din pl cerile acestei lumi? Neantul! Singura care triumf este
virtutea. Dup toate mizeriile acestei lumi, apare triumful final al binelui !i biruin3a
definitiv a virtu3ii. Decît, ace!tia n-au remarcat c dac eternitatea înghite, anulîndu-le,
toate pl cerile !i satisfac3iile superficiale, ea nu înghite mai pu3in tot ceea ce se nume!te
virtute, fapt bun , ac3iune moral . Eternitatea nu duce nici la triumful binelui !i nici la
triumful r ului, ci anuleaz totul. Condamnarea epicureismului în numele eternit 3ii este un
nonsens. Cu cît voi r mîne eu mai mult prin faptul c suf r, decît altul prin faptul c
petrece? Obiectiv, ce semnifica3ie poate avea faptul c unul se crispeaz în agonie, iar altul
se destinde cu o femeie? Atît suferin3a cît !i pl cerea se consum subiectiv în indivizii
respectivi. Ori suferi, ori nu suferi, tot vei fi înghi3it etern !i iremediabil în neant. Nu se
poate absolut deloc vorbi de un acces obiectiv al eternit 3ii, ci numai de o tr ire subiectiv a
acestei eternit 3i, care nu se poate realiza decît prin discontinuit 3i în vie3uirea timpului.
Nimic din ceea ce creeaz omul nu poate atinge un triumf final, o victorie definitiv . De ce
s ne încînt m cu iluziile morale, cînd am putea g si iluzii !i mai frumoase? To3i acei care
vorbesc de salvarea moral în fa3a eternit 3ii se gîndesc la ecoul indefinit în timp al ac3iunii
morale, la rezonan3a nelimitat !i la perpetuarea ei durabil . Aceasta nu e deloc adev rat,
deoarece oamenii a!a-zi!i virtuo!i, care nu sînt în fond decît ni!te frico!i, dispar mai repede
din con!tiin3a lumii decît aceia care s-au epuizat în pl ceri. Dar chiar dac ar fi contrariul, ce
înseamn supravie3uirea cu cîteva zeci de ani? Nimic. Orice pl cere nesatisf cut este o
ocazie pierdut pentru via3 . Nu voi veni, în numele suferin3ei, s opresc lumea de la pl ceri,
de la orgii, de la excese. Numai oamenii mediocri vorbesc de consecin3ele pl cerilor. Dar
consecin3ele durerii nu sînt !i mai mari? Numai un om mediocru poate dori s moar la
b trîne3e. Deci suferi3i, be3i, sorbi3i cupa pl cerii pîn la urm , plînge3i sau rîde3i, scoate3i
strig te de disperare sau de bucurie, cînta3i de iubire sau de moarte, c ci !i a!a nimic nu se
alege de tot! Întreaga moral n-ar vrea s fac din aceast via3 decît o sum de ocazii
pierdute.
 MOMENT I ETERNITATE

Eternitatea nu e inteligibil decît dac e privit ca experien3 , în func3ie de o tr ire

subiectiv . Conceptul obiectiv al eternit 3ii n-are nici un sens pentru individ, deoarece
finitatea lui temporal elimin posibilitatea de a tr i o infinitate temporal , o ve!nicie, ca
durat infinit , ca proces nelimitat în timp. Experien3a eternit 3ii depinde de intensitatea
tr irii subiective, iar nu de obiectivitatea substan3ial sau de o durat continu . Intrarea în
eternitate nu se poate realiza decît într-o transcendere a timpului, prin sustragerea de la
raportarea continu a clipelor una la alta. Este necesar o lupt dramatic !i intens cu
timpul, pentru ca, odat dep !it mirajul succesiunii momentelor, s mai r mîn numai tr irea
exasperat a clipei, care s te avînte de-a dreptul în ve!nicie. În ce fel vie3uirea absolut în
moment permite un acces al eternit 3ii? Sim3ul pentru devenire, pentru timp rezult dintr-un
sentiment al insuficien3ei clipelor, al relativit 3ii !i condi3ion rilor lor. Acei care au o
con!tiin3 intens a temporalit 3ii tr iesc fiecare moment cu gîndul la cel urm tor, la
succesiune !i la transformare. Decît, eternitatea nu e accesibil decît în eliminarea
raport rilor, prin vie3uirea clipei în mod absolut. În orice experien3 a eternit 3ii este un salt
!i o transfigurare, deoarece se pretinde o astfel de încordare prealabil pentru a ajunge la
împ carea senin din contempla3ia eternit 3ii, încît pu3ini sînt capabili de ea. Contempla3ia
aceasta nu este important prin cît dureaz , ci prin intensitatea ei. Revenirea la tr irile
obi!nuite nu diminueaz nimic din fecunditatea acestei experien3e intense. Ceea ce import
este frecven3a acestei contempla3ii. Numai prin experien3e frecvente se poate ajunge la be3ia
eternit 3ii, la starea de încîntare pur , în care transfigur rile se îmbrac în aureole sublime !i
imateriale, în care volupt 3ile au ceva suprap mîntesc, de o transcenden3 luminoas !i
fermec toare. Izolarea momentului din succesiune îi atribuie acestuia un caracter absolut; nu
în mod obiectiv, ci subiectiv. Un absolut pentru sim3irea noastr , dar c ruia nu i se poate
atribui un element de irealitate !i fantezie. C ci, din perspectiva eternit 3ii, timpul cu toat
multiplicitatea lui de clipe individuale este, dac nu ireal, destul de irelevant pentru
realit 3ile esen3iale.
 În eternitate tr ie!ti f r s regre3i !i f r s a!tep3i ceva. Nu este, în structura
momentului tr it ca atare, o scoatere din relativitatea gustului !i a categoriilor, o dep !ire a
imanen3ei în care ne cuprinde temporalitatea vie3ii? Tr irea imanent în via3 este imposibil
f r tr irea simultan în timp, deoarece via3a ca activitate dinamic !i progresiv are
temporalitatea ca un atribut constitutiv. Caracterul dramatic al vie3ii este inconceptibil f r
elementul temporal. Cu cît via3a este mai intens , cu atît timpul este mai esen3ial !i mai
revelator. :i apoi, via3a prezint o multiplicitate de direc3iuni, de avînturi inten3ionale, care
nu se pot desf !ura decît în timp. Cînd vorbe!ti de via3 spui clipe, iar cînd vorbe!ti de
eternitate, clip . Nu este un minus de via3 în experien3a eternit 3ii, în aceast înfrîngere a
timpului, în aceast transcendere a momentelor? Este, în aceast transfigurare, mai repede o
deviere a vie3ii în alt plan, unde antinomismul !i dialectica tendin3elor vitale se purific la
mari în l3imi. Acei care au nativ în ei tendin3ele de contempla3ie a eternit 3ii, cum sînt acei
care se dezvolt în culturile orientale, nu cunosc lupta dramatic de transcendere a timpului
!i nici eforturile de interiorizare, a!a cum le depunem noi, care sîntem infecta3i pîn în
r d cini de temporalitate. Dar !i contempla3ia eternit 3ii este pentru noi un prilej de viziuni
cuceritoare !i de încînt ri stranii. Pentru cine are con!tiin3a eternit 3ii totul e permis, fiindc
pentru el dispar toate diferen3ierile într-o viziune de o monumental senin tate, izvorît ca
dup o mare renun3are. Eternitatea nu poate fi iubit cu pasiunea cu care iube!ti o femeie,
sau cu care-3i iube!ti destinul t u sau disperarea ta proprie. Este îns în tendin3a spre
regiunile eternit 3ii o atrac3ie ce seam n cu un zbor înspre un cer senin de var , sau cu
avîntarea înspre discre3ia unei lumini stelare. Azurul !i lumina de stele sînt simboluri pentru
aceast eternitate, în care nu mai dore!ti !i nu mai regre3i nimic.
 ISTORIE I ETERNITATE

Nu în3eleg ce rost mai are s tr iesc în istorie, s am idealurile epocii, s m preocupe

gîndul culturii sau problemele sociale. Sînt plictisit de cultur !i de istorie; mi-e aproape
imposibil s mai particip la fr mînt rile lumii istorice, la idealuri !i aspira3ii temporale.
Istoria este ceva ce trebuie dep !it. :i nu po3i dep !i istoria decît atunci cînd trecutul,
prezentul !i viitorul nu mai au pentru tine nici o importan3 , cînd 3i-e indiferent cînd !i unde
tr ie!ti. Cu cît sînt mai avantajat dac tr iesc ast zi, decît dac a! fi tr it în Egiptul de acum
patru mii de ani? Sîntem ni!te imbecili atunci cînd deplîngem soarta unora care au tr it în
epoci care nu ne convin nou , care n-au cunoscut cre!tinismul sau descoperirile !i inven3iile
!tiin3ei moderne. Dac timpul n-ar fi ireversibil, n-a! regreta deloc s tr iesc în orice epoc a
istoriei, fiindc nici una nu e mai bun decît cealalt . Neexistînd o ierarhie a atitudinilor !i
concep3iilor de via3 , to3i au dreptate !i nici unul. Epocile istorice reprezint forme închise
de via3 , care tr iesc cu convingerea în valabilitatea lor definitiv , pentru ca dinamismul !i
dialectica vie3ii istorice s ajung la alte forme, insuficiente !i limitate, !i ele, ca tot ce
tr ie!te sub soare. Întreaga istorie îmi pare atît de nul , încît m mir cum de exist oameni
care toat via3a se ocup numai cu trecutul. Ce interes mai pot avea cercetarea idealurilor
altor epoci, credin3ele oamenilor sau zvîrcolirile cîtorva indivizi sifilitici? Vor fi mari
crea3iile oamenilor, dar pe mine nu m intereseaz . Nu g sesc eu o împ care mai mare în
contempla3ia eternit 3ii? Nu om !i istorie, ci om !i eternitate, iat un raport valabil în lumea
în care nu merit nici s respiri. Nimeni nu neag istoria dintr-un capriciu trec tor, ci sub
imboldul unor mari tragedii, pe care pu3ini le b nuiesc. Oamenii cred c ai gîndit abstract
asupra istoriei !i apoi ai negat-o în urma calculului !i a reflec3iei, cînd în realitate nega3ia
izvor !te din cea mai mare întristare. În acest moment, cînd neg întreg trecutul umanit 3ii,
cînd nu mai vreau s iau parte la via3a istoric , sînt apucat de o întristare mortal , dureroas
pîn dincolo de închipuire. S-ar putea foarte bine ca triste3ea s fi fost latent , iar aceste
gînduri s-o fi actualizat !i intensificat. Simt un gust amar de moarte !i de neant în mine, care
m arde ca o otrav puternic . Sînt atît de trist, încît toate aspectele acestei lumi nu mai pot
avea pentru mine nici o valoare. Cum s mai pot vorbi de frumuse3e, cum s mai pot face
considera3ii estetice, cînd sînt trist, trist de moarte. Am mai pierdut o parte din existen3 :
frumosul. A!a ajungi s pierzi totul….
Nu vreau s mai !tiu de nimic. Dep !ind istoria, realizezi supracon!tiin3a, care intr ca
un element important în experien3a eternit 3ii. Supracon!tiin3a te duce într-o regiune unde
toate antinomiile, toate contradic3iile !i incertitudinile acestei lumi nu mai au nici o valoare,
unde nu mai !tii c exi!ti !i c mori. To3i aceia care umbl dup eternitate o fac din frica de
moarte. Singurul rost mai adînc al experien3ei eternit 3ii este s te fac s ui3i c mori. Dar
cînd revii din contempla3ia eternit 3ii?
 A NU MAI FI OM

Tot mai mult m conving c omul este un animal nefericit, abandonat în lume, silit
s -!i g seasc o modalitate proprie de via3 , a!a cum natura n-a mai cunoscut înaintea lui.
De pe urma a!a-zisei lui libert 3i, sufer mai mult decît dup cel mai mare prizonierat posibil
în existen3a natural . :i atunci nu m mir de ce omul ajunge uneori s invidieze o floare sau
o alt plant . A voi s tr ie!ti ca o plant , s cre!ti înr d cinat, înflorind !i uscîndu-te sub
soare, în cea mai deplin incon!tien3 , a dori s fii o parte intim din fecunditatea
p mîntului, o expresie anonim a cursului vie3ii este a fi disperat de rosturile !i sensul
omenirii. :i de ce s nu schimb cu o floare? Cunosc ce înseamn a fi om, a avea idealuri !i a
tr i în istorie. Ce mai pot a!tepta de la asemenea realit 3i? Este desigur mare lucru a fi om;
încerci una dintre cele mai serioase tragedii, o dram aproape monumental , c ci a fi om
înseamn a vie3ui într-o ordine de existen3 cu totul nou , mai complicat !i mai dramatic
decît cea natural . Din ce scobori de la om înspre natura neanimat , intensitatea
fenomenului dramatic scade treptat, pîn la a deveni nul . Omul tinde tot mai mult s ia
monopolul dramei !i al suferin3ei din lume. De aceea mîntuirea este pentru el o problem atît
de arz toare !i de insolubil . Nu pot avea mîndria c sînt om, fiindc am tr it acest fenomen
pîn în r d cini. Numai aceia care n-au vie3uit cu mare intensitate acest fenomen se mai pot
mîndri c sînt oameni, deoarece ei tind s devin . Astfel, încîntarea lor este fireasc . Între
oameni exist unii care n-au dep !it cu mult forma de existen3 animal sau de plant . Este
natural ca ei s doreasc !i s admire fenomenul om. Dar acei care cunosc ce înseamn a fi
om caut s devin orice, numai om nu. Dac ar fi posibil, m-a! transforma în fiecare zi
într-o form particular de via3 animal !i de plant . S fiu succesiv toate formele de flori,
s fiu buruian , ghimpe, trandafir, s fiu arbore de ecuator, cu crengi întortocheate, plant de
mare, b tut de valuri, sau de munte, în prada vînturilor; s fiu pas re cu glas melodios sau
pas re cronc nitoare !i de prad , c l toare sau sedentar , s fiu bestie de p dure sau animal
domestic. Toate speciile s le tr iesc cu o frenezie s lbatic !i incon!tient , s parcurg seria
întreag a naturii, s -mi schimb forma cu u!urin3a unei gra3ii naive, f r teatru, întocmai ca
într-un proces natural. Cum a! umbla prin cuiburi, prin grote, prin singur t 3i de munte !i de
mare, prin dealuri sau prin cîmpii! Numai aceast aventur cosmic , tr it în interiorul
substan3ial al vie3ii, în intimitatea ei organic , urmînd arabescul formelor vitale !i pitorescul
naiv al plantelor, mi-ar mai putea de!tepta gustul s redevin om. C ci dac diferen3a dintre
om !i animal rezid în faptul c animalul nu poate fi decît animal, pe cînd omul poate fi
ne-om, adic altceva decît el însu!i, — atunci eu sînt un ne-om.
 MAGIE I FATALITATE

Îmi vine greu s -mi închipui bucuria oamenilor cu sensibilitate magic , a acestor
oameni care simt c pot totul, c rora nici o rezisten3 nu le pare prea mare !i nici un obstacol
insurmontabil. Magia presupune o astfel de comuniune cu via3a, încît orice manifestare
subiectiv
este o expresie a pulsa3iei totale a vie3ii. Este în ea toat plenitudinea integr rii în
fluxul vie3ii, toat exuberan3a activ rii în sensul !i direc3ia imanent a acestei vie3i.
Sensibilitatea magic nu poate duce decît la bucurie, deoarece pentru ea nu exist
iremediabilul, ireductibilul !i fatalul, ca elemente din structura interioar a existen3ei. A
sim3i c po3i totul, c absolutul e în mîna ta, c exuberan3a ta este exuberan3a acestei lumi, c
ritmul universal palpit în tine frenetic !i intens, c tu e!ti lumea, c existen3a nu e
conceptibil decît în m sura în care trece prin tine, a g si sensul lumii, actualizat în fiecare
moment în expresia cea mai deplin , este desigur a realiza o form de bucurie greu de b nuit
!i care este un monopol al celor dota3i cu sensibilitate magic . Pentru magie nu exist boli,
sau, dac exist , viziunea magic le concepe în a!a m sur remediabile, încît caracterul lor
de ireductibilitate dispare. Optimismul magic vede totul sub raporturi de echivalen3 , de
aceea, pentru el, orice încercare de individualizare a bolii !i de aplicare a unui tratament
specific este iluzorie. Magia contest !i neag tot ceea ce e negativitate în via3 , tot ceea ce e
esen3 demonic în dialectica vie3ii. A avea sensibilitate magic înseamn a nu pricepe
nimic din marile realit 3i dureroase, nimic din ceea ce via3a prezint ca iremediabil !i fatal,
ca mizerie, destin !i moarte. Iluziile magiei neag ireparabilul din lume, neag moartea ca
realitate fatal !i universal . Subiectiv, acest fenomen este plin de importan3 , deoarece el
creeaz o stare de beatitudine !i de exaltare euforic omului. C ci el tr ie!te ca !i cum n-ar
muri niciodat . Or, toat problema mor3ii, în fa3a omului, se reduce la con!tiin3a subiectiv a
mor3ii. Pentru cine n-are aceast con!tiin3 , faptul c va intra prin moarte în neant n-are nici
o importan3 . A-3i da seama permanent de moarte este a realiza paroxismul con!tiin3ei. În
magie, con!tiin3a n-a cî!tigat acea autonomie de via3 care îi d caracterul unei for3e
centrifugale, ci p streaz înc un caracter vital.
 Sînt infinit mai complica3i aceia care au con!tiin3a fatalit 3ii, pentru care exist în lume
irezolvabilul, ireparabilul !i iremediabilul, acei care simt c uneori efortul e nul, iar regretul
imposibil, care în3eleg c fatalitatea constituie un aspect al acestei lumi, un aspect esen3ial.
C ci toate realit 3ile esen3iale se desf !oar sub semnul fatalit 3ii, care se bazeaz pe
incapacitatea vie3ii de a-!i dep !i condi3iile !i limitele ei imanente. Magia realizeaz ceva
efectiv în lucrurile de nimic, în aspectele u!oare c rora le lipse!te esen3ialul !i
monumentalul, dar este nul în fa3a realit 3ilor de ordin metafizic, unde se cere de cele mai
multe ori t cere, de care este incapabil sensibilitatea magic . A tr i cu con!tiin3a puternic
a fatalit 3ii, a imposibilit 3ii !i incapacit 3ii în fa3a marilor probleme, pe care nu le po3i pune
f r s fi angajat dramatic în existen3 , este a vie3ui subiectiv semnul de întrebare care
domin peste aceast lume !i a c rui ondula3ie interogativ este ca un simbol al infinitului
necuno!tibil !i inaccesibil.

Spune3i c disperarea !i agonia sînt valabile numai ca preliminarii, c idealul este

dep !irea lor, c vie3uirea îndelungat în ele duce la automatizare? Vorbi3i de drumul
bucuriei ca de singurul salvator, iar pe celelalte le dispre3ui3i? Numi3i vie3uirea în momente
agonice o stare de egoism !i g si3i generozitate numai în bucurie? Ne propune3i bucuria: dar
cum s-o primim din afar ? C ci dac ea nu cre!te din noi, nu izvor !te din rezervele !i
ritmul nostru interior, orice interven3ie exterioar este steril . Este atît de u!or s recomanzi
bucuria celor ce nu se pot bucura! :i cum s te po3i bucura, cînd e!ti chinuit în fiecare
moment de obsesia nebuniei! Î!i dau seama aceia care recomand bucuria cu o facilitate
excesiv ce înseamn a te teme de înnebunirea apropiat , ce înseamn a fi torturat în fiecare
clip de presentimentul unei groaznice nebunii? Cum s te bucuri atunci cînd sim3i c vei
înnebuni? :i apoi, se adaug con!tiin3a mor3ii, mai persistent !i mai sigur decît cea a
nebuniei. Ce rost are s -i vorbe!ti de bucurie unui om care se afl într-o imposibilitate
organic de a se bucura? Bucuria va fi o stare paradiziac , dar ea nu poate fi cî!tigat decît
printr-o evolu3ie fireasc , printr-un proces natural. S-ar putea foarte bine ca la un moment
dat s sfîr!im cu dramatismul momentelor agonice !i s intr m într-o regiune de senin tate
paradiziac !i de bucurie calm . Oare pentru mine por3ile paradisului s fie închise pentru
totdeauna? Pîn acum n-am putut g si cheia fericirii, pentru a le deschide. :i cum nu ne
putem bucura, ne mai r mîne doar drumul tuturor suferin3elor, al unei exalt ri nebune !i
nelimitate. S ducem vie3uirea momentelor agonice pîn la ultima expresie, s tr im drama
noastr l untric la paroxism, în mod absolut. Nu ne mai r mîne decît suprema tensiune,
dup care se va mai vedea doar o dîr de fum… C ci focul din noi va arde totul. Bucuria nu
trebuie justificat , deoarece ea este o stare atît de pur !i de generoas , încît orice elogiu este
inutil. Justificarea ei este inutil chiar !i în fa3a dezn d jdui3ilor, întrucît ace!tia sau sînt
organic dezn d jdui3i !i atunci bucuria este o imposibilitate, sau nu sînt organic !i atunci
bucuria le ofer destule seduc3ii pentru a face inutil orice justificare. Este de o mie de ori
mai mult complexitate într-o disperare absolut , decît într-o bucurie absolut . Poate din
acest motiv por3ile paradisului sînt prea înguste pentru acei care !i-au pierdut speran3a…

Nu este absolut nimeni care în fondul sufletului s nu aib un regret — oricît de palid
!i de indecis — dup durerea !i boala de care a sc pat. Acei care sufer intens !i îndelungat,
de!i doresc s se refac , nu se poate s nu se gîndeasc la o pierdere fatal prin îns n to!irea
lor probabil . Atunci cînd durerea face parte din fiin3a ta, eventuala dep !ire a ei este
imposibil s nu echivaleze cu o pierdere, precum este imposibil s nu provoace un regret.
Ceea ce am mai bun în mine datoresc suferin3ei; dar !i ceea ce am pierdut din via3 nu mai
pu3in ei se datore!te. Din acest motiv, suferin3a nu poate fi nici blestemat , dar nici iubit .
P strez fa3 de ea un sentiment particular, greu de definit, ciudat !i insesizabil, de un farmec
analog luminii crepusculare. Beatitudinea în suferin3 este o simpl iluzie, c ci pl cerea
artificial din suferin3 rezult din necesitatea de a g si o împ care cu fatalitatea durerii,
pentru a nu te distruge total prin ea. Ultimele rezerve de via3 mocnesc în aceast beatitudine
iluzorie. Singurul asentiment dat suferin3ei este acela pe care-l exprim regretul eventualei
vindec ri. Dar regretul acesta este atît de impalpabil !i de difuz, încît nu se poate cristaliza în
con!tiin3a nim nui. Toate durerile care se sting aduc cu ele un sentiment de tulburare, ca !i
cum intrarea într-un ritm echilibrat 3i-ar închide calea pentru regiuni torturante !i
încînt toare în acela!i timp, !i de care nu te po3i desp r3i f r s întorci ochii înapoi. De!i
suferin3a nu 3i-a revelat frumuse3ea, ce lumini î3i mai pot fura privirea? Nu oare pentru c
luminile acestea tremur ca !i cum s-ar stinge? Te mai atrage presim3irea nop3ii din
suferin3 ?

Po3i nega un sens vie3ii din atîtea puncte de vedere, încît o enumerare a lor devine
inutil . Disperarea, infinitul, moartea sînt numai cele mai evidente. Exist îns atîtea
determinante intime care te pot duce la o nega3ie total a sensului vie3ii! C ci în ce prive!te
atitudinea în fa3a vie3ii nu mai exist adev r sau neadev r, ci numai reac3iunea spontan a
intimit 3ii fiin3ei noastre.
Subiectivism? Dar pu3in îmi pas c al3ii cred altcumva. :i apoi, o experien3
subiectiv adînc te ridic în planul universalit 3ii, întocmai cum momentul te ridic în acela
al eternit 3ii. A 3i se repro!a c disperarea e un fenomen cu totul personal !i irelevant pentru
al3ii este tot atît de absurd ca !i atunci cînd 3i s-ar spune c , murind, se petrece în tine un
fenomen pur individual !i care, ca atare, nu angajeaz pe nimeni. Oamenii pre3uiesc atît de
pu3in singur tatea!
Cum se petrece ceva în singur tate, se gr besc s -i decreteze sterilitatea. Ei atribuie o
valoare exclusiv produselor sociale, fiindc au iluzia c au colaborat cu to3ii. To3i vor s
fac , s realizeze ceva efectiv, s supravie3uiasc prin realiz rile lor. Ca !i cum de acestea
nu s-ar alege praful! :i ce s-ar putea alege altceva? Ce se poate alege altceva decît nimicul?
Sînt nemul3umit de orice. Chiar dac a! fi ales Dumnezeul acestei lumi, mi-a! da imediat
demisia, iar dac lumea întreag s-ar rezuma la mine, dac lumea întreag a! fi eu, m-a!
risipi în buc 3i pîn la dispari3ie… Cum de pot avea momente cînd am impresia c în3eleg
totul?!
 ENTUZIASMUL CA FORM A IUBIRII

Sînt oameni în care via3a se realizeaz în forme de o puritate !i de o limpezire greu de

imaginat pentru acela ce tr ie!te prins în contradic3ii dureroase !i în avînturi haotice. A fi
prins în lupte interioare, a te consuma într-un dramatism intim !i a tr i destinul t u sub
semnul iremediabilului este a vie3ui în regiuni în care orice limpezire sau puritate devin
iluzorii. Aceia în care via3a se desf !oar într-o cre!tere f r obstacol, care tr iesc într-un
ritm lipsit de dramatism, ating o stare de mul3umire !i încîntare, unde aspectele lumii sînt
pline de farmec !i de lumin . :i nu este entuziasmul o astfel de stare ce îmbrac aspectele
lumii într-o str lucire plin de seduc3ii !i de bucurii? A descrie entuziasmul înseamn a
remarca o form cu totul particular de iubire, înseamn a individualiza un mod de
abandonare a omului în lume. Iubirea are atîtea fe3e, atîtea devieri !i atîtea forme, încît este
destul de greu s g se!ti un sîmbure central sau o form tipic a iubirii. Este o problem
esen3ial a oric rei erotici de a ar ta care este manifestarea originar a iubirii, cum se
realizeaz ea primordial. Vorbind de iubirea dintre sexe, de iubirea pentru Divinitate, de
iubirea pentru natur sau art , vorbim de entuziasm ca o form de iubire etc. Care este,
dintre aceste manifest ri, cea mai organic , primordial !i structural ? Trebuie s existe una,
fa3 de care celelalte s se men3in într-o dependen3 , dac nu chiar derivare. Nu pot
concepe multiplicitatea formelor erotice f r iradierea, f r fosforescen3a !i c ldura central
a uneia singure, care, întocmai ca un soare, împr !tie razele sale indiferent de natura
obiectelor sau de aspectul formelor. Teologii sus3in c forma primordial de iubire este
iubirea lui Dumnezeu. Toate celelalte manifest ri n-ar fi decît reflexe palide ale acestei
iubiri fundamentale. Unii pantei!ti cu tendin3e estetizante sus3in c natura, iar unii este3i
puri, arta. Pentru al3ii, baza3i pe biologie, sexualitatea pur , f r afectivitate, sau pentru unii
metafizicieni, sentimentul identit 3ii universale. Decît, nici unii dintre ace!tia nu vor putea
dovedi c aceast form este absolut constitutiv omului, deoarece în decursul vie3ii istorice
a oscilat !i variat în a!a m sur , încît nimeni ast zi nu poate determina caracterul ei precis.
Cred c forma cea mai esen3ial a iubirii este iubirea dintre b rbat !i femeie, care este nu
numai sexualitate, ci implic un complex întreg de st ri afective, a c ror fecunditate este
destul de sesizabil . M întreb: s-a sinucis cineva pentru Dumnezeu, pentru natur , pentru
art ? Toate acestea sînt realit 3i prea abstracte pentru a putea fi iubite cu intensitate. Iubirea
este cu atît mai intens cu cît este legat cu ceva individual, concret !i unic. Iube!ti o femeie
pentru ceea ce o diferen3iaz în lume, pentru unicitatea ei. Nimic în lume nu o poate înlocui
în momentele cînd iubirea este puternic . Toate celelalte forme de iubire particip la aceast
iubire central , de!i tendin3a lor este s devin autonome. Astfel, entuziasmul e privit ca
perfect autonom de sfera Erosului, cînd în realitate r d cinile lui se adîncesc în substan3a cea
mai intim a iubirii, dînd na!tere îns la o form cu tendin3e de emancipare din sfera
eroticului. Este, în natura intern a oric rui om entuziast, o receptivitate cosmic , universal ,
o capacitate de a primi totul, de a se orienta, în orice direc3ie, dintr-un impuls !i un exces
interior, de a nu pierde nimic !i de a participa la orice ac3iune cu o vitalitate debordant , ce
se risipe!te pentru voluptatea realiz rii !i pasiunea faptului, pentru gustul dezinteresat al
fr mînt rii !i pentru cultul dinamic al eficien3ei. Pentru omul entuziast nu exist criterii,
perspective !i calcul, ci numai abandonare, fr mîntare !i d ruire. Bucuria îndeplinirii !i
extazul efectivului sînt notele acestui om, pentru care via3a este un elan din care conteaz
numai fluiditatea vitalului, numai avîntul imaterial, care ridic via3a la o în l3ime de unde
for3ele distructive î!i pierd intensitatea !i negativitatea. Fiecare avem st ri de entuziasm, dar
acestea sînt prea rare pentru a ne defini. Aici vorbim de acei oameni la care entuziasmul
predomin , a c rui frecven3 este atît de mare, încît alc tuie!te nota specific a unei
individualit 3i. Entuziastul nu cunoa!te înfrîngeri, fiindc pe el nu-l intereseaz obiectele, ci
ini3iativa !i voluptatea activ rii ca atare. El nu începe o ac3iune fiindc a reflectat asupra
utilit 3ii !i sensului ei, ci fiindc nu poate altcum. Succesul sau insuccesul, dac nu îi sînt
indiferente, în nici un caz nu-l stimuleaz sau îl rateaz . Ultimul dintre oameni care rateaz
în aceast lume este entuziastul. Via3a este mult mai mediocr !i mai fragmentar , în esen3a
sa, decît b nuiesc oamenii. Nu este aici explica3ia faptului pentru ce dec dem cu to3ii, pentru
ce ne pierdem vioiciunea pulsa3iilor interioare !i ne închist m luînd forme, cristalizîndu-ne
în dauna productivit 3ii !i dinamismului interior? Pierderea fluidit 3ii vitale !i debordante î3i
distruge receptivitatea !i posibilitatea de a îmbr 3i!a via3a cu generozitate !i elan. Entuziastul
este singurul care se men3ine viu pîn la b trîne3e. To3i ceilal3i, cînd nu sînt n scu3i mor3i, ca
majoritatea oamenilor, mor înainte de vreme. Sînt atît de rari oamenii cu adev rat entuzia!ti!
Ar fi greu s ne închipuim o lume în care to3i ar iubi totul. O lume de oameni entuzia!ti
ofer o imagine mai cuceritoare decît imaginea paradisului, fiindc tensiunea sublim !i
generozitatea radical întrec orice viziune paradiziac . Posibilit 3ile de rena!tere continu ,
de transfigurare !i intensificare a vie3ii fac din entuziast un om care este permanent dincolo
de tenta3iile demonice, de frica de neant !i de chinurile momentelor agonice. Via3a
entuziastului nu cunoa!te tragicul, fiindc entuziasmul este singura expresie de via3
complet opac pentru fenomenul mor3ii. Chiar !i în gra3ie, o form atît de apropiat de
entuziasm, aceast necunoa!tere, aceast neglijare organic !i ignorare ira3ional a mor3ii
este mai pu3in v dit . C ci ondula3iile gra3iei sînt uneori o aluzie îndep rtat la caracterul de
iluzie al vie3ii. Exist în gra3ie mult farmec melancolic; în entuziasm, nu exist deloc.
Admira3ia mea teribil pentru oamenii entuzia!ti deriv din faptul c eu nu pot pricepe cum
de exist astfel de oameni într-o lume în care moartea, neantul, triste3ea !i disperarea
alc tuiesc un cor atît de sinistru, încît fac imposibile eforturile noastre de a mai auzi melodii
sublime !i transcendente. C sînt oameni care nu dispereaz niciodat , iat un fapt
impresionant !i care d de gîndit. Cum se poate ca în entuziasm specificarea obiectelor s fie
inexistent ? Cum se poate s realizezi numai dintr-o plenitudine !i un exces în mod
permanent? La ce realizare ciudat !i paradoxal a ajuns iubirea în entuziasm? Iubirea, cu cît
e mai intens , e mai individual !i mai legat de o specificare a obiectului. B rba3ii care
iubesc cu adev rat, cu o pasiune puternic , nu pot iubi în acela!i timp mai multe femei, ci
numai una. Cu cît pasiunea este mai intens , cu atît obiectul pasiunii cap t o proeminen3
mai mare. S ne închipuim o astfel de pasiune erotic , la un moment dat, lipsit de obiect, s
ne închipuim iubirea unui b rbat f r femeia înspre care s-ar orienta iubirea lui. Ce am avea
altceva decît o plenitudine de iubire? Nu sînt oameni cu mari virtualit 3i de iubire, dar care
n-au iubit niciodat în sensul acelei iubiri tipice, originare? Entuziasmul este o iubire în care
obiectul nu s-a specificat. Toate dispozi3iile de iubire, în loc s se orienteze direct spre
femeie sau, la femeie, spre b rbat, se revars în manifest ri, în ac3iuni generoase !i în
receptivitatea universal pe care nu o întîlnim în iubirea realizat în mod natural. C ci
entuziastul este un deviat superior al Erosului. Paradoxul lui este de a nu iubi o femeie, de a
nu-!i epuiza iubirea în cultul reciproc dintre sexe, ci de a o rev rsa în acea abandonare
dezinteresat , care face din orice entuziast o fiin3 pur !i inaccesibil . Poate fiindc iubirea
lui are un acces atît de mare. Dintre toate formele iubirii, entuziasmul este cel mai purificat
de sexualitate, mult mai purificat decît iubirea mistic , absolut incapabil s se elibereze de
simbolica sexual sau de cultul naturist, în care intr , de asemenea, atîtea elemente ale
acestei simbolici. Din acest motiv, lipse!te în entuziasm nelini!tea !i vagul, care fac din
sexualitate un determinant !i un element în tragicul uman. Entuziastul este o fiin3
eminamente neproblematic . El poate totu!i s în3eleag mult !i multe, f r s cunoasc îns
incertitudinile dureroase, sensibilitatea haotic a spiritului problematic. A-3i pune probleme
înseamn a fi pierdut, deoarece spiritele problematice nu pot rezolva nimic, fiindc nu le
place nimic. :i apoi, unde este la ele capacitatea de a se abandona la orice, unde este acel
paradox încînt tor al iubirii ca stare pur , unde este acea actualitate permanent !i total ,
care te face ca în fiecare moment s te deschizi pentru tot, !i, în fine, unde este
ira3ionalitatea naiv din entuziasm? Mitul biblic al cunoa!terii ca p cat este cel mai profund
mit din cîte au închipuit oamenii. Or, fericirea debordant a entuzia!tilor este de a nu
cunoa!te tragedia cunoa!terii. De ce nu am spune-o? Cunoa!terea adev rat este cel mai
mare întuneric. A! renun3a oricînd la toate problemele din lumea aceasta, care nu duc la
nimic, pentru o naivitate dulce !i incon!tient . Spiritul sfî!ie, nu înal3 . În entuziasm, ca !i în
gra3ie sau în magie, spiritul nu s-a separat de via3 , nu reprezint un element de antinomie în
lume. Aici exist secretul fericirii, în indiviziunea ini3ial , care men3ine o unitate
inseparabil , o convergen3 organic . A fi entuziast înseamn a fi incapabil de orice dualism.
:i orice dualism este o otrav . De obicei, via3a nu se men3ine fecund !i productiv decît
prin tensiuni !i antinomii, care reprezint un principiu de lupt !i de încordare agonic .
Entuziasmul dep !e!te acest principiu, realizînd via3a f r dramatism, exprimînd un elan
f r tragism !i iubind f r sexualitate.
 LUMIN I ÎNTUNERIC

Cît de nule sînt toate interpret rile filozofice !i istorice ale religiilor, nimic n-o poate
ilustra mai bine decît absoluta neîn3elegere a semnifica3iei dualismului luminii !i a
întunericului în religiile orientale !i în orice mistic . Aceste interpret ri sus3in c ridicarea la
rangul de principii metafizice a luminii !i întunericului ar deriva din observarea alternan3ei
regulate a zilei cu noaptea, prima reprezentînd un principiu de via3 , iar a doua de mister !i
de moarte. Aparent, interpretarea este cum nu se poate mai fireasc . Dar pentru cine caut
determinante mai adînci, ea este complet insuficient , ca toate explic rile exterioare.
Problema luminii !i a întunericului este legat de problema st rilor extatice. Nimeni nu
ajunge s atribuie acestui dualism o valoare explicativ atît de mare, dac n-a cunoscut
obsesia complicat !i ciudat a prizonieratului simultan sau succesiv în for3ele luminii sau
ale întunericului. St rile extatice amestec umbrele cu scînteile, care joac într-un dans bizar
în întuneric, combin într-o viziune dramatic sclipiri instantanee cu un mister de umbre
fugitive, alc tuie!te o adev rat scar de nuan3e între lumin !i întuneric. Dar nu aceast
desf !urare este impresionant , ci faptul c e!ti dominat, e!ti cuprins !i obsedat de ele.
Culmea extazului o atingi în senza3ia final , în care parc mori din cauza luminii !i a
întunericului. Este infinit ciudat c în viziunea extatic dispar toate obiectele înconjur toare,
toate formele curente prin care lumea se individueaz . Nu mai exist decît o proiec3ie
monumental de umbre !i de lumini. Cum se face aceast selec3ie !i purificare e greu de
explicat, precum tot atît de greu de explicat este compatibilitatea între puterea lor de
fascinare, de dominare, !i imaterialitatea lor. Este o demonie atît de curioas în orice
exaltare extatic ! :i cînd, din tot ce are lumea aceasta în extaz, nu mai r mîne decît
întunericul !i lumina, cum s nu le atribuim un caracter absolut? O constatare simpl , a
alternan3ei exterioare a acestor dou aspecte, nu poate duce niciodat la o absolutizare în
a!a m sur . Frecven3a st rilor extatice, în Orient !i mistica tuturor veacurilor, este de natur
a verifica presupunerea noastr . Nimeni nu g se!te un absolut în afar , ci numai în untru.
Or, extazul, acest paroxism al interiorit 3ii, nu reveleaz decît sclipiri !i umbre interioare.
Fa3 de culoarea acestora, ziua !i noaptea î!i pierd orice expresivitate, orice farmec deosebit.
St rile extatice ating o astfel de esen3ialitate, încît accesul lor în zone profunde de existen3
produce o impresie de orbire !i halucina3ie metafizic . Extazul nu prinde decît esen3e pure
!i, ca atare, imateriale. Dar imaterialitatea lor produce vertigii !i obsesii de care nu po3i
sc pa decît convertindu-le în principii metafizice.
 RENUN AREA

Ai v zut b trîne3ea, durerea !i moartea, !i 3i-ai zis c pl cerea este o iluzie, c to3i
oamenii ce petrec nu în3eleg nimic din instabilitatea lucrurilor, fiind prada celei mai mari
iluzii. :i atunci ai fugit de lume, convins de vremelnicia frumuse3ii !i a tuturor splendorilor.
Spus-ai: Nu m voi reîntoarce pîn ce nu voi sc pa de na!tere, de b trîne3e !i de moarte.
Mult orgoliu !i suferin3 sînt în orice renun3are. În loc s te retragi cu cea mai mare
discre3ie, f r revolt !i f r ur , declari, cu patos !i îngîmfare, ignoran3a !i iluzionarea
celorlal3i, condamni pl cerea !i toate volupt 3ile în care tr iesc oamenii. To3i cei care au
renun3at !i s-au dedat unei practici ascetice, tr ind în pustiu, au f cut-o din convingerea c ei
au dep !it în mod esen3ial relativit 3ile omene!ti. Accesul la sentimentul unei ve!nicii
subiective le-a dat iluzia unei eliber ri totale. Decît, incapacitatea lor de eliberare efectiv o
dovedesc condamnarea pl cerii !i dispre3ul pentru oamenii care tr iesc numai pentru a tr i.
Dac m-a! retrage în cel mai groaznic de!ert, dac a! renun3a la tot !i n-a! mai cunoa!te
decît singur tatea absolut , niciodat n-a! avea îndr zneala de a dispre3ui pl cerea !i pe
oamenii care o împ rt !esc. Din moment ce eu prin renun3are !i singur tate nu pot cî!tiga
efectiv eternitatea, ci mor ca absolut to3i ceilal3i, de ce s dispre3uiesc !i de ce s numesc
calea mea cea adev rat ? Oare nu sînt to3i marii profe3i lipsi3i de discre3ie !i de în3elegere
omeneasc ? V d durerea, b trîne3ea !i moartea !i îmi dau seama c nu pot fi dep !ite. Dar
de ce s tulbur pl cerile altuia cu aceste constat ri? Este foarte drept c pe acela care a v zut
în fa3 asemenea realit 3i !i care le tr ie!te convins de neînduplecata lor ve!nicie, ce altceva
îl mai poate tenta, decît renun3area? Suferin3a duce la renun3are. Dar dac lepra m-ar
cuprinde, n-a! condamna bucuria altuia. C ci în orice condamnare exist mult invidie.
Budismul !i cre!tinismul sînt o r zbunare !i o invidie a suferinzilor. Simt c în agonie n-a!
putea face decît apologia orgiei. Nu recomand nim nui renun3area, fiindc gîndul
instabilit 3ii nu se poate dep !i decît de pu3ini, în pustie. În de!ert, ca !i în societate,
instabilitatea lucrurilor 3i se ofer cu aceea!i arom dureroas . Cînd te gînde!ti c nimic nu
s-a ales de marii singurateci !i c iluziile lor au fost mai mari decît ale celor naivi sau
ignoran3i!
 Gîndul renun3 rii este atît de amar, încît este de mirare cum omul a ajuns s -l
conceap . Cine n-a sim3it în momentele de am r ciune !i de triste3e un fior rece prin tot
corpul, o senza3ie de p r sire !i de ineluctabil, de moarte cosmic !i de neant individual, de
vid subiectiv !i nelini!te inexplicabil , acela nu cunoa!te preliminariile groaznice ale
renun3 rii, rezultate ale unei îndelungi dureri.
Dar cum s renun3i? Unde s te duci, pentru a nu renun3a deodat , de!i numai aceast
renun3are are valoare? În mediul !i clima noastr , nu mai avem avantajul pustiului exterior,
ci numai al unuia interior. Nu avem cadrul pentru renun3are. Neputînd sta liberi sub soare,
f r alt gînd decît al eternit 3ii, cum o s devenim sfin3i sub acoperi!uri? Este o dram
specific modern aceea de a nu putea renun3a decît prin sinucidere. Dar dac de!ertul nostru
l untric s-ar materializa, nu ne-ar cople!i imensitatea lui?

Pentru ce nu plesnesc, pentru ce nu m risipesc în buc 3i, pentru ce nu curg ca un izvor

de munte? Nu este în mine atîta energie pentru a cutremura lumea asta, nu este în mine atîta
nebunie încît s dispar orice urm de claritate? Nu este singura mea bucurie bucuria
haosului !i nu este pl cerea mea avîntul ce m pr bu!e!te? Nu sînt în l3 rile mele c deri !i
nu este explozia mea iubirea mea? Oare eu nu pot iubi decît distrugîndu-m ? Cum de exist
în iubirea mea atîta nelini!te, team !i nesiguran3 ? S fiu închis complet pentru st rile pure?
S fie în iubirea mea atîta otrav ? Trebuie s m abandonez complet tuturor st rilor, s nu
m mai gîndesc la ele !i s le tr iesc cu cel mai deplin exces. Nu m-am luptat !i nu m lupt
destul cu moartea, s -mi mai fie !i Eros un du!man? De ce cînd rena!te iubirea în mine mi-e
atît de fric , de ce îmi vine s înghit întreaga aceast lume, pentru a opri cre!terea iubirii
mele? Mizeria mea este de a voi s fiu în!elat în dragoste, pentru a avea motive în plus s
suf r. Numai în iubire po3i vedea ce dec zut e!ti. C ci acela care a privit moartea în fa3 mai
poate iubi? :i-ar putea muri el din cauza iubirii?

Precum în extaz se realizeaz purificarea de toate elementele individuale !i

contingente, r mînînd numai lumina !i întunericul, ca elemente capitale !i esen3iale, tot
asemenea, în nop3ile cu insomnii, din tot ce are lumea aceasta multiplu !i divers, nu mai
r mîne decît un motiv obsedant sau un element intim, cînd nu este prezen3a evident a unei
persoane. Cît vraj ciudat este în acele melodii care izvor sc din tine în nop3ile f r somn,
care se dezvolt asemenea unui flux, pentru a se stinge într-un reflux care nu este un simbol
de p r sire, ci seam n u!urin3ei unui pas înapoi din nu !tiu care dans! Ritmul !i evolu3ia
sinuoas a unei melodii interioare pun atunci st pînire pe tine !i te cuprind într-o încîntare ce
nu poate fi extatic , fiindc este prea mult regret în aceast t l zuire melodic . Regret, dup
ce? Greu de spus, c ci insomniile sînt atît de complicate, încît e imposibil s -3i dai seama
ce-ai pierdut. Poate fiindc pierderea e infinit … Obsesiile se individualizeaz numai în
insomnii, deoarece numai în ele se poate realiza prizonieratul într-o form de gîndire sau de
sim3ire. În insomnii, prezen3a unui gînd sau a unui sentiment este organic , este constitutiv ,
!i se impune cu exclusivitate !i imperialism. Tot ce apare în ele se realizeaz melodic, într-o
form de ondula3ie misterioas . Fiin3a iubit se purific într-o imaterialitate, întocmai cum
s-ar risipi într-o melodie. :i atunci nu po3i !ti absolut deloc dac iubirea ta e vis sau realitate.
Caracterul impalpabil ce-l împrumut realit 3ii aceast convertire în melodic a tot ceea ce se
petrece în insomnii provoac în sufletul omului o nelini!te !i o tulburare, care nu sînt atît de
intense pentru a duce la o anxietate universal , ci p streaz toate elementele unei nelini!ti !i
tulbur ri de esen3 muzical . Moartea îns !i, f r s înceteze a fi hidoas , se manifest într-o
universalitate de noapte, a c rei impalpabil transparen3 , de!i e fructul iluziei, nu este mai
pu3in muzical . Dar triste3ea acestei nop3i universale este întocmai ca triste3ea muzicii
orientale, în care predomin mai mult misterul mor3ii decît al iubirii.

Precum, în explicarea na!terii iubirii, fenomenul ira3ionalit 3ii («iubirea e oarb ») este
revelator, tot a!a, în senza3ia iubirii, fenomenul topirii este nu mai pu3in revelator !i
semnificativ. Iubirea este o form de comuniune !i de intimitate. Or, ce poate exprima mai
bine aceast form decît fenomenul subiectiv al topirii, al spargerii tuturor barierelor
individua3iei? A te topi în iubire înseamn a încerca un fior organic, ce reduce toat via3a din
tine la o pulsa3ie !i la o pîlpîire, greu de definit. Cu ce te pune în contact iubirea? Nu este ea
universalul !i specificul absolut în acela!i timp? Nu este paradoxul iubirii de a atinge un vag
general, de!i ea se orienteaz înspre o singur fiin3 ? Comuniunea mai adînc nu se
realizeaz decît prin individual. Iubesc o fiin3 ; dar întrucît ea este un simbol al totului, eu
particip ontologic la tot !i la esen3 , în mod incon!tient !i naiv. Participarea universal a
iubirii presupune specificarea obiectului; c ci nu po3i avea un acces total f r accesul
absolut al unei fiin3e individuale. Exaltarea !i vagul în iubire r sar dintr-o presim3ire !i
dintr-o prezen3 nereflectat în suflet, ira3ional , a vie3ii în genere, care cre!te în tine la
paroxism. Orice iubire adev rat reprezint o culme c reia sexualitatea nu-i r pe!te nimic
din în l3imea ei. Sexualitatea nu atinge ea culmi? Nu se atinge în ea un paroxism unic,
extatic pîn dincolo de orice margini? Decît, fenomenul curios al iubirii este de a deplasa din
centrul con!tiin3ei sexualitatea, de!i iubirea f r sexualitate nu se poate concepe. Fiin3a
iubit cre!te atunci în tine purificat !i obsedant , cu un nimb de transcenden3 !i intimitate
simultan, în sclipirile !i reflexele c ruia sexualitatea devine periferic , dac nu în mod real !i
efectiv, în tot cazul subiectiv !i imaginativ. Iubire spiritual între sexe nu exist , ci numai o
transfigurare organic , prin care persoana iubit se fixeaz în tine, evoluînd în carnea ta pîn
la a-3i da iluzia spiritualit 3ii. Numai în astfel de condi3ii este posibil o senza3ie de topire,
cînd carnea tremur de un fior total, cînd ea nu mai este un obstacol !i o rezisten3 material ,
ci arde de focuri l untrice !i curge de fluidit 3i insesizabile. S rutul nu e posibil decît într-o
astfel de senza3ie de topire, de comuniune imanent !i fecund . Existen3ial !i ontologic,
s rutul te apropie mai mult de esen3a intim a vie3ii decît o reflexiune îndelungat !i
complicat . C ci nu prin forme !i categorii se ajunge la realit 3ile esen3iale. :i dac ajungi la
acestea în mod incon!tient !i naiv, ai pierdut ceva? Numai cînd e!ti con!tient sim3i cît ai
pierdut. Nu cred ca esen3a !i intimitatea vie3ii s fi r mas un bun pierdut pentru aceia care nu
s-au aventurat pe c ile spiritului.

Numai întîia iubire are valoare. Cine a dus-o pîn la cap t, cine a tr it toate formele !i
farmecele ei, acela poate s afirme c nu e certat cu Eros. Dar cînd dintr-o !ov ial !i
nesiguran3 l untric , dintr-o lips de curaj !i avînt în prima tinere3e, nu 3i-ai manifestat
iubirea, ci ai omorît în tine expansiunile erotice, te-ai refuzat unei abandon ri integrale, ce
mai po3i spera, atunci, de la iubire? Vai de acei care n-au schimbat nici un cuvînt cu prima
lor iubit ! Cum vor mai g si cuvinte pentru a doua? :i oare mai rena!te iubirea? Depinde de
om !i de triste3ile lui. C ci îndelungile întrist ri paralizeaz în a!a m sur elanul iubirii, încît
te întrebi dac triste3ea nu este un reflex al mor3ii, precum iubirea este al vie3ii. Acea
senza3ie de presiune interioar , cînd sim3i cum te aduni în tine, cum creierul e parc strîns !i
corpul ap sat de greut 3i interne, cînd orice avîntare moare sub glasul obscur !i nel murit al
unor chem ri din adîncuri negre !i cople!itoare, face din triste3e o otrav care, picurînd în
iubire, o întunec !i o st vile!te. Iubirea este prin esen3 deschis , ca o floare de prim var .
:i nu închide r coarea triste3ii petalele acestei flori? Uneori învinge iubirea, alteori triste3ea;
cîteodat se amestec într-un aliaj complex, provocînd o stare de nelini!te, cînd atît via3a cît
!i moartea î!i cer drepturile lor. Cum atac triste3ile r d cinile lui Eros! :i oare de ce
întrist rile sînt numai de moarte? Sînt prea trist spre a fi n scut pentru iubire!

Acel care a spus c somnul este egal cu speran3a a avut o intui3ie admirabil a
îngrozitoarei importan3e a somnului, precum !i a nu mai pu3inei importan3e a nesomnului.
Insomnia este o realitate atît de mare, încît îmi vine s m întreb dac omul nu este un
animal ce nu poate dormi. De ce s -i spui omului animal ra3ional, cînd g se!ti la unele
animale ra3iune cît vrei? Nu exist îns în scara întregii vie3i animale, în afar de om, un
singur animal care s vrea s doarm !i s nu poat . În somn ui3i drama vie3ii tale, ui3i
complica3iile !i obsesiile, a!a încît fiecare de!teptare este un început nou de via3 , este o
speran3 nou . Via3a p streaz astfel o discontinuitate pl cut care d impresia unei continue
regener ri, a unei rena!teri permanente. Insomniile duc, dimpotriv , la un sentiment al
agoniei, la o triste3e etern !i iremediabil , la o disperare absolut . Pentru un om s n tos,
adic pentru un animal, a te preocupa de insomnii este a te compl cea în neseriozit 3i,
fiindc el nu !tie c sînt unii care ar pl ti un somn cu o avere, c rora le e fric de pat !i care
ar sacrifica o 3ar pentru incon!tien3a din somn, ce o r pesc în mod brutal amarnicele
lucidit 3i !i haosul insomniei. Exist o mare, o infinit leg tur între insomnie !i disperare.
M întreb dac poate exista disperarea f r insomnii, dac este posibil o pierdere total a
n dejdii f r concursul nesomnului. Deosebirea dintre iad !i rai nu poate fi decît aceasta: în
rai po3i dormi cînd vrei, în iad niciodat . N-a pedepsit Dumnezeu pe om luîndu-i somnul !i
dîndu-i cunoa!terea? :i nu este în unele închisori pedeapsa cea mai groaznic atunci cînd nu
te las s te culci? Nebunii sufer mult de insomnii; de aceea depresiunile teribile în care
tr iesc, dezgustul de via3 !i înclinarea spre sinucidere. Este imposibil s iube!ti via3a atunci
cînd nu po3i dormi. :i apoi, senza3ia aceea de scufundare, de pr bu!ire în adîncimi, de
scafandru al neantului, care se na!te în unele clipe de veghe absolut , nu indic ea o form
de nebunie? Acei care se sinucid, aruncîndu-se în ape sau din etajele caselor, o fac desigur
sub un impuls orb !i o atrac3ie nebun înspre adîncimi. Cine nu s-a cutremurat la viziunea
interioar a scufund rii lui în ape adînci, la senza3ia unei imersiuni nelimitate, evoluînd
înspre profunzimi marine, ca !i cum ai vrea s fugi de lumin spre a locui pe fundul
oceanelor sau al m rilor, cine n-a sim3it l untric o împleticeal în aer, trasînd arabescuri de o
absurd complexitate sau descriind vîrtejuri ca o pulbere cosmic , acela nu va pricepe
niciodat substratul atrac3iei teribile înspre neant, ce îndeamn pe unii oameni la suprema
renun3are.

M simt un om f r sens !i nu-mi pare r u c n-am nici un sens. :i de ce mi-ar p rea

r u, cînd de haosul meu nu se poate alege decît haosul? În mine nu exist nici o voin3
înspre form , spre cristalizare, sau un ideal. De ce nu zbor, de ce nu-mi cresc aripi? Nu este
în dorin3a mea de zbor o fug de existen3 ? :i n-a! fugi în acest zbor cu toat existen3a, cu
tot ce e fiin3 ? Simt în mine atîta fluiditate, încît m mir cum de nu m topesc !i nu curg. A!
vrea ca fiin3a mea s se transforme într-un fluviu cu ape tulburi !i n valnice, care s poarte
numele meu !i care s curg ca o amenin3are apocaliptic . Oare va stinge aceast ap focul
din mine, !i focul din mine va evapora aceast ap ? În mine sînt numai aburi !i scîntei,
inunda3ii de foc !i incendii de ap .

Este în mine atîta confuzie, z p ceal !i haos, încît nu !tiu cum un suflet omenesc
poate s le suporte. Tot ce vre3i g si3i în mine, absolut tot. Sînt o fiin3 r mas de la
începutul lumii, în care elementele nu s-au cristalizat !i în care haosul ini3ial î!i joac înc
nebunia !i învolburarea lui. Eu sînt contradic3ia absolut , paroxismul antinomiilor !i limita
încord rilor; în mine totul e posibil, c ci eu sînt omul care voi rîde în clipa suprem , în fa3a
neantului absolut, voi rîde în agonia final , în clipa ultimei triste3i.

Nu se poate anula timpul decît prin vie3uirea absolut în moment, în abandonarea total
la seduc3iile clipei. Atunci realizezi eternul prezent, care nu este decît un sentiment de
prezen3 etern a lucrurilor. S nu-3i pese de timp, de devenire !i de nimic. Eternul prezent
este existen3 , fiindc numai în tr irea integral a lui existen3a cap t o pozitivitate !i o
eviden3 . Prezentul, scos în mod subiectiv din succesiunea clipelor, este fiin3are, este
dep !ire a nimicului, care nu poate ap rea decît acolo unde temporalitatea devine
constitutiv pentru existen3 . C ci temporalitatea existen3ei introduce un element de neant în
fiin3are, deoarece tot ceea ce se consum în timp î!i dovede!te implicit inconsisten3a. Ferici3i
sînt aceia care pot tr i în moment, care pot tr i prezentul absolut, pe care nu-i intereseaz
decît beatitudinea clipei !i încîntarea pentru ve!nica prezen3 !i eterna actualitate a
lucrurilor. :i nu se atinge în iubire absolutul momentului? Nu este incon!tien3a din iubire
adev rata tr ire a clipei? Nu dep !e!te adev rata iubire temporalitatea? Acei care nu pot iubi
într-o abandonare spontan o fac nu numai din triste3e !i angoas , dar !i din cauza luptei
dramatice cu timpul, din incapacitatea de a dep !i esen3ial temporalitatea. N-a sosit timpul
cînd trebuie s declar m r zboi pe moarte !i pe via3 timpului? :i nu este timpul du!manul
nostru, al tuturora?

Cea mai mare prostie pe care a conceput-o mintea omeneasc este ideea de eliberare
prin omorîrea dorin3ei. De ce s pui frîne vie3ii, de ce s o distrugi pentru un cî!tig atît de
pu3in fecund cum este acela al unei indiferen3e totale, al unei eliber ri care nu înseamn
nimic? Cu ce îndr zneal mai po3i vorbi de via3 , dup ce ai nimicit-o complet în tine? Am
mai mult stim pentru un om cu dorin3ele contrariate, nenorocit în dragoste !i disperat,
decît pentru un în3elept rece, de o impasibilitate orgolioas !i resping toare. Nu pot concepe
o lume mai antipatic decît una de în3elep3i. Ar trebui distru!i iremediabil to3i în3elep3ii
acestui p mînt, pentru ca via3a s continue a exista mai departe a!a cum e: oarb , ira3ional .
 Fiecare stat ar face bine s aresteze pe to3i în3elep3ii !i s -i închid într-un castel
p r sit, ca s nu mai tulbure pe nimeni. C ci ur sc în3elepciunea acestor oameni pe care
adev rurile nu-i dor, care nu sufer cu nervii, carnea !i sîngele lor. Trebuie declarate nule
toate adev rurile oamenilor usca3i, care gîndesc f r sperm la creier, f r angoas !i f r
disperare. Apreciez numai adev rurile vitale, organice !i spermatice, fiindc !tiu c nu exist
adev r, ci numai adev ruri vii, fructe ale nelini!tii noastre. To3i oamenii care gîndesc viu au
dreptate, deoarece nu exist argumente hot rîtoare împotriva lor. :i chiar dac ar fi, ele nu
pot fi doborîte decît prin uzare. C mai sînt oameni care caut adev rul, nu pot avea decît
regrete. Sau în3elep3ii n-au în3eles nici acum c adev rul nu poate s existe?
 FRUMUSE EA FL C RILOR

Întregul farmec al fl c rilor este de a cuceri printr-un joc ciudat, care este dincolo de
armonie, de propor3ie !i de m sur . Nu simbolizeaz avîntul impalpabil al fl c rilor gra3ia !i
tragedia, naivitatea !i disperarea, voluptatea !i triste3ea? Nu este în transparen3a lor
consumatoare, în imaterialitatea lor arz toare, u!urin3a !i zborul care rezult dup marile
purific ri, dup marile arderi l untrice? A! vrea s fiu ridicat de elanul !i transcenden3a
fl c rilor, s fiu aruncat de impulsul lor insinuant !i fin, s plutesc într-o mare de fl c ri, s
m consum într-o moarte eteric , într-o moarte de vis. Frumuse3ea stranie a fl c rilor este de
a da iluzia unei mor3i sublime, a unei mor3i pure, asemenea unui azur auroral. Nu este
caracteristic c vorbim de moartea în fl c ri numai la fiin3e întraripate, u!oare !i gra3ioase?
Moartea în fl c ri o vedem ca o ardere de aripi, o moarte imaterial . Oare numai fluturii mor
în fl c ri? Dar aceia care mor de fl c rile din ei?

Adev ratele femei sînt acelea a c ror prezen3 te face s ui3i de probleme, idei, nelini!ti
universale !i chinuri metafizice. Pentru cei tulbura3i adînc de o nelini!te metafizic ,
intimitatea unei femei este un corectiv !i o reconfortare. Prin femei se poate realiza temporar
o incon!tien3 dulce, pl cut !i încînt toare. N scute aproape numai pentru iubire, ele î!i
epuizeaz întreg con3inutul fiin3ei lor în avîntul erotic. Femeile iubesc mai mult decît
b rba3ii !i sufer mai mult decît ei. Dar pe cînd b rbatul, din experien3a iubirii sau dintr-o
mare suferin3 , dezvolt un gînd sau un sens de universalitate, pentru femeie ele r mîn strict
individuale, f r o proiec3ie sau o adîncire în esen3ial !i etern. Femeia tr ie!te volupt 3ile sau
îndur durerile ca !i cum acestea ar fi exclusiv individuale. Nu exist femei care în suferin3a
lor personal s descopere esen3a suferin3ei, fiindc femeile sînt opace pentru universal.
Fiin3e eminamente patice, ele nu transform !i nu transfigureaz experien3ele subiective, nu
le tr iesc cu acea intensitate ce purific !i exalt , ci se las dominate de ele. St rile suflete!ti
la femei nu sînt creatoare, fiindc se men3in într-o sfer pur individual !i accidental !i ca
atare sînt lipsite de semnifica3ie !i de o valoare simbolic , de un sens revelator. Femeia este
un animal incapabil de cultur !i de spirit, iar atunci cînd se explic sterilitatea ei prin
condi3ii istorice se realizeaz un act de cea mai cras ignoran3 . Femeile n-au creat nimic în
nici un domeniu. :i ceea ce e mai grav este c în acele domenii în care ele au lucrat !i activat
mai mult au creat mai pu3in, cum e cazul cu muzica. Faptul c în aceast art , în care femeile
s-au exercitat mai mult decît b rba3ii, ele n-au produs nimic original m face s declar
categoric !i iremediabil c femeia nu e o fiin3 istoric . S mai amintim c nu exist un gînd
original de la o femeie, o singur crea3ie durabil în art , c aceste fiin3e vizuale n-au creat
nimic în pictur , c , dimpotriv , s-au remarcat pu3in în unele !tiin3e cu care înclin rile
feminine nu pot avea nici o afinitate? În esen3a sa, femeia este o fiin3 accesibil numai la
valorile vitale ale Erosului !i complet inaccesibil la valorile suprapuse sau deviate ale
acestor valori vitale. Îmi place femeia fiindc al turi de ea încetez s gîndesc !i pot cu
deplin tate s realizez, pentru scurt timp, experien3a ira3ionalului. Al turi de femeie, ui3i c
suferi din cauza spiritului, treci peste dualit 3ile chinuitoare !i revii înspre un fond originar
de via3 , înspre con3inuturi primordiale !i indivizibile, derivate, ca expresii organice, din
esen3a ira3ional a vie3ii. Pentru cavalerii neantului, contactul cu femeia nu poate fi decît un
drum care, dac nu duce la salvare, nu este mai pu3in adev rat c duce la împ care
temporar , la o uitare reconfortant . Gra3ia femeii tempereaz tragedia b rbatului.

Ur sc în3elep3ii pentru c sînt comozi, frico!i !i rezerva3i. Iubesc infinit mai mult pe
oamenii domina3i de mari pasiuni care îi devor pîn la moarte, decît egalitatea de dispozi3ie
a în3elep3ilor, ce îi face insensibili atît la pl cere, cît !i la durere. În3eleptul nu cunoa!te
tragicul pasiunii, nu cunoa!te frica de moarte, precum nu cunoa!te avîntul !i riscul, eroismul
barbar, grotesc sau sublim. Sufletul lui nu vibreaz , este rece !i înghe3at. De aceea vorbe!te
în maxime !i d sfaturi. Alura lui de transcenden3 !i superioritate îl face incapabil de
tragedii, de dramatism infinit sau de exaltare eroic . În3eleptul nu tr ie!te nimic !i nu simte
nimic, nu dore!te !i nu a!teapt nimic. Stabilind toate con3inuturile vie3ii într-o echivalen3 ,
el trage toate consecin3ele acestei anul ri. Cît de complex îmi pare îns o existen3 care,
stabilind aceast echivalen3 , nu înceteaz totu!i s se fr mînte, pîn la limit , în anumite
con3inuturi. Existen3a de în3elept este steril !i goal , fiindc este complet lipsit de
elemente contradictorii, de antinomii !i dezn dejdi, fiindc nu cunoa!te tragismul marilor
pasiuni. Sînt infinit mai fecunde acele existen3e care, tr gînd toate consecin3ele, nu înceteaz
de a se contrazice, nu înceteaz de a fi devorate de contradic3ii organice !i insurmontabile.
Resemnarea în3eleptului r sare dintr-un gol interior, iar nu dintr-un foc l untric. Prefer s
mor de un foc interior decît de vidul !i resemnarea în3eleptului.
 ÎNTOARCEREA ÎN HAOS

Înapoi înspre haosul ini3ial, înspre haosul absolut! S desf !ur m subiectiv un proces
care s reprezinte intrarea în confuzia primordial , în vîrtejul de început al lumii. În noi s
creasc un avînt înspre învolburarea cosmic , înainte de apari3ia formelor, înainte de
individua3ie. Sim3irea noastr s pîlpîie de acest efort !i de aceast nebunie, de aceste v p i
!i de aceste pr p stii. În interiorul nostru s dispar legile lumii, precum !i toate
consisten3ele ei, toate cristaliz rile !i toate structurile, pentru ca, în aceast topire !i
dezechilibrare, accesul vîrtejului absolut s fie deplin. Nemaiexistînd legi !i fiin3e
individuale, putem reface subiectiv procesul de la cosmos înspre haos, de la natur înspre
indiviziunea originar , de la form înspre vîrtej. Destr marea lumii realizeaz un proces
contrar evolu3iei cosmice, un proces invers !i retrospectiv. Un apocalips r sturnat, dar
izvorît din aceea!i sensibilitate !i acelea!i aspira3ii. C ci nimeni nu poate dori întoarcerea în
haos, f r s fi suferit toate ame3elile apocalipsului.
Cît groaz !i cît bucurie nu încerc la gîndul c a! fi prins deodat în vîrtejul haosului
ini3ial, în confuzia !i în paradoxala lui simetrie. Simetria acestui vîrtej este singura simetrie
haotic , lipsit de o excelen3 formal !i de un sens geometric.
Dar exist în orice vîrtej o posibilitate viitoare de form , precum în haos este o
posibilitate de cosmos. A! vrea s tr iesc la începutul lumii, în vîrtejurile demonice ale
haosului originar. S existe în mine posibilit 3i de forme, dar nici una s nu fie realizat !i
efectiv . Totul s vibreze de o nelini!te universal de început, ca o trezire din neant.
Nu pot tr i decît la începutul sau la sfîr!itul acestei lumi.
 IRONIE I AUTOIRONIE

Cînd ai negat totul, cu frenezie, !i ai lichidat radical cu toate formele de existen3 , cînd
nimic n-a rezistat pornirii !i excesului de negativitate, de cine te mai po3i lega, decît de tine
însu3i, de cine s mai rîzi sau s plîngi, afar de tine? Dup ce întreaga lume a c zut în ochii
t i, cazi în mod iremediabil !i tu. Nelimitatul din ironie anuleaz toate con3inuturile din
via3 . Nu vorbim de ironia elegant , inteligent !i fin , n scut dintr-un sentiment de
superioritate sau orgoliu facil, de acea ironie prin care unii oameni î!i m rturisesc emfatic
distan3a lor de lume, ci de ironia tragic , de ironia infinit amar , de ironia din disperare.
Singura ironie adev rat este aceea care supline!te o lacrim sau o crispa3ie, dac nu un
rînjet grotesc !i criminal. Exist o mare deosebire între ironia oamenilor care au suferit !i
ironia celor superficiali !i comozi. C ci la întîii ea indic o imposibilitate de participare
naiv la via3 , legat de sentimentul unei pierderi definitive a valorilor vitale, pe cînd la
ceilal3i aceast imposibilitate de participare nu se reflecteaz dureros în con!tiin3 , fiindc
sentimentul unei pierderi ireparabile nu exist . Ironia indic o crispare intern , o adîncire
de riduri, o lips de spontaneitate !i iubire, de comuniune !i în3elegere uman ! Ea este un
dispre3 voalat, o transfigurare a unei realit 3i !i a unor deficien3e. Ironia dispre3uie!te gestul
naiv !i spontan, fiindc starea ironic este dincolo de ira3ional !i naiv. Este îns , în ironie,
mult invidie fa3 de oamenii naivi. Ironicul, neputîndu-!i manifesta admira3ia lui pentru
simplicitate, din cauza enormului s u orgoliu, invidiaz !i învenineaz , dispre3uie!te !i se
crispeaz . Din acest motiv, îmi pare mult mai autentic ironia amar , ironia tragic !i
agonic , decît cea surîz toare, ce izvor !te dintr-un scepticism u!or, cu senin t 3i vagi !i
echivoce, cu preten3ii de lumin !i bun voin3 . Cît de caracteristic este faptul c în
autoironie se întîlne!te numai forma tragic de ironie, c ironicul este în asemenea caz
numai agonic! Nu se poate ajunge la autoironie prin zîmbete, ci numai prin suspine, care sînt
suspine chiar dac sînt complet în bu!ite. C ci autoironia este o expresie a disper rii. Ai
pierdut lumea asta, te-ai pierdut !i pe tine. :i atunci un rîs negru, înveninat !i sinistru,
înso3e!te toate gesturile tale, ca o masc hidoas , distruge toate iluziile de elan !i pe ruina
tuturor surîsurilor naive, dulci !i mîngîietoare, apare surîsul agonic, mai crispat decît în
m !tile primitive !i mai definitiv decît în cele egiptene.
 DESPRE MIZERIE

Cînd m gîndesc la faptul c mizeria este strîns legat de existen3a omeneasc , nu mai
pot adera la nici o teorie !i la nici o doctrin de reform social . Toate îmi par egal de
stupide !i de inutile. Chiar !i t cerea îmi pare un urlet. Animalele, care tr iesc fiecare din
silin3a lor, nu cunosc mizeria, fiindc nu cunosc ierarhia !i dependen3a unora de al3ii.
Fenomenul mizeriei apare numai la om, fiindc numai el a putut s -!i creeze din semen un
supus. Nici un animal nu-!i bate joc de altul, asem n tor pîn la identitate cu el. Numai
omul este capabil de atît autodispre3.
Toat caritatea din lume nu face decît s eviden3ieze !i mai mult mizeria, ar tînd-o mai
îngrozitoare !i mai ininteligibil decît în p r sirea absolut . Ca !i în fa3a ruinelor, în
mizerie te doare vidul de umanitate, regretul c oamenii nu schimb esen3ial ceea ce este în
putin3a lor de a schimba. De alt parte, acest sentiment se combin cu unul al imanen3ei !i
eternit 3ii mizeriei, al caracterului ei ineluctabil !i fatal, acolo unde exist via3 omeneasc .
De!i !tii c oamenii ar putea înl tura mizeria, î3i dai totu!i seama de ve!nicia ei, dînd astfel
na!tere la un sentiment neobi!nuit de nelini!te amar , la o stare sufleteasc paradoxal !i
tulbure, în care omul apare în toat inconsisten3a !i mizeria lui. C ci mizeria obiectiv din
via3a social nu este decît un reflex palid al infinitei lui mizerii l untrice. Cînd m gîndesc la
mizerie, îmi trece orice poft de a mai tr i. Ar trebui s arunc tocul din mîn !i s m duc
într-un bordei, unde sprijinul adus s r ciei ar însemna mai mult umanitate efectiv decît o
carte, ce nu face altceva decît s otr veasc !i mai mult aceast lume nenorocit !i singur .
M apuc o dezn dejde mortal cînd m gîndesc la mizeria îngrozitoare a omului, la
putregaiul !i cangrena sa. Acest animal ra3ional — n-ar mai fi! — se apuc de construc3ii, de
teorii, se pasioneaz de ideologii în fa3a mizeriei, în loc s arunce tot ceea ce are pe el,
într-un gest de în3elegere înalt !i de comuniune adînc . De!i nu se poate interveni în
existen3a nim nui !i de!i nu po3i scoate pe nimeni efectiv din singur tatea durerii, totu!i
pasivitatea e criminal , precum criminal e !i mila aproximativ , a!a cum e mila tuturor
oamenilor. Prezen3a mizeriei în lume compromite pe om mai mult decît orice !i explic de
ce grandomania acestui animal va trebui s aib un sfîr!it catastrofal. Cînd v d mizeria, mi-e
ru!ine pîn !i de faptul c exist muzic , devenit în asemenea cadru inexpresiv !i rece.
Esen3a vie3ii sociale este nedreptatea. :i atunci, cum s mai aderi la o doctrin social !i
politic ?
Mizeria distruge din via3 totul; o face scîrboas , hidoas , spectral . Exist paloarea
aristocratic !i paloarea mizeriei. Întîia rezult din rafinament, a doua din mumificare. C ci
mizeria fantomatizeaz , creeaz umbre de via3 , apari3ii stranii, asem n toare unor forme
crepusculare, ce succed unui incendiu cosmic. Nu este în convulsiunile ei nici urm de
purificare, ci o ur , o am real , o înr ire carnal . Mizeria, ca !i boala, nu duce la un suflet
nevinovat !i îngeresc, la o umilin3 curat !i pur , ci la o umilin3 veninoas , rea !i
r zbun toare, la un compromis ce ascunde r ni !i patimi chinuitoare. Aceia care nu s-au
n scut în mizerie, ci au c zut în ea, nu se pot împ ca absolut niciodat , fiindc ace!tia
în3eleg mai bine decît ceilal3i c în via3a aceasta lucrurile ar putea sta !i altcum.
Nu admit o revolt relativ în fa3a nedrept 3ilor, ci numai o revolt etern , fiindc
etern este mizeria în umanitate.
 FUGA DE PE CRUCE

Nu-mi plac profe3ii, precum nu-mi plac marii fanatici care nu s-au îndoit niciodat de
credin3ele !i misiunea lor. Valoarea profe3ilor o m sor dup capacitatea lor de îndoial , dup
frecven3a momentelor cu adev rat chinuitoare, de-o luciditate dureroas . C ci la marii
profe3i îndoiala este mai tulbur toare decît la ceilal3i oameni, de!i numai în îndoial sînt
profe3ii !i fanaticii cu adev rat umani. Restul este absolutism, predic , moral !i pedagogie.
Vor s înve3e pe al3ii, s mîntuiasc , s arate calea adev rului, s devieze destinele altora, ca
!i cum adev rurile lor ar fi mai bune decît ale celor pe care îi înva3 . Criteriul îndoielii este
singurul valabil spre a-i deosebi de maniaci. Nu se îndoiesc ei îns prea tîrziu? Acela care
s-a crezut fiul lui Dumnezeu nu s-a îndoit decît în momentele finale. :i adev rata îndoial a
lui Cristos nu este cea de pe munte, ci aceea de pe cruce. Sînt convins c Isus pe cruce a
invidiat destinul celui mai anonim dintre oameni !i, dac ar fi putut, s-ar fi retras în col3ul
cel mai obscur al lumii, unde nimeni n-ar mai fi cerut speran3 sau mîntuire. :i cînd a r mas
numai cu solda3ii romani, sînt sigur c le-a cerut s -l ia jos, s -i scoat cuiele, pentru a fugi
atît de departe, încît ecoul suferin3elor oamenilor s nu mai ajung pîn la el. Nu c Isus ar fi
încetat deodat s mai cread în misiunea !i ideile lui — era prea iluminat pentru a putea fi
un sceptic —, dar moartea pentru al3ii este mult mai greu de suportat decît moartea ta,
consumarea destinului t u personal. Isus a suportat r stignirea, deoarece !tia c numai prin
jertfa lui proprie pot triumfa ideile sale.
A!a pretind oamenii: pentru ca s cread în tine, tu trebuie s renun3i la tot ce e al t u
!i apoi la tine. Oamenii sînt r i !i criminali; ei vor s mori pentru a garanta autenticitatea
credin3ei tale. De ce admir ei scrierile r s rite dintr-o însîngerare durabil ? Fiindc aceasta
îi scute!te de suferin3e sau le d iluzia suferin3ei. Ei vor s vad sînge sau lacrimi dincolo de
rînduri pentru ca, din mediocritatea !i satisfac3ia lor, s le apari ca un destin particular !i
demn de admira3ie. Toat admira3ia vulgului este plin de sadism.
Dac Isus n-ar fi murit pe cruce, cre!tinismul n-ar fi triumfat. Oamenii se îndoiesc cu
drept cuvînt în fa3a a orice, numai în fa3a mor3ii nu. Or, moartea lui Isus a fost pentru ei
suprema certitudine, suprema încredere în valabilitatea principiilor cre!tinismului. Cristos
putea foarte bine s dispar în fa3a primejdiei r stignirii — sau ar fi putut primi admirabilele
tenta3ii ale diavolului, care exprim simbolic tenta3iile vie3ii. Cine n-a f cut pact cu diavolul
n-are rost s tr iasc , deoarece el exprim simbolic esen3a vie3ii mai bine decît Dumnezeu.
Regretul meu este c diavolul m-a ispitit atît de rar… Dar nici Dumnezeu nu m-a iubit.
Cre!tinii n-au în3eles nici acum c Dumnezeu este mai departe de oameni decît oamenii de
el. Îmi închipui un Dumnezeu plictisit pîn dincolo de margini de ace!ti oameni care nu !tiu
decît s cear , un Dumnezeu exasperat de trivialitatea crea3iei sale, dezgustat de p mînt !i de
cer. :i-mi închipui un Dumnezeu avîntîndu-se în neant, ca Isus de pe cruce…
Oare ce s-ar fi întîmplat dac solda3ii romani ar fi ascultat ruga lui Isus, dac l-ar fi luat
de pe cruce !i l-ar fi l sat s plece? În nici un caz el nu s-ar fi dus în alt parte a lumii pentru
a predica, ci pentru a muri singur, f r comp timirea oamenilor !i f r lacrimile lor. Chiar
dac Isus n-ar fi cerut solda3ilor eliberarea — din cauza orgoliului —, totu!i îmi este
imposibil s cred c aceast idee nu l-ar fi obsedat. Neap rat Isus a crezut c e fiul lui
Dumnezeu, dar aceasta nu l-a putut împiedica, în fa3a jertfei pentru al3ii, s se îndoiasc sau
s -i fie fric de moarte. În întreg procesul r stignirii, Isus a avut momente cînd, dac nu s-ar
fi îndoit c e fiul lui Dumnezeu, a regretat c e fiul lui. În fa3a mor3ii, Isus Cristos a
regretat c e fiul lui Dumnezeu. :i dac a primit moartea, a f cut-o numai pentru a triumfa
ideile sale.
S-ar putea foarte bine ca Isus s fi fost mult mai simplu decît îl concepem noi, s fi
avut mai pu3ine îndoieli !i mai pu3ine regrete. C ci el s-a îndoit !i a regretat ascenden3a lui
divin numai în momentele finale. Noi ne îndoim !i regret m atîta, încît nici unul dintre noi
nu ne mai putem crede fiul lui Dumnezeu. De aceea, nici nu mai putem fi sfin3i !i nu mai
putem crede în predicatori. Detest în Isus tot ce e predic , moral , idee !i credin3 . S ne fi
dat pace, !i s nu ne mai fi tulburat cu atîtea idealuri !i credin3e. C ci idealuri !i credin3e au
atî3ia. Iubesc la Isus momentele de îndoial !i de regret, clipele cu adev rat tragice din
existen3a lui, care nu îmi par nici cele mai interesante !i nici cele mai dureroase. C ci dac
s-ar m sura dup suferin3 , cî3i n-ar avea dreptul, înaintea lui, s se considere fii ai lui
Dumnezeu! S-ar putea ca nu to3i fiii lui Dumnezeu s moar pe cruce, într-o moarte
geometric !i vertical !
 CULTUL INFINITULUI

Nu pot vorbi de infinit f r s simt un vîrtej interior !i unul exterior. Este ca !i cum,
dintr-o existen3 ordonat , cu legi !i forme, a! s ri într-un vîrtej cu ondula3ii inegale !i
capricioase ce evolueaz , cu o iu3eal de gînd, prin imensitate. Evolu3ia acestei linii sinuoase
se desf !oar spre un punct etern inaccesibil. Cu cît punctul de ajungere se deplaseaz înspre
o dep rtare inconceptibil !i indefinit , cu atît intensitatea vîrtejului pare a cre!te. Curbele !i
ondula3iile lui n-au nimic din u!urin3a gra3iei, ci descriu linii complicate, asemenea unor
fl c ri cosmice. O trepida3ie universal zguduie totul ca într-un infern. :i toat lumea pare a
se mi!ca într-un ritm accelerat !i nebun, ca !i cum s-ar apropia apocalipsul. Nu exist un
sentiment adînc al infinitului f r acea senza3ie ciudat a apropierii vertiginoase de sfîr!itul
cosmic, de sfîr!itul universal. Paradoxul infinitului este de a-3i da aceast senza3ie de
apropiere de sfîr!itul absolut !i de a face, în acela!i timp, imposibil aceast apropiere. C ci
infinitul nu duce la nimic. Atît infinitul spa3ial, cît !i infinitul temporal. Infinitatea este tot
atît de deconcertant în trecut ca !i în viitor. Ce s se realizeze în viitor, cînd avem o
eternitate înapoia noastr în care s-a putut realiza orice? Cum o s poat prezenta viitorul
ceea ce n-a putut prezenta o infinitate trecut ? Dac lumea ar fi avut un sens, s-ar fi revelat
pîn acum !i noi l-am fi aflat. Cum s pot concepe c acest sens se va realiza în viitor, cînd
pîn acum ar fi trebuit s se arate? Lumea n-are nici un sens nu numai fiindc este ira3ional
în esen3a sa, dar !i fiindc este infinit . Sensul este conceptibil numai într-o lume finit , în
care po3i ajunge la ceva, unde sînt limite care se opun regresiunii noastre, în care exist
puncte sigure !i delimitate, astfel ca lumea s poat fi asimilat unei istorii cu convergen3
universal !i precis , a!a cum face concep3ia progresului. Infinitul nu duce la nimic, fiindc
în el totul e provizoriu !i caduc. Totul e prea pu3in fa3 de nem rginire. Nimeni nu poate
avea experien3a infinitului f r ame3eli, f r o tulburare adînc !i care nu se poate uita. :i
cum s nu te tulburi, cînd în infinit nici o direc3ie nu e mai valabil decît cealalt ?
În spa3iu, infinitatea stabile!te echivalen3a direc3iilor, care toate nu pot duce nic ieri,
nici una nefiind preferabil alteia. Infinitul neag orice posibilitate de a rezolva favorabil
problema sensului acestei lumi. Simt o voluptate demonic atunci cînd m gîndesc la aceast
negativitate !i îmi pare chiar bine c lumea n-are nici un sens din cauza infinitului. :i, în
definitiv, ce ne mai trebuie atîta sens? Oare nu putem tr i !i f r ca lumea aceasta s aib
unul? O be3ie a ira3ionalit 3ii, un dionisism total nu pot suplini acest nonsens universal? S
tr im, fiindc lumea n-are nici un sens. Dac n-avem scopuri precise !i idealuri accesibile,
s ne arunc m f r nici o rezerv în vîrtejul teribil al infinitului, s urm m ondula3iile lui în
spa3iu, s ne consum m în focurile acestui vîrtej, în c ldura lui îngrozitoare, s -l iubim
pentru nebunia lui cosmic !i pentru anarhia lui total . Nu exist experien3 a infinitului care
s nu provoace anarhia, o anarhie total , organic !i iremediabil . Nu po3i în3elege infinitul,
care î3i d imaginea unei anarhii cosmice, dac nu ai embrionar tendin3e anarhice în tine. O
experien3 intens a acestuia nu face decît s creeze o coresponden3 între vîrtejul exterior !i
vîrtejul interior. Tr irea infinit 3ii, ca !i reflexia îndelungat asupra acestei infinit 3i, este cea
mai groaznic lec3ie de anarhie, de revolt !i de neîmp care total . Infinitul te
dezorganizeaz , te zbucium , te afecteaz în r d cinile fiin3ei, dar te !i face s neglijezi tot
ce e gest m runt, tot ce e insignifiant !i întîmpl tor. În fa3a infinitului, chiar !i durerile par
mai mici.
Ce bine c , dup ce ne-am pierdut toate speran3ele, ne mai putem arunca în infinit, c
avem dreptul la un salt absolut în nem rginire, c putem participa la anarhia universal , la
tensiunile acestui vîrtej. S str batem, prin!i în evolu3ia lui, pîn la epuizare, toate nebuniile
acestei mi!c ri neîncetate, s ne consum m într-o avîntare de cel mai înalt dramatism,
gîndindu-ne mai pu3in la moarte cît la infinita noastr nebunie, s realiz m la paroxism un
vis de barbarie cosmic !i de exaltare nem rginit , s plutim prin spa3iu f r alt scop decît al
acestui dinamism absolut.
:i c derea noastr din mrejele acestui vîrtej s nu semene cu o stingere treptat , ci s
continu m în aceast agonizare cu haosul vîrtejul ini3ial. Întreg patosul !i dramatismul
infinitului s ne mai cuprind o dat în singur tatea mor3ii, pentru ca trecerea în neant s
semene unei ilumin ri, ce amplific !i mai mult misterul sau nonsensul acestei lumi. Exist
în complexitatea uluitoare a infinitului, ca un element constitutiv, nega3ia categoric a
formei, a planului închis !i determinat. Infinitul fiind progresivitate absolut , este fatal ca s
anuleze tot ceea ce are o consisten3 finit !i o cristalizare formal . Este revelator c arta
care exprim mai bine infinitul, muzica, este aceea care tope!te formele într-o fluiditate de
un farmec ciudat !i inefabil. Forma tinde totdeauna s dea un caracter absolut
fragmentarului, s -l izoleze într-o autonomie !i, individualizînd con3inuturile, s elimine
perspectiva universalului !i a infinitului. Nu exist forme în lume decît pentru a sustrage
con3inuturile existen3ei din haosul !i anarhia vîrtejului infinit. C formele au o consisten3
iluzorie fa3 de acest vîrtej, o dovede!te orice viziune mai adînc , deoarece, dincolo de
cristaliz rile efemere, realitatea adev rat se descoper ca o pîlpîire !i o pulsa3ie dintre cele
mai încordate. Sim3ul pentru forme rezult dintr-o complacere în finit, în seduc3iile
inconsistente ale m rginirii, care niciodat nu vor duce la revela3ii metafizice. Metafizica,
întocmai ca !i muzica, nu r sare decît dintr-o experien3 a infinitului. Amîndou cresc pe
în l3imi !i produc ame3eli. Mirarea mea cea mare este cum de nu înnebunesc to3i aceia care
creeaz opere hot rîtoare în aceste domenii. Muzica, mai mult decît toate celelalte arte,
pretinde o astfel de tensiune !i o inspira3ie atît de adînc , încît e inexplicabil cum cineva,
dup asemenea momente, mai poate distinge ceva. Dac în lume ar exista o consecven3
imanent !i fatal , ar trebui ca to3i marii compozitori s se sinucid la un moment suprem al
vie3ii lor sau, dac nu, s înnebuneasc . :i nu sînt pe drumul nebuniei to3i aceia care s-au
avîntat în infinit? Ce ne mai import normalitatea sau nenormalitatea! S vie3uim în extazul
infinitului, s iubim tot ce n-are margini, s distrugem formele !i s cl dim singurul cult f r
forme: cultul infinitului.
 BANALITATE I TRANSFIGURARE

Este o prostie, din moment ce nu m sting imediat !i din moment ce nu pot cî!tiga
naivitatea, s mai fac gesturi zilnice, obi!nuite !i comune. Trebuie dep !it în toate modurile
banalitatea !i realizat transfigurarea, care nu este altceva decît o înf ptuire a unei
expresivit 3i absolute. M gîndesc plin de triste3e cum trec oamenii pe lîng ei, cum î!i
neglijeaz destinul !i cum se consum în platitudine. De ce nu ne-am încorda în fiecare
moment, de ce nu am m ri încontinuu luminile din noi sau ne-am ame3i de adîncimile
întunericului? Nu trebuie s d m o expresie infinit tuturor contingen3elor noastre? De ce nu
am scoate din durere tot ceea ce ea poate da, sau de ce n-am cultiva un zîmbet pîn am
ajunge la zona vital din care el izvor !te? Cu to3ii avem mîini, dar nimeni nu se gînde!te la
cultivarea lor, la atingerea unei expresivit 3i absolute prin delicate3ea !i nuan3ele sau pozi3ia
lor. Ne place s le admir m în pictur , s vorbim de semnifica3ia lor, dar sîntem incapabili s
le d m expresie în propria noastr persoan , s le facem revelatoare pentru toat agita3ia
noastr l untric . S ai o mîn fantomatic , o mîn transparent , ca un reflex imaterial, o
mîn nervoas , încordat pîn la ultima crispa3ie. Sau, dac nu, o mîn grea, amenin3 toare,
dur !i înfior toare. Prezen3a mîinilor, ar tarea lor s fie mai mult decît un discurs, mai mult
decît un plînset, un zîmbet sau o rug ciune. C ci mîinile pot avea ochi, acolo unde ochii v d
în interior. Expresivitatea absolut , fruct al unei continue transfigur ri, al unei neîncetate
primeniri l untrice cu focuri nestinse !i cu valuri agitate, cu vibra3ii infinite !i pulsa3ii
irezistibile, va face din prezen3a noastr un centru de iradiere mai puternic decît soarele. :i
nu numai mîinile, dar !i fa3a, !i tot ce ne individualizeaz s ating aceast form de
expresivitate, în care tot ce are fiin3a noastr specific se adînce!te pîn dincolo de margini.
Sînt oameni a c ror simpl prezen3 este pentru al3ii un surmenaj, o oboseal adînc sau o
iluminare. În orice caz, prezen3a lor este fecund , hot rîtoare, c ci r spînde!te o fluiditate
insesizabil care te asimileaz !i te cuprinde ca în ni!te mreje imateriale. Pentru astfel de
oameni nu exist goluri, vacuit 3i sau discontinuit 3i, ci o comuniune, o participare,
rezultate din acea neîncetat transfigurare în care culmile sînt nu numai ame3eli, ci !i
volupt 3i. Trebuie îns atîta fr mîntare, atîta energie de interiorizare pentru a te putea
exterioriza într-o prezen3 hot rîtoare, încît luminile transfigur rii te-ar putea arde !i distruge
iremediabil. :i n-ar fi suprema transfigurare, în aceast moarte de lumin !i de foc?

Simt în mine o nelini!te ciudat , care se insinueaz în tot corpul, cre!te !i se dilat ca
un regret spre a se fixa apoi ca o triste3e. Este teama de viitorul existen3ei mele problematice
sau este o team de propria mea nelini!te? C ci m cuprinde o nelini!te de fatalitatea fiin3ei
mele. Oare voi mai putea vie3ui dup astfel de probleme, voi mai putea continua s tr iesc
dup astfel de vie3uiri? Oare ceea ce tr iesc eu e via3 , sau un vis absurd, o exaltare reveric
îmbr cat în imperceptibile melodii transcendente? Nu se 3ese în mine fantezia grotesc !i
bestial a unui demon !i nu este nelini!tea mea o floare din gr dina unei fiin3e apocaliptice?
Toat demonia acestei lumi pare a se fi concentrat în nelini!tea mea, amestec de regret, de
visuri crepusculare, triste3i !i irealit 3i. :i din aceast demonie n-o s arunc eu parfum de
flori peste univers, ci fum !i pulbere, ca dup o mare pr bu!ire. C ci toat existen3a mea este
o pr bu!ire care, fiind nem rginit , niciodat nu poate fi definitiv .

Oare exist alte întrist ri decît întrist rile de moarte? Nu, fiindc adev ratele triste3i
sînt negre, lipsite de farmec !i de vis, c rora li se substituie!te o reflexivitate bizar .
Oboseala din triste3e este incomparabil mai mare decît cea din melancolie, este o oboseal
care duce la dezgust de via3 , la o deprimare teribil !i iremediabil . Ceea ce diferen3iaz
triste3ea de durere este predominarea elementului reflexiv la întîia, pe cînd la a doua
predomin senza3ia, materialitatea grea !i fatal , care d un caracter atît de organic durerii.
Triste3ea !i durerea nu pot duce decît la moarte, iar nu la iubire, la exaltare erotic . A tr i
valorile Erosului înseamn a tr i nemijlocit, în imediatul vie3ii, în necesitatea secret a vie3ii,
care e sim3it ca libertate, din cauza naivit 3ii esen3iale a oric rei experien3e erotice. Dar a fi
trist !i a suferi înseamn a nu putea tr i nemijlocit, a nu putea fi capabil de un act imanent de
vie3uire, de un act asociat fluxului vie3ii într-o participare din cele mai organice. Triste3ea, ca
!i suferin3a, ne revel existen3a, deoarece în ele avem în con!tiin3 separa3ia noastr de
lumea obiectiv !i nelini!tea care d un caracter tragic vie3uirii în existen3 . Dac ar exista
un zeu al triste3ii, lui nu i-ar putea cre!te decît aripi negre !i grele, pentru a zbura nu înspre
ceruri, ci în infern.

De!i în genere omul este un animal bolnav, se g sesc totu!i destui oameni s n to!i
pentru a putea vorbi de sensul s n t 3ii în omenire. Cea mai comod , mai confortabil !i mai
pu3in angajat stare este starea de s n tate. Ea indic nu numai o prostie organic !i
definitiv , dar !i o platitudine de sim3ire, o absen3 total a oric rui risc, o incapacitate de
orice ac3iune eroic . A fi s n tos înseamn a umbla în lumea aceasta legat la ochi, a nu
sesiza nimic din culmile sau adîncimile existen3ei. Se poate lupta împotriva tuturor
oamenilor, numai împotriva celor s n to!i nu, fiindc ace!tia sînt atît de pu3in sensibili, încît
nu pot s realizeze în ei nici o form de transfigurare. Cel mai mare dispre3 pe care îl pot
avea pentru un om este s -l consider s n tos. S n tatea brut , organic — adic o s n tate
iremediabil — este tot ceea ce poate fi mai detestabil la un om. :i cînd mi se va obiecta
s n tatea din gra3ie sau entuziasm, voi r spunde c acestea preced oarecum s n tatea, c ele
reprezint dou modalit 3i de vie3uire care determin felul s n t 3ii. Ele sublimeaz în a!a
m sur faptul organic, încît atunci cînd admir m gra3ia sau entuziasmul noi nu sîntem
sensibili !i nu avem în con!tiin3 s n tatea, aceast expresie a organicului ce nu !i-a dep !it
legea lui, dep !ire ce o întîlnim totdeauna în boal .

Oamenii muncesc în general prea mult pentru a mai putea fi ei în!i!i. Munca este un
blestem. Iar omul a f cut din acest blestem o voluptate. A munci din toate for3ele numai
pentru munc , a g si o bucurie într-un efort care nu duce decît la realiz ri irelevante, a
concepe c te po3i realiza numai printr-o munc obiectiv !i neîncetat , iat ceea ce este
revolt tor !i ininteligibil. Munca sus3inut !i neîncetat tîmpe!te, trivializeaz !i
impersonalizeaz . Ea deplaseaz centrul de preocupare !i interes din zona subiectiv într-o
zon obiectiv a lucrurilor, într-un plan fad de obiectivitate. Omul nu se intereseaz atunci
de destinul s u personal, de educa3ia lui l untric , de intensitatea unor fosforescen3e interne
!i de realizarea unei prezen3e iradiante, ci de fapte, de lucruri. Munca adev rat , care ar fi o
activitate de continu transfigurare, a devenit o activitate de exteriorizare, de ie!ire din
centrul fiin3ei. Este caracteristic c în lumea modern munca indic o activitate exclusiv
exterioar . De aceea, prin ea omul nu se realizeaz , ci realizeaz . Faptul c fiecare om
trebuie s aib o carier , s intre într-o form de via3 care aproape niciodat nu-i convine,
este expresia acestei tendin3e de imbecilizare prin munc . S munce!ti pentru ca s tr ie!ti,
iat o fatalitate care la om e mai dureroas decît la animal. C ci la acesta activitatea este atît
de organic , încît el n-o separ de existen3a sa proprie, pe cînd omul î!i d seama de plusul
considerabil pe care-l adaug fiin3ei sale complexul de forme al muncii. În frenezia muncii,
la om se manifest una din tendin3ele lui de a iubi r ul, cînd acesta este fatal !i frecvent. :i
în munc omul a uitat de el însu!i. Dar n-a uitat ajungînd la naivitatea simpl !i dulce, ci la o
exteriorizare vecin cu imbecilitatea.
Prin munc a devenit din subiect obiect, adic un animal, cu defectul de a fi mai pu3in
s lbatic. În loc ca omul s tind la o prezen3 str lucitoare în lume, la o existen3 solar !i
sclipitoare, în loc s tr iasc pentru el însu!i — nu în sens de egoism, ci de cre!tere
interioar —, a ajuns un rob p c tos !i impotent al realit 3ii din afar . Unde mai exist într-o
astfel de via3 extazurile, viziunile !i nebuniile? Unde mai exist suprema nebunie, unde mai
exist voluptatea autentic a r ului? C ci voluptatea negativ din încîntarea pentru munc
are ceva din mizeria !i platitudinea omeneasc de fiecare zi, dintr-o meschin rie detestabil
!i periferic . De ce nu se hot r sc odat oamenii s lichideze cu munca de pîn acum !i s
înceap o alt munc , în care s nu mai g sim nici o asem nare cu genul de munc în care
s-au risipit? Oare a fost nevoie s cl deasc piramide, palate, temple !i castele? Nu este
suficient con!tiin3a subiectiv a eternit 3ii, con!tiin3a acelei împliniri în supracon!tiin3 ?
Dac a distrus ceva activitatea frenetic , munca neîncetat !i trepida3ia exterioar , apoi
desigur aceasta nu poate fi decît sim3ul pentru eternitate. Munca este nega3ia eternit 3ii. Cu
cît cre!te cucerirea de bunuri în temporal, cu cît se intensific munca exterioar , cu atît
eternitatea devine un bun mai inaccesibil, mai îndep rtat !i mai irealizabil. De aici
perspectiva redus a tuturor oamenilor activi !i energici, de aici platitudinea lor iremediabil
de gîndire !i de sim3ire. Munc înseamn periferie. :i, de!i nu opun muncii nici
contempla3ia pasiv !i nici reveria vag , ci transfigurarea intens pentru realizarea unei
prezen3e, prefer totu!i o lene, ce în3elege !i justific totul, unei activit 3i frenetice,
intolerante !i absolutiste. Pentru a trezi lumea modern la via3 trebuie scris elogiul lenei, al
acelei lenevii pline de împ care !i de un zîmbet ce accept totul. Este infinit mai mult sim3
metafizic într-un om lene! decît într-unul activ. Se întîmpl îns uneori ca lenea s fie,
întocmai ca !i munca, un semn de imbecilitate. De aceea, adev ratul elogiu nu poate fi decît
acela al transfigur rii.

M atrag dep rt rile, m atrage marele gol, proiectat din mine asupra firii. Un gol ce se
ridic din stomac pîn la creier, trecînd prin toate organele !i membrele ca un fluid u!or !i
impalpabil, ca o insesizabil pîlpîire intern . :i nu !tiu de ce, în întinderea progresiv a
acestui gol, în m rirea neîncetat a acestui vid crescînd în infinit, simt prezen3a misterioas
!i inexplicabil a celor mai contrare sentimente care agit sufletul omenesc. Sînt fericit !i
nefericit în acela!i timp, încerc simultan exaltarea !i depresiunea, m domin disperarea !i
voluptatea în cea mai contradictorie dintre toate armoniile posibile. S fie vagul dep rt rilor,
nostalgia dup virginit 3i cosmice, dup singur t 3i fantomale !i misterioase? M domin un
sentiment muzical al dep rt rilor, vibra3ii de melancolie infinit !i cu ritm de extaz în
singur tate, cu priviri difuze pe în l3imi de cer !i cu triste3ea în l3imilor proprii. Cum s
g sesc un triumf în marele gol, în atrac3ia nel murit pentru dep rt rile cosmice? M v d
singur, în mijlocul unui peisaj nem rginit, sorbind prin to3i porii aromele singur t 3ii,
încîntat de reveria extatic a melancoliei, îndep rtînd contururile ca pentru a face !i mai
ciudate dep rt rile, tr ind euforia !i nelini!tea apocalipsului. Sînt atît de vesel !i de trist,
încît lacrimile din mine au în acela!i timp reflexe de cer !i de infern. Pentru bucuria triste3ii
mele, a! vrea s nu mai existe moarte pe acest p mînt, a c rei fatalitate este atît de groaznic
în triste3ea pur !i adev rat .

O s m înghit golul meu l untric, o s fiu înghi3it de propriul meu vid. S sim3i cum
te pr bu!e!ti în tine, în neantul t u propriu, cum ri!ti gîndindu-te la tine, cum cazi în haosul
intern! Senza3ia pr bu!irii în golul exterior, în vidul din afar , este mult mai pu3in
complicat decît aceast senza3ie nebun a pr bu!irii în tine însu3i. S -3i dai seama de
infinitele tale adîncimi !i s le sim3i chem rile, r sunînd de o vraj demonic , este a atinge
forma neobi!nuit de expansiune centripet în care centrul fiin3ei se deplaseaz , într-un joc
indefinit, în neantul subiectiv. Nelini!tea pr bu!irii exterioare n-are farmecul maladiv al
nelini!tii, al pr bu!irii interne. C ci la aceasta se adaug satisfac3ia de a muri în tine, de a-3i
g si moartea în nimicul t u propriu.

Receptivitatea pentru durere î!i are originea nu numai într-o structur temperamental
specific , ci !i în obi!nuin3a, în frecven3a !i dominarea durabil a durerii. Fiecare prilej de
durere este tr it atunci cu mult mai mult intensitate, este exagerat !i proiectat în con!tiin3
pîn la paroxism. Multiplicitatea durerii este un fenomen de exaltare intim în care limitele
con3inuturilor suflete!ti r s rite din durere se dilat la infinit, în care nu exist margini !i
forme pentru progresul durerii. Obi!nuin3a cu durerea nu toce!te sensibilitatea, nu face omul
insensibil la noi dureri, ci creeaz o receptivitate mult mai mare !i mai ascu3it . Atunci, cea
mai mic depresiune se amplific , ia propor3ii în con!tiin3 , se intensific !i apas ca o
greutate insuportabil . :i pe cînd bucuriile !i succesele nu pot dep !i un efect de moment,
durerile se fixeaz în suflet ca eternit 3i de ghea3 . Întregul con3inut al personalit 3ii se
dezvolt atunci sub semnul durerii, devenit realitate !i emblem a acestei personalit 3i.
Dac mult iubire apropie pe om de via3 , mult durere îl separ . Nu este de mirare pentru
ce, la aceia care nu cunosc decît îndelungile suferin3e care tind s epuizeze seria nesfîr!itelor
dureri, dezgustul de via3 !i oboseala de a tr i sînt uneori atît de mari, încît gestul cel mai
mic ia propor3ia unui act eroic, str duin3a cea mai redus se proiecteaz ca un efort colosal,
ac3iunea cea mai timid — ca un risc formidabil. Oboseala !i dezgustul de via3 fac din orice
lacrim o mare de plînset, din orice întristare o sum de triste3i iremediabile, din orice durere
un colos de suferin3e. Incapacitatea de a mai lua parte la via3a lucrurilor, la ritmul vie3ii
exterioare face din oboseala continu o stare în care te distan3ezi progresiv de tot ceea ce
exist . Sînt extrem de chinuitoare aceste st ri în care, în furtuni de durere, apare oboseala, ca
un corectiv vulcanului interior. Marea receptivitate pentru durere, pe care o au unii oameni,
îi duce la amestecul oboselii cu o expansiune vulcanic , a furtunilor interne cu marile
depresiuni. Un vulcan a c rui lav ar suferi cristaliz ri chiar în elanul, în izbucnirea ei, s-ar
consolida !i s-ar topi succesiv în ascensiunea sa. De aceea, dup acest vulcan nu r mîne
numai fum, ci !i ghea3 .

Pentru mine nimic n-are valoare decît prezentat în ultima expresie, realizat în forme
ultime. Nu pot vorbi decît despre ultimele triste3i, ultimele bucurii sau ultimele tragedii. C ci
iubesc ceva numai întru cît apare f r nici o rezerv , f r nici un compromis !i f r nici o
reticen3 . :i unde se poate g si aceasta, altundeva decît în ultimele expresii? Încord rile
ultime !i convulsiunile triste3ilor sfî!ietoare, nebunia ultim , be3ia !i excitarea în ultimele
forme m încînt pentru amestecul lor de farmec !i de nelini!te, pentru surîsul acela
apocaliptic, de o vraj ciudat !i irezistibil . Nu este totul ultim? Existen3a în genere nu este
ea deja prins în neant? :i ce este nelini!tea în fa3a neantului decît bucuria pervers a
ultimelor tiste3i, exaltarea pentru definitivatul neantului !i provizoratul existen3ei? S fie
oare pentru noi existen3a un exil !i neantul o patrie?
Trebuie s lupt împotriva mea, s explodez împotriva destinului meu, împotriva soartei
mele. Cu cel mai barbar elan, s arunc în anonimatul fiin3ei mele toate cadavrele care îmi
împiedic ascensiunea, toate obstacolele care amîn transfigurarea, s nu mai r mîn decît
expansiunea mea subiectiv , groaznic , !i infinita mea dorin3 de întuneric !i de lumin .
Fiecare pas al meu s fie un triumf sau o pr bu!ire, un avînt sau o ratare. În cea mai
fulger toare alternan3 s creasc !i s moar via3a din mine, în ritmul cel mai trepidant s se
deschid florile !i s str luceasc putregaiul sufletului meu. Nimic din calculul meschin !i
din aprecierea ra3ional a existen3elor curente s nu mai îngreuneze tensiunea nem rginit a
vijeliei mele interne, a durerilor !i amurgurilor mele. Cu s lb ticia impetuoas a resurselor
neexploatate din mine !i cu încrederea bestial a patimilor comprimate, s înghit lumin !i
întuneric pentru orgia mea l untric , pentru volupt 3ile !i chinurile haosului meu, pentru
tragicele încînt ri ale dezn dejdii !i ale bucuriilor mele ultime.
M arde un astfel de foc interior !i m agit furtuni atît de mari, încît mirarea m apuc
cum de nu explodez deodat cu aceast lume, într-un avînt apocaliptic. Simt cum tremur eu,
!i cu mine întreaga lume, cum m n p desc fioruri din adîncuri !i cum m cuprinde o
exaltare de sfîr!it de lume. A! vrea ca toat lumea aceasta s fie aruncat în aer de fatalitatea
ei proprie, de o nebunie imanent , continu !i adînc , de o demonie intrinsec !i p r sit , s
se cutremure totul ca în fa3a ultimelor clipe, s ne învîrtim, halucina3i, la viziunea agoniei
definitive, a agoniei ultime a universului. Nimic s nu-!i mai g seasc o ra3iune în sine
însu!i, totul s fie într-o clip nimic. :i s soarbem nimicul, prin!i în vîrtejul demonic al
clipelor din urm .
Nu este un semn de rezisten3 , ci de imbecilitate, în faptul c oamenii supravie3uiesc
unor încord ri organice excesive !i unor st ri suflete!ti de limit . Ce rost mai are s tr ie!ti
dup asemenea tensiuni, ce rost mai are reîntoarcerea în platitudinea existen3ei? Nu numai
dup experien3a neantului !i a disper rii îmi pare un nonsens supravie3uirea, dar !i dup
intensitatea voluptuoas a actului sexual. Nu voi în3elege niciodat cum de nu s-au g sit
oameni care s se sinucid în culmea volupt 3ii sexuale, cum de nu s-au g sit fiin3e care s
simt vulgar !i plat orice supravie3uire. Fiorul acela, nem rginit în intensitate, dar aproape
iluzoriu în timp, ar trebui s consume într-o clipit toat fiin3a noastr . :i dac n-o consum ,
pentru ce n-o consum m noi? Sînt atîtea moduri de a muri, dar nimeni n-are curajul !i
originalitatea unei mor3i sexuale, care n-ar fi mai pu3in absolut decît celelalte mor3i, ci ar
avea avantajul de a te arunca în nimic în mijlocul suspinelor de voluptate. De ce s pierdem
astfel de c i, de ce s neglij m astfel de prilejuri? Trebuie numai o sclipire de amarnic
luciditate în culmea uit rii sexuale, pentru ca moartea sexual s nu mai apar o iluzie sau o
fantezie deviat .
Dac oamenii vor ajunge vreodat la o stare în care s nu mai poat suporta monotonia,
platitudinea !i vulgaritatea existen3ei obi!nuite, atunci orice prilej de tr ire absolut va fi un
motiv de sinucidere. Imposibilitatea de a supravie3ui exalt rii aceleia infinite va consuma, ca
în complica3iile apocalipsului, orice urm de existen3 . Atunci, nu se va mai mira nimeni de
ce, pentru o mare sensibilitate, se poate pune problema dac mai are rost s mai tr ie!ti dup
ce ascul3i unele simfonii sau dup ce prive!ti un peisaj rar !i fascinator. Toate aceste
experien3e au un caracter de definitivat sau, în cazul cel mai bun, de r scruce. Dup ele,
oricît diversitate ai mai c uta în via3 , ea nu te poate îndep rta de la senza3ia de gol ce
urmeaz fantasticelor plenitudini ce se nasc !i cresc în experien3ele capitale.
Tragedia omului, ca animal dezintegrat din via3 , consist în faptul c el nu mai poate
g si o satisfac3ie în datele !i valorile vie3ii. Orice fiin3 ca parte din existen3 poate vie3ui,
întrucît pentru ea existen3a, din care ea face parte, are caracter de absolut. Pentru om, via3a
nu e un absolut. De aceea, nici un om, întrucît nu e numai animal, nu g se!te o mul3umire
în faptul însu!i al vie3ii, în faptul de a tr i. Pentru animal, via3a e totul; pentru om, ea este un
semn de întrebare. :i acest semn de întrebare este un final, c ci omul n-a primit pîn acum
nici un r spuns întreb rilor lui !i nu va primi niciodat , deoarece via3a nu numai c n-are
nici un sens, dar nici nu poate avea unul.
 PRINCIPIUL SATANIC ÎN SUFERIN

Dac sînt oameni ferici3i pe acest p mînt, pentru ce nu url , pentru ce nu apar în strad
s -!i strige bucuria în 3ipete nebune !i neîncetate? De unde atîta discre3ie !i atîta rezerv ?
Dac a! avea con!tiin3a unei bucurii continue, a unei exaltate dispozi3ii interne înspre
pl cere, !i dac a! sim3i o irezistibil înclinare înspre senin tate, n-a! putea tr i numai în
mine acele momente, ci le-a! împ rt !i într-un elan f r margini tuturora, m-a! risipi de
bucurie în v zul celorlal3i, mi-a! consuma toat energia pentru a face comunicabil starea
mea de fericire, preaplinul meu încînt tor !i debordant. N-a! regreta dac dup o astfel de
risipire vocea ar r gu!i, ochii ar orbi !i mersul s-ar împletici, n-a! regreta dac func3iile !i
posibilit 3ile organelor s-ar epuiza !i focul din mine !i-ar încetini pîlpîirile.
Dac exist fericire în lume, ea trebuie comunicat . Sau oamenii cu adev rat ferici3i
n-au con!tiin3a fericirii lor? Le-am putea împrumuta noi o parte din con!tiin3 , pentru ca ei
s ne r spl teasc din infinita lor incon!tien3 . De ce numai durerea are lacrimi !i 3ipete, iar
pl cerea numai fioruri? Cînd în pl cere omul ar avea atîta con!tiin3 cît are în durere, atunci
n-ar putea r scump ra pl cerile, durerile — !i distribu3ia în lume n-ar fi incomparabil mai
echitabil ?
Durerile nu se uit , chiar fiindc sînt legate, într-un mod nem surat de mare, de
con!tiin3 . De aceea, singurii oameni care au mult de uitat sînt aceia care au suferit mult.
Numai oamenii normali n-au ce uita.
Într-un anumit fel, nici pl cerile nu se uit , c ci !i ele se însumeaz în personalitatea
noastr , determinînd-o într-o puternic receptivitate pentru pl cere !i înseninînd progresiv
fiin3a noastr , întocmai ca !i suferin3a, care determin receptivitatea în sensul ei. Dar pe cînd
durerile au o pregnan3 !i o individualitate dincolo de însumarea !i totalizarea ce se
realizeaz în noi, pl cerile se !terg !i se topesc ca ni!te forme cu conturul indecis. Ne este
extraordinar de greu a ne aminti de o pl cere !i de cadrul în care ea s-a dezvoltat, pe cînd
amintirea durerii amplific senza3ia penibil cu memoria deconcertant a cadrului. C
pl cerile nu se pot uita integral, o dovede!te faptul c un om ce a tr it toat via3a în pl ceri
nu va avea la b trîne3e decît o u!oar dezabuzare, pe cînd unul ce a suferit mult numai în
cazul cel mai bun va realiza o profund resemnare. :i resemnarea presupune infinite tragedii
anterioare.
Este o prejudecat ru!inoas în afirma3ia c pl cerile sînt egoiste, c ele separ pe om
de via3 , precum tot atît de ru!inoas este aceea dup care durerile creeaz afinit 3i cu
lumea. Superficialitatea ce exist la sursa unor atari prejudec 3i este revolt toare, !i originea
ei livresc este de natur a nulifica în con!tiin3a mea toate bibliotecile, în fa3a unei singure
experien3e tr ite pîn la margini.
Concep3ia cre!tin !i concep3ia curent a suferin3ei sînt fundamental false. Dup ele,
suferin3a este un drum spre iubire, cînd nu este calea esen3ial a iubirii. Dar oare
cre!tinismul numai în aceast problem ar trebui corectat?
A vorbi de drumul suferin3ei ca drum al iubirii este a nu cunoa!te nimic din esen3a
satanic a suferin3ei. Pe treptele suferin3ei nu urci, ci cobori. Ele nu formeaz sc ri înspre
cer, ci înspre infern. :i întunericul în care ajungi pe sc rile durerii nu este mai pu3in infinit !i
etern decît lumina ce te orbe!te pe sc rile bucuriei.
Suferin3a este o cale de separare, de disociere, este o for3 centrifugal ce te deta!eaz
de sîmburele vie3ii, de centrul de atrac3ie al lumii, de unde totul tinde s se unifice în iubire
!i intimitate. Dac principiul divin se caracterizeaz printr-un efort de sintez cosmic !i de
participare metafizic la esen3a totului, atunci suferin3a este la antipodul acestui principiu.
Principiul satanic, ca principiu de dislocare, de dualizare !i dramatizare, str bate într-o
imanen3 organic !i esen3ial întreg sîmburele durerii.
În toate formele bucuriei, participi naiv la ritmul total al vie3ii, iei un contact
incon!tient !i experimental cu dinamismul concret al firii !i te sim3i legat prin toate fibrele
cu pulsa3iile ira3ionale ale lumii. :i aceasta nu numai în bucuria spiritual , ci !i în
diversitatea formelor de pl cere organic , în multiplele volupt 3i ale sim3urilor.
Separarea de lume în suferin3 duce la interiorizare excesiv , la o dezvoltare
paradoxal a gradului de con!tiin3 , încît toat lumea, cu splendorile !i întunecimile ei, se
fixeaz fa3 de om într-o pozi3ie de exterioritate !i transcenden3 . :i cînd e!ti într-o
asemenea m sur separat de lume, cînd ai lumea ve!nic în fa3a ta !i cînd te sim3i iremediabil
singur în fa3a acestei lumi, atunci cum s mai po3i uita ceva? Nu sim3i necesitatea uit rii
decît a lucrurilor !i experien3elor din cauza c rora ai suferit. Or, unul din paradoxele bestiale
ale acestei lumi este de a !terge amintirile celor ce n-ar vrea s uite !i de a fixa amintirile în
memoria celor ce ar dori s uite totul.

În genere, oamenii se împart în dou categorii: în aceia pentru care lumea ofer
prilejuri de interiorizare !i aceia pentru care lumea r mîne exterioar , obiectiv !i
nesemnificativ . Toate obiectele lumii fizice !i toate formele naturii sînt lipsite pentru om de
orice semnifica3ie dac sînt privite ca atare, în ele însele. Semnifica3ia lor se dezv luie
numai unei intense tr iri subiective, care tinde s le asimileze !i s le însumeze în
subiectivitate. Atunci cresc în noi !i nu numai c le determin m, dar ne determin !i ele.
Oamenii care interiorizeaz nu pot lua faptele brute, nude sau moarte, ci le vitalizeaz , le
integreaz , topindu-le într-un torent l untric. Într-o adev rat interiorizare, toat existen3a
obiectiv e un pretext. :i numai ca atare ea poate avea semnifica3ie, deoarece o teleologie
obiectiv nu se poate construi !i justifica decît pe o sum de iluzii, care au p catul de a fi
direct sesizabile !i demascabile de un ochi p trunz tor. To3i oamenii v d focuri, furtuni,
pr bu!iri, peisaje; dar cî3i simt în ei fl c ri, tr snete, vîrtejuri sau armonii? Sau cî3i, la
vederea unor fl c ri, se gîndesc simultan la gra3ie !i la moarte, !i cî3i poart în ei frumuse3i
îndep rtate care s le coloreze melancoliile? Oamenii care tr iesc indiferent, c rora natura
nu le ofer decît o obiectivitate fad !i rece, de!i pot fi perfect mul3umi3i cu via3a, ea nu este
mai pu3in pentru ei o sum de ocazii pierdute. C ci ei nu pot dep !i o form de vizualitate
ordinar . La omul comun, v zul, în loc s înghit obiectul, îl izoleaz , îl îndep rteaz de la
orice posibilitate de integrare !i asimilare.
Oricît m-a! fi zb tut eu în aceast lume !i oricît m-a! fi separat de ea, distan3a dintre
mine !i ea n-a f cut decît s mi-o fac mai accesibil . De!i nu pot g si un sens în lume, un
sens obiectiv !i o finalitate transcendent , care s arate înspre ce evolueaz lumea !i la ce
ajunge procesul universal, varietatea de forme a existen3ei a fost totu!i în mine un prilej de
ve!nice încînt ri !i triste3i. Am avut momente cînd frumuse3ea unei flori a justificat în fa3a
în3elegerii mele existen3a unei finalit 3i universale, precum o pat în puritatea unui azur a
fost de natur a-mi a3î3a verva pesimist . Cei ce interiorizeaz peste m sur descoper în cel
mai insignifiant aspect al naturii o revelare simbolic .
 Oare tot ceea ce am v zut eu în via3a mea s port în mine? M sperie gîndul c toate
peisajele, c r3ile, femeile, vulgarit 3ile !i viziunile sublime s-au condensat într-un creier !i c
o parte din trecutul umanit 3ii s-a actualizat într-o biat con!tiin3 . Aceste gînduri, viziuni,
aspecte !i obiecte nu par a se fi subtilizat în 3es turile unei substan3e nervoase, a se fi sub3iat
pîn la transparen3 într-un mediu de o fine3e inexplicabil , ci am impresia c s-au transpus
în mine ca realit 3i, c o parte din existen3 apas în infinitul meu l untric. Poate de aceea
m simt uneori atît de greu, de ap sat !i de cople!it, c a! vrea s uit în toate prilejurile pe
care mi le ofer via3a. Interiorizarea duce la pr bu!ire, fiindc prin ea a intrat oarecum lumea
în tine !i te apas dincolo de orice rezisten3 . Mai este atunci de mirare de ce unii se
servesc de sport, de vulgaritate, de art !i de sexualitate numai pentru a uita?

— Pentru ce nu scriu femeile? Fiindc ele pot plînge oricînd.

— Cîte mii de celule nervoase m cost fiecare gînd? Iat întîia întrebare ce trebuie s
!i-o pun un gînditor existen3ial !i organic, un gînditor viu.

— Eu nu am idei, ci obsesii. Idei poate avea oricine. Nimeni nu s-a pr bu!it din cauza
ideilor.

— Defectul tuturor oamenilor este c a!teapt s tr iasc , deoarece n-au curajul

fiec rei clipe. De ce n-am pune în fiecare moment atîta pasiune !i atîta ardoare încît fiecare
clip s devin un absolut, o eternitate? To3i înv 3 m s tr im dup ce nu mai avem nimic de
a!teptat, iar cînd a!tept m nu putem înv 3a nimic, fiindc nu tr im în prezentul concret !i
viu, ci într-un viitor fad !i îndep rtat. Ar trebui s nu a!tept m nimic decît de la sugestiile
imediate ale clipei, s a!tept m f r a avea con!tiin3a timpului. Salvarea nu poate fi decît în
recî!tigarea imediatului. C ci omul este o fiin3 care a pierdut imediatul. De aceea este el un
animal indirect.

— De cînd trebuie s înceap fericirea noastr ? De cînd ne-am convins c adev rul nu
poate exista. C ci de aici orice mod de salvare este posibil, chiar dac ar fi o salvare prin
nimic. Acela care nu crede în imposibilitatea adev rului sau acela ce nu se bucur de aceast
imposibilitate n-are decît o cale de salvare, pe care n-o va g si îns niciodat .

— Excesul de subiectivism, la oamenii care n-au ajuns la credin3 , nu poate duce decît
la megalomanie sau la autodenigrare. Cînd te preocupi mult de tine însu3i, nu po3i ajunge
decît s te iube!ti sau s te ur !ti dincolo de orice m sur . În amîndou felurile, te lichidezi
înainte de vreme. Nu e subiectivism acela ce nu te face Dumnezeu sau Satana.

Ar trebui ca omul s înceteze s fie, sau s devin un animal ra3ional. Mai bine s
devin o fiin3 absurd care în fiecare moment risc totul, cu fantezii periculoase !i exalt ri
infinite, cînd ar putea muri din cauza a tot ce ofer lumea !i a tot ce nu ofer . Idealul oric rui
om ar trebui s fie încetarea de a fi om. :i aceasta nu se poate decît prin realizarea
arbitrarului absolut.

Iubirea de oameni ce r sare din suferin3 seam n cu în3elepciunea ce izvor !te din
nefericire. În amîndou cazurile, r d cinile sînt putrede !i izvorul infectat. Numai iubirea de
oameni care e natural !i spontan , rezultat dintr-o d ruire fireasc !i dintr-un elan
irezistibil, poate fecunda !i sufletele altora !i poate comunica o intimitate cald !i senin .
Aceea ce rezult din suferin3 ascunde prea multe lacrimi !i suspine pentru a nu împr !tia
raze de o claritate amar , în care punctele negre p teaz puritatea iubirii. Este prea mult
renun3are, prea mult chin !i prea mult nelini!te, pentru ca aceast iubire s fie altceva decît
o infinit concesivitate. Ier3i totul, admi3i totul, justifici totul. Dar este aceasta iubire? :i
cum s mai iube!ti, cînd nu e!ti ata!at de nimic? Iubirea de oameni din suferin3 este vidul
acelui suflet omenesc între tot !i nimic, întocmai cum, într-un suflet cu amoruri ratate, numai
donjuanismul mai are un sens. În cre!tinism nu exist iubire, ci numai concesivitate. Iar pe
acela care s-a crezut mîntuitorul lumii, dac l-ar fi luat de pe cruce înainte de a intra definitiv
în nimic, el n-ar mai fi avut nici m car aceast concesivitate, aceast indulgen3 , care este
mai mult o aluzie la iubire decît iubire.
Iubire din suferin3 ? Ea poate fi nem rginit de mare, dar florile acestei iubiri nu se
înr d cineaz mai pu3in în otrav .

Totul este posibil !i nimic nu e posibil; totul e permis !i nimic. În orice direc3ie ai
apuca, nu este mai bine decît în nu import care alta. Ori realizezi ori nu realizezi nimic, ori
crezi ori nu crezi, totuna e, precum totuna este dac taci sau dac strigi. Po3i g si totului o
justificare, precum nu po3i g si nici una. Totul este în acela!i timp ireal !i real, absurd !i
firesc, fantastic !i plat. Nici un lucru nu poate fi pus înaintea altuia, precum nici o idee nu e
mai bun decît alta. De ce s te întristezi de triste3ea ta !i s te bucuri de bucuria ta? Ce-3i
pas dac lacrimile tale sînt de pl cere sau de durere? Iube!te-3i nefericirea !i ur !te-3i
fericirea, amestec totul !i confund totul. Renun3 la distinc3ii, la diferen3ieri !i la planuri.
Fii ca un fulg dus de vînturi sau ca o floare purtat de valuri. Fii rezistent unde nu trebuie !i
la! unde ar trebui. Cine !tie dac în felul acesta nu vei fi mai cî!tigat? :i dac nu cî!tigi, ce e
dac pierzi ceva? Este ceva de pierdut !i ceva de cî!tigat în aceast lume? Orice cî!tig este o
pierdere, precum orice pierdere este un cî!tig. Pentru ce oamenii mai a!teapt o atitudine
determinat , idei precise !i vorbe corecte? Simt c ar trebui s v rs foc pe gur , ca r spuns la
toate întreb rile ce mi s-au pus !i ce nu mi s-au pus.

Cum s-ar putea lupta împotriva nefericirii? Numai luptînd împotriva noastr , dîndu-ne
seama c ea nu provine din afar , ci din noi în!ine. Dac ne-am da seama în fiecare moment
c totul depinde de r sfrîngerea în con!tiin3a noastr , de amplific rile interne !i de ascu3imea
sensibilit 3ii, atunci am ajunge în fiecare clip la acea luciditate în care realit 3ile se situeaz
în justele lor contururi. Nu este vorba s ajungem la fericire, ci la un grad mai mic de
nefericire. Omul care este mai aproape de fericire decît de nefericire are nevoie de concursul
permanent al acestei lucidit 3i, ce corecteaz exager rile sau anticip rile sensibilit 3ii,
deoarece el nu s-a analizat pîn acolo, încît spiritul s se cristalizeze autonom de via3 . În
cazul oamenilor neferici3i, un corectiv posterior este întotdeauna necesar pentru a nu
sombra — nu în dezn dejde, ci în imbecilitate.
Este un semn de mare rezisten3 în a r mîne în dezn dejde, precum este un semn de
mare deficien3 în a ajunge la imbecilitate în urma unei îndelungi nefericiri. Trebuie o
adev rat educa3ie, un efort l untric persistent pentru a atinge un grad mai redus de
nefericire. Orice educa3ie !i orice efort spre a atinge fericirea sînt de la început sterile. Orice
ai face, nu po3i deveni fericit dac ai apucat pe drumul nefericirii. Po3i trece de la fericire la
nefericire; drumul invers nu e posibil. Ceea ce înseamn c fericirea poate avea surprize mai
dureroase decît nefericirea. În fericire, sim3i c lumea aceasta trebuia s fie a!a cum e; în
nefericire, oricum afar de cum e. :i de!i î3i dai seama de originea subiectiv a nefericirii,
defectul personal îl converte!ti fatal într-un defect de constitu3ie metafizic .
Niciodat nefericirea nu va putea ajunge la generozitatea în care s -!i recunoasc în
mod absolut întunericul propriu, pentru a vedea eventualele lumini ale lumii. V zînd mizeria
subiectiv în mizeria obiectiv a lumii, credem c ne u!ur m povara !i ne dispens m de
mustr rile ce ar trebui s ni le facem. În realitate, aceast universalizare ne adînce!te
nefericirea !i, prezentînd-o ca pe o fatalitate cosmic , ne închide orice posibilitate de a o
diminua, de a o face mai suportabil .
Disciplina nefericirii provoac mai pu3ine nelini!ti, mai pu3ine surprize dureroase, un
chin mai atenuat !i o suferin3 mai st pînit . Este o mascare aristocratic a consum rii
intime, o discre3ie a agoniei în aceast disciplin a nefericirii, care însemneaz aparent
con!tiin3a în momentele supreme, pentru ca tragedia s fie !i mai mare în adîncuri.

Sensibilitatea pentru frumosul ca împlinire formal !i armonic se dezvolt cu atît mai

puternic cu cît omul este mai aproape de fericire. Totul în frumuse3e î!i g se!te o ra3iune în
sine însu!i, un echilibru intern !i o justificare integral . Un lucru frumos nu-l putem concepe
decît a!a cum e. Un tablou sau un peisaj ne încînt în a!a m sur , încît noi nu ni-l putem
reprezenta în momentul contempla3iei decît în forma ce ni se prezint . A privi lumea sub
semnul frumuse3ii este a afirma c lumea aceasta trebuia s fie a!a cum e. Într-o astfel de
viziune, totul se tope!te în armonii !i str luce!te în splendori, iar aspectele negative ale
existen3ei nu fac decît s intensifice farmecul armoniilor !i str lucirea splendorilor.
Frumuse3ea nu va salva lumea, dar va apropia mai repede de fericire pe acei care umbl pe
aceast cale. Se poate ca frumosul, în aceast lume de antinomii !i de paradoxuri, s fie în
afar de aceste anomalii? Întreg farmecul !i întreaga structur particular a frumosului
deriv din faptul de a fi numai obiectiv un paradox, iar subiectiv, pentru cel ce tr ie!te
frumosul, de a fi dincolo de orice paradox. Fenomenul estetic exprim paradoxul de a
reprezenta absolutul în form , de a obiectiva în forme limitate un infinit. C ci ce înseamn
asietatea, împlinirea total , f r posibilitatea de a concepe alt modalitate de realizare decît a
prezenta un absolut sim3irii noastre? Despre imposibilitatea real a acestui absolut, despre
contradic3ia esen3ial !i organic , noi nu ne d m seama în momentul de contemplare a
frumosului, ci tr im în cea mai naiv participare un absolut care se dovede!te obiectiv a fi o
imposibilitate. Absolutul în form , absolut întruchipat în expresii limitate, este posibil, în
sufletul celui dominat de emo3ia estetic , în clipa viziunii frumosului, el este îns o
contradictio in adiecto unei alte perspective decît cea a frumosului. Din acest motiv, este
atîta iluzie în orice ideal de frumuse3e, încît întinderea ei este nedeterminabil . :i ceea ce
este mai grav e c premisa fundamental a oric rui ideal de frumuse3e, dup care lumea
aceasta trebuia s fie a!a cum e, nu rezist nici celei mai elementare analize. Lumea aceasta
trebuia s fie oricum, numai a!a cum e nu.

Pentru ce oamenii doresc s realizeze neap rat ceva? N-ar fi incomparabil mai bine s
stea suspenda3i sub soare, într-o lini!te senin !i într-o t cere admirabil ? Ce este de realizat,
!i de ce atîta sfor3are !i atît imperialism? Omul a pierdut sim3ul marilor t ceri, al marilor
lini!ti ce îmbat fiin3a cu arome de eternitate. De!i con!tiin3a este fructul unei deficien3e
vitale, ea nu s-a determinat la fiecare om ca un element de inadaptabilitate, ci la unii a
dezvoltat o exasperare a pornirilor vitale, o exagerare a imperialismului vital. Nemaiputînd
tr i în prezent, adun mai mult decît trebuie vie3ii, aglomereaz material care îl apas !i îl
subjug . Astfel, sentimentul viitorului a fost o calamitate pentru om. Procesul, prin care
con!tiin3a a separat pe oameni în dou categorii mari, este dintre cele mai ciudate !i el e de
natur a explica pentru ce omul este o fiin3 atît de pu3in consistent , care nu-!i poate fixa un
centru de energie !i de echilibru. Atît cei pe care con!tiin3a i-a dus la interiorizare, la chin !i
la tragedie, cît !i cei pe care i-a avîntat într-un imperialism nelimitat, într-o groaznic dorin3
de achizi3ie !i de posesiune, sînt, în moduri diferite, dezechilibra3i !i neferici3i. Con!tiin3a a
f cut din animal om !i din om demon, dar ea n-a f cut înc din nimeni un Dumnezeu, în
ciuda lumii care se mîndre!te de a fi omorît unul pe cruce.
Feri3i-v de oamenii incapabili de viciu, deoarece prezen3a lor nu poate fi decît
plictisitoare, incolor !i fad . C ci despre ce v poate vorbi un om incapabil de viciu, decît
despre moral ? :i cine n-a dep !it morala înseamn c n-a adîncit nimic din experien3ele pe
care le ofer via3a, c n-a ratat nici un elan !i n-a transfigurat nici o pr bu!ire. O existen3
mare începe de acolo de unde pentru ea sfîr!e!te morala, fiindc numai de aici ea poate risca
orice, poate încerca absolut totul, chiar dac obstacole o împiedic de la realiz ri efective.
Se cer infinite transfigur ri pentru a ajunge în regiunea în care totul e permis, în care sufletul
se poate arunca f r remu!c ri în vulgaritate, în sublim sau în grotesc, realizînd o
complexitate atît de bogat , încît nici o direc3ie !i nici o form de via3 s nu-i fie închise.
Tirania exteriorului !i a generalului, ce domin existen3ele comune, dispare pentru a-i lua
locul absoluta spontaneitate a existen3ei unice, cu norma topit în fluidit 3ile ei interioare, cu
legea în ea îns !i, dincolo de orice form !i de orice schem . Cum s nu dispar morala
pentru o astfel de fiin3 , care poate fi cea mai generoas fiindc este atît de absurd încît
poate s renun3e la lume !i ca atare s dea tot ce se poate da? Generozitatea este
incompatibil cu morala, cu aceast ra3ionalitate a obiceiurilor, con!tiin3ei, cu aceast
mecanizare a vie3ii. Orice fapt generoas este absurd , este o renun3are ce nu se poate g si
la omul comun, care se îmbrac în hainele moralei spre a-!i ascunde vulgara lui nulitate. Tot
ce este cu adev rat moral începe de acolo de unde s-a lichidat cu morala. Meschin ria
moralei cu norme ra3ionale, cu legi fixe !i cadre exterioare nu se eviden3iaz mai bine ca în
condamnarea viciului, aceast expresie de tragic carnal !i de tulburare pasional , ce cre!te
din prezen3a spiritului în carne. În orice viciu este prezent o tragedie a c rnii, un salt al
c rnii din fatalitatea ei, o încercare de sf rîmare a limitelor imanente ce încarcereaz
elanurile pasionale. O plictiseal organic se ridic pîn la o dezn dejde a nervilor !i a
c rnii, din care nu se pot salva decît încercînd celelalte forme posibile de volupt 3i. Atrac3ia
tuturor celorlalte forme decît cele normale picur în senza3iile viciului o nelini!te
tulbur toare, divers în consecin3e !i complex în agita3ii. În viciu, spiritul pare c a devenit
sînge !i se agit ca o for3 imanent în carne. Explorarea în ordinea posibilului nu se poate
face f r concursul spiritului, f r interven3ia con!tiin3ei. Viciul reprezint o form de triumf
a individualului. :i cum ar putea reprezenta carnea individualul, f r o interven3ie din afar ?
Acest amestec de spirit !i carne, de con!tiin3 !i sînge, creeaz o efervescen3 extrem de
fecund pentru acela care e prins în seduc3iile viciului. Nimic nu este mai resping tor decît
viciul înv 3at, împrumutat !i afectat. Din acest motiv, elogiul viciului este complet
injustificat; se poate cel mult constata fecunditatea lui, pentru oamenii care îl !tiu
transfigura, care pot devia aceast deviere. A-l tr i brut, criminal, vulgar este a-i exploata
numai materialitatea lui scandaloas !i a-i neglija fiorul imaterial care face din orice viciu o
excelen3 . Via3a intim , pentru a atinge anumite în l3imi, nu se poate dispensa de nelini!tile
viciului. :i nici un vicios nu poate fi condamnat decît în momentul cînd, în loc s considere
viciul un pretext, îl transform într-o finalitate.

Iubirea, cu cît e mai intens !i mai concentrat , cu atît se limiteaz mai mult în
întindere, cu atît cere mai mult individualul !i unicul. Astfel se întîmpl c marile pasiuni
descoper absolutul într-o femeie, care la cea mai redus analiz de abia î!i poate salva
existen3a biologic . Unei considera3ii din afar , iubirea este atît de absurd , încît ea nu poate
fi apreciat decît pentru absurditatea ei. Din acest motiv, asupra iubirii nu se poate vorbi în
considera3ii, ci numai în mir ri.
Din milioane de femei s aleg una singur , s m limitez numai la una? Ar trebui ca
aceea s fie în fiecare moment alta, s fie capabil de atîta transfigurare, încît s -mi apar
ve!nic nou !i neb nuit . Cî3i au pasiunea atît de mare, încît în fiecare moment s vad
lumini noi !i farmece schimbate? Femeia este o fiin3 cu pu3ine posibilit 3i, ea nu poate
rezista exigen3elor unui b rbat torturat, pentru care iubirea este numai o form de a te realiza
în via3 . Î3i trebuie o pasiune mare pîn la imbecilitate pentru a putea iubi o singur femeie.
Cînd sim3i îns insuficien3a tuturor formelor de via3 , cînd te satisface numai ceea ce e
deviat, crescut paradoxal !i dezvoltat exagerat, ce mai po3i g si într-o singur femeie?
Schimbînd multe, dac 3i se refuz surprize psihologice este imposibil s nu te farmece jocul
de fizionomii, diversitatea de expresie !i s nu te pasioneze c utarea unui mister psihologic
pe care nu-l g se!ti totu!i niciodat , fiindc nu exist . Sensibilitatea feminin e prea
periferic !i prea receptiv pentru a avea resursele inepuizabile ale unui mister. Farmecul
absurd al iubirii adev rate, al iubirii intense, este de a g si mister într-o singur fiin3 , de a
descoperi — sau mai precis a inventa — un infinit într-o existen3 individual de o
deconcertant finitate.
Iubesc mai multe femei acei care nu pot iubi. Donjuanismul este avantajul !i defectul
celor certa3i cu Eros, dar care au destule rezerve de via3 pentru a nu ajunge la o impoten3
psihic sau erotic . Necesitatea de a varia aspectele lumii, n scut dintr-o plictiseal
organic , duce în domeniul iubirii la donjuanism. To3i oamenii care au dus via3a interioar
pîn la ultimele ei limite, care au disperat de sensul vie3ii !i care se chinuiesc pe culmi, sînt
în mod fatal donjuani, întocmai ca !i antipodul lor, oameni îngu!ti, lipsi3i de via3 interioar ,
cu posibilit 3i extrem de reduse de în3elegere !i sim3ire. Via3a prezint aceast ciudat
dualitate de a întruni în realizarea exterioar pe cele dou tipuri opuse de oameni: pe
deficien3i !i pe cei preaplini. Tot sim3ul psihologic este în a percepe dac cineva a ajuns la o
form respectiv de via3 din preaplin sau din deficien3 . Unul poate fi vicios !i imoral din
deficien3 , altul din exces; unul poate ajunge la disperare din incapacitate, din lips de
rezisten3 !i de gîndire, altul din exces de problematic !i de interioritate.
Lumea cade în gre!eala de a pune pe acela!i plan de via3 sufleteasc pe to3i acei
oameni care seam n , exterior !i aparent, în realiz rile lor. Donjuanismul este interesant !i
simptomatic numai la aceia la care apare ca un fruct al disper rii, al unei prea bogate
reflexivit 3i !i preocup ri l untrice. Cine pe culmile disper rii nu este un donjuan, acela nu
!i-a asimilat disperarea organic, nu a tr it intens st rile de limit , arderile !i consum rile
supreme, ci le-a încercat artificial, ca într-un vag presentiment. A fi un om de mari
singur t 3i înseamn a iubi pe toate femeile. :i a iubi pe toate femeile înseamn a nu iubi
nici una. Cei care fac filozofia vie3ii nu pot fi decît ni!te diletan3i ai Erosului, c ci ei au pus
prea mult pasiune în problemele vie3ii, pentru ca s mai aib pasiune pentru aspectele ei. Pe
culmile disper rii, superficialitate în iubire este o superficialitate din adîncime.

Am încercat într-o mare t cere !i într-o mare singur tate, în mijlocul naturii, departe de
oameni !i aproape de mine, o senza3ie de tumult nesfîr!it, în care lumea, ca un torent
irezistibil, m-a n p dit, a trecut prin mine asemenea unui fluid transparent !i insesizabil.
Închizînd ochii, întreaga lume pare c s-a topit în creierul meu, prin care ea trece într-un elan
toren3ial, de un farmec indefinibil !i de un avînt impetuos, curgînd apoi din mine în forme !i
în l3 ri de valuri, ca în visurile de înec de o groaz voluptuoas . Am sim3it atunci nu numai
cum un om poate tr i, în anumite clipe, toat esen3a misterioas a destinului uman, dar !i
cum în el se poate concentra universalitatea lumii, absorbit în extazurile singur t 3ii. Dac
ai închis ochii pentru a atinge o t cere !i o singur tate mai mare, ai pierdut infinitul ce 3i-l
oferea perspectiva exterioar , pentru a cî!tiga un infinit mai complex !i mai atr g tor. :i în
acest moment de extaz cosmic, de revela3ie metafizic , am sim3it cum efluviile ce le
degajam din mine erau efluviile acestei lumi, cum tremurul meu era tremurul fiin3ei !i cum
halucina3ia mea era halucina3ia existen3ei. :i m-am sim3it, în acel fior neuitat, iresponsabil
de existen3a acestei lumi.

Cine î!i înal3 aripi în mine, de simt cum zborul meu m avînt într-o nebun !i baroc
expansiune? S fie aripile eternit 3ii care m ridic în infinit, m tulbur !i m însingureaz ?
Simt toat confuzia eternit 3ii în mine !i sorb miresmele infinitului cum a! sorbi o otrav .
Beat de eternitate !i atras de infinit, m pr v lesc prin spa3ii ca o figur solar !i m avînt
prin imensit 3i, u!or ca o iluzie !i transparent ca un zîmbet, m risipesc într-un nimic
îmbietor pe care mi-l acoper senin t 3i de azur !i transcenden3e de nori. Cui s m închin
prin aceste de!erturi !i cui s întind mîna prin aceste singur t 3i, la cine s m opresc în
aceste evolu3ii cosmice !i unde s privesc ca la o mîngîiere? Cum se destram azurul în
fantastica mea viziune !i cum nu mai r mîne decît un alb cu misterioase chem ri! :i în acest
drum cosmic, asemenea unei supreme aventuri, parc -l caut pe Dumnezeu. Dar în infinit nu
exist popas. :i astfel, nu-l voi g si niciodat .

Procesul prin care cineva devine pesimist? O frecven3 mare de depresiuni într-un om
care are atît elan, încît în fiecare moment s fie viu. O fatalitate organic provoac
depresiuni incontinue, f r determinante !i excitante exterioare, numai dintr-o adînc
tulburare intern ; aceste depresiuni în bu! pîlpîirile elanului, atac permanent r d cinile
vie3ii !i distrug bucuria naiv !i instinctiv de a tr i. Se afirm cu totul gre!it c devine
cineva pesimist în urma unei deficien3e organice, în urma unor slabe posibilit 3i vitale. În
realitate, nimeni nu devine pesimist dac n-a avut anterior atît elan încît s fi dorit via3a cu o
ardoare pasionat , chiar dac aceast ardoare n-ar fi intrat în con!tiin3a respectivului.
Ulterior, procesul de devitalizare se întîmpl ca o urmare a depresiunilor. Orice deficien3 în
pesimism este consecutiv depresiunilor. C ci numai la un om cu elan, cu aspira3ii !i cu
pasiuni, depresiunile au acea capacitate de eroziune care consum din via3 , precum valurile
m rii din uscat. La un simplu deficient, depresiunile nu duc la nici o încordare, la nici un
paroxism !i la nici un exces, ci la o stare de indiferen3 !i apatie, de stingere lent !i de
monotonie lini!tit , din care nu pot reie!i acele reac3iuni personale !i dureroase caracteristice
pesimismului. A fi pesimist înseamn a prezenta un paradox organic, ce d na!tere la
contradic3ii insurmontabile !i fatale, care explic efervescen3a atît de profund a tuturor
pesimi!tilor. :i cum s nu fie un paradox organic în aceast îmbinare a unor frecvente
depresiuni cu un nu mai pu3in frecvent elan? C în cele din urm depresiunile consum
elanul !i compromit vitalitatea, este mai mult decît evident pentru cine în3elege c
depresiunile sînt adev rate atentate la via3 . Împotriva lor nu se poate lucra efectiv; ele pot fi
cel mult neglijate temporar, prin o ocupa3ie intens sau prin distrac3ii; dar dup aceea apar
într-o !i mai mare intensitate. Numai într-o vitalitate nelini!tit poate ap rea paradoxul
organic al pesimismului. Cum rezisten3ele vie3ii se reduc !i scad progresiv, în con!tiin3a
omului se reflecteaz dureros acest proces de intrare în moarte. Nu devii pesimist — un
pesimist demonic, elementar, bestial !i organic — decît dup ce via3a, în lupta disperat
împotriva depresiunilor, nu s-a ales decît cu înfrîngeri. Atunci apare în con!tiin3a omului
destinul ca form a ireparabilului, a acelui ireparabil pornit din esen3a lumii ca pentru a ne
ar ta, mai dureroase !i mai ap s toare, z d rniciile acestei vie3i.
Trebuie, într-adev r, s te fi luptat mult cu for3ele demonice !i negative ale vie3ii
pentru a ajunge la con!tiin3a ireparabilului, care nu face din ireversibilitatea vie3ii decît o
cale spre moarte, o evolu3ie care nu e, în fond, decît o disolu3ie. S po3i spune dup fiecare
experien3 de via3 : niciodat ! — dup fiecare întîmplare !i dup fiecare încercare acela!i
cuvînt, simbol al definitivatului !i al ireparabilului, este desigur a fi pierdut totul, a fi atît de
departe de via3 pe cît e!ti aproape de nimicul în care te arunc moartea. Este îngrozitor cînd
te gînde!ti c dup moarte î3i sînt definitiv pierdute o zi cu soare, un zîmbet sau un prieten;
dar este de o mie de ori mai îngrozitor s fi pierdut, deja tr ind, toate aceste, s po3i spune
despre tot ce ai auzit !i v zut: niciodat , niciodat ! Este ca într-o absurd c l torie intern ,
care te-a separat radical de lucruri, de!i prezen3a ta fizic se afl în imediata lor apropiere.

Cum o s pot admite c eu nu sînt f cut pentru via3 , cînd în realitate via3a nu este
f cut pentru mine? C ci s-ar putea foarte bine ca în alte forme de via3 , în forme cu totul
diferite de acele în care sînt condamnat s tr iesc, eu s pot fi fericit !i încîntat, dominat de
volupt 3i pe care ceilal3i nici nu le-ar b nui? De ce s m sacrific în gînd, de ce în ordinea
conceptibilului s nu admit c eu m-a! putea potrivi într-o alt form de via3 , într-o alt
alc tuire de existen3 ? :i atunci, de ce s nu g sesc toat vina în aceast via3 , iar nu în
mine? Ar trebui mai pu3in ireparabil !i mai mult absurditate acestei lumi, pentru ca s se
poat schimba. Absurditatea ei de pîn acum dep !e!te cu prea pu3in platitudinea, pentru
a-mi îng dui cea mai redus iluzie. A! putea crede în aceast lume cînd ea s-ar schimba
pentru mine. Sînt prea orgolios pentru a vedea r ul din lume în r ul din mine. Eu îns nu m
voi schimba niciodat dup aceast lume.

Ira3ionalul din via3 apare, în considera3iile noastre, într-un dublu aspect: ira3ionalul ca
dinamism orb ce refuz orice ierarhie de valori !i ira3ionalul ca realitate în a c rei asimilare
tr ie!ti naiv, mul3umit !i echilibrat. Aceast accep3ie dubl a ira3ionalului explic de ce
putem spune c via3a n-are nici un sens, ea fiind ira3ional în esen3a sa, precum !i de ce
sus3inem posibilitatea de salvare numai prin experien3a naiv a ira3ionalului. Apropierea
incon!tient de esen3a ira3ional a vie3ii te men3ine într-o stare de echilibru organic, deoarece
formele tale de activitate !i manifestare sînt formele vie3ii. Tot ceea ce faci r sare din
sîmburele vie3ii, dintr-o obscur productivitate vital . Experien3a naiv a ira3ionalului te
situeaz în imanen3a substan3ial a vie3ii. De aceea, naivitatea este o expresie direct a
ira3ionalului. În naivitate individua3ia nu reprezint un principiu de tragism, fiindc în
naivitate individul nu e separat de lume, ci este asimilat organic fluxului ira3ional al
existen3ei. :erpuirile acestui flux pot fi cît de complicate; atunci cînd tr ie!ti în ele, nu suferi
din cauza lor, deoarece drama se distribuie pe întreaga sfer a vie3ii !i nu se reflecteaz în
con!tiin3 , nu suferi o dram unic , individual !i chinuitoare în afar de lume; nu încerci
dualismul care izoleaz pe om în lume din cauza hipertrofiei con!tiin3ei. Prin con!tiin3 ,
reflexivitate !i interiorizare, dep !e!ti ira3ionalul; dar numai pentru a 3i se revela într-o
deconcertant proeminen3 . C ci aceast dep !ire nu se poate realiza decît în gîndire; prin
biologicul din noi nu facem mai pu3in parte din ira3ionalitatea în genere. Iar cînd acest
biologic devine nesigur, problematic, de un echilibru instabil, aceasta nu se întîmpl decît
pentru a ne descoperi !i mai mult ira3ionalul, ca dinamism orb, indiferent oric rei teleologii
!i oric rei ierarhii de valori. Omul este astfel constituit, încît el cere în fiecare moment o
ierarhizare a valorilor, o scar de valori !i o sum de criterii. În fa3a fenomenului
ira3ionalit 3ii vie3ii, a evolu3iei ei f r nici un scop, care face din via3 un avînt haotic de
forme debordante !i necristalizabile, exigen3a unei ierarhii de valori este o simpl exigen3 .
:i atunci se na!te revolta con!tiin3ei împotriva vie3ii, revolta omului deta!at de via3
împotriva ira3ionalului, la care revolt , via3a r spunde omului: ml diaz -te dup mine !i
renun3 la con!tiin3 , la principiul separativit 3ii !i, tîrît în fluxul ira3ionalului, vei înceta s
cau3i un sens acolo unde nu e.

A ajunge s crezi numai în t cere, s nu mai pre3uie!ti decît t cerea, este a realiza una
din cele mai esen3iale expresii ale tr irii la marginile vie3ii. Elogiul t cerii, la marii
singuratici !i la întemeietorii de religii, î!i are o r d cin mult mai profund decît î!i
închipuiesc oamenii. Trebuie ca prezen3a oamenilor s te fi exasperat în a!a m sur !i
complica3ia problemelor s te fi dezgustat atît de tare, încît s nu te mai intereseze decît
t cerea !i strig tele ei, strig tele t cerii care nu sînt decît cascade intime al c ror zgomot îl
obiectivezi în lumea din afar .
Oboselile repetate te duc la aprecierea nelimitat a t cerii, deoarece în oboseli toate
cuvintele î!i pierd semnifica3ia !i bat în urechi asemenea unor ciocane mecanice, se
destram în sonorit 3i vide, în vibra3ii iritante !i în sunete exasperante. Toate conceptele se
dilueaz , toate expresiile tari se atenueaz , tot ceea ce vorbe!ti sau ascul3i se dezgole!te
într-o nuditate stearp !i resping toare. În tine, nimic nu mai ia o form sau o consisten3
expresiv , ci tot ce pleac în afar !i tot ce vine din afar r mîne ca un murmur îndep rtat,
monoton !i egal, neputînd în nici un fel s excite nuan3ele vie3ii suflete!ti, s trezeasc un
interes sau o curiozitate. Atunci î3i pare inutil s -3i mai dai o p rere, s mai iei o atitudine
sau s mai impresionezi pe cineva, !i toate zgomotele la care ai renun3at prin t cere cresc în
agita3ia sufleteasc , existent în toate marile t ceri. Dup ce te-ai fr mîntat ca un nebun s
rezolvi toate problemele, dup ce te-ai chinuit pe culmi, cînd ar trebui s dai r spunsurile
supreme sfîr!e!ti prin a g si în t cere singura realitate !i singura form de expresie, !i cine
nu sfîr!e!te în t cere înseamn c n-a v zut totul.

Arta de a fi psiholog nu se înva3 , ci se tr ie!te !i se experimenteaz , deoarece nu

exist un complex de canoane care s -3i dea cheia misterelor psihice, a structurilor
diferen3iale ale vie3ii suflete!ti. Nu e!ti un psiholog bun dac tu însu3i nu e!ti un subiect de
studiat, dac materialul t u psihic nu ofer zilnic o complexitate !i un inedit care s excite
curiozitatea ta continu . Nu te po3i ini3ia în misterul altuia, dac tu însu3i n-ai un mister în
care s te ini3iezi. Pentru a fi psiholog trebuie s fii atît de nefericit, încît s pricepi fericirea
!i atît de rafinat, încît s po3i deveni oricînd barbar; iar disperarea în care tr ie!ti s aib
totdeauna atîta ardoare, încît s nu !tii dac tr ie!ti în pustiu sau în fl c ri. Proteic, polimorf,
pe cît de centripet, pe atît de centrifugal, formele vie3ii s se combine în tine atît de multiplu
!i atît de complex, încît extazul pe care-l vei atinge s fie estetic, sexual, religios !i pervers.
A fi psiholog înseamn a te învîrti în fiecare moment în jurul axei tale. Aceasta este întîia
condi3ie; a doua este a avea atîta mobilitate, încît axele celorlalte fiin3e s -3i fie atîtea centre
de gravitate cîte poate avea o fiin3 proteic .
Sim3ul psihologic este expresia unei vie3i care se contempl pe sine în fiecare moment
!i care în celelalte vie3i vede numai oglinzi. Ca psiholog, consideri pe to3i ceilal3i oameni
p r3i din tine, frînturi ale fiin3ei tale. :i în dispre3ul pe care orice psiholog îl are pentru
oameni este o secret !i o infinit autoironie. Nimeni nu face psihologie din iubire, ci dintr-o
pornire sadic de a nulifica pe altul prin cunoa!terea fondului s u intim, de a dezbr ca de
misterul care, asemenea unei aureole, nimbeaz pe celelalte fiin3e. Cum acest proces
epuizeaz repede pe oameni, ei avînd con3inuturi limitate, este explicabil de ce psihologul
este acela care se plictise!te mai repede de oameni, pentru c el este prea pu3in naiv pentru a
avea prieteni !i prea pu3in incon!tient pentru a avea iubite. Nici un psiholog nu începe prin a
fi sceptic. Orice psiholog sfîr!e!te îns prin a fi sceptic. Este, în acest sfîr!it, pedeapsa
naturii pentru acest violator de mistere, pentru acest suprem indiscret, care a pus prea pu3in
iluzie în cunoa!tere pentru ca s nu fi ajuns prin cunoa!tere la deziluzie.
Pu3in cunoa!tere încînt ; mult cunoa!tere dezgust . Cu cît cuno!ti mai mult, cu atît
vrei s cuno!ti mai pu3in. Cine nu sufer din cauza cunoa!terii, acela n-a cunoscut nimic.

Stînd într-o contempla3ie lini!tit , fixat !i suspendat sub eternitate !i auzind tic-tacul
unui ceas sau orice ritm ce ar semnifica progresul în timp, este imposibil s nu sim3i toat
absurditatea mersului în timp, a mersului mai departe, tot nonsensul evolu3iei !i al oric rui
fel de desf !urare. De ce s mergi mai departe, de ce s mai tr ie!ti în timp? Revela3ia subit
a timpului în astfel de contempla3ii, care d acestuia o proeminen3 vie !i strivitoare, pe care
n-o are niciodat în existen3a zilnic , este fructul unui dezgust de via3 , al unei incapacit 3i
de a mai continua cu aceea!i poveste. :i cînd aceast revela3ie se întîmpl în noapte,
absurditatea înaint rii în timp se m re!te de senza3ia unei indescriptibile singur t 3i,
deoarece atunci, departe de oameni !i de lume, r mîi singur cu timpul în fa3 , într-o
ireductibil dualitate. Timpul, în aceast senza3ie de p r sire nocturn , nu mai e umplut cu
nici un lucru, cu nici o ac3iune !i cu nici un obiect, ci seam n unui vid ce cre!te progresiv
în existen3 , unui vid în continu dilatare !i evolu3ie, ca o amenin3are de dincolo de lume.
Nu mai po3i auzi în lini!tea !i t cerea contempla3iei decît ritmarea timpului în tine, sunetul !i
pocnetul repetat asemenea unui dang t de clopot într-o lume moart . Drama omului !i a
timpului n-o tr ie!te decît acela care a separat timpul de existen3 !i care în aceast
disociere, fugind de existen3 , e ap sat de timp. :i acela simte cum cre!te în el timpul
asemenea mor3ii.
Singurul lucru care-l poate salva pe om este iubirea. :i de!i atîta lume a sus3inut
aceast afirma3ie, este a nu fi încercat niciodat iubirea, pentru a o declara banalitate. S -3i
vin s plîngi atunci cînd te gînde!ti la oameni, s iube!ti totul, într-un sentiment de suprem
responsabilitate, s te apuce o înv luitoare melancolie cînd te gînde!ti !i la lacrimile ce înc
nu le-ai v rsat pentru oameni, iat ce înseamn a te salva prin iubire, singurul izvor al
speran3elor.
Oricît m-a! lupta pe culmile disper rii, nu vreau !i nu pot s renun3 !i s p r sesc
iubirea, chiar dac disper rile !i triste3ile ar întuneca izvorul luminos al fiin3ei mele, deplasat
în cine !tie ce col3uri îndep rtate ale existen3ei mele.
Prin orice pot c dea în lumea asta, numai printr-o mare iubire nu. Iar atunci cînd iubirii
tale i s-ar r spunde cu dispre3 sau indiferen3 , cînd to3i oamenii te-ar abandona !i cînd
singur tatea ta ar fi suprema p r sire, toate razele iubirii tale ce n-au putut p trunde în al3ii
ca s -i lumineze sau s le fac întunericul mai misterios se vor r sfrînge !i se vor reîntoarce
în tine, pentru ca în clipa ultimei p r siri str lucirile lor s te fac numai lumin !i v p ile
lor numai c ldur . :i atunci întunericul nu va mai fi o atrac3ie irezistibil !i nu te vei mai
ame3i la viziunea pr p stiilor !i adîncimilor.
Dar ca s ajungi la accesul luminii totale, la extazul absolutei splendori, pe culmile !i
limitele beatitudinii, dematerializat de raze !i purificat de senin t 3i, trebuie s fi sc pat
definitiv de dialectica luminii !i a întunericului, s fi ajuns la autonomia absolut a întîiului
termen. Dar cine poate avea o iubire atît de mare?
 TABLA DE MATERII

A fi liric // 5
Cît de departe sînt toate! // 10
A nu mai putea tr i // 12
Pasiunea absurdului // 14
Eu !i lumea // 20
Sentimentul sfîr!elii !i al agoniei // 22
Grotesc !i disperare // 24
Presentimentul nebuniei // 27
Asupra mor3ii // 30
Melancolia // 44
Totul n-are nici o importan3 // 52
Extaz // 54
Lumea în care nu se rezolv nimic // 57
Contradic3ii !i inconsecven3e // 60
Asupra triste3ii // 62
Insatisfac3ia total // 66
Baia de foc // 68
Dezintegrarea din via3 // 69
Despre realitatea corpului // 72
Nu !tiu // 73
Singur tatea individual !i singur tatea cosmic // 74
Apocalips // 76
Monopolul suferin3ei // 78
Lirismul absolut // 84
Esen3a gra3iei // 88
Eternitate !i moral // 94
Moment !i eternitate // 97
Istorie !i eternitate // 101
A nu mai fi om // 103
Magie !i fatalitate // 105
Entuziasmul ca form a iubirii // 112
Lumin !i întuneric // 120
Renun3area // 122
Frumuse3ea fl c rilor // 136
Întoarcerea în haos // 140
Ironie !i autoironie // 142
Despre mizerie // 144
Fuga de pe cruce // 146
Cultul infinitului // 150
Banalitate !i transfigurare // 155
Principiul satanic în suferin3 // 171
 NOT

Pentru edi3ia de fa3 s-a folosit ca text de baz edi3ia Humanitas 1990, reconfruntat cu
edi3ia princeps din 1934.
Ca !i în edi3ia din 1990, au fost actualizate ortografia !i punctua3ia, p strîndu-se îns
formele lexicale specifice vremii sau/!i autorului. În cîteva cazuri s-au f cut totu!i unific ri
de variante lexicale (preferîndu-se, de pild , obsesie — care ap rea concomitent cu
obsesiune). Au fost îndreptate tacit, în cazurile lipsite de orice echivoc, anumite sc p ri sau
omisiuni !i, fire!te, gre!elile evidente de culegere.
Editura
 Ap rut 1993
Culegere !i paginare Humanitas
Conversie în format Winword 2.0 IBM-PC:
Ioan-Lucian MUNTEAN (muntean@physics.pub.ro).