DE LA DEMERSUL

TRADITIONAL AL LECŢIEI
LA MODELE DE
ÎNVĂŢARE EXPLICITĂ
 PREZENTARE REALIZATĂ DE
PROF. TEODORA-ESTERA URSULICĂ
DE LA LICEUL “GRIGORE ANTIPA”
BOTOŞANI
 CUPRINS:
 INTRODUCERE
 MODELUL TRADIŢIONAL AL LECŢIEI
 MODELE DE INĂŢARE EXPLICITĂ:
- MODELUL “ÎNVĂŢĂRII DIRECTE ŞI EXPLICITE”
- MODELUL “EVOCARE –REALIZAREA SENSULUI-
REFLECŢIE”
- MODELUL “ŞTIU-VREAU SA ŞTIU-AM ÎNVĂŢAT”
- MODELUL “ÎNVĂŢĂRII PRIN EXPLORARE ŞI
DESCOPERIRE”
 CONCLUZII
 INTRODUCERE
– Este cunoscut faptul că eficienţa activităţii didactice depinde şi de opţiunea pentru
forma de organizare a întregului demers didactic. După Sorin Cristea, aceasta
reprezintă o „modalitate de proiectare a procesului de învăţământ la nivelul dimensiunii
sale operaţionale, realizabilă în diferite contexte (frontale – grupale – individuale, în
clasă, în afara clasei, (şcolare – extraşcolare), conform obiectivelor pedagogice
elaborate la nivel general, specific şi concret“ (S. Cristea, 2000, p.158).
• În general, formele de organizare se referă la „ansamblul modalităţilor specifice de
realizare a activităţii didactice a binomului profesor-elev în diferite contexte educaţionale
[…] în conformitate cu obiectivele instructiv-educative prestabilite“ (M. Ionescu, 2004,
p.178).
• De-a lungul timpului, formele de organizare au evoluat. Istoria pedagogiei evidenţiază cele
mai importante momente, marcate de contribuţiile unor iluştri pedagogi ca:
• J. A. Comenius a cărui sistem pe clase şi lecţii, din secolul al XVII-lea, dăinuie si
astăzi;
• J. H. Pestalozzi, K. D. Uşinski, A. W. Diesterweg, J. F. Herbart, T. Ziller , a căror
merit este că au perfecţionat sistemul comenian;
• în a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi secolul al XX-lea aduc sisteme noi – unele chiar
opuse sistemului pe „clase-lecţii“
• – sistemul monitorial (Bell-Lancaster),
• planul Dalton (experimentat de Helen Parkhurst),
• centrele de interes (O. Decroly),
• sistemul proiectelor (W. H. Kilpatrick),
• metoda Winnetka (experimentată de C. W. Washburne),
• activitatea pe grupe (R. Cousinet şi P.Petersen),
• metoda Freinet (C. Freinet),
• metoda Dottrens (R. Dottrens),
• sistemul Mannheim (elaborat şi aplicat de Sickinger) ş.a.
 Sistemul cel mai răspândit în Europa, extins, de
fapt, în toată lumea, a fost cel al organizării pe clase şi
lecţii, introdus la noi prin Reforma Învăţământului, în 1864,
de Al.I. Cuza.
Caracteristicile esenţiale ale acestui sistem evidenţiat de
J. A. Comenius în „Didactica magna“ sunt:
- gruparea elevilor pe clase, în funcţie de vârstă şi nivelul
de pregătire;
- organizarea conţinutului învăţământului pe discipline
distincte, cu programe proprii, eşalonate pe ani de studiu;
- organizarea instruirii pe ani şcolari, cu structură bine
precizată;
- promovarea elevilor în anii superiori pe baza rezultatelor
şcolare;
- desfăşurarea activităţii după un orar, sub formă de lecţii
cu toţi elevii unei clase.
Acest sistem este cunoscut sub denumirea de „sistemul
tradiţional“ sau „sistemul clasic“.
1. MODELUL TRADIŢIONAL AL LECŢIEI
Este axat pe câteva momente caracteristice * :

 Moment organizatoric (salutul, pregatirea mijloacelor de

învătământ, notarea absenţelor)
 Captarea atentiei (prezentarea unui momemt, articol , imagine
care sa stimuleze interesul pentru lecţie)
 Comunicarae clara a obiectivelor lecţiei (care urmeayă să fie
însuşite de elev la sârşitul lecţiei)
 Reactualizarea cunoştinţelor dobândite anterior şi
verificare temei pt acasa
 Transmiterea noilor cunoştinte (prin întrebări, prezentarea
unei schiţe, planşe)
 Dirijarea învăţării (prin punerea elevului în situaţii de învăţare
activă, prin explicaţii, prin fişe de lucru, lucrul cu manualul ,
atlasul, cu harta, toate dirijate de profesor)
 Fixarea şi stabilirea performanţei (prin teme, exerciţii, noi
sarcini de învăţare)
 Evaluarea cunoştinţelor sau a performanţei (prin chestionare,
fişe de evaluare, întrebări frontale, joc didactic)
 Tema pentru acasă (efectuare de exerciţii, schiţe, hărţi).

*dupa N.Ilinca “Elemente de didactică aplicată a geografiei”

 AVANTAJE ŞI DEZAVANTAJE
ALE MODELULUI TRADIŢIONAL
MOMENTUL AVANTAJE DEZAVANTAJE
LECŢIEI
1. Reactualizarea -Sunt identificate erorile, lacunele -majoritatea întrebărilor sunt
cunoştinţelor -Se efectueayă corectările formulate de profesor
anteriaore -Profesorul oferă feed-back imediat -Sunt întrebări punctuale

după obţinerea răspunsului -Procesul psihic solicitat

-Sunt recapitulate şi fixate predominat este memoria

cunoştinţele esenţiale
2. Dobândirea noilor -Predare este rapidă
cunoştinţe -Informaţiile sunt oferite intr-un
mod accesibil, sistematizat, logic
3. Fixarea şi - Sunt recapitulate şi fixate
evaluarea cunoştinţele esenţiale
cunoştinţelor
-Aproape întregul discurs
aparţine profesorului
-Sursa posesoare a informaţiei
este profesorul
-Mesajul se transmite
predominat pe cale verbală,
unidirecţională (de la profesor
la elev)
-Mesajul este perceput,
decodificat, utilizat pasiv de
către elev
-Dobândirea cunoştinţelor se
face prin memorare
- Adesea fixarea se face
formal, uneori chiar şi
evaluarea
 2. MODELUL ÎNVĂŢĂRII DIRECTE ŞI
EXPLICITE
 A fost propus de Joceyene Giasson (1990)
 Este utilizat în geografie pentru învăţarea procedurilor şi
strategiilor
 Presupune parcurgerea unor etape caracteristice:
 1. descrierea strategiei (care va fi învăţată)
 2. motivarea învăţării strategiei (de ce este necesară strategia)
 3. explicarea etapelor strategiei (cum se va realiza învăţarea
strategiei)
 4. învăţarea strategiei
 5. aplicarea strategiei (unde şi când poate fi aplicată
strategia)
 Explicare startegiei se face de către profesor
 Permite efectuarea repetiţiilor pentru consolidarea strategiei
 Permite aplicarea procedurii în contexte noi
 Exemplu de aplicare a modelului învăţării directe şi
explicite
 Calcularea temperaturii medii anuale întru-un punct de pe
suprafaţa globului
ETAPE:
1. Prezentarea importanţei strategiei
- Îi pun pe elevi să se gândească şi să noteze pe caiete de ce
este necesar să ştie să calculeze temperatura
- Scriu câteva răspunsuri pe tablă: pt a vedea diferenţele
termice dintr-un loc în altul, pt a întocmi hărţi ale
temperaturii, pt a identifica tipul de climă
2. Demonstarea şi învăţarea strategiei
- Profesorul explică startegia pe etape pt a putea fi
înteleasă de elevi
- Apoi elevii aplică singuri strategia într-o situaţie nouă
3. Evidenţierea contextelor unde strategia poate fi
aplicată/utilizată
 Exemplu:
a) masurăm zilnic temperatura, de 4 ori pe zi la orele: 6, 12, 18,24 şi obţinem
valori diferite: 14, 20, 18, 10 grade C
b) Calculăm temperatura medie a zilei respective, adunând cele 4 valori si
împărţindu-le la 4
c) Calculăm temperatura medie a lunii, adunând mediile zilnice de temperatura dintr-
o luna si împărţim la numărul de ziledin luna respectivă
d) Calculam temperatura medie anuală, adunam temperaturile medii din toate lunile
anului si suma o împărţim la numărul de luni
Activitate independentă:
1. Calculaţi temperatura medie a zilei sţiind ac valorile înregistrate sunt: 10,
17,22,16˚ Celsius
2. Calculaţi temperatura medie lunară ştiind ca valorile temperaturilor medii zilnice
sunt de 18, 19, 20, 18 ˚C
3. Calculaţi temperatura medie anuală ştiind ca temperaturile medii lunare sunt de:
ianuarie -2˚ C; februarie -1 grad C; martie 2 grade C............decembrie 0 ˚ C.
Activitate în perechi/frontală:
- Unde utilizăm temperaturile medii? – identificăm ziua cea mai caldă şi
cea mai rece din an
- identificăm luna cea mai caldă şi cea
mai rece din an
- putem utiliza valorile pentru
realizarea unui grafic al temperaturii
 3. MODELUL “EVOCARE-REALIZAREA
SENSULUI-REFLECŢIE”
 Este realizat de J.L. Meredith şi K.S. Steel (1995)
 Modelul asamblează trei tipuri de activităţi:
 Activităţi de evocare analitică şi sistematizare a
experienţelor şi cunoştintelor anterioare;
 Activităţi de confruntare cu noile informaţii în scopul
înţelegerii şi construirii sensului acestora;
 Activităţi de reflecţie critică asupra cunoştinţelor
dobândite cu scopul înţelegerii lor;
 Cele 3 activităţi se concretizează in 3 etape , în
cadrul organizării lecţiei:
1. EVOCAREA CUNOŞTINTELOR ANTERIOARE
2. REALIZAREA SENSULUI NOILOR
INFORMAŢII
3. REFLECŢIA ASUPRA NOILOR CUNOŞTINŢE
 EVOCAREA
 Evocarea este etapa in care se realizează următoarele
procese:
- amintirea cunoştinţelor anterioare (a ideilor ancora)
- analizarea şi sistematizarea activă a cunoştinţelor
anterioare
- stabilirea interesului şi scopului pentru explorarea
subiectului
Pentru realizarea evocării se folosesc metode moderne
precum: Brainstorming-ul
Lucrul în perechi
Masa rotundă
Cercul
Grafitti
Lanţul ideilor
Copacul ideilor
Vânătoarea de comori
Scrierea liberă
Exemplu de Brainstorming
- Comunic sarcina de lucru:
Scrieti tot ce stiti despre
Marea Britanie
- Organizez clasa in grupuri
sau perechi si fiecare grup
sau pereche va scrie pe
caiet /foaie , timp de 1
minut idei despre Marea
Britanie
- Apoi centralizez ideile
formulate de elevi si le
scriu pe tabla /flipchart,
solicitând intervenţia lor
- Solicit elevilor sa
reflecteze asupra ideilor
scrise pe tablă şi să decidă
asupra celor importante
- -apoi se pot ordona ideile
notate dupa diferite criterii
(de exemplu cele
referitoare la relief, la
clima, la populaţie sau la
economia ţării)
Exemplu de Grafitti
- Comunic sarcina de lucru: Fiecarae
grup primeşte o foaie de lucru , în
centrul căreia scrie un cuvânt: Marea
Britanie. Fiecare membru al grupului
scrie idei despre aceasta ţara trasând
linii de la cuvântul central
- Se schimbă foile între grupuri pentru
completare
- Se returnează foaia grupului iniţial
pentru analizarea ideilor scrise
- După analizare se ajunge la o singura
concluzie care se scrie pe foie apoi se
afişează posterele
este monarhie constitutionala
Este o tara insulara are un relief glaciar
cu forduri
Marea Britanie
 REALIZAREA SENSULUI
 Este activitatea prin care începe învăţarea noilor cunoştinţe
prin activităţi de muncă independentă sau prin activităţi în
grupuri mici
 Aceasta etapă presupune următoarele operaţii:
- Confruntarea cu noile informaţii sau experienţe
- Implicarea cognitivă şi menţinerea interesului
- Înţelegerea informaţiilor
- Monitorizarea propriei înţelegeri
 Realizarea sensului se poate face prin strategii şi tehnici
bazate pe studiu individual, bazate pe discuţie, bazate pe
dezbateri, bazate pe investigaţii şi rezolvarea de situaţii
problemă
 Strategii şi tehnici de realizare a sensului
Strategii bazate pe Strategii bazate Strategii bazate Strategii bazate pe
studiu individual pe discuţie pe argumentare investigare şi
şi dezbatere rezolvarea de
situaţii problemă
- Lecturarea -Lecturaţi- - Argumentele pe - Minicazurile
textelor ştiinţifice rezumaţi în cartonaşe - Studiul de caz
- Interogarea perechi - Tabelul T - Metoda riscului şi
autorului - Creioanele la - Controversa a obstacolelor
-Ghidul de studiu mijloc constructivă - Accidentele
- Fişele e studiu - Triadele - Controversa ecologice
- Planul de idei - Lasa-mi mie academică - Investigaţia în

- Schemele logice
ultimul cuvânt - Colţurile grup
- Ferăstrăul - Reţeaua de - Experimentul
- Conspectul
- Mozaic discuţii - Tenhica Philips
- Referatul
- Schimbul de - Dezbaterea Karl 6*6
- Rezumatul
probleme Popper - sinectica
- Recenzia
- Cubul - Piramida
- Eseul
- Discuţia de tip - Explorarea
panel interdisciplinară
-Discuţia dirijată - Reportajul

- Interviul

- Proiectul
 REFLECŢIA
 Este etapa în acre se produce învăţarea ca schimbare autentică, în care
elevii însuşesc cu adevărat noile cunoştinţe, le consolidează şi le
restructurează activ în scheme
 În aceasta etapă se derulează operaţiile:
- reformularea cunoştinţelor
- verificarea cunoştinţelor
 Ca tehnici de reflecţie pot fi folosite: - eseul de cinci minute
- eseul cu argumentare
- cvintetul
- sintetizarea
- anunţul de mică publicitate
- turul galeriei
- ghicitorile
 Pentru reformularea cunoştinţelor pot fi folosite tehnici de organizarea
grafică a informaţiilor: - tabele
- diagrama Venn
- bula dublă
- hexagonul
- cadranele
- jurnalul grafic
- ciorchinele
- posterul
- harta cu figuri
Ciorchine Marea Britanie
4. MODELUL “ŞTIU-VREAU SĂ ŞTIU-AM ÎNVĂŢAT”
• Este un model de structurare a ŞTIU VREAU SĂ AM
lecţiei creat de Donna Ogle ŞTIU ÎNVĂŢAT
(1986) şi se strucurează în 5 - este o ţara - Ce insule
etape: insulară cuprinde?
- Cu o - ce populaţie
1. Ce ştiu elevii despre populaţie are?
subiect? numeroasă -Care sunt
- se suprapune etapei de - situată în Asia vecinii?
actualizare a cunoştinţelor - limba - unde este situat
anterioare din lecţia tradiţională japoneză Tokyo şi ce alte
-Capitala oraşe mai sunt în
- în această etapă comunic Japonia?
Tokyo
elevilor o sarcina de lucru: - Ce sunt
-Monarhie
Scrieţi timp de 1 minut ce bonzaii?
parlamentara
ştiţi despre Japonia, scriind - Ce ramuri
- produce
ideile în rubrica “Ştiu “a bonzai industriale şi ce
tabelului de pe tablă - deţine locul I masini se produc
- profesorul ia ideile si le scrie pe la autiturisme
în Japonia?
tablă în tabel -Afectată de
- de ce se produc
cutremure?
cutremure şi
tsunami - Unde si cum se
- producătoare cultivă orezul?
 2. Ce vreau să ştiu despre subiect?
- Grupurile de elevi formulează întrebări despre ce vor să
ştie despre Japonia, pe care le trec în tabel la rubrica
“Vreau să ştiu”
- Aceste întrebări pot fi legate de ceea ce ştiu deja elevii
sau despre ceea ce nu ştiu despre Japonia

3. Începutul învăţării noilor conţinuturi

- Presupune confruntarea elevilor cu noile cunoştinţeîn
diferite forme: text, harta, materiale grafice
- Elevii citesc lecţia din manul şi apoi împreună cu
profesorul vor citi întrebările din rubrica “Vreau sa ştiu”
şi vor da răspunsurile
 4. Ce am învăţat?
- Scriu răspunsurile la întrebări în rubrica “Am învăţat”
din tabel
- Atunci când nu am timp suficient , elevii vor completa
tabelul acasa

5. Ce altceva aş dori sa aflu despre subiect?

- Este o etapă centrată pe întrebările care nu au avut
răspuns în text sau pe întrebări noi apărute ca urmare a
lecturării textului
- Presupune o extindere a învăţării
- Pentru a afla alte răspunsuri despre Japonia recomand
elevilor alte surse de informare (reviste, atlase,enciclopedii,
internet)
- noile sarcini de lucru pot fi distribuite elevilor pe grupuri
 5. MODELUL ÎNVĂŢĂRII PRIN
EXPLORARE ŞI DESCOPERIRE
 Este un model propus de Martin, Wagner, Gerlovich în 1998
 Cuprinde 3 etape: Explorarea
Explicarea
Extinderea
1. EXPLORAREA
- Este etapa în care elevii experimentează fenomene, emit ipoteze pentru
explicarea cauzelor şi pentru identificarea factorilor care le determină
- Profesorul este cel care provoacă elevii pentru a găsi singuri răspunsuri
- De asemenea profesorul este cel care ghidează elevii în explorarea
fenomenelor, indicându-le materialele necesare, modalităţi de investigare
- Exemplu de experiment: fiecare grup de elevi primeşte un pahar
transparent în care este nisip bine presat, uscat. Solicit elevilor sa
toarne apă în pahar să observe ce se întâmplă şi să scrie în cate
observaţiile.
- Ca tehnici de explorare pot fi folosite: minicazurile, studiu de caz,
experimentul, metoda riscului şi a obstacolelor, investigaţia comună sau în
grup, grupul de aprofundare, explorarea interdisciplinară, reportajul, interviul.
 2. EXPLICAREA
 Este etapa în care elevii explică fenomenele observate prin
conversaţie euristică cu profesorul
 Profesorul este cel care ghidează elevii pentru a construi corect
explicaţiile, folosind tehnica discuţiei dirijate şi a întrebărilor cu
răspuns scurt
 Exemplu: Ce observaţi? (nisipul se umezeşte)
De ce se umezeşte? (apa pătrunde printre particule
de nisip)
Cum se numeşte proprietatea rocilor care permite
pătrunderea apei? (Permeabilitate)
Ce roci permeabile cunoaşteţi? (nisipul, pietrişul)
Cum se numeşte fenomenul de trecere a apei printr-
un strat de roci? (infiltrare)
 3. EXTINDEREA
 Este etapa în care elevii leagă descoperirile de cunoştinţele anterioare,
revizuiesc răspunsurile, formulează noi întrebări, aplică noile cunoştinţe
 Pentru integrarea noilor cunoştinţe în sistemul de valori, după explorare şi
explicare este nevoie de organizarea grafică descriptivă a conceptelor şi de
reprezentarea grafică (desen schematic)
 Exemplu: Elevii notează în caiete definiţiile permeabilitatea
şi infiltrarea
Profesorul realizează un desen schematic prin care
explică infiltrarea
Apoi profesorul poate solicita elevilor sa realizeze un
alt experiment (Să toarne apa peste startul de
argilă din pahar şi să observe ce se întâmplă).
 Modelul explorare-explicare-extindere poate fi reluat în lecţie ori de câte
ori se abordează un fenomen ce poate fi experimentat de elevi
 Este util deoarece elevii îşi formează abilităţi practice specifice cercetărilor
Concluzii:
 Aceste modele de abordare a lecţiilor de geografie, cu
excepţia celui tradiţional asigură un cadru de instruire
coerent, consecvent, practic.
 Permit alegerea unor diverse combinaţii de strategii ,
metode, tehnicii de predare, învăţare şi evaluare
 Alegerea modelor se face în funcţie de obiective,
caracteristicile conţinuturilor
 Aceste modele îl ajuta pe profesor sa îndrume elevii
în procesul de învăţare , deoarece creează contextul
favorabil pentru proiectarea şi organizarea predării,
abordarea interdisciplinară, motivarea şi implicare
elevilor în lecţie, încurajarea exprimării libere a
elevilor.
BIBLIOGRAFIE:
 Maria Eliza Dulamă, “Modele, Strategii şi tehnici
didactice activizante cu aplicaţii în Geografie”, Ed.
Clusium, 2002
 Nicolae Ilinca, “Didactica Geografiei” Ed. Corint,
2000
 Nicolae Ilinca, “Elemente de didactică aplicata a
Geografiei”, Ed. CD Press, 2006
 Cristea, S. – Dicţionar de pedagogie, Ed. Litera –
Litera Internaţional, Bucureşti – Chişinău, 2000
 Ionescu, M., Radu, I. – Didactica modernă, ed. a II-a
revizuită, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2004
 www.didactic.ro