CAP .

4 Analiza cibernetică a deficitului bugetar guvernamental

4.1 Contextul economic internaţional

Economia mondială şi-a păstrat evoluţia favorabilă începută în 1994.Produsul intern brut a
înregistrat o creştere pe plan mondial rapidă de la un an la altul, creşterea economică fiind caracterizată
prin durabilitate , în condiţiile unor câştiguri dezinflaţioniste progresive. Pentru cele mai mult economii
naţionale, sursa creşterii au fost în principal inovaţia şi tehnologiile noi implementate în sectoarele de
vârf cu efecte de propagare importante la nivel mondial (telecomunicaţii, tehnologia informaţiei,
automatizări etc.). De asemenea, din punct de vedere instituţional sfârşitul de secol reprezintă
momentul globalizării economiei de piaţă , a cărei viabilitate este confirmată prin caracterul sănătos al
creşterii economice realizată în condiţii de echilibru .
S-au menţinut sau au apărut noi probleme şi tensiuni, care îşi vor pune amprenta asupra
evoluţiei economiei mondiale în ultimii ani ai actualului mileniu legate de persistenţa unei rate înalte de
neocupare a forţei de muncă în numeroase ţari, de necesitatea soluţionării unor decalaje şi probleme
sociale, de menţinere a unui grad înalt de îndatorare externă a unor ţari, de fragilitatea pieţelor
financiare în unele ţari în curs de dezvoltare sau în tranziţie spre economia de piaţă.
Ritmul de creştere economică s-a situat pe plan mondial la circa 4,1 la sută în1997 fiind mai
ridicat decât nivelul mediu anual de 3 la sută estimat pentru ultimul deceniu al acestui secol. Pe
ansamblul ţărilor industrializate s-a realizat o rată medie a creşterii economice de aproximativ 3 la sută.
Cel mai rapid ritm de creştere economică, de 6,2 la suta, s-a realizat în ţările recent industrializate din
Asia . În ţările în curs de dezvoltare creşterea economică a fost de două ori mai rapidă decât pe
ansamblul ţărilor industrializate , respectiv de circa 5,8 la sută, diferenţiată însă pe grupe de ţări : 6,8 la
suta în Asia (4 la sută în Asia de Sud-Est), 5,2 la sută în America Latină, 4 la sută în Africa.
Politicile bugetare au urmărit în 1997 cu prioritate însănătoşirea situaţiei finanţelor publice. Pe
ansamblul ţărilor membre ale OCDE soldul deficitar al bugetelor naţionale a reprezentat 1,1 la sută din
PIB. În SUA , ca urmare a aplicării legii “Omnibus Budget Reconciliation Act” din 1993, deficitele
bugetare s-au redus în ultimii ani, ajungând la1.1 la sută din PIB în 1996, iar în 1997 bugetul a fost
echilibrat. Japonia a practicat în 1997 o politică fiscală restrictivă, majorând nivelul impozitelor
indirecte începând cu 1 aprilie; pe ansamblul anului a înregistrat un sold deficitar reprezentând 3,4 din
PIB la sută, faţa de 4,3 la sută în 1996.
Ţările Uniunii Europene au adoptat în ultimii ani măsuri ferme în vederea îndeplinirii criteriilor de
aderare la Uniunea Economica si Monetară Europeană, inclusiv în planul reducerii deficitului bugetar,
care a reprezentat în 1997 2,8 la suta din PIB, comparativ cu 4,3 la sută in anul precedent. Guvernul
britanic a propus recent un cod de stabilitate bugetară, vizând limitarea deficitelor viitoare numai
pentru cheltuieli de investiţii şi creşterea responsabilităţii în privinţa cheltuielilor publice. Datoria
publică a ţărilor UE a reprezentat în 1997 circa 74 la sută din PIB, nivel apropiat de cel din anul
precedent.
Excedente bugetare au înregistrat un număr restrâns de ţări, între care Coreea de Sud, Canada,
Noua Zeelandă, Norvegia , Danemarca.
Ţările central şi est europene aflate în tranziţie.
Funcţiile macroeconomiei în ultimii patru ani arată că, în majoritatea ţărilor care fac parte din
acest grup, s-au făcut progrese pe calea reformelor necesare tranziţiei spre economia de piaţă. Totuşi
politicile macroeconomice au avut o tendinţă pronunţată de eterogenitate, reflectând în bună parte
diversitatea de situaţii, ceea ce a făcut ca performanţele economice să varieze mult de la o ţară la alta.
În ’97 Produsul intern brut în ţările din Europa Centrală şi de Est a crescut cu aproximativ 2,7 la
sută. Creşteri mai importante s-au înregistrat în Polonia (6,9 la sută), Ungaria (4,4 la sută) şi Slovenia
(3,8 la sută). În Republica Cehă, ritmul a fost mai scăzut (1 la sută). În majoritatea acestor ţări creşterea
economică a fost susţinută în principal de cererea internă de consum, în unele dintre ele şi de
investiţiile de capital fix, iar în altele (Polonia şi Ungaria) şi de cererea externă. Reduceri ale PIB au
înregistrat Bulgaria (-6,9 la sută) şi România (-6,6 la sută) (a se vedea figura nr. 1.).
GRAFICU’
Majoritatea ţărilor în tranziţie s-au confruntat cu probleme legate de balanţa de plăţi externe.
Totuşi schimbările comerciale externe ale ţărilor care fac parte din acest grup au continuat să crească
astfel, în 1997 exporturile au crescut în medie cu 3,5 la sută, mai lent decât în anul anterior (4,9 la
sută), iar importurile cu 5,4 la sută (faţă de 7,6 la sută în 1996). Exporturile s-au majorat comparativ cu
anul anterior cu 38,4 la sută în Ungaria, 11,5 în Polonia, cu 4,3 la sută în România şi cu 4 la sută în
Republica Cehă. Importurile au crescut puternic în Ungaria (27 la sută), Polonia (18,2 la sută), scăzând
în mică măsură în Republica Cehă (-1,9 la sută), România (-1,4 la sută) şi Slovenia (-0,8 la sută).
FIGURA 2 comerţ exterior
Ca urmare a evoluţiei mai lente a exporturilor comparativ cu importurile, balanţele comerciale
ale acestor ţări au continuat să fie deficitare. Cu excepţia Bulgariei care a înregistrat excedente ale
balanţei comerciale contului curent şi a Sloveniei care au înregistrat un excedent al contului curent,
celelalte ţări din Europa Centrală şi de Est au prezentat solduri negative ale balanţei contului curent.
Deficitele s-au redus în majoritatea ţărilor analizate, cu excepţia Poloniei unde deficitele s-au accentuat.
FIGURA 3 sold cont curent si balanţa comercială
Finanţarea deficitelor contului curent s-a realizat de regulă prin apelarea la creditele externe pe
termen mediu şi lung, crescând în consecinţă datoria externă a ţărilor în cauză. Ungaria şi Polonia au
prezentat excepţii de la această situaţie, reducându-i datoria externă de la 27,6 mld USD la sfârşitul
anului 1996 la 23,7 mld USD la sfârşitul anului 1997 şi respectiv de la 40,7 mld USD la 38,1 ml USD.
Ponderea datoriei externe în PIB se ridica în 1997 la 53,3 la sută în Ungaria, 41,1 la sută în Republica
Cehă, 38,5 în Polonia şi 24,1 în România.
Deficitele bugetare au fost menţinute de regulă în limite strânse, pentru a evita presiunile
inflaţioniste şi creşterea datoriei publice: Republica Cehă 1 la sută din PIB, Slovenia 1,1 la sută,
Polonia 1,3 la sută, România 3,6 la sută. O situaţie mai deosebită a înregistrat-o Ungaria unde ponderea
deficitului bugetar în PIB (4,1 la sută) a fost în ’97 mai ridicată decât anul precedent.
FIGURA 4

4.2. Situaţia bugetară şi fiscală în România

Amânarea măsurilor decisive de reformă şi imposibilitatea susţinerii unui trend crescător al

economiei naţionale au făcut ca România să se confrunte în 1997 cu o scădere a PIB-ului în termeni
reali de 6,6 la sută faţă de 1996, tendinţa ce –a menţinut şi în 1998. Nivelul din anul 1997 a reprezentat
82,3 la sută din cel realizat în 1989, an pregătitor declanşării reformei.
FIGURA 5 PIB REAL SI PIB PE LOCUITOR
În condiţiile declinului economic şi ale reducerii populaţiei ţării (cu circa 62 mii de persoane pe
parcursul anului 1997), PIB pe locuitor s-a cifrat la 11077 mii lei, înregistrând o reducere reală de 6,3
la sută comparativ cu anul precedent. Exprimat în dolari, produsul intern brut pe locuitor calculat pe
baza metodei parităţii puterii de cumpărare a scăzut de la 4244 dolari în 1996, la 3975 în 1997; calculat
pe baza cursului de schimb mediu anual produsului intern brut pe locuitor a rămas practic nemodificat
(de la 1555 dolari pe locuitor în 1996, la 1545 dolari pe locuitor, în perioada analizată).
Este de remarcat faptul că sectorul privat a contribuit în proporţie de 58,2 la sută în formarea
PIB, cu 5,7 puncte procentuale mai mult faţă de anul anterior. Această evoluţie a fost în principal
determinată de continuarea privatizării în industrie în anul 1997, unde aproape 40 la sută din valoarea
adăugată a provenit din sectorul particular, faţă de 35 la sută în anul anterior.
FIGURA 6 PONDEREA SECT PRIVAT IN PIB (P 185)
Deficitul contului curent al balanţei de plăţi s-a menţinut în ’98 la un nivel ridicat, aceasta, în
primul rând, pentru că dezechilibrul continuă să fie de natură structurală, iar în al doilea rând, pentru că
politica de macrostabilizare şi-a pierdut treptat din forţă nefiind astfel în măsură să contracareze
efectele întârzierilor din sectorul real.
Deprecierea constantă a monedei naţionale şi în 1998 ar fi trebuit să inhibe importurile şi să
încurajeze exporturile, dar datorită cererii interne mare de produse străine pe piaţa românească a făcut
ca deficitul comercial (componenta de bază a deficitului de cont comercial) să nu rămână destul de
mare (-2646 mil. $, valoare înregistrată la sfârşitul lui noiembrie 1998) aşa cum putem observa din
graficul balanţei de plăţi:
GRAFICUL 7 BALANTA DE PLATI
Obiectivul declarat al politicii fiscale
Obiectivul declarat al politicii fiscale a fost diminuarea deficitului fiscal, în condiţiile în care
costurile aferente finanţării deveneau tot mai mari. Măsurile avute în vedere de către autorităţi au vizat:
Reducerea semnificativă a cheltuielilor bugetare, prin:
• micşorarea la jumătate a subvenţiilor acordate sectorului industrial;
• reducerea subvenţiilor acordate agriculturii;
• indexarea salariilor personalului din administraţia publică la nivel situat sub cel al ratei
inflaţiei;
• reducerea personalului excedentar din sectorul bugetar;
• reducerea unor cheltuieli de capital.
Creşterea veniturilor bugetare, prin:
• reducerea exceptărilor de taxe vamale;
• creşterea accizelor la alcool şi tutun;
• renunţarea la sistemul de calcul al impozitului pe profit pentru unii contribuabili;
• creşterea taxei pe valoarea adăugată pentru legume şi fructe la nivelul de 18 la sută;
• creşterea redevenţelor la petrol şi gaze naturale din producţia autohtonă.
Evoluţia deficitului bugetar de stat
1997 1998
Mld lei % din PIB Mld lei % din PIB
Venituri 43834,5 17,6 67215,5 19,8
Cheltuieli 52896,6 21,2 77616,6 22,9
Deficit -9062,1 -3,6 -10401,0 -3,07

În ceea ce priveşte bugetul de stat este de remarcat faptul că în 1998 avem de a face cu o
micşorare a deficitului cu aproximativ 6 procente PIB faţă de anul 1997 ca urmare a unei creşteri a
venitului cu circa 2,2 procente PIB, faţă de numai o creştere cu 1,7 procente PIB comparativ cu anul
curent.
Bugetul de stat pentru anul 1998 a suferit prima rectificare în cursul lunii septembrie. Prin
Ordonanţa de urgenţă nr. 14 din 18 septembrie 1998 s-a aprobat creşterea deficitului bugetului de stat
de la 13026,4 mld lei la 13450,3 mld lei, ceea ce reprezintă 3,6 la sută din PIB.
Rectificarea bugetului de stat a fost necesară în condiţiile în care PIB-ul a înregistrat o scădere
mai accentuată decât se anticipase, ceea ce s-a repercutat în scăderea veniturilor bugetului de stat.
Ordonanţa cu privire la rectificarea bugetului prevede şi o serie de elemente menite să sporească
veniturile bugetului de stat şi, respectiv, să diminueze cheltuielile acestuia. Astfel, s-a avut în vedere
creşterea de cinci ori a taxei de licenţă pentru jocurile de noroc şi cazinouri; sistarea indexării lunare cu
2,5 la sută a salariilor în perioada octombrie – decembrie 1998. Alte acte normative care au influenţat
evoluţiile fiscale pe parcursul celui de al III-lea trimestru au fost:
Legea nr. 147 din 13 iulie 1998 privind impozitul pe spectacole; Legea nr. 137 din 29 iunie
1998 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 34/98 privind majorarea salariilor personalului din
unităţile sanitare.
GRAFIC 8
După primele nouă luni de execuţie, bugetul de stat a înregistrat un deficit de 7255,2 mld lei,
care reprezintă 53,9 la sută din deficitul aprobat pentru întregul an. Cumulat, veniturile încasate în
primele trei trimestre au fost de 47148,8 mld lei în timp ce cheltuielile au însumat 54403,9 mld lei.
Venituri realizate de bugetul de stat au reprezentat 67,8 la sută din nivelul aprobat pe întregul
an. Analiza evoluţiei structurii acestor venituri relevă impactul evoluţiilor economiei reale şi al
modificărilor de natură fiscală astfel, comparativ cu primele nouă luni ale anului 1997, la finele lunii
septembrie 1998 se constată reducerea cu 16,2 puncte procentuale a ponderii veniturilor din impozite
directe în totalul veniturilor, mai ales pe seama reducerii ponderii încasărilor din impozitul pe profit (cu
10,5 puncte procentuale) şi a celei pe salarii (cu 6,7 puncte procentuale), în paralel cu sporirea cu 10,4
puncte procentuale a ponderii veniturilor provenite din impozite indirecte.
Faţă de perioada similară a anului trecut, veniturile din capital şi-au majorat contribuţia în
totalul veniturilor cu 3,7 puncte procentuale. Comparativ cu nivelul programat pentru întregul an 1998,
veniturile din impozite directe s-au realizat în proporţie de 72,7 la sută, în timp ce veniturile din
impozitele indirecte în proporţie de 69,8 la sută; veniturile din capital se situează la doar 42,4 la sută.
La sfârşitul lunii septembrie, cheltuielile bugetului de stat reprezentau 65,5 la sută din nivelul aprobat
pentru anul 1998. În cadrul acestora, cheltuielile social – culturale s-au menţinut ca cele mai importante
, deşi comparativ cu anul trecut şi-au redus contribuţia în totalul cheltuielilor cu 1,5 puncte procentuale.
Faţă de nivelul aprobat pentru întregul an, aceste cheltuieli au fost efectuate în proporţie de 94 la sută.
Cheltuielile cu dobânzile şi alte cheltuieli aferente datoriei publice şi-au majorat ponderea cu 3,8
puncte procentuale ajungând la 80,4 la sută comparativ cu nivelul aprobat pentru întregul an.
Cheltuielile cu apărarea ordinea publică şi siguranţa naţională şi-au menţinut aproape neschimbată
ponderea în totalul cheltuielilor realizările pe primele nouă luni reprezentând 67,4 la sută din nivelul
aprobat pentru întregul an. Comparativ cu nivelul aprobat pentru întregul an, cheltuielile pentru acţiuni
economice s-au situat la 62,2 la sută.
La finele lui septembrie, finanţarea deficitului de 9062,1 mld lei aferent bugetului de stat pe anul 1997
era structurată astfel:
• finanţare internă: 97,4 la sută, din care
- prin certificate de trezorerie în lei: 80,9 la sută;
- prin certificate de trezorerie în valută: 19,1 la sută.
• finanţarea externă: 2.6 la sută.
Din totalul certificatelor de trezorerie emise pentru finanţarea deficitului bugetului de stat pe anul
precedent, la data de 30 septembrie 1998 sistemul bancar deţinea 95,9 la sută restul fiind deţinut de
către clienţii băncilor şi de către populaţie.
La aceeaşi dată, deficitul bugetului de stat pe anul 1998 continua să fie finanţat pe seama
disponibilităţilor din contul general al Trezoreriei statului. Pe parcursul celui de-al treilea trimestru,
Ministerul Finanţelor a realizat un număr de 21 de emisiuni de certificate de trezorerie. Dintre acestea,
două emisiuni au fost în valută cu un volum de 100, respectiv 50 mil. dolari, cu o scadenţa de un an,
respectiv 6 luni şi cu o dobândă de 8 v. Pe parcursul acestui trimestru, populaţia a beneficiat de o nouă
emisiune, cu scadenţa de 6 luni şi o dobândă de 45 la sută, emisiune din care s-au subscris 28,5 mld lei.
În condiţiile în care rata nominală a dobânzii la emisiunile în lei destinate persoanelor juridice s-a situat
între 40,2 şi 53,5 la sută, iar cea reală între 21 şi 40,6 la sută, toate aceste emisiuni au fost
suprasubscrise, cererea depăşind de fiecare dată oferta Ministerului Finanţelor.
Vom introduce un model cibernetic cu ajutorul căruia vom stabili deficitul bugetar B la nivelul
unui an t.
Pentru aceasta, vom porni de la relaţia care arată că proprietatea (avuţia) totală deţinută de
sectorul privat este egală cu suma diferitelor forme de proprietate pe care aceasta le deţine:
A(t) = M(t) + F(t) + Ar(t) (4.1)
Unde,
A(t) este avuţia totală a sectorului privat în anul t;
M(t) este avuţia deţinută sub formă lichidă (bani, depozite bancare pe termen sub un an);
F(t) este avuţia deţinută sub formă de active financiare (bonuri de tezaur şi obligaţiuni);
Ar(t) este avuţia deţinută sub formă de active reale (pământ, imobile, capital fix ş.a.).
Creşterea avuţiei A în anul t +1 faţă de anul t se poate scrie:
A(t +1) − A(t ) =Y w (t +1) +Yq (t +1) − PC (t +1) (4.2)
unde
Yw este venitul disponibil din salarii;
Yq este venitul disponibil din deţinerea de proprietate;
PC(t+1) sunt cheltuielile totale pentru consumul sectorului privat.
Yw(t+1) = WL(t) · (1- tw) + H*w(t+1) (4.3)
Relaţia (4.3) arată că venitul salarial la începutul anului t+1 este dat de câştigurile salariale nete
plus plăţile transferabile ale guvernului către salariaţi.
Yq(t+1) = Q(t+1) · (1 – tq) + H*q(t+1) (4.4)
Cu alte cuvinte, venitul disponibil din deţinerea de proprietate Yq la începutul anului t+1 este
egal cu venitul net din proprietate plus plăţile transmisibile făcute de guvern către deţinătorii de
proprietate H*q(t+1).
Dar venitul total din proprietate – Q(t+1) – este dat de relaţia:
Q(t+1) = Y(t+1) – WL(t) + W(t+1) (4.5)
 Unde
Y(t+1) reprezintă venitul naţional total produs în cursul anului t(inclusiv sporul de capital);
WL)t) – salariile totale plătite în anul t;
W(t+1) – venitul provenit din plata dobânzii la datoria guvernamentală V(t+1).
Înlocuind (4.2) în (5.3) – (5.5) obţinem:
A(t+1) – A(t) = V(t+1) + H*w(t+1) + Hq(t+1) – twWL(t) – twQ(t) +
+ Y(t+1) – PC(t+1) (4.6)
Venitul naţional total se obţine din relaţia:
Y (t +1) = [Y 1 (t ) + I 1 (t )] P1 (t +1) +[Y 2 (t ) + I 2 (t )] P2 (t +1) +... −
−[ X 1 (t ) + I 1 (t )] P1 (t +1) −[ X 2 (t ) + I 2 (t )] P2 (t +1) −... ( 4.7)

unde:
Y1 (t ) = C1 (t +1) ⋅ G *1 (t +1) + X 1 (t +1) + I 1 (t +1) − I 1 (t ) ( 4.8)
Y2 (t ) = C 2 (t +1) ⋅ G * 2 (t +1) + X 2 (t +1) + I 2 (t +1) − I 2 (t ) ( 4.9)

Relaţiile (4.8) şi (4.9) arată că outputul total din fiecare produs 1, 2, … se distribuie în anul t+1
pentru consum final, consum guvernamental, consum intermediar şi creşterea stocurilor.
Cheltuielile pentru consumul final pentru toată economia in anul t+1 sunt date de relaţia:
P · C(t+1) = P1(t+1) · C1(t+1) + P2(t+1) · C2(t+1) + … (4.10)
Înlocuind relaţiile (4.7) şi (4.10) în (4.6) obţinem:
A(t+1) – A(t) = B(t+1) + Ar(t+1) + Ar(t), (4.11)
unde am notat cu:
B(t+1) = V(t+1) + H*w(t+1) + Hq(t+1) – P1(t+1) · G*1(t+1) + P2(t+1) ·G*2(t+1)+ … –
– twWL(t+1) – tqQ(t+1) (4.12)
Ar(t+1) = P1(t+1) · [X1(t+1) + I1(t+1)] + P2 · [X2(t+1) + I2(t+1)] + … (4.13)
Relaţia (4.12) este ecuaţia deficitului bugetar care se exprimă ca diferenţă între cheltuielile
bugetare şi veniturile bugetare.
Deficitul bugetar de la începutul anului t+1 corespunde creşterii datoriei naţionale, deci:
B(t+1) = R(t+1) – R(t), (4.14.)
Unde am notat cu R datoria naţională totală netă a sectorului public (guvern) către sectorul
privat.
Între masa monetară M, valoarea activelor financiare deţinute de sectorul privat F şi datoria
naţională R există următoarea relaţie structurală:
M(t) = R(t) – F(t) (4.15)
Utilizând această relaţie în ecuaţia (4.14) avem:
B(t+1) = R(t+1) – R(t) = [M(t+1) + F(t+1)] – [M(t) – F(t)] =
= [M(t+1) – M(t)] + [F(t+1) – F(t)] (4.16)