Confesiunea unui elitist

Autor: Dan Bercian | Vizualizari: 135 | Trimite prietenilor

Cu fiecare zi
care trece, nu numai că liniştea şi pacea promise cu surle şi trâmbiţe de conducătorii lumii nu
vin, dar este tot mai multă tulburare şi tot mai multă frământare. Nu scăpăm de una că vine alta şi
mai şi. De câteva săptămâni lumea arabă este în fierbere şi după câte se pare este doar începutul
la ceva ce nu ştim cum va arăta după.
Ieri am primit o scrisoare de la un ascultător al emisiunilor postului de radio Unison, din
Chişinău, ascultător care era foarte interesat de un material care poate fi vizionat pe Internet, în
legătură cu dezvăluirile pe care un mason de rang înalt, aflat spre sfârşitul vieţii, bolnav, la vârsta
de 87 de ani, le-a făcut în faţa lui Lindsey Williams, un pastor american.
Am vizionat şi eu acel material, deosebit de interesant, material care se înscrie pe linia
dezvăluirilor şocante care se fac de o vreme prin Internet sau alte mijloace video sau scrise,
despre un grup de oameni care conduc lumea şi care au ca scop preluarea controlului deplin
asupra a tot ceea ce există pe acest pământ, control care trebuie să se manifeste până în cele mai
mici detalii, chiar în viaţa privată a fiecărei persoane. Aş zice că dezvăluirile lui Lindsey
Williams nu sunt o noutate pentru cei interesaţi de acest aspect. Poate doar unele detalii din
aceste dezvăluiri să aducă o lumină nouă asupra problemei în chestiune.
Am fost atent la materialul la care fac referinţă şi au fost câteva elemente despre care vreau
azi să vorbesc.
Mai întâi câteva gânduri despre China. Adresate în special celor ce nu vor să creadă că
există organizaţii secrete, oculte, care conduc lumea.
Asistăm azi la ascensiunea Chinei, o ascensiune pe care noi cei mulţi şi simpli nu o puteam
anticipa în urmă cu doar cîţiva ani. Toţi ştiam că China este o ţară condusă de un regim
dictatorial, care are la bază ideologia comunistă şi că Occidentul luptă împotriva acestui regim
deoarece comunismul este un pericol pentru lumea întreagă. Mai ales după “căderea”
comunismului în Europa, în anul 1989, aşteptam clipa când acelaşi lucru să se întâmple în China
şi credeam că zilele comunismului în China sunt numărate. Dar în loc să auzim de prăbuşirea
acestui regim iată că dintr-o dată aflăm că nu numai că nu va fi nici o prăbuşire ci că lucrurile
stau cu totul altfel. Adică China, peste noapte, a ajuns ţara cu cea mai puternică economie, cu
cele mai mari resurse financiare şi, desigur, o voce care trebuie să fie ascultată. Aflăm că
Occidentul în care noi ne-am pus încrederea că va lupta împotriva comunismului, împotriva
acestui regim satanic, a ajuns la mâna Chinei şi din leu s-a transformat în pisică.
Cum au fost posibile aceste schimbări atât de dramatice? Cum s-a putut ajunge la o
asemenea situaţie? Sau formulând întrebarea altfel: cum s-a putut ajunge aici fără ca Occidentul
să fie de acord?
Vreau doar să vă gândiţi că deşi China era o ţară în care dictatura făcea legea şi unde
drepturile omului erau şi sunt grav încălcate, totuşi ţările occidentale, cele care chipurile
condamnau regimul comunist din China, au ajuns principalele importatoare de bunuri de consum
din această ţară. Cu alte cuvinte ţări ca şi SUA sau Canada, sau din Europa, au renunţat la
bunurile lor, la producţia din ţările lor, în favoarea produselor care proveneau dintr-o ţară
condusă de un regim comunist. Prin aceasta implicit şi-au subminat propria economie şi au
stimulat-o pe a Chinei. Ţările lor au devenit consumatoare nu producătoare. Evident că populaţia,
cei mulţi, au avut de suferit. Şi mai bine încep să se vadă efectele azi şi se vor vedea în viitor.
Justificarea importurilor prin aceea că produsele provenite din China erau mai ieftine este doar
praf în ochii oamenilor simpli. Dacă Occidentul, ţările puternic dezvoltate, ar fi dorit, ar fi impus
o blocadă economică Chinei şi nu i-ar fi importat produsele. Ori, fără piaţa de desfacere a
Occidentului, China nu ar fi putut ajunge unde a ajuns. Este clar că China a fost ajutată să ajungă
aici. Chiar de cei ce ar fi putut să o oprească.
Am primit de la un prieten din Canada un pachet în care mi-a trimis şi suveniruri.
Brelocuri, insigne, pixuri, cartonaşe tipărite, linguriţe pentru cafea, etc, pe care erau gravate texte
şi imagini care amintesc de Canada. Când m-am uitat mai atent am observat că absolut pe toate
era inscripţia: “Fabricat în China”!
M-am întrebat atunci: se află oare vre-un produs în SUA sau în Canada care să nu fie
produs în China? Cu siguranţă că sunt, dar marea majoritate a bunurilor comercializate aici
provin din această ţară. Ori aceasta s-a întâmplat cu acordul guvernanţilor.
Dacă am vorbi doar despre pixuri şi brelocuri nu ar fi mare lucru dar în ultimul timp toată
tehnologia de ultimă oră a fost transferată în China prin companiile mari care şi-au deschis acolo
reprezentanţe. Producţia de bunuri care necesită o tehnologie de vârf nu ar fi posibilă în China
dacă ţările dezvoltate nu ar fi exportat aici această tehnologie. S-a spus: “Dacă nu eşti în China
nu exişti”. Dar cine a făcut să fie aşa? China nu o putea face fără ajutorul celor mari. Nu
reformele din ţară sunt cheia ci interesul din exterior.
Toate aceste nu s-au întâmplat peste noapte ci în timp. Nu se poate să nu se fi anticipat
unde se va ajunge. Este atât de clar chiar şi pentru mine, unul care mă pricep prea puţin la
economie şi politică.
Deci China a fost ajutată să ajungă aici. Peste puţină vreme vom avea în fruntea lumii o
ţară condusă de comunişti. O ţară în care creştinii sunt persecutaţi şi aruncaţi în închisoare. O
ţară care deja face jocurile politice şi are un cuvânt greu de spus în legătură cu ordinea mondială.
O ţară faţă de care SUA are, (după datele publicate de revista Capital), o datorie de 907 miliarde
de dolari (!!!), din totalul datoriei care se ridică la impresionanta sumă de 14.000 de miliarde de
dolari! Fiecare american datorează numai Chinei peste 3.000 de dolari!.
Cine este stăpânul? Evident că cel ce împrumută nu cel ce ia cu împrumut. Aşa a fost
dintotdeauna. Se vorbeşte că rezervele valutare ale Chinei au ajuns undeva spre cifra de 2.500 de
miliarde de dolari.
Prin urmare nu numai că nu am scăpat de comunism dar acesta ajunge să conducă lumea.
Cine vrea poate anticipa unde se va ajunge. Comunismul cu faţă umană a biruit. Dar tot lup este.
Pentru cei ce nu vor să creadă că există o elită care conducea lumea, exemplul Chinei ar
trebui să-i pună pe gânduri şi să-i îndemne la meditaţie. Este ceva clar, palpabil, evident. Nu ştim
sigur cum este cu 11 Septembrie 2001, nici cu teroriştii, şi nici cu alte planuri secrete şi
conspiraţii despre care se vorbeşte. Dar vedem China ridicându-se şi înţelegem că a fost ajutată
să ajungă aici. Ar trebui să ne fie îndeajuns pentru a vedea cum stau lucrurile.
Acum vreau să mă adresez celor ce cred că există astfel de conspiraţii şi care cred că
organizaţii oculte conduc lumea şi care se întreabă: ce este de făcut?
Masonul de rang înalt, unul dintre elitele organizaţiilor oculte care conduc lumea şi care s-
a confesat lui Lindsey Williams a dat în vileag mai multe astfel de planuri secrete. Intenţia mea
nu este să enumăr aceste planuri cât să atrag atenţia asupra unui pericol foarte mare la care sunt
expuşi cei ce urmăresc ce se întâmplă în spatele uşilor închise.
Lindsey Williams si Alex Jones, cel care l-a intervievat despre confesiunea elitistului, sunt
creştini. Prin urmare au o perspectivă biblică, după înţelegerea lor, a evenimentelor menţionate.
Interesant însă mi s-a părut faptul că cei doi, după părerea mea, au căzut într-o capcană întinsă de
vrăjmaş.
Să nu uităm că Diavolul este tatăl minciunii, maestru în a înşela. Ori o înşelăciune nu este
ca un lucru evident. O înşelăciune este atunci când cineva crede că face bine dar de fapt face rău.
Unde văd pericolul din confesiunea care i-a fost făcută lui Lindsay Williams?
Printre cele menţionate de elitist, de cel din fruntea organizaţiilor secrete oculte, o să
menţionez doar câteva.
Se vorbea despre faptul că elitele doresc să slăbească puterea de cumpărare a oamenilor,
provocând inflaţie. Pentru a-şi atinge scopul ei acţionează în vederea scumpirii barilului de ţiţei.
O creştere a preţului la ţiţei va duce la o scumpire şi a altor bunuri de consum, prin urmare
puterea de cumpărare a cetăţeanului va scădea. Scopul este, în final, prăbuşirea dolarului şi
înlocuirea lui cu altă valută. Nu vreau să intru în detalii dar este nevoie să menţionez că pentru a-
şi duce acest plan la îndeplinire este nevoie de instabilitate în Orientul Apropiat şi Mijlociu, în
ţările producătoare de petrol. Ori în aceste zile tocmai aceasta se întâmplă în ţările arabe. Iar
efectul a ajuns în România şi benzina a urcat la 6 lei pe litru. Deci planul funcţionează.
Vor urma şi alte crize, cea din sistemul bancar nu doar că nu s-a încheiat ci se va acutiza şi
mai mult, totul fiind controlat şi provocat. Aşa se destăinuia elitistul lui Lindsey Williams.
Acum urmează cîteva sfaturi şi aici aş dori să mă opresc puţin, pentru că aici văd pericolul.
Sfaturile sunt toate de ordin practic, să zic aşa. Oamenii sunt sfătuiţi să ia măsuri pentru
evitarea acestei crize, sau măcar pentru a-i putea face faţă mai uşor.
Mai întâi ni se spune să căutăm să scăpăm de datorii cu orice preţ, pentru că altfel vom
pierde totul fiindcă vom ajunge, datorită inflaţiei şi a reducerii puterii de cumpărare, în situaţia
de a nu mai putea să ne rambursăm creditele la bănci, bănci care vor fi investite cu puteri sporite
pentru a-şi putea recupera banii daţi cu împrumut. A scăpa de datorii este o prioritate şi aceasta
se înscrie şi pe linia Scripturii care ne îndeamnă să nu datorăm nimănui nimic. Sunt şi eu uimit să
văd că aproape toţi, creştini declaraţi sau nu, am fost prinşi în acest val al împrumutului făcut la
bănci, încălcând astfel porunca lui Dumnezeu. Cineva spunea că termenul “datorie” din Vechiul
Testament se traduce literal prin “muşcătură de şarpe”. Un om dator este muşcat de şarpe. Şi azi
aproape toţi sunt în această stare. Creştinii au nesocotit complet porunca lui Dumnezeu de a nu
datora nimănui nimic, precum şi sfatul Domnului Isus de a ne mulţumi cu ceea ce avem.
Adevărul este că am ascultat de cel rău care ne-a îndemnat să nu fim mulţumiţi, să alergăm după
lucruri pământeşti, să fim preocupaţi de ele şi pentru ele să ne lăsăm “muşcaţi de şarpe”.
Apoi suntem avertizaţi să nu mai păstrăm nimic în valută de orice fel, în bani tipăriţi pe
hârtie, pentru-că toate acestea îşi vor pierde valoarea. Sfatul este să schimbăm totul în aur şi
argint, singurele care nu se vor devaloriza în momentul crizei. Prin urmare cine va avea aur sau
argint va face faţă situaţiei.
Aici este pericolul de care vorbeam şi de care mă tem, perfidia lui Satan, viclenia lui.
Pentru că într-o situaţie despre care vorbeşte şi Scriptura, soluţia care ni se dă este alta decât a
Scripturii.
Domnul Isus avertiza despre vremurile grele care vor veni. Tot ceea ce azi se întâmplă a
fost prevestit. Nimic nu ar trebui să-i ia pe nepregătite pe adevăraţii copii ai lui Dumnezeu. Nu
trebuie un mason de rang înalt, aflat pe patul morţii şi cuprins de remuşcări pentru răul pe care l-
a făcut, să facă dezvăluiri pentru a putea vedea capcanele pe care cel rău le întinde înaintea
noastră. Nu elitele care se pocăiesc ne dezvăluie nouă adevărul, ci Duhul Sfânt care ne este
promis şi Scripturile Sfinte care ne-au fost dăruite prin acelaşi Duh Sfânt. Duh Sfânt care nu
poate sta în noi doar pentru că mergem duminica la biserică dar în rest umblăm numai după bani
şi iubim lucrurile din lume. Aceştia sunt primii înşelaţi, pentru că chiar Dumnezeu le trimite o
lucrare de rătăcire (2Tesaloniceni 2: 11-12). Ei nu au iubit adevărul doar au vorbit despre el. Pot
fi pastori şi oameni cu rang înalt în biserici. Dar cei ce cu adevărat privesc spre cer şi care şi-au
făcut un scop în viaţă din a asculta de Dumnezeu şi de a-L urma pe El cu orice preţ, care nu vor o
altă viaţă decât cea plină de Duhul Sfânt, aceştia nu vor putea fi înşelaţi sau amăgiţi. Pentru că
Duhul Sfânt Îi va învăţa toate lucrurile.
Lindsey Williams, conform a ceea ce i-a spus elitistul, ne îndeamnă să facem ceea ce
Biblia ne spune să nu facem. Nu aurul şi argintul ne vor scăpa pe noi ci viaţa trăită în ascultare
de Dumnezeu. Domnul Isus, în Matei 24, spune că secretul biruinţei este de “a răbda până la
sfârşit”, nu de a avea resurse în aur şi argint, că “cine va fi pe acoperişul casei, să nu se coboare
să-şi ia lucrurile din casă şi cine va fi la câmp, să nu se întoarcă să-şi ia haina.”
Îmi aduc aminte că un frate îmi povestea că a ajuns în SUA în casa unui credincios. Vizita
aceasta a avut loc cu mulţi ani în urmă. Acest credincios, care trăia foarte bine având un venit
consistent, avea o cameră specială. În această cameră se aflau alimente care să le ajungă multă
vreme, luni de zile, poate ani. Când termenul de valabilitate al produselor se apropia de perioada
de expirare fratele nostru arunca totul la container şi cumpăra altele noi. Aşa se pregătea el
pentru vremurile grele care vor veni, pentru necazul cel mare.
Iată care este sfatul Domnului Isus în situaţii de felul acesta. Luca capiolul 12:
15 Apoi le-a zis: „Vedeţi şi păziţi-vă de orice fel de lăcomie de bani; căci viaţa cuiva nu stă în
belşugul avuţiei lui.”
16 Şi le-a spus pilda aceasta: „Ţarina unui om bogat rodise mult.
17 Şi el se gândea în sine, şi zicea: „Ce voi face? Fiindcă nu mai am loc unde să-mi strâng
rodurile.”
18 „Iată” a zis el „ce voi face: îmi voi strica grânarele, şi voi zidi altele mai mari; acolo voi
strânge toate rodurile şi toate bunătăţile mele;
19 şi voi zice sufletului meu: „Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te,
mănâncă, bea şi veseleşte-te!”
20 Dar Dumnezeu i-a zis: „Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul; şi
lucrurile pe care le-ai pregătit, ale cui vor fi?”
21 Tot aşa este şi cu cel ce îşi adună comori pentru el, şi nu se îmbogăţeşte faţă de
Dumnezeu.”
22 Isus a zis apoi ucenicilor săi: „De aceea vă spun: Nu vă îngrijoraţi, cu privire la viaţa
voastră, gândindu-vă ce veţi mânca, nici cu privire la trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi
îmbrăca.
23 Viaţa este mai mult decât hrana, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea.
24 Uitaţi-vă cu băgare de seamă la corbi: ei nu semenă, nici nu seceră, n-au nici cămară, nici
grânar: şi totuşi Dumnezeu îi hrăneşte. Cu cât mai de preţ sunteţi voi decât păsările!
25 Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge un cot la lungimea vieţii lui?
26 Deci, dacă nu puteţi face nici cel mai mic lucru, pentru ce vă mai îngrijoraţi de celelalte?
27 Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii: ei nu torc, nici nu ţes: totuşi vă spun că nici
Solomon, în toată slava lui, n-a fost îmbrăcat ca unul din ei.
28 Dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba, care astăzi este pe câmp, iar mâine va fi aruncată în
cuptor, cu cât mai mult vă va îmbrăca El pe voi, puţin credincioşilor?
29 Să nu căutaţi ce veţi mânca sau ce veţi bea, şi nu vă frământaţi mintea.
30 Căci toate aceste lucruri Neamurile lumii le caută. Tatăl vostru ştie că aveţi trebuinţă de
ele.
31 Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.
32 Nu te teme, turmă mică; pentru că Tatăl vostru vă dă cu plăcere Împărăţia.
33 Vindeţi ce aveţi şi daţi milostenie. Faceţi-vă rost de pungi, care nu se învechesc, o comoară
nesecată în ceruri, unde nu se apropie hoţul, şi unde nu roade molia.
34 Căci unde este comoara voastră, acolo este şi inima voastră.
35 Mijlocul să vă fie încins, şi făcliile aprinse.
36 Şi să fiţi ca nişte oameni, care aşteaptă pe stăpânul lor să se întoarcă de la nuntă, ca să-i
deschidă îndată, când va veni şi va bate la uşă.
Oare va lăsa Dumnezeu pe unul care i-a fost credincios dar care nu a avut aur şi argint şi
care nu a avut acces la informaţii confidenţiale? Cu siguranţă că nu.
Dar va lăsa Dumnezeu pe unul care nu a fost interesat de o viaţă plină de Duhul Sfânt dar
care şi-a luat măsuri de precauţie, a fost pe fază în timpul crizei şi şi-a salvat averea, investind în
bunuri pământeşti? Cu siguranţă că da.
Pentru-că, în final, în finalul finalului, un singur lucru trebuie. Partea cea bună care nu se
găseşte decât la picioarele lui Hristos. Şi Tatăl nu caută oameni informaţi ci închinători adevăraţi.
S-ar putea să credem că Internetul ne ajută să pătrundem în culisele aranjametelor şi ne oferă un
sprijin pentru a putea fi pregătiţi pentru vremurile grele care vor veni. Greşit. Internetul s-ar
putea să fie încă o pistă falsă, dacă nu avem călăuzirea Duhului Sfânt. Securitatea era şi este
expertă în dezinformare. Adică lansa veşti şi piste false, care semănau cu adevărul. Oare elitiştii
lumii nu ştiu acest lucru?
Aşa că acum când vedem că sfârşitul este aproape, mai aproape decât credem, să lăsăm
aurul şi argintul, adică lucrurile care vor arde şi să căutăm lucrurile care rămân veşnic. Sfinţenia
şi o viaţă evlavioasă. Acestea ne vor scuti de necazul care vine.
Şi încă un aspect. Deosebit de important.
Se vorbeşte atât de mult de organizaţii oculte, de planurile lor de a extermina populaţia
planetei, mai bine zis de a o reduce până în punctul în care să le slujească intereselor lor, de
dorinţa lor de a controla totul şi de a supune totul, de a face din noi nişte simple marionete care
să slujească scopurilor pe care le au. Fără îndoială că un adevăr există în toate acestea. Dar
oamenii, creştinii, din cauza frământărilor şi a preocupărilor pentru aceste conspiraţii, sunt în
pericolul să uite un lucru deosebit de important şi de necesar. Şi acest aspect deosebit de
important este următorul: ORICE S-AR ÎNTÂMPLA DUMNEZEU ESTE ÎN CONTROL!
Înşelătoria mare poate fi în aceea că, fiind copleşiţi de tot ceea ce auzim şi cuprinşi de
panică şi îngrijorare să uităm că Dumnezeu este suveran şi se află în control! Nimic nu se
întâmplă fără voia Lui! Nici crizele financiare, nici scumpirea benzinei, nici încercările, nici
viaţa şi nici moartea nu sunt ieşite de sub autoritatea Lui!
Satan a aruncat o plasă de îngrijorare peste oameni. În felul acesta el şi-a atins scopul.
Ce se află în spatele tuturor acestor dezvăluiri? Sau mai bine zis care este efectul acestor
dezvăluiri senzaţionale? Mai multă pocăinţă? NU! Ci mai multă îngrijorare! Şi dacă este aşa nu
Dumnezeu câştigă ci cel rău. Creştinii adevăraţi ar trebui să se bucure şi să se veselească pentru
că izbăvirea lor se apropie. Necazurile care vor veni vor aduce nenorocire celor ce nu-L au pe
Dumnezeu, nu creştinilor adevăraţi.
Două pericole majore trebuie evitate de oameni, poate chiar trei. Şi acestea nu sunt printre
cele dezvăluite de elitist lui Lindsey Williams. Ele sunt NEPĂSAREA, ÎNGRIJORAREA ŞI
FRICA. Acestea vor face mult rău. Nepăsarea faţă de chemarea lui Dumnezeu la pocăinţă şi
sfinţenie sau îngrijorarea care erodează credinţa şi îi face pe oameni fricoşi, necredincioşi. Prin
îngrijorare şi frică Îl reducem pe Dumnezeu din poziţia Lui de Suveran absolut şi nu mai credem
că totul este sub controlul şi autoritatea Lui. Iar aceasta este un păcat imens. Putem merge la
biserică, ne putem ruga, putem face tot felul de activităţi religioase. Dacă însă ne îngrijorăm
dovedeşte că dumnezeul la care ne închinăm este un idol, nu Dumnezeul adevărat. Putem să-I
spunem oricum, chiar Isus Hristos şi să ne botezăm în Numele Lui. Dacă nu şi credem că El are
puterea să ne scape, să ne ocrotească, sau să ne zdrobească dacă vrea pentru că aşa e mai bine, şi
că este suveran absolut, atunci nu adevăratului Dumnezeu ne închinăm. Şi oamenii, credincioşii,
au lăsat ca Satan, prin îngrijorare şi frică, să li-L fure pe adevăratul Dumnezeu şi să se aşeze în
locul Lui în inimile lor.
Când Domnul Isus a fost pe pământ nu a fost de folos decât pentru cei ce au crezut în El.
Pentru cei ce L-au recunoscut ca fiind Mesia, Salvatorul, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu
adevărat, Cel care are toată puterea în cer şi pe pământ! “Credinţa lor” i-a mântuit. Mulţi alţii
au alergat după El şi i-au spus: “Doamne, Doamne”, dar fără nici un folos. Mulţi cred şi azi că
Domnul Isus are puterea în cer dar nu o mai are pe pământ! Şi aceasta este o minciună! Satan
face doar ceea ce Dumnezeu îi permite să facă!
Aşa că atenţie la dezvăluirile şocante. S-ar putea ca tocmai ei, cei din umbră, să le dea
drumul pe Internet sau în altă parte. Şi scopul să fie nu informarea voastră ci strecurarea
îngrijorării în inimile voastre. Păcate imense care despart oamenii de Dumnezeu.
Trebuie să cercetăm totul şi să luăm ceea ce este bun. Iar gândul care să ne urmărească
mereu să fie: DUMNEZEU ESTE ÎN CONTROL! Şi noi suntem ai Lui. Ce ne poate face lumea?
Asaf, psalmistul, a fost într-un pericol similar, pentru-că a privit într-o direcţie nepotrivită. Dar
când a privit la Dumnezeu şi L-a văzut în suveranitatea Lui a putut să spună, eliberat de orice
îngrijorare: “ Carnea şi inima pot să mi se prăpădească: fiindcă Dumnezeu va fi pururea stânca
inimii mele şi partea mea de moştenire.”
-::::: Arhivă EDITORIAL :::::-