CURS 10

Comunicare

Y
 
  

•nţelesuri ale comunicării
ñ Comunicarea stă la baza tuturor proceselor, interacţiunilor
şi relaţiilor interumane.
ñ ©

ñ o înţelegere a mesajelor primite pe diferite canale de comunicare de
la diferite mijloace de comunicare;
ñ înţelegere între 2 pers, între 1 pers şi 1 grup sau între 2 grupuri;

ñ comu 

ñ existenţa grupurilor /structurilor sociale pe care acestea le dezvolta
ñ 6
 c6

ñcomunicare = proces care implică participarea din partea
membrilor grupului
ñ o


ñ acţiunea organizată, organizarea acţiunii

Y
 
  

•nţelesuri ale comunicarii (cont)

ñ Contradicţii /suprapuneri legate de

înţelesul cuvântului comunicare :

ñ = interacţiune;
ñ = comportament;

ñ = transfer de sensuri între membrii unui

sistem

Y
 
  
½
Yestionarea comunicării
ñ Asigurarea faptului că informaţia potrivită
este distribuită:
ñ persoanelor potrivite;
ñ într-un format corespunzător;
ñ la timp.

ñ De ce e importantă gestionarea comunicării?

ñpersoanele primesc informaţiile de care au
nevoie
‡ pentru a participa la proiect,
‡ pentru a întelege care este statusul proiectului,
‡ pentru a lua deciziile realizării proiectului
Y
 
  
6
Œimp alocat comunicării
ñ75% dintr-o zi de muncă vorbim şi
ascultăm;
ñ 75% din ceea ce auzim, auzim imprecis;
ñ 75% din ce auzim cu acurateţe, uităm în
următoarele trei săptămâni.
ñ Aproximativ 70% din timpul de lucru al
unui manager este împărţit în:
ñ 9% citit
ñ 16% scris
ñ 30% vorbit
ñ 45% ascultat

Y
 
  
u
ÿituri despre comunicare

ñ Œoate problemele sunt probleme de comunicare

ñ Œotul se poate rezolva prin şi mai multă comunicare

ñ Comunicarea nu este costisitoare

ñ Comunicarea se poate bloca într-o interacţiune

ñ Comunicarea e bună sau rea

ñ Principala funcţie a comunicării este producerea de mesaje

Y
 
  
è
Úazele gestionării comunicării
ñ Planificare

ñ Distribuire

ñ Raportarea progresului
ñ rapoarte de stare (săptămânale, lunare)

ñ Yestionarea persoanelor implicate în

proiect
ñ au informaţiile cerute/necesare pentru a
contribui eficient la activităţile proiectului?
Y
 
  
£
Planificarea comunicării
ñ Determinarea necesităţii de informare
ñ CINE?
‡ Echipa de proiect
‡ Sponsorul
‡ ÿanagement
ñ CE?
‡ Care este nivelul de detaliere a informaţiei?
‡ Informaţii privind starea / problemele proiectului
ñ CUÿ?
‡ Úormal / informal
‡ Œelefon / email / rapoarte
2
  
   
Y
 
  
-
Definiţii ale comunicării
prof. ÿichael Kunczik: ´2omu c

 u com6o
m 
c
  6u c u
cuc
comu că 
c



m 
m
cu
u ouu omboucă u


um
mu 6o
µ
Discuţie:
ñ Cel puţin un individ J trebuie să emită un mesaj. Dpdv al lui J,
aceasta acţiune este un process de comunicare atâta timp cât el
direcţioneaza acest mesaj spre chiar dacă
‡ y 6
 6  mesajul,
‡   

  mesajul perceput, sau odată decodificat
‡
6  
.
ñ Dpdv al procesului de comunicare interpersonală, fără răspuns
din partea lui nu se întrunesc condiţiile unui process de
comunicare.
ñ Comunicarea intrapersonală nu indeplineşte condiţiile unui
proces de comunicare;
ñ Nu se pune problema receptării corecte a mesajului;
ñ Există comunicare şi fără intenţie!
Y
 
  
Ñ
Definiţii ale comunicării(cont)
ñ Abraham ÿoles: ´2omu c

 
c
u 



cc
u    u
© o6oc
© 
u 
um oc 
© u
că J6


 o


 m 
mb



u 
  
u m oo m 
cu o
 c
u comu µ
ñ u c

mo c*: capacitatea indivizilor de a
utiliza semne şi simboluri ca substitut al al
obiectelor, respectiv acţiunilor, şi de a opera cu
acestea pe plan mental.
Y
 
  
R
 Procesul comunicării

—


codificare de-codificare
ÿediu

Œransmiţător Receptor

Y
 
  
RR
Procesul comunicării
ñ ÿediu
ñ voce, telefon
ñ e-mail
ñ rapoarte, tabele, prezentări

ñ Œip
ñ formal
ñ informal

ñ Distanţa
ñ Œimp
Y
 
  
R
Canale de comunicare
3
5
6
4 2

N * (N-1) canale de comunicare pentru N participanţi

2
E necesară minimizarea canalelor de comunicare!
6 Echipe + lideri
Y
 
  
R½
Œehnici de eficientizare a comunicării
ñ Dezvoltarea de ocum  c
ñ create odată 6 utilizate des

ñ Impunerea unor 


ñ informaţia se comunică în acelaşi mod

ñ Definirea de 6ocueficiente
Comunicarea trebuie sa fie SIÿPLĂ!

Y
 
  
R6
Plan de gestionare a comunicării
ñIdentificarea persoanelor implicate şi
nevoile acestora legate de proiect

ñ Identificarea informaţiilor necesare

ñ Definire responsabilităţi

ñ ÿetode

ñ Úrecvenţă
Y
 
  
Ru
Ce ŒREBUIE comunicat?
ñ Starea proiectului

ñ Actualizările de plan

ñ Performanţele echipei

ñ Sedinţe / întâlniri

ñ Probleme
Y
 
  
Rè
Comunicare eficientă
ñ personală
ñ prin telefon
INÚ RÿAŢII
ñ rapoarte
‡ la timp,
ñ prezentări ‡ clare,
‡ relevante,
ñ e-mail ‡ exacte.
ñ website
ñ instant messenger / chat

Y
 
  
R£
Rapoarte periodice de progres
ñ Rapoartele periodice de progres
ñ analiză
ñ redactare la timp
ñ Raportare prin excepţie
ñ Utilitate
ñ depistarea din timp a problemelor tehnice;
ñ detectarea depăşirilor de costuri;
ñ detectarea întârzierilor în graficul de lucru;
ñ identificarea crizelor de personal;
ñ descoperirea evenimentelor neprevăzute;
ñ evitarea blocajelor produse de criza de spaţiu;
ñ detectarea lucrărilor care se execută în afara planului;
ñ semnalarea unei situaţii care necesită activarea planului de
urgenţă;
ñ detectarea conflictelor în rândul personalului;
ñ monitorizarea performantelor personalului;

Y
 
  
R-
edinţele de analiză a progresului
ñ realizare ’ ă
ñ comunicare în cadrul grupului (participă cei care
pot aduce un plus de valoare în şedinţă)
ñ fără întârzieri / fără prelungiri
ñ scop secundar: motivare
ñ discuţii de grup (sau sedinţe la nivel de sub-
echipă)
ñ activităţi convenite de comun acord
ñ


m 6ubc
ñ oportunitatea prezenţei clientului (uneori)
ñ realizare ÿ u ă şedinţei
Y
 
  
RÑ
Úorme ale procesului de comunicare
ñ 2

 :
ñ utilizează ca mijloc de acţiune cuvântul vorbit (sau scris);
ñ presupune o limbă şi limbaj comune;
ñ se mai numeşte şi comunicare codată : cuprinde toate mesajele
verbale cu toate sensurile limbii.
ñ obstacole în comunicarea verbală :
‡ ÿesajul nu e clar
‡ Concluzii pripite
‡Lipsa de încredere
‡ Lipsa de interes
‡ Emotivitatea
ñ obstacole în perceperea corectă a mesajelor:
‡ Utilizarea stereotipurilor şi generalizărilor
‡ Œimp insuficient acordat procesării mesajelor
‡ Concentrarea pe aspecte irelevante
‡ Presupunerea că toţi interpretează un mesaj în acelaşi fel
‡ Incongruenţă între mesaj şi comportament
Y
 
  

Úorme ale procesului de comunicare
ñ 2
  

ñ totalitatea semnelor, gesturilor şi a mimicii cu
ajutorul cărora suntem capabili să transmitem un
mesaj, o emoţie sau o reacţie (numita şi mb
u
u6uu)
ñ limita între verbal şi non-verbal este comunicarea
6

  c
: ezitări, intonaţii, timbrul vocii, pauze,
bâlbâieli, viteza de expunere etc.
ñ variaza, în general, de la o societate la alta şi se
învaţă trăind în mediul respectiv sau empatizând ca
observator cu un anumit mediu.
ñ 30-35% din conţinutul unui mesaj = comunicarea
verbală şi 65-70% = comunicării nonverbale
(experimente)
Y
 
  
R
Úorme ale procesului de comunicare
ñ 2
  
  
ñCanalele de comunicare verbală-nonverbală se împart în funcţie de
receptorii specifici :
‡ 2

u
 ² schimb de priviri, expresia feţei, ţinuta corporală,
distanţa interpersonală, gesturile, mimica, ticurile, dinamica
mişcării corpului, mişcarea buzelor, mobilitatea globilor oculari,
zâmbetele, grimasele.

Y
 
  

Úorme ale procesului de comunicare
ñ Canalele de comunicare verbală-nonverbală se împart în
funcţie de receptorii specifici :
ñ 2


u  ² facilitează comunicarea verbală şi în
plan secundar comunicarea paralingvistica.
ñ2


c och  c important în special în
preluarea şi transmiterea mesajelor cu valoare
emoţională
ñ 2

o
c  ² ajută mecanismul de auto-apărare.
Úormarea unei imagini de ansamblu asupra unei
persoane.
ñ 2

u
 ² comunicare intrapersonală ² formarea
unei păreri, acceptare sau respingere a unui anumit tip
de aliment.
ñ ’

m
² informaţii cu rol de avertisment, de
premoniţie, de apărare împotriva unor prezumtive
primejdii.
Y
 
  
½
Úorme ale procesului de comunicare
ñ 2
  
 Ô 
ñ âomă
6
 comu c
 o -verbală : « 
 » :
‡ fiecare individ are o arie de manifestare specifică în
momentul în care intră în inter-relaţie cu un alt individ. •n
funcţie de distanţa dintre doi indivizi, se poate constata gradul
de apropiere sau depărtare, simpatia sau antipatia pe care le
manifestă aceştia unul faţă de altul.
‡ Zona intimă (0 ² 45 cm)
‡ Zona personală (45 ² 122 cm)
‡ Zona socială (1,23 ² 3,5 m)
‡ Zona publică (peste 3,5 m )
‡ 2 persoane cu manifestări non-verbale identice, dar separat, în
contexte diferite produc foarte rar efecte identice -> produc
partenerilor de discutie reactii diferite (simbolizează lucruri
diferite).

Y
 
  
6
Úorme ale procesului de comunicare
ñ 2
  
ñ implică existenţa a minimum 2 parteneri (pot fi
implicate şi alte persoane, rol activ sau pasiv)
ñ cu cât legăturile dintre indivizii care participă la
procesul comunicării sunt mai apropiate, mai calde, cu
atât comunicarea va fi mai intensă (transfer şi contra-
transfer de informaţii mai mare)
ñ forma cea mai răspândită : dialogul ö matrici
comportamentale influenţate de următorii factori :
‡ gradul de apropiere (proximitate spaţială)
‡ limitele şi întinderea contactelor fizice
‡ stilul cald sau autoritar de comunicare
‡ schimbul de priviri ca formă de comunicare
‡ volumul şi ritmul interacţiunilor
‡ dinamica autodezvăluirilor reciproce
ñ efecte clasice : înţelegerea sau neînţelegerea
Y
 
  
u
Úorme ale procesului de comunicare
ñ 2
   (cont)
ñefecte derivate (Steinzor) :comunicare interpersonală desfăşurată în
absenţa/prezenţa unui lider:
‡ dacă e absent, fluxul informaţional al unui individ X va fi maximal în
raport cu un individ Y situat în partea opusă a mesei, descrescând
regulat de o parte şi de alta a individului Y
‡ prezenţa unui lider puternic : X îşi va concentra atenţia, primind
mesaje cu un flux informaţional maxim, în primul rând de la lider,
emiţând mesaje îndreptate în principal în acea direcţie dar în sens invers,
iar în al doilea rând va comunica cu indivizii X şi Y aflaţi lângă el.
‡ liderii se aseaza de obicei în extremităţi, unde pot privi întreg grupul.
ñ cu cât atracţia unei persoane X faţă de o persoană Y este mai mare
cu atât persoana X încearcă să reducă diferenţa între propria atitudine
faţă de o6o
ă, u obc , u  m sau o
c
u  Z şi atitudinea
manifestată de Y.
ñ când există divergenţe de opinie între X şi Y faţa de Z există 3 reacţii
comportamentale diferite:
‡ apropierea celor două atitudini datorită evoluţiei partenerilor;
‡ atenuarea importanţei acordate subiectului ce formeaă sursa tensiunii;
‡ eşec al primelor 2 variante ö reducerea intensităţii relaţiei afective
Y
 între

Xşi

Y ö se diminuează nevoia de comunicare reciprocă. è
Úorme ale procesului de comunicare
ñ 2
  
ñ unii autori nu o consideră o formă de comunicare
ñ o persoană gândeşte pentru ea însăşi sau chiar
gândeşte cu voce tare, verbalizându-şi gândurile şi
ideile, şi în acest proces îşi poate pune sieşi întrebări
şi tot persoana în cauză să fie cea care răspunde;
ñ dialog cu sine (monolog interior);
ñ ajută la fixarea unor noţiuni sau clarificarea
anumitor probleme;
ñ dacă folosirea acestei forme de comunicare e
frecventă ń probleme intrapsihice ale individului.

Y
 
  
£
Úorme ale procesului de comunicare
ñ 2
  
ñ extensie a comunicării interpersonale;
ñ poate furniza informaţii relativ la pasivismul sau
activismul manifestat de anumite persoane pe parcursul
procesului de comunicare;
ñ folosită cu succes de psihoterapeuţi

ñ 2


ñ este unidirecţională, lipsită de feed-back imediat din
partea receptorilor
ñ mesajele sunt difuzate în general prin intermediul unor
dispozitive tehnice şi al unor mijloace de transmitere a
informaţiilor înspre mai mulţi receptori (radio, tv, ziare,
internet).
Y
 
  
-
Úorme ale procesului de comunicare
ñ 2
 

ñ o formă a comunicării mediatizate;
ñ realizată de către specialişti, profesionisti ai comunicării:
ñ comunicatori (jurnalişti etc)

ñ 2
  
ñ anumite fapte sau evenimente ce nu pot fi aduse la cunoştinţa
cuiva în mod direct sunt comunicate în mod indirect prin
intermediul unor fabule, maxime, cugetări, analogii, aluzii;
ñ folosirea de personaje imaginare în locul personajelor reale (de
obicei înlocuirea cu animale);
ñ o stratagemă a comunicării esopice: exprimarea unei
informaţii sub forma unei dezminţiri.
ñ mb
m ² opoziţie cu limbajul esopic: limbaj plat, pentru
mascarea anumitor evenimente sau învaluirea în incertitudine,
într-o ´ceaţăµ a limbii şi a frazelor fără sfârşit.

Y
 
  
Ñ
Úorme ale procesului de comunicare
ñ 2
     
ñ disciplină de sine-stătătoare;
ñ are ca scop păstrarea unei legături intre actorii
politici şi cetăţeni, precum şi dezvoltarea legăturii ca
atare;
ñ se folosesc o multitudine de mijloace de exprimare.

ñ 2
  
ñ are loc un transfer şi contra-transfer informaţional,
între membrii sau angajaţii unei instituţii, firme etc
ñ doi parametrii ai succesului intr-un mediu
concurenţiel :
‡ calitatea şi viteza de reacţie ö model eficient de tranfer al
informaţiilor.
Y
 
  
½
Úorme ale procesului de comunicare
ñ 2
 
ñ furnizare de informaţii de interes public cetăţenilor;
ñ se realizează de către stat, ministere, instituţii publice
ñ 2
 
ñ intrumentele, mijloacele si metodele folosite de
agenţiile publicitare în scopul formării, promovării şi
menţinerii imaginii unor produse, firme, actori sau
partide politice;
ñ 2
 

ñ favorizarea accesului la ştiinţă al cetăţenilor cu
ajutorul mijloacelor de difuzare în masă
Y
 
  
½R
Úorme ale procesului de comunicare
ñ 2
      


ñ 2
  
ñ folosită în timp de conflict, război: constă în dezinformarea
adversarului care ştie, la rândul său, că este dezinformat;
ñ f. util în reuşita operaţiunilor secrete;
ñ omă: cu cât mai probabil este un comportament anume, cu atât
mai puţin probabil se va practica; cu cât mai improbabil devine, cu
atât mai probabil s-ar putea realiza;
ñ se aplică cenzura, pentru a ridica moralul forţelor proprii.

ñ 2
  
ñîntre opinia publică mondială şi cei de care depind marile
evenimente care influenţează umanitatea;altă valenţa:
‡comunicarea diplomatică

Y
 
  
½
ñ

Y
 
  
½½
ñ

Y
 
  
½6
ñ

Y
 
  
½u
ñ

Y
 
  
½è
ñ

Y
 
  
½£
ñ

Y
 
  
½-